7 motive importante pentru care întâlnirile le dau bătăi de cap bărbaților mai mult decât femeilor

 

Dating-ul este de două ori mai dificil pentru bărbați decât pentru femei. Regulile jocului s-au schimbat în favoarea femeilor atât de mult, încât unii bărbați au renunțat complet la dating găsindu-și alinarea în jocuri video sau aplicații, cum ar fi Secret and Tinder. Iată câteva motive pentru care dating-ul este un joc pentru femei și asta nu e un lucru prea bun.

Așteptări ridicate

Fiecare bărbat este împovărat de așteptări încă de la început. El trebuie să fie curajos, fermecător, amuzant, sensibil, emoțional, bine-făcut și așa mai departr. Sub greutatea atâtor așteptări, bărbații care îndeplinesc aceste condiții se vor găsi izolați pe piața de dating pe nici un alt motiv decât că nu pot satisface toate așteptările ridicate. Femeile, pe de altă parte, nu trebuie decât să apară și să-și lase feminitatea să vorbească.

Dovedirea loialității și angajamentului

Un lucru de speriat pentru bărbații aflați în toate etapele unei relații este nevoia de a-și dovedi loialitatea și angajamentul față de femeia pe care o iubesc. Uneori, acest lucru duce la certuri mari pentru simplul fapt că nu spun „te iubesc” partenerului într-o zi, ceea ce duce la un joc de învinuire. Doamnelor, vă rog, nu vă acuzăm de infidelitate cu fiecare ocazie pe care o avem. Întoarceți-ne și nouă acest favor!

Satisfacerea normelor sociale contradictorii

În ce fel de lume un bărbat ar fi suficient de bărbat pentru a fixa firele rupte de prin casă și totuși de a se trezi dimineața pentru a face micul dejun pentru partenerul său pentru a arăta cât de iubitor este? El trebuie să fie un gentleman în fiecare moment și totuși trebuie să știe cum să-și înnebunească femeia în pat. Când se bate cu cineva în public este o problemă, dar când nu face nimic este luat drept pămpălău. Acum, pe bune: ce fel de oameni vreți să aveți în viața voastră?

Așteptări nerealiste de cavalerism

Odată cu apariția feminismului și a venitului disponibil printre sexul slab, s-ar fi crezut că a dispărut și cavalerismul. Acest lucru este un alt obstacol pentru bărbați. Cei mai mulți dintre noi nu știu cât de cavaleri vreți să fim pentru voi. Nu suntem siguri dacă trăgând scaunul pentru tine mergem prea departe sau dacă plata pentru primele întâlniri ofensează. Într-o lume ideală vom ști ce să facem, dar ideile voastre ne-au încurcat astfel că nu știm cât de mult cavalerism trebuie să avem în noi!

Prea multă presiune pe bărbați

Nici măcar să nu pomenim acest lucru. De la a avea un loc de muncă bine plătit, cu perspective de carieră, la cititul minții unei femei în fiecare moment și cu toate acestea, așteptările ridicate bărbaților astăzi sunt enorme. Bărbații trebuie să fie de succes, inteligenți, sexy, de încredere și cu tupeu în cazul în care vor să obțină o întâlnire.

Se încadrează într-un stereotip

Stereotipul general despre bărbați este că aceștia sunt fie materiale de căsătorie, fie băiatul mamei sau prea rece pentru a fi domesticit. Este degradant să încadrezi bărbații într-un stereotip pentru că ei au personalitati distincte. Decât să înțeleagă bărbații, femeile de azi consideră că este mai ușor să îi încadreze într-un stereotip, apoi urmând să decidă dacă vor să-l vadă din nou sau nu. Pentru femei nu există astfel de presiuni. Bărbaților le ia mai mult timp de gândire înainte să încadreze femeile într-o categorie.

Nu trebuie să fie înțeles

Bărbații sunt mai introverți decât femeile. Câteodată însă,  și ei, bărbații ar vrea să vorbească liber, fără a fi judecați. Vor să împărtășească lucruri, dar teama de a fi luați drept fătălăi și presiunile sociale legate de a suporta cu stoicism tot ceea ce le se întâmplă este ceea ce îi enervează cel mai rău.

Sexul pentru prima dată nu este niciodată ca în filme

Sexul pentru prima dată cu un partener nou nu poate fi doar romantism și orgasme, dar se spune că nu trebuie să judeci niciodată omul după prima performanță.

Mă uitam chiar acum la scena din Anna Karenina, versiunea 2012 cu Keira Knightley, la scena în care ea și iubitul ei tânăr, Vronski, devin amanți pentru prima dată. E frumos. Asemenea unui dans modern sau unui balet avant, dar goi și în pat; devin un simbol al iubitorilor cinefili, bine sincronizați și extatici.

Acest lucru nu a fost niciodată experiența mea de sex pentru prima dată cu un nou partener. Niciodată. Orice sex după aceea primă dată, sigur, se poate vorbi de poezie și pasiune. Dar sexul pentru prima dată? Niciodată nu se întâmplă ca în filme. Uite, am luat una din cele două moduri ale mele de a face sex pentru prima dată să văd cum merge de obicei.

Primul tip de sex este plin de pauze incomode, grele, cu anticipare și incertitudine: merge?, suntem?, este lucrul ăsta ok ?, nu băga în seamă papagalul, fermoarul ăsta este blocat, uite, lasă-mă pe mine… doar … trage-mi pantalonii în jos, împinge toate cărțile, hainele și mâncarea de pe pat … ooo … uite …! … Ai un tatuaj imens de fund de femeie pe piept!

Al doilea tip de sex este în cazul în care sunt pregătit să fac sex. Am ursulețul de pluș, lumânările, parfumul, uleiurile de masaj, patul meu este făcut… și noul domn bărbat este, de obicei, atât de copleșit de toate, își pierde practic erecția cu grijile sale legate de așteptările pe care lenjeria mea în alb de satin le ridică.

Experiența mea de sex pentru prima dată este într-adevăr destul de asemănătoare cu o producție de Woody Allen.

Practic, în loc de balet goi, există o în loc de orgasme perfect direcționate, avem un flirt cu pierderea erecției lui și anxietatea sexuală a amândurora.

Ca să fiu sinceră, experiența mea de sex pentru prima dată este mai degrabă destul de asemănătoare cu o producție de Woody Allen, nicidecum cu o poveste de dragoste luxuriantă, exotică luând foarte în serios scopul ei.

Și, în timp ce o parte din mine dorește mult să fie regina manevrelor perfecte (poți da vina pe mine?..am crescut cu telenovelele anilor ’80) cealaltă parte preferă autenticitatea oamenilor reali devenind al naibii de reali atunci când își dau hainele jos.

Nu-mi pasă dacă un tip arată ca  Beckham, ori dacă sărută ca..nu știu cine, nici dacă are mișcările perfecte de tip Old Spice pe un cal…până când devine gol și face sex, nu mă interesează nici o poveste despre experiențele lui din dormitor, nici cât de generos și sensibil, iubitor este el cu adevărat.

Sexul este marea revelare a persoanei reale în spatele tuturor măștilor de zi cu zi.

Am ajuns să văd sexul ca marea revelare a persoanei reale din spatele tuturor măștilor de zi cu zi pe care ne place să le purtăm. Sexul pentru prima dată cu un partener nou este doar tăierea panglicii acelui process, dar știm cu toții cât de pline de emoții sunt acele tipuri de ceremonii – dacă cineva uită foarfeca, șampanie își pierde acidul în timp ce toată lumea așteaptă, cineva taie panglica înainte ca discursul să se fi terminat …

Pe scurt: Nu îți judeca niciodată iubitul după prima experiență. Cu excepția cazului în care el este de fapt un laic veritabil, sau un ciudat cu fundul unei femei tatuat pe piept, probabil că nu o să știi prea multe despre capacitatea sa de a îndeplini visele vieții tale de scene de sex din prima experiență.

Vei avea nevoie de cel puțin trei încercări sexoase pentru a fi sigură de ce-i poartă pielea.

Jump, jump!

Cum ziua de luni nu e preferata mea din săptămână, mai ales acum, cu trecerea la ora de vară, de-abia așteptam să ajung acasă. Să trec la haine de scandal, să-mi fac un moț în vârful capului, să mănânc apoi să mă relaxez cu un film sau o carte.

Vaiii, da’ ce planuri mărețe, chiar de luni! Jumate din ele le-am făcut, adică hainele de casă, moțul și farfuria cu mâncare aburindă pe masă. Dau să bag prima înghițitură în gură când buburuza mare…

– Mami, trebuie să mă duci la kangoo jumps!
-Păi nu la ora 7?
–Nu, la 6.

Na, ora de vară, mintea-n crengi, mesajul primit cu harta și punctul roșu – sala de vorbito–hlizito kangoo jumps, cheful meu maxim de a bate orașul într-o zonă nu prea cunoscută mie, toate astea nu aveau tangențiabilitate cu planul meu măreț. Da’ arunc o privire languroasă farfuriei, o asigur că nu scapă de mine așa ușor, trag niște jeanși pe mine, moțul stă bine unde stă, fundu-n mașină și sper să am abilitatea lui Capitain Jean-Luc Picard cu al lui „engage” de a ajunge unde trebuie. Da’ unde trebuie?

A, da, la sala de transpirat pe bani fitness, undeva la Cuca Măcăii. Că io habar n-aveam că poate exista în zona aia așa ceva. Degeaba aveam eu vreo alte cinci-șase astfel de săli în drumul meu, mult mai aproape de casă, asta era cu moț (geamăn cu al meu din cap) căci aici se adunau și colegele ei. Iar eu ca o mamă ce nu iese din cuvântul fiică-mii, că doar atât îmi trebuie, mi-am înghițit saliva și m-am executat.

Ajunsă în zonă am început și eu să jump-jump. Că nu găseam locul de pierdut vremea al fiică-mii. Jump la stânga, jump la dreapta, jump o bordură, jump peste niște claxoane binemeritate, aproape jump și-o oglindă retrovizoare cu a ei mașină lăsată strategic pe marginea drumului, poate-poate o înlocui-o cineva. Numai sărituri artistice am făcut, doar-doar oi ajunge la timp. Cea mai elastică a fost când am săritnimerit în mijlocul unei străzi cu sens unic, o singură bandă de acces. Da, prea mă miram eu că toate mașinile erau parcate cu botul doar spre nord. De ce oare?

Deznodământul? Când m-am hotărât să mă las păgubașă, mațele mele să nu mai urle iar piticii mei transpirați de la atâta jump-jump să ia o pauză, îmi iese în cale măreața clădire. Parchez victorioasă în față și mă uit la ceas.

Mda, era bine să fi fost încă ora de iarnă. Ajunsesem la jumătatea orei de zbânțuială. Data viitoare măcar știu exact traseul. Adică cel puțin așa cred, pentru că seamănă perfect cu cel al unei femei aflată într-un hypermarket. Din care știe perfect că trebuie să ia doar unt dar îi trebuie o oră să facă asta. Cel puțin.

Despre frigiditate1 reader now

Ce este frigiditatea? Știți câte ceva despre frigiditate? Care sunt cauzele ei?

O femeie frigidă, este femeia ce nu simte plăcere în timpul actului sexual, precum nici în timpul masturbării, în mod clar, astfel, nu poate ajunge nici la orgasm.

Frigiditatea poate fi de 2 tipuri: cea nativă/primară, care din păcate nu poate fi tratată, şi cea secundară, frigiditatea dobândită, care are, din fericire, ?metode de tratament eficiente, odată depistată cauza.

De cele mai multe ori şi cel mai probabil, de frigiditatea unei femei, sunt responsabili părinţii acesteia.
În cazul în care mediul familial este unul rigid, dacă părinţii nu-şi manifestă dragostea şi afecţiunea în mod frecvent, atunci fetiţa se va identifica la maturitate cu o femeie inhibată sexual.

O altă cauză frecventă a frigidităţii, o reprezintă diverse eventimente traumatizante din trecutul sexual al acesteia. ( avort, viol, teama unei viitoare sarcini nedorite ).

Frigiditatea mai poate apărea însă şi dintr-o lipsă de interes constantă a partenerului de cuplu, care se concentrează doar pe propria-i plăcere, neacordând importanță orgasmului feminin.

Este esenţial ca actul sexual să se desfăşoare între cei doi parteneri, cu dăruire totală de ambele părţi.
Mă refer aici la descătuşare emoţională, la emoţii transmise la fel de firesc precum sunt şi simţite: să nu ne fie jenă de-un oftat din suflet de-l simţim, să nu ne înghiţim vreun gâfâit dacă ne e pe-aproape şi…toot aşa mai departe.

Cum scăpăm de frigiditate?
Păi iată cum:

1. Prin abandon complet în timpul actului sexual.
2. Prin a admite că o femeie este liberă să aibă mai mulţi parteneri sexuali, şi nu că are vreo obligaţie morală de a se opri la primul, ce-i poate fi întâmplător incompatibil sexual, astfel cronicizandu-i frigiditatea.
3. Prin a ne bucura de tot ceea ce..face el!:)) fără stinghereli de moment, ce nu-şi au rost între partenerii de cuplu.
4. Prin a învaţa că-i esențial să ne cunoştem sexualitatea, de asemenea că este esențial să ne identificăm zonele erogene.
5. Prin dezvoltare în doi de jocuri sexuale noi, incitante, excitante, relaxante!

Cu multă răbdare, bunăvoinţă, cu participare activă şi afectuoasă a partenerului, femeia frigidă se poate transforma treptat, într-o femeie erotică şi senzuală ceea ce de altfel le va fi benefic amândurora pentru dezvoltarea și/sau menținerea unei relații armonioase în cuplu pe termen lung.

M-am prefăcut că am orgasm1 reader now

Confesiunea unui bărbat

„Să te prefaci că ai orgasm, pentru mine înseamnă că ai o inimă mare!..și grijă atentă pentru cealaltă parte implicată…. Nimeni nu vrea să meargă la baie după încheierea actului sexual, fără să-i fi produs un orgasm partenerei. Și da, știu, sunt bărbat, așa că nu ar trebui să mă prefac că am orgasm, nu este logic. Dar pot face asta. Dă-mi voie să-ți explic cum.

În primul rând, este esențial să porți prezervativ. Da, trebuie să folosiţi prezervative tot timpul ALTFEL TOŢI VOM MURI DE SIDA!! 😀Dar mai ales pentru voi bărbaţii, dacă hotărâți să vă prefaceţi că aveţi orgasm, acest lucru devine de-a dreptul crucial. Sexul implică..hmm.. cum să spun..ei bine, implică … fă-o!  Dacă porți prezervativ, acel prezervativ îți mai opreşte din elan. Iar dacă ești bărbat și te prefaci că ai orgasm, acel prezervativ te va ajuta să îţi construiești întreg scenariul. Gemi și apoi pac! „ejaculezi”. Apoi fuga la baie foarte repede, scoți prezervativul și gata! e la gunoi dovada. Cam asta ar fi tot, exceptând firește, componenta emoțională.

Ascultaţi-mă! Știu că unii oameni nu se prefac niciodată că au orgasm,  mie mi se-ntâmplă însă. Am făcut-o doar de..șase sau de șapte ori în viața mea. … este trist, da, că de multe ori îmi este greu să finalizez deoarece sunt stresat mai tot timpul, probabil și din cauza  faptului că fumez și beau prea mult. Nu ar trebui să fac aceste lucruri, știu, până şi medicii însă spun că îţi este mai greu să termini în această situație; lucru foarte adevărat, confirm și  eu.
Și-atunci vine un moment când sexul se transformă în chin inutil..” când se va sfârși odată”? te-ntrebi. Și mai ales dacă fata este deasupra, și mai ales în cazul în care oasele ei pelviene ating oasele tale pelviene, moment în care întreaga operațiune devine pur și simplu extrem de dureroasă. Mai ales dacă o ții în jocul ăsta..45 de minute aproximativ.😅😅

Desigur, draga mea, nu m-aş preface niciodată dacă ar fi vorba de tine. Tu mă determini întotdeauna să ejaculez. M-am prefăcut numai cu celelalte fete. …Ok? Dar ideea e că pe mine chiar nu mă deranjează să mă prefac. Ba și mai mult de-atât, cred că sunt doar politicos. În aproximativ 40% din cazuri nu ejaculez, deci nu mă prefac tot timpul, ok? Mă prefac doar atunci când mă simt cu adevărat vinovat  ori  dacă îmi place de tine foarte mult.
Și adevărul e că nu mă deranjează deloc dacă nu ejaculez, repet. Woody Allen avea unele glume despre sexul nereuşit pe care nu mi le amintesc exact în totalitate, esența este însă că sexul nereuşit este mai bun decât 99% dintre majoritatea activităților umane.

Păi ia zi, preferi să navighezi pe internet, sau să faci sex nereuşit? Mai degrabă faci sex nereuşit.

..să discuţi cu mama ta la telefon, sau să faci sex nereuşit? Sex nereuşit din nou.

Să vezi filmul Transformers 3: Dark of the Moon sau sex nereuşit?

..ați înţeles ideea.

Dar chiar până și sexul poate fi plictisitor uneori, iar atunci tot ce vrei să faci este să termini. Asta nu înseamnă că ai avea ceva împotriva persoanei cu care faci sex, doar că totul poate fi plictisitor uneori; asta face parte din viață. Chiar e o replică în romanul Madame Bovary despre „monotonia eternă a pasiunii.” Corect! Chiar și cel mai bun lucru la care vă puteți gândi poate fi plictisitor uneori. Îmi place sa joc jocuri video, dar mă plictisesc de ele, uneori, chiar dacă jocurile video sunt concepute pentru a fi distractive. Îmi place să mănânc nachos, dar dacă mănânc multe, atunci îmi spun..gata și cu nachos-ul! Așa și cu sexul ăsta, fiind o activitate umană, la fel ca toate activitățile, uneori este sortit eşecului.

Nu sunt sigur dacă mă pricep să mă prefac că am orgasm sau nu. Ideea despre minciună este că… cei care ştiu să mintă știu să descrie în detaliu minciunile lor – aceasta fiind o modalitate de a distrage atenţia de la evidenţa minciunii în sine. Un om care ştie să mintă mi-a dat acest sfat, referitor la adăugarea detaliilor … însă eu nu prea ştiu să mint bine. Cu toate acestea, fac eforturi pentru a minţi bine, chiar dacă nu reușesc. „Hei” zic eu. „Credeam că nu o să ejaculez, dar apoi mi-a venit aşa deodată”, spun eu. Din păcate, o minciună nereuşită afectează ascultătorul, nu pe cel care spune minciunile, și așa mai departe, probabil, unele fete au trebuit să se prefacă şi ele, împreună cu orgasmul meu fals. Îmi pare rău dacă asta s-a întâmplat, pentru că este o situație ciudată pentru toată lumea.
Exersează până reuşeşti este sfatul meu! Ca ființe umane, aspirăm să ajungem la perfecțiune, dar nimeni nu poate fi perfect, tot timpul. Dacă mă prefac faţă de tine, este pentru că deja am făcut sex de o gramadă de ori cu tine, și apreciez asta. (De fapt, gândul meu principal în timp ce făceam sex, în măsura în care am „gânduri”, inteligibile este acesta – „Uraaa! Ura pentru aceasta! Este mult mai bine decât celelalte dăţi!”)
Și, chiar dacă mă crezi un mitocan, şi eu am fost păcălit. Sunt sigur că am fost păcălit de un milion de ori, dar doar o singură dată chiar mi s-a confirmat că am fost păcălit. ..a fost cu o fată, cu care intenționam să mă căsătoresc. Făceam sex cu ea din picioare, în timp ce ea stătea culcată pe pat, și totul dura de prea mult timp, și cred că era începutul verii, și nu ne instalasem aer condiționat încă, și amândoi eram transpiraţi.
„OH .. !!!” a țipat ea, apoi ne-am oprit.
„… Haide..!”, am spus. „N-a fost real, nu?”
Ea s-a înroşit puţin, şi şi-a întors puţin faţa. „… Nu” a mormăit ea.
Și nu m-am supărat. … M-am gândit că a fost amuzant și chiar drăguț. … Am respectat efortul.”😅😅

