Ce spui, dragule, facem un contract de iubire? Îl scriem la indigo, pe foi albe sau îl scriem la tastatură şi-l listăm în două exemplare. Când terminăm, punem data şi semnăm. Spunem fiecare ce vrem, pe rând, apoi îl scriem şi lăsăm mult spaţiul liber printre rânduri şi o coală albă de rezervă să putem completa ce ne aducem aminte sau cu ce nu ştim acum. Putem şterge rânduri, le putem modifica, îl putem rescrie cu totul sau îl putem şterge de tot. Noi alegem. Amândoi.
Tu vrei să mă îndrăgostesc de tine, asta-i foarte simplu dar nu este şi suficient dacă vrei să rămânem împreună. Mi-e foarte bine să fiu îndrăgostită dar hai să vedem ce se întâmplă după ce creierul începe să funcţioneze în parametrii normali. Oamenii se schimbă în timp, se adaptează, evoluează, devin alţi oameni. Schimbările nu sunt capitale, dragul meu, caracterul, de exemplu, nu se schimbă. Şi nici personalitatea sau frustrările adunate în timp. Dragostea nu face decât să scoată la suprafaţă tot ce-i mai bun dintr-un om dar nu rescrie ADN-uri.
Am tot ce-mi doresc, dragul meu şi nu este treaba ta să mă faci fericită pentru că sunt, înainte să te pot iubi pe tine am învăţat să mă iubesc pe mine. Consider că iubirea nu se împarte la doi ci se înmulţeşte cu doi şi că nu poţi oferi nimic din ceva ce nu ai. Nu mă întreba dacă vreau o relaţie cu tine pentru că răspunsul e nu. Relaţii am cu părinţii, cu vecinii, cu prietenii, cu colegii şi cu cunoştinţele. De simpatie, de colegialitate, de prietenie, de antipatie sau de multe alte feluri. De la tine şi cu tine vreau o iubire cu tot ce înseamnă asta: timp, umor, comunicare, respect şi sex de bună calitate, nu neapărat în acestă ordine. Hai să le analizăm pe rând, dragule. Îţi spun cum gânesc eu apoi îmi spui tu cum gândeşti, vrei?
Timp. Am nevoie de timp, dragul meu, să te cunosc şi să mă cunosc alături de tine. Fă-ţi timp pentru mine, pentru tine, pentru noi, timp să vedem ce putem face şi ce nu putem face împreună, timp să ne certăm politicos şi să ne împăcăm şi mai politicos, timp să vorbim lucruri şi timp să facem lucruri. Nu aştepta să te rog să faci una sau alta, mai încearcă şi din proprie iniţiativă. Doi oameni înseamnă o echipă: ne completăm, ne substituim, ne ajutăm şi mergem înainte. Împreună.
Umor. Nu-mi doresc un bărbat care tună şi fulgeră că nu-s angajată la meteo şi nici nu prezint vremea probabilă. Bineînţeles că vor fi diferite discuţii la cât de căpoşi suntem amândoi dar momentele tensionate se depăşesc mult mai uşor zâmbind decât dacă stai cu nasu-n diverse. Şi nu-mi cere să-ţi traduc glumele. Şi aşa nu mă pricep la bancuri, ori ştiu poanta şi uit bancul ori spun bancul şi nu-mi iese bine poanta, aşa că-mi face foarte bine dacă ştii să râzi şi reuşeşti să mă faci şi pe mine să râd. Încearcă să nu fii prea serios că devii plictisitor. Şi nu te lua nici pe tine prea în serios pentru că Pământul din câte ştiu eu se învârte în jurul Soarelui nu în jurul tău sau al meu.
Comunicarea . Este noul trend internaţional şi se confundă cu vorbitul mult, prost şi fără rost. Toţi vrem comunicare pentru că sună bine. Ce înseamnă comunicare din punctul meu de vedere? Să vorbim, dragule, despre orice fel de subiect: ce ne place, ce nu ne place, cum ne place, ce vrem, ce nu vrem, cum rezolvăm o situaţie acum nu după ce termină nepoţii facultatea sau dacă are sens să o rezolvăm. Simplu, direct şi pe rând, cu calm şi cu cuvinte frumoase. Înseamnă „mulţumesc”, „te rog,” „ai vrea să?” Înseamnă că nu e suficient să vezi că toată casa e impecabilă, frigiderul plin şi eu frumoasă. Ştiu că vezi dar încearcă să-mi spui folosind cuvinte că vezi, că mă vezi, că-ţi pasă şi că apreciezi ce fac. Nu fă presupuneri, îţi spun eu ce gândesc. Întrebă-mă şi răspunde-mi la întrebări.
Respect. Pentru a-i respecta pe alţii trebuie să te respecţi întâi pe tine şi respectul, din punctul meu de vedere, se vede cel mai bine în detalii: ţinută fizică şi morală, limbaj, atitudine, punctualitate, ordine, respectarea promisiunilor făcute, sinceritate, onestitate, de astea obişnuite, nimic ieşit din comun. Poartă-te cu ceilalţi oameni şi cu mine exact aşa cum ţi-ai dori ca ei să se poarte cu tine. Înainte de a cere, oferă.
Sex, dragule. Nu te gândi numai la actul în sine. Vreau să mă iubeşti în cuvinte, să mi se ridice tensiunea şi când te aud vorbind şi când ascult despre ce vorbeşti. Încântă-mă, spune-mi că-s frumoasă de exemplu, sedu-mă din cuvinte şi fă-mă să te doresc atât de mult încât să nu mai aud ce zici. Când termini cuvintele, vreau sărutări, atingeri şi îmbrăţişări. Sexul pentru mine nu înseamnă numai actul în sine, înseamnă preludiu şi postludiu, ambele în fiecare zi din săptămână, 24 de ore din 24, gesturi mici, atenţii mici, detalii care fac diferenţa. Eu sunt femeie şi aşa reacţionez eu, nu pot separa sexul de tot ce se întâmplă peste zi. Şi când fac sex este pentru că-mi doresc şi eu asta şi nici prin cap nu-mi trece că ar fi o obligaţie pe care am preluat-o în momentul în care am hotărât că vrem să fim împreună. Şi încă ceva: provoacă-mă. Strecoară-te în mine, în tot ce însemn eu: trup, suflet şi gânduri. Zăpăceşte-mă şi fă-mi ordine în gânduri. Lasă câte o parte din tine peste tot prin mine dar în acelaşi timp fă-mă să mi se facă dor de tine tot.
Acum spune-mi tu cum gândeşti, spune-mi ce vrei şi hai să scriem nu înainte de a-ţi spune că este prima oară când mă gândesc la un astfel de contract. Te surprinde? Şi pe mine!
Mi-ar plăcea să transform lumea în cuvinte pentru că toţi trăim în aceeaşi lume, dar fiecare dintre noi o înţelege altfel. Suntem egali dar diferiţi: eu sunt o mică parte din tine, exact aşa cum tu eşti o mică parte din mine. Eu nu pot exista fără tine şi tu nu poţi trăi fără mine.
