Etichetă: amantă

Am tot vorbit, în diverse rânduri, despre rolul de amantă versus soţie.
Astăzi, într-un interviu scurt, concret şi la obiect, desfăşurăm secretele unei femei amante, care sub secretul anonimatului mi-a acceptat câteva întrebări cu răspuns sincer pentru voi.

Cât de greu este să-ţi vezi iubitul în ritm alert, să te săruţi pe ceas, să nu ai nici măcar gând să-i spui probleme ori necazuri..căci în timpul scurt pe care-l petreceţi împreună preferi să va iubiţi?

Nici nu știu ce să răspund…Mi-a fost îngrozitor de greu ani de zile..însă se pare că a început să-mi devină stil de viaţă în cele din urmă.
Cu timpul, cele 3-4 ore furate iniţial, s-au transformat în 3-4 zile.
Acum deja ne petrecem împreună mai tot timpul .

Crezi că trece mai greu îndrăgosteala dacă o petreci pe fugă? Dragostea durează astfel, mai mult decât cei 3 ani prezisi ca și timp maxim de iubire de către Frederic Beigbeder?

Nu cred în teoria conform căreia dragostea durează 3 ani. Dragostea durează o viaţă dacă o trăieşti iubind.
Nu asta-i și teoria ta?

 Ba este, dar nu înseamnă totodată că-mi încadrez toate teoriile proprii în general valabil pentru o majoritate.
Emit idei, păreri, dar mai întreb și altele de obicei, nu e firesc așa??!?
Și revenind la oile noastre, ai dubii vreodată în ce vă privește?  Nu este, pe de altă parte, inacceptabil să-i tot asculţi scuzele când vin sărbătorile de Crăciun, de Paşte..spre exemplu, când iarăşi şi din nou, el stă cu familia? Pe care tu ştii şi simţi şi vrei să crezi totodată, că o doreşte din ce în ce mai puţin în favoarea ta?

Este greu să nu-i dorm în braţe. Îmi este greu să-mi trăiesc tinereţea tot sperând că-şi doreşte un permanent al meu cu el. Noapte zi.
Astăzi însă, am ajuns la concluzia că prefer clipe furate decât ani pierduţi în minciună.
Îmi place să cred că viaţa lui sunt eu şi că trăieşte constrâns într-o căsnicie unde nu sunt de împărţit sentimente de dragoste, ci doar minciuni furioase.
Nu mi-ar plăcea să ştiu că de mâine-i sunt soţie şi că voi suferi astfel mai mult decât sufăr acum în statut de amantă.

 Ce motive invocă iubitul tău,  pentru faptul că încă îşi mai menţine verighetă veche pe mâna dreaptă? De ce nu divorţează pentru a fi voi doi zi de zi împreună??
Mă gândesc că fiind totuşi o relaţie de 9 ani nu există dubii că vă iubiţi…iar atunci, nu înţeleg de ce nu vă iubiţi şi public, de ce să continuaţi ascunşi, pentru restul ceilalţi el menţinându-şi încă această relaţie căsătorită de convenienţă…

E dificil la noi. Printre altele aşa, nu poartă verighetă.:))
Nu ştiu de ce nu divorţează..motivele lui pe care ieri nu le puneam sub umbra îndoielii, azi mi se par firave.
Nu le mai cred, dar nici nu le mai întreb, căci nu cred că se pot actializa veridic pentru mine oricum.
Ce să zic?!? M-am obişnuit aşa.. Într-un fel mi-e bine, într-un alt fel, îmi lipseşte stabilitatea, echilibrul unei familii. Un copil îmi mai lipseşte iarăşi. Un Revelion împreună. Şi de-astea.
Însă decât minciună unei familii instabile emoţional, prefer aşa. De aceea nici nu insist probabil cu pretenţii de verighetă a noastră şi mi-o tot abţin momentan.
M-am adaptat în rol veşnic de iubită a lui.. De teamă probabil că dacă aş fi nevasta, aş păţi ce păţeşte soţia lui actuală. Sau nu ştiu..aşa cred cel puţin…!
Poţi să-mi spui cum v-aţi cunoscut? În ce conjunctură, câţi ani aveai...

Normal că pot. Mi-a cumpărat o îngheţată când eram în liceu. Pentru că din greşeală, când stăteam la rând în spatele lui în parc, în Cişmigiu, a dat peste mine şi m-a pătat toată cu îngheţata pe care tocmai şi-o cumpărase..
Amuzant momentul..îl ţin minte cap coadă. M-am îndrăgostit de el atunci brusc, total şi iremediabil.

De câte ori vă vedeţi săptămânal? Îi găteşti? De curiozitate, te-ntreb..

La început, rar..o dată pe saptămână. Acum e invers..doar duminica nu ne vedem. Îi și gătesc, da…dar mai gătește și el câteodată însă..!

 Încă mai ai vise de ” tu cu el” împreună, într-un viitor apropiat? Sau refuzi să-ţi mai pui întrebări, nemaidorind răspunsuri?

Vise am încă, da. Eu cu el împreună şi cu o fetiţă a noastră.
Nu refuz să-mi pun întrebări, doar că nu mă mai gândesc că…”anul acesta rămân însărcinată sigur.” Nu ştiu când încă, dar tot sper că va fi curând.
Nu te simţi totuşi un pic lezată, că nu găsesc alt cuvânt acum, pentru faptul că nu eşti femeia cea mai importantă din viaţă bărbatului pe care-l iubeşti din tot sufletul de atâta vreme?

Sunt omul cel mai important din viaţa lui.
Statutul public nu-i important, doar cel al sufletului.
Crezi că lui i-ar fi uşor în locul tău? Crezi că ar accepta să sufere atât de mult din iubire, precum o faci tu?

Eu nu sufăr. Iubesc şi sunt iubită.
Mă sacrific un pic poate, da, ai dreptate.
Şi da, cred că lui i-ar fi mai greu decât îmi este mie. Bărbaţii vor mult, dăruiesc însă întotdeauna mai puţin.

 Remuşcări ai? Vis a vis de soţia lui, mă refer..

El ar trebui să aibă. Eu nu am deloc.