În ce se măsoară dragostea?1 reader now

 

Mie personal nu-mi plac începuturile. Când mă duc într-un loc nou nu nimeresc nordul nici dacă mă ţine GPS-ul de mână, când îmi cumpăr o pereche nouă de pantofi merg de parcă am înghiţit o furculiţă iar când cunosc pe cineva zâmbesc inteligent pentru că toate cuvintele s-au teleportat în altă dimensiune exact în momentul când am făcut cunoştinţă cu persoana respectivă.

Nu cred în dragoste la prima vedere. Poate că este atracţie, simpatie, respect sau mai ştiu eu ce dar dragoste nu-mi vine să cred că e. Să presupunem că suntem dotaţi şi tu şi eu cu toate cele cinci simţuri de bază. Întâi ne vedem. Este adevărat că prima impresie contează dar numai până în momentul în care începem să vorbim. De mirosit, pipăit şi gustat puţin probabil că ni se întâmplă. Apoi, foarte evidente sunt alte două simţuri: simţul umorului şi bunul simţ care şi acestea se cam observă la o primă întâlnire. Şi cam atât. Cum poţi după primele 24 de ore să te duci acasă şi să arăţi cu degetul în oglindă spunând “el e”, când tu, de fapt, nu vezi în oglindă decât propria ta reflexie, o imagine în oglindă pe care o proiectezi asupra celuilalt.

Deci, prima vedere este discutabilă, mai ales în dragoste. De la a 9-a vedere în sus, hai să spunem că începem să vorbim despre sentimente, pe rând. Dacă vorbeşte numai unul şi celălalt nu are nimic de spus e cam gata cu vederea. Mult mai târziu putem vorbi şi despre dragoste, după ce ne-am iubit, ne-am urât, ne-am certat şi ne-am împăcat şi ajungem să ne cunoaştem suficient de bine defectele şi le acceptăm aşa cum sunt. Calităţile ne plac din prima şi oricât de multe ar fi nu ne deranjează. Cum apare dragostea?

În gânduri. Prima persoană la care te gândeşti când te trezeşti sau ultima la care te gândeşti înainte să adormi are un rol foarte important în viaţa ta: ori e un vis ori e un coşmar.

În cuvinte. Altfel vorbeşti cu restul lumii şi altfel vorbeşti cu iubirea vieţii tale. Întâi te bâlbâi, apoi începi să legi cuvinte şi-apoi nu te mai opreşti din vorbit. Vrei să-i spui tot, să-i povesteşti fiecare secundă în care n-aţi fost alături, să-i ceri părerea, să primeşti aprobarea că ai luat decizia corectă, să-i spui cuvinte pe care nu le-ai mai spus demult sau nu le-ai spus niciodată.

În fapte. Gândeşti, vorbeşti ce gândeşti şi faci ce vorbeşti. Fără reţineri şi fără obligaţii doar pentru a o vedea că zâmbeşte într-un anumit fel, numai pentru tine.

Cum pot doi oameni atât de diferiţi să găsească o unitate de măsură pentru dragoste, acel ceva ce nu se poate măsura, nu se vede şi nu are un sistem de referinţă universal recunoscut?

  • Îl iubesc!
  • De ce?
  • Nu ştiu.

Ba ştii draga mea.

Nu este vorba despre ceea ce vezi. Poate îţi plac ochii lui sau cum arată la modul general dar, pe lângă exterior, tu-l vezi altfel asociind acel zâmbet cu acea emoţie, acea privire cu cealaltă emoţie, acele braţe cu felul cum te alintă, şi tot aşa. Vezi ce alţii nu văd sau nu vezi ce vede toată lumea.

Nu este vorba despre ce auzi. Poate îţi plac toate cuvintele frumoase pe care ţi le spune dar mult mai mult îţi place ceea ce nu auzi, jumătăţile de cuvinte, frazele începute de el pe care le continui tu, glumele numai ale voastre şi cuvintele nerostite.

Nu este vorba despre gesturi. Poate îţi place cum merge sau cum ronţăie un covrig dar cel mai mult îţi place cum îţi oferă cu gesturi tandre, bucăţele din desprinse de la el din suflet.

Dacă el este primul care ştie când ţi-e bine şi când nu ţi-e bine, când vrei ceva, când nu vrei şi când nu ştii ce vrei atunci e despre tine. Dacă ai încredere să faci şi să-i spui, să gândeşti şi să-i spui sau doar să-i spui, atunci e despre el. Şi dacă indiferent cât de diferiţi sunteţi aţi ales să fiţi împreună, atunci e despre voi. Nu este vorba despre ce simţi pentru el ci despre cum te simţi atunci când eşti cu el. Dacă vrei să ştii ce înseamnă un om pentru tine gândeşte-te ce mai rămâne din tine dacă acel om nu ar mai exista. Cât de mare este golul pe care îl umple doar el?

Te-ai întrebat vreodată cât de puternică este dragostea voastră? Nu te gândi la ceea ce vă leagă, două rate, o locuinţă de la mama, o maşină de la tata şi patru copii proprii ci la ceea ce nu vă leagă în nici un fel, individualitatea pe care o aveţi împreună. Toate gesturile acelea mici pe care i le cunoşti, felul în care se gândeşte când are de luat o hotărâre, cum rezolvă probleme, cum spune când are ceva de spus, cum zâmbeşte când e fericit şi cum tace atunci când nu găseşte un început, toate acele detalii pe care le ştii, care nu au importanţă când e cu tine şi care devin definitorii atunci când nu e cu tine.

Dragostea nu este despre ce poţi face dacă eşti singură ci despre ce poţi face când sunteţi împreună. Nu pentru alţii ci pentru tine. Despre cum te ridică atunci când cazi şi despre cum se bucură împreună cu tine atunci când eşti fericită. Despre cum găsim soluţii comune la aceeaşi problemă pe care o vedem din puncte diferite de vedere şi dacă vrem cu adevărat să găsim soluţii. Despre mi-e foarte bine fără tine dar mult mai bine dacă sunt cu tine. Despre îmi place de nu mai pot de tine dar mult mai mult îmi place de mine cum sunt atunci când sunt cu tine.

13 idei pentru un rezultat bun

De câteva săptămâni plouă exact când ne e lumea mai dragă. Fie că ești înăuntru sau că tocmai ieși pe ușă, ploaia care începe îți strică ziua. Am auzit multe persoane care se plând de depresie din cauza ploii, eu sunt una dintre ele. Cum văd că plouă, cum mă întristez de parcă s-a întâmplat ceva rău. Mai mult de atât, ploaia mă face să mă simt obosită și fără chef de viață, de muncă nici atât.

Dacă nu plouă și soarele ne zâmbește frumos de pe cer, după-amiaza tot ne ia o toropeală de ne vine să ne așezăm undeva și să dormim. Cheful de muncă, de mers, de cam orice, piere instant, fără motiv. Dacă și tu pățești la fel, hai să vedem împreună 13 metode pentru a scăpa de starea de oboseală ce apare după-amiază.

  1. Dacă stai într-un spațiu închis, ieși afară pentru măcar 10 minute. Aerul închis te poate face să te simți lipsit de vlagă, deci contactul cu aer proaspăt și cu lumina naturală îți va face bine.
  2. Lucrează puțin la alimentația ta. Încearcă să elimini carbohidrații din masa de prânz și să îi înlocuiești cu alimente sănătoase, de exemplu din dieta vegană.
  3. Dacă ești un băutor înrăit de cafea și obișnuiești să bei 3 cafele doar la birou, încearcă să înlocuiești cafeaua cu ceai. Poți alege arome exotice care să îți parfumeze simțurile și care să te revigoreze. Ia în considerare și faptul că îți protejezi inima de fluctuații ale tensiunii care pot duce la lucruri mai grave.
  4. Dacă simți că nu te mai poți concentra, ia o mică pauză și fă-ți curat pe birou, în birou și eventual pe desktop. Astfel poți să îți odihnești puțin mintea și vei reveni la treabă mai productiv.
  5. Deși poate părea neveridic, o conversație scurtă cu o persoană la care ții și care îți înseninează ziua doar când îi auzi vocea poate fi exact ce ai nevoie pentru a-ți da refresh.
  6. Dacă ești fan al aromaterapiei, o picătură de ulei de mentă dată pe piele, pe față și mâini, te poate face să te simți ca nou. De asemenea va trezi din moleșeală și pe colegul de lângă tine care azi pare mai adormit ca tine.
  7. Fă puțină gimnastică. Nu zic acum să faci flotări și fandări prin birou, dar te poți întinde puțin cât să îți dezmortești mușchii bratelor, picioarelor și gâtului. Spatele este și el vizat atunci când duci o muncă sedentară.
  8. Ține la tine mereu o ciocolată neagră. Este cunoscută pentru faptul că aduce un aport de energie și vitalitate. Eu îmi făceam provizii în sesiune atât pentru a mă concentra mai bine, cât și pentru a memora, scrie, înțelege mai repede. Dacă până atunci creierul tău merge în baston, fii sigur că o să fugă pe străzi cu rolele.
  9. Gumă de mestecat mentolată. Îți împrospătează respirația și îți trezește simțurile adormite. Curăță gura de bacterii și îți desfundă nasul dacă ești om sănătos ca mine și răcești vara stând la umbră.
  10. Vorbește cu un coleg. Schimbul de vorbe, small talk, te scoate din amorțeală și te ajută să revii la biroul tău cu mai multă energie pentru a termina ce ai de făcut.
  11. Dacă nu ai timp să-ți iei mâinile de pe mouse și tastatură, poți încerca exerciții izometrice: tot ce trebuie să faci este să îți încordezi pe rând mușchii mâinilor, picioarelor, feselor, pieptului. Te vei simți mai bine după fiecare exercițiu.
  12. Dacă ai voie, poți ține o plantă pe rozmarin pe birou pentru a te oxigena constant și a revigora cu parfumul ei.
  13. Alege gustări sănătoase: fructe, sucuri naturale, iaurturi de băut. Unii oameni își aduc de acasă chiar și morcovi deja curățați și spălați.

Fiecare om are lucrurile lui care îi plac și metodele proprii de a scăpa de starea de oboseală. Rămâne la latitudinea fiecăruia să aleagă cum să facă acest lucru!

Lucruri pe care le facem diferit eu şi mama mea

Eu şi mama suntem cele mai bune prietene. Când eram mai mică mă certam cu ea mai des decât o fac acum, adică spre niciodată.

Cum nicio limită din 1 împărţit la ceva nu ajunge niciodată la 0, aşa si noi nu putem afirma că relaţia noastră este perfectă.

Ne iubim exact aşa cum suntem pentru că am învăţat să ne acceptăm, ne ştim tabieturile, ne respectăm şi lăsăm de la noi cam în acelaşi timp simultan.

Suntem două firi diferite: eu, vulcanică şi ameţită, ea, calmă şi aşezată.

Reuşim să ne îmbărbătăm în vremuri grele şi la final, când lumea întreagă dispare, noi două rămânem împreună.

Imaginează-ţi două femei pe marginea unei stânci privind spre mare după ce furtuna s-a risipit spre alte tărâmuri luându-se de mână şi spunând: „Hai să cucerim alte teritorii!”

Ea m-a învăţat să respect, să salut oamenii. Pentru că opinia oamenilor contează pentru ea, mă pune să zic “sărutmâna” tuturor oamenilor care ne cunosc.

Eu i-am zis: „M-or cunoaşte ei pe mine, dar eu habar nu am a cui e baba asta! Nu zic la toată lumea, că plictisesc omul cu atât respect.”

Eu am învăţat-o să nu pupe mâna nimănui. Nu e nevoită să se încline în faţă nimănui. La câte eforturi a făcut pentru mine, pentru noi ca familie, ea e singura eroină în faţa căreia accept să-mi plec corniţele de Capricorn căpos!

 Ea m-a învăţat să sădesc plante pentru grădini de vis.

Îi plac florile, face lucruri minunate.

Sădeşte extraordinar, toate plăntuţele cresc frumos, delicat din mâna ei mică.

Mâncarea iese mereu bună, pune iubire, nu glumă. Eu am ars până şi budinca.

Eu am învăţat-o să creeze bucurii în sufletul oamenilor părăsiţi de speranţă.

Ea mi-a zis că azi nu e la fel de bine ca ieri, că totul s-a năruit.

O văd dezolată, tristă şi nu pot să mă abţin de la a-mi zice în gând: „Te rog, nu plânge că mă faci şi pe mine să plâng. Ştii că nu ştiu să te împac… ”

Eu i-am zis că refuz să cred că mâine nu va fi mai bine.

Am mâncat nişte boabe de fasole magică şi de la o vreme mi-a înflorit un optimism orb şi surd în piept. Poţi să-l loveşti cât vrei, el tot creşte mai semeţ în fiecare zi.

Ea a venit după mine la poartă. Mă petrece mereu cu privirea până după colţ.

Merge mereu cu mine să mă conducă. Am aşteptat-o şi eu la 12 noaptea să vină.

Păi, cine mai tremură în telefon cu ochii pe stradă pe sub frunzele parfumate de tei?

Zuza, nebuna!

Eu am plecat de atâtea ori.

Ea a rămas aici pentru mine.

Atâţia ani chinuiţi. Eu sunt rodul durerii ei. Un rod dulce, sper eu. Aşa, ca să nu fi suferit degeaba.

Eu am plecat acolo pentru ea. În fiecare clipă când sunt departe stau cu gândul la ea: oare a mâncat, e bine, a mai certat-o cineva?

Ea iartă şi uită. O să o vezi mai mereu răzbunându-se: „Lasă că schimb eu foaia. Păi crezi că mai vede ceva de la mine?”

Până și eu râd de ameninţările ei de copil care abia a învăţat să vorbească.

Omoară muşte mai bine decât mine, dar nici piedică nu pune duşmanilor.

Eu iert, dar nu uit pe nimeni la pomul de Crăciun. Când îmi iau sabia de cuvinte secer lanuri întregi.

Ea e femeia tradiţională, cuminte, timidă. Vitoria Lipan fără pic de ură şi răutate în ea. Pentru familia ei îşi şterge lacrimile şi se face leu-paraleu parcurgând distanţe mari ca un fulger, trăzneşte, loveşte şi se potoleşte.

Dacă ar şti ea să ucidă, măcar din cuvinte…Nu i-ar fi mai bine? Şi-ar ucide tristeţea de fiecare dată când îşi arată dinții strâmbi de după colţul casei.

Eu sunt un fel de Otilia amestecată cu Sonia din Crimă şi Pedeapsă.

De departe par arogantă, de aproape ai vede-a şi tu cât de puţină încredere am în mine.

Ea iubeşte simplul, modestul, inocentul. O vezi destul de frecvent în ultima vreme plantând flori de tot soiul prin curte.

Eu iubesc modernul, exuberantul, nebunia fără nume sau chip. Mă târăşte cu forţa afară că e soare. Ea în tricou şi eu cu halatul de baie pe mine: „Mi-e frig, ce vrei să fac?”

Ea ar sta pe loc, aici şi acum să-şi tragă sufletul.

Eu alerg încontinuu: „Tu nu vezi că timpul nu mai are răbdare?”

Ea e ce am mai sfânt, mai bun, e lutul din care şi-a cioplit un început de operă.

Eu sunt o mie de oameni într-unul şi ea mă iubeşte pentru fiecare. Un copil al ei şi doar al ei care o înnebuneşte, îi dă palpitaţii, o îmbrăţişează şi o pupă fără motiv, se morocăneşte la ea fără motiv şi de multe ori vrea doar să fie lăsată în pace cu gândurile ei. Faţa ei care face curat prea des în suflet şi îi ia cam mult timp.

Ea e o persoană bună. Îi fură câinii mămăliga din mâna de bună ce e şi eu sunt băieţoiul care vine şi aruncă, cu căciula-n câini să o lase să mănânce liniştită.

Eu par rea, dură, distantă, rostesc vorbe grele când am crizele mele, dar ea…Ea e o floricică creolă în ochii căreia se oglindesc numai speranţe, iubire şi duioşie pentru puiul ei pe care nu îl recunoaşte niciodată în oglindă. Fiecare zi aşază riduri fine la colţul ochilor. Fiecare supărare o mai îmbătrâneşte un pic, dar lasă, sunt eu destul de nebună încât o fac să râdă zilnic.

Terapie pentru ea şi pentru mine. Îi dau speranţa din butelca mea când nu mai are, iar ea mă îmbrăţişează mereu exact când simt că mă dezmembrez în gânduri negative.

Statutul public nu-i important, doar cel al sufletului.

Am tot vorbit, în diverse rânduri, despre rolul de amantă versus soţie.
Astăzi, într-un interviu scurt, concret şi la obiect, desfăşurăm secretele unei femei amante, care sub secretul anonimatului mi-a acceptat câteva întrebări cu răspuns sincer pentru voi.

Cât de greu este să-ţi vezi iubitul în ritm alert, să te săruţi pe ceas, să nu ai nici măcar gând să-i spui probleme ori necazuri..căci în timpul scurt pe care-l petreceţi împreună preferi să va iubiţi?

Nici nu știu ce să răspund…Mi-a fost îngrozitor de greu ani de zile..însă se pare că a început să-mi devină stil de viaţă în cele din urmă.
Cu timpul, cele 3-4 ore furate iniţial, s-au transformat în 3-4 zile.
Acum deja ne petrecem împreună mai tot timpul .

Crezi că trece mai greu îndrăgosteala dacă o petreci pe fugă? Dragostea durează astfel, mai mult decât cei 3 ani prezisi ca și timp maxim de iubire de către Frederic Beigbeder?

Nu cred în teoria conform căreia dragostea durează 3 ani. Dragostea durează o viaţă dacă o trăieşti iubind.
Nu asta-i și teoria ta?

 Ba este, dar nu înseamnă totodată că-mi încadrez toate teoriile proprii în general valabil pentru o majoritate.
Emit idei, păreri, dar mai întreb și altele de obicei, nu e firesc așa??!?
Și revenind la oile noastre, ai dubii vreodată în ce vă privește?  Nu este, pe de altă parte, inacceptabil să-i tot asculţi scuzele când vin sărbătorile de Crăciun, de Paşte..spre exemplu, când iarăşi şi din nou, el stă cu familia? Pe care tu ştii şi simţi şi vrei să crezi totodată, că o doreşte din ce în ce mai puţin în favoarea ta?

Este greu să nu-i dorm în braţe. Îmi este greu să-mi trăiesc tinereţea tot sperând că-şi doreşte un permanent al meu cu el. Noapte zi.
Astăzi însă, am ajuns la concluzia că prefer clipe furate decât ani pierduţi în minciună.
Îmi place să cred că viaţa lui sunt eu şi că trăieşte constrâns într-o căsnicie unde nu sunt de împărţit sentimente de dragoste, ci doar minciuni furioase.
Nu mi-ar plăcea să ştiu că de mâine-i sunt soţie şi că voi suferi astfel mai mult decât sufăr acum în statut de amantă.

 Ce motive invocă iubitul tău,  pentru faptul că încă îşi mai menţine verighetă veche pe mâna dreaptă? De ce nu divorţează pentru a fi voi doi zi de zi împreună??
Mă gândesc că fiind totuşi o relaţie de 9 ani nu există dubii că vă iubiţi…iar atunci, nu înţeleg de ce nu vă iubiţi şi public, de ce să continuaţi ascunşi, pentru restul ceilalţi el menţinându-şi încă această relaţie căsătorită de convenienţă…

E dificil la noi. Printre altele aşa, nu poartă verighetă.:))
Nu ştiu de ce nu divorţează..motivele lui pe care ieri nu le puneam sub umbra îndoielii, azi mi se par firave.
Nu le mai cred, dar nici nu le mai întreb, căci nu cred că se pot actializa veridic pentru mine oricum.
Ce să zic?!? M-am obişnuit aşa.. Într-un fel mi-e bine, într-un alt fel, îmi lipseşte stabilitatea, echilibrul unei familii. Un copil îmi mai lipseşte iarăşi. Un Revelion împreună. Şi de-astea.
Însă decât minciună unei familii instabile emoţional, prefer aşa. De aceea nici nu insist probabil cu pretenţii de verighetă a noastră şi mi-o tot abţin momentan.
M-am adaptat în rol veşnic de iubită a lui.. De teamă probabil că dacă aş fi nevasta, aş păţi ce păţeşte soţia lui actuală. Sau nu ştiu..aşa cred cel puţin…!
Poţi să-mi spui cum v-aţi cunoscut? În ce conjunctură, câţi ani aveai...

Normal că pot. Mi-a cumpărat o îngheţată când eram în liceu. Pentru că din greşeală, când stăteam la rând în spatele lui în parc, în Cişmigiu, a dat peste mine şi m-a pătat toată cu îngheţata pe care tocmai şi-o cumpărase..
Amuzant momentul..îl ţin minte cap coadă. M-am îndrăgostit de el atunci brusc, total şi iremediabil.

De câte ori vă vedeţi săptămânal? Îi găteşti? De curiozitate, te-ntreb..

La început, rar..o dată pe saptămână. Acum e invers..doar duminica nu ne vedem. Îi și gătesc, da…dar mai gătește și el câteodată însă..!

 Încă mai ai vise de ” tu cu el” împreună, într-un viitor apropiat? Sau refuzi să-ţi mai pui întrebări, nemaidorind răspunsuri?

Vise am încă, da. Eu cu el împreună şi cu o fetiţă a noastră.
Nu refuz să-mi pun întrebări, doar că nu mă mai gândesc că…”anul acesta rămân însărcinată sigur.” Nu ştiu când încă, dar tot sper că va fi curând.
Nu te simţi totuşi un pic lezată, că nu găsesc alt cuvânt acum, pentru faptul că nu eşti femeia cea mai importantă din viaţă bărbatului pe care-l iubeşti din tot sufletul de atâta vreme?

Sunt omul cel mai important din viaţa lui.
Statutul public nu-i important, doar cel al sufletului.
Crezi că lui i-ar fi uşor în locul tău? Crezi că ar accepta să sufere atât de mult din iubire, precum o faci tu?

Eu nu sufăr. Iubesc şi sunt iubită.
Mă sacrific un pic poate, da, ai dreptate.
Şi da, cred că lui i-ar fi mai greu decât îmi este mie. Bărbaţii vor mult, dăruiesc însă întotdeauna mai puţin.

 Remuşcări ai? Vis a vis de soţia lui, mă refer..

El ar trebui să aibă. Eu nu am deloc.

Siguranța emoțională reprezintă un aspect pe care atât bărbații cât și femeile și-l doresc în relație2 readers now

Iubirea, acceptarea, respectul, sentimentul de a fi dorite, siguranța, pasiunea toate acestea sunt  lucruri pe care femeile și le doresc într-o relație. Evident că există și altele și că în plus, fiecare persoană are dorințe specifice, însă astăzi îmi doresc să mă axez în special pe aspectul specific al siguranței emoționale în relațiile de cuplu.

Provocarea cu care ne confruntăm pentru satisfacerea acestei dorințe constă în faptul că sentimentul de ”siguranță” este generat uneori de dinamici opuse, fapt ce poate crea conflicte în cuplu. Modul în care o femeie se simte cu partenerul ei  se poate schimba de la un moment la altul, și tocmai din această cauză ea poate să îi producă bărbatului un sentiment de confuzie deoarece  pare să dorească două lucruri diametral opuse. Dacă am deveni conștienți de paradigmele de convingeri care intră de fapt în conflict în astfel de momente, probabil că tot acest iureș de întrebări nedumerite ar căpăta un sens și am  fi capabili ast6fel să ne și eliberăm de  stareaincertă  de care ne-am lăsat copleșiți.

Ne-ar trebui inițial să înțelegem o parte dintre aspectele importante ce creează  sentimentul de siguranță într-o relațiede cuplu. Acceptarea necondiționată a unei femei de către un bărbat înseamnă că acesta nu o judecă și nu o critică. Ea poate să comunice sincer, să fie ea însăși, și să se simtă în siguranță din punct de vedere emoțional.


Femeile se simt în siguranță din punct de vedere emoțional cu un bărbat care va fi disponibil din punct de vedere emoțional, sincer, de încredere și autentic. Acestea sunt calități emoționale pe care le pot respecta și admira femeile la un bărbat. Un bărbat care dă dovadă de caracter și profunzime emoțională este un bărbat care știe cine este și se place. Iubirea sa de sine este atât de puternică încât nu are nevoie să câștige simpatia altora încercând să fie ceva ce nu este. Puterea lui nu este de natură fizică, ci ține de claritatea minții și emoțiilor sale. Acestea sunt calități pe care femeile nu doar că le admiră, dar care le și determină să se simtă în confort emoțional. Sunt de părere că acest bărbat trăiește cu integritate emoțională.
Un alt factor care creează un sentiment de siguranță pentru femei este convingerea că relația este solidă și va merge. Atunci când un bărbat își petrece timpul ocupându-se de activități simple, cum ar fi gătitul și curățenia împreună cu partenera sa, transmite acesteia mesajul că este dedicat relației respective. Nu are rost ca femeile să își investească timpul într-o persoană care le-ar putea părăsi curând. Ele vor să știe dacă partenerul lor are abilitatea și dorința de a le reflecta dorința de angajament emoțional profund.

Există și teama că, după ce s-au atașat emoțional de un bărbat, se vor despărți. Este normal să ne punem întrebări cu privire la viitorul relației. Uneori, femeile doresc să se simtă în siguranță față de durerea potențială reprezentată de o inimă frântă. Vor să evite emoțiile asociate cu singurătatea. Acest tip de siguranță are legătură de fapt cu autoprotejarea de emoțiile dureroase rezultate din temerile de despărțire și singurătate. Atunci când un bărbat este distant din punct de vedere emoțional și fizic, acest lucru poate să le trezească femeilor sentimente de singurătate și de teamă de despărțire. Căutarea acestui tip de siguranță emoțională poate să ducă la o dramă emoțională.

Pentru a-și alunga temerile de a trăi singură, femeia va face eforturi pentru a-și păstra partenerul aproape. Ar putea să îl critice pentru că iese într-o seară cu băieții. Atunci când își descurajează partenerul să facă alte lucruri, crește însă de fapt timpul pe care îl petrec împreună. Un comentariu critic este un mod de a îi respinge comportamentul astfel încât să evite criticile pe viitor. Atunci când arată că este tristă, bărbatul va observa și ea va primi ce vrea. Dacă are loc o schimbare emoțională mare, dinamica poate să includă mânie și gelozie. Este posibil ca bărbatul să ajungă să se simtă vinovat pentru că a făcut ceva ”greșit” și a supărat-o. Este posibil ca bărbatul să dorească să evite ieșirile cu băieții pentru a nu trebui să se mai confrunte cu reacția ei emoțională.
Dorința unei femei de a avea o relație apropiată cu partenerul ei poate să rezulte din integritatea ei emoțională. Dorința de a petrece timp cu partenerul ei pentru a se distra și a crea împreună poate să fie complet autentică. Atunci când trăiește cu integritate emoțională, sentimentul de siguranță este normal, din moment ce împreună reprezintă o forță mai puternică decât atunci când era singură. Nu mai trăiește cu integritate emoțională atunci când motivația ei pentru a petrece timp împreună este să nu fie singură.

O femeie care trăiește cu integritate emoțională poate să ceară ce dorește, inclusiv să petreacă timp cu partenerul ei. Uneori, ne este foarte greu să discernem dacă acționăm ca urmare a dorințelor noastre sau pentru a ne evita frica. Un mod de a ne da seama este observarea reacției emoționale atunci când nu obținem ce dorim.

Situația pare imposibilă. Dacă un bărbat este de acord, poate să îl considere slab. Dacă nu, va crede că nu îi pasă de ea. Este imposibil și pentru femeie. Dacă nu face un efort pentru a se apropia de el, poate să se simtă incomod și să îi fie teamă de singurătate. Dacă face eforturi pentru a-și ține partenerul aproape, acționează din frică și riscă să devină obsedată de control și să își piardă respectul pentru ea și pentru partenerul ei.
Pare imposibil doar dacă ne limităm opțiunile la strategiile compensatorii de control. Dacă dorim să descoperim fericirea adevărată în relațiile noastre, va trebui să renunțăm la convingerile și presupunerile care creează temerile dureroase și comportamentele de control. Va trebuie să căutăm o soluție emoțională în afara celor sugerate de mintea noastră ca soluție pentru temeri.

Iubirea adevărată în relații este prezentă atunci când nu există teamă.
Teama de a fi singuri este combinată cu presupunerile și convingerile privitoare la experiență și la noi înșine. De obicei, aceste convingeri implică ideea că nu suntem suficient de buni, că nu merităm să fim fericiți, sentimente de auto-respingere și de a fi respinși de alții. Aceasta este o emoție dureroasă de care oamenii vor să fie protejați. Aceste convingeri sunt minciuni și există doar în minte noastră. Pentru început, au existat multe momente când am fost singuri și fericiți. Doar că am învățat să asociem singurătatea cu nefericirea. Atunci când eliminăm convingerile de bază de auto-respingere, nu ne mai temem de singurătate și lăsăm loc acceptării și iubirii de sine. Schimbarea convingerilor elimină și nevoia și comportamentul de a fi obsedați de control în ceea ce-l privește pe partenerul nostru. Iubirea adevărată înflorește în absența temerilor.

Ce motivează un bărbat să fie cu partenera sa?
Avem mai mult decât suficiente materiale pentru a discuta despre jumătatea de relație a bărbatului. Motivele și integritatea bărbatului cu sine însuși sunt complet necunoscute. Ar putea să răspundă la cererea partenerei sale doar pentru că o iubește și vrea să fie fericită. Astfel trăiește cu integritate emoțională deplină. Cu toate acestea, un bărbat pe care reacțiile ei îl fac să se simtă incomod sau care se simte vinovat nu mai trăiește cu integritate emoțională. Chiar dacă acțiunea lui de a petrece timp cu ea este la fel, motivele sunt diferite. Ceea ce se întâmplă în mintea bărbatului cu emoțiile și convingerile sale este complet diferit. Acest exemplu se referă mai mult la percepția femeii privitoare la bărbat decât la bărbat în sine.

Din punctul meu de vedere, există un procent mic de bărbați care trăiesc cu adevărat cu integritate emoțională. Aceasta este pierderea bărbatului. Calitatea emoțională a vieții sale ar fi mult mai frumoasă, dar ar și emite o senzație de atracție pentru femeie. În profunzimea integrității sale emoționale, o femeie dorește să fie cu un bărbat profund din punct de vedere emoțional. Nu toate femeile se simt comod într-o astfel de situație, dar, la un anumit nivel, toate își doresc o conexiune emoțională profundă.

O femeie poate să aleagă să aștepte un bărbat care dispune de caracterul și integritatea pe care ea le respectă și le dorește. Cu toate aceste, în timp ce așteaptă, ar trebui să se și pregătească. Atunci când va fi cu un bărbat integru nu va fi la fel ca atunci când a fost cu alți bărbați. El va căuta o parteneră care îl va trata cu același nivel de iubire necondițională cu care se tratează pe sine. Dacă ea își aduce judecățile, temerile și reacțiile emoționale în relație, el ar putea decide că preferă să fie cu altcineva.

Atunci când o femeie întreabă încotro se îndreaptă o relație, adeseori întrebarea este pusă de mai multe aspecte ale personalității ei. În mod autentic, ea dorește să știe dacă bărbatul dispune de profunzimea emoțională necesară pentru un angajament mai mare sau dacă acesta este limitat de temerile sale. Cu toate acestea, ar putea să întrebe și pentru că teamă îi impulsionează mintea să caute simboluri de siguranță în relație. În acest caz, motivația ei de a ști este asociată mai mult cu teama decât cu profunzimea sentimentelor ei.