Murmur în noapte

Murmur romantic sunt eu astăzi.
Îmi răsună șoapta drăgăstos,
în miez străpuns de noapte, nisipos.

Mi-auzi tonalitatea blândă, nu??!
Aseară ți-o spuneam boemă.
Auzi ceva? Hei..!! Zi! Ori nu auzi?

Șșșttt!! Șștt! Ascultă-mi murmurul un pic..!!
L-ai deslușit? I-ai prins din sens?
Ai realizat deja că-ți este înțeles de sine?
Nelămurit încă, ce-i drept, de către tine.

Foșnesc încă un murmur din mătase moale.
Îl desfășor încet. Îl împletesc cu fir din mine.

Îl moșmondesc apoi în ghem la loc,
Mă suflu iar ușor. Îți alerg vântul.
Îi balansez miscarea. Și cu putere, iarăși, suflu.
Nu trebuie s-ating deloc Pământul.

Vreau să mă las alunecată încetișor cu totul înspre tine.
Ușor-ușor să îmi cobor din somn, din mine,
tot sărutul.

M-auzi măcar acum cum murmur??
Mă mișc un pic greoi..! Din ce in ce mai greu
respir prin murmur prăvălit nătâng,
Mă tot rostogolești prin al tău sine.
Mă-nțepi, mă-ntrebi și te întrebi,
eu caut să îți și răspund..
Dar ce se-aude? Poc…și …trosc..și…bufff!!
Și cade-un murmur. Ultimul.
Se scurge leșinat prin vine.

Și-acu mă tot împiedici.
Și-mi dai și brânci într-una;
Nu-mi place să îți lăcrimez furtuna.
Mă risipești cu mult curaj.
Îmi dai și-un cot. C-un gând.
Mă și încrunți prin vis.
Mă umpli de noroi, îngreunezi minciuna,
Îmi mai adaugi și un plâns. Încă un rând.
Mă-mpingi acum de-a-dreptul..!
Mi-alungi până și umbra tu acum.
Cu mâna.

Pictezi apoi un nor extrem de mare.
Pe un cer mic și senin.
Acoperi luna toată cu ploaie-nnegurată.
Nici vânt nu se mai întrevede.
De boltă înstelată.

Read all below

Trăim gândul cu bucurie, ori bucuria doar cu gând?

 

Bună dimineața!

..uită-te şi tu cum e omul nostru..îl vezi cum își aleargă genunchii galopant pe ceaţa asta groasă ca nebunul? Nu ai remarcat totodată că aleergăm cu toții ca nebunii-aşa, de colo până dincolo, n-ai observat şi tu cum toot răscolim m prin toate ungherele gunoiere și frivole ale lumii ăsteia, pentru-a afla măcar un fir de gram de fericire râsă libertin, din tot sufletul său mare de copil adult.. îmbrăcat mereu în straie militare.

Tot în pas alergător ne grăbim să raţionăm emoţia, să-i identificăm problemele inexistente, trăim în genere cu idei preconcepute în sine despre noi, pe care  nu contenim să le răsfrângem şi-asupra celorlalţi în permanență.

Când spui iubire ori te gândeşti iubire, te referi principial la iubirea de sine, nu? Nu la…nu te referi la..și fără dragoste existentă între noi.
..atunci când povestim că fără ea nu ar exista fărâmă nouă de iubire romantică, erotică..afectivă??

Dar dacă nu te iubești pe tine, atunci nu vei iubi nici pe altcineva!
În fine, în altă ordine de idei, noi ca şi societate, ne-am hotărât să punem accent pe pragmatism, în speţă pe tot felul de interese mărunte neimportante în profund, care ne determiă însă să dăm uitării talentul nativ al scriiturii personalității noastre.

..cam așa facem şi tot așa și pățim, atunci când vom încerca să ne desăvârşim potenţialul prin alte părţi decât în doi, atunci când nu mai ţinem cont deloc de igiena sufletului și nici de sănătatea lui emoțională!🙃

.. devenim dependenţi de lucruri, nu de sentimente.
Iubim chestii, în loc să învăţăm să ne iubim pe noi înşine pentru că mai apoi să ne iubim împărtăşit într-o relaţia de cuplu prezentă ori poate viitoare.
Uite cum avem noi preconcepţii şi punem din senin amprente oamenilor, autosuficienţi fiindu-ne, considerându-ne (cei) mai intuitivi , (cei) mai inteligenţi şi ( cei) mai..cu picioarele pe Pământ, deşi ne trăim de-o viaţă cu două capete prin nori pe..Venus.
De la începuturile noastre banale împreună și până astăzi.

Tu cum trăiești? Te bucuri de un vals? De romantism? De floare, de senin, de fluture? Îți place viața?
Ori mai degrabă te ascunzi sub ploaie?😀

Zi cu soare tuturor!

Somnurile noastre

IMG_0286

Simt răsuflarea ta,
ce îmi agită pleoapa.
Nu vreau să îmi deschid însă un ochi,
îmi place să-mi alinti tu noaptea.

Aproape văd cum mă cuprinzi în braţe strâns,
când eu îmi dorm atingerile tale.
Te simt, să ştii, când îmi descrunţi
tristeţile de seară, în îmbrăţişare.

Se înserează şi mă-nveselesc deja,
ştiu că deja tu vii spre mine.
Mi se întâmplă zâmbet calm acum,
plin de tandreţe şi iubire.

Read all below

Ceilalti oameni

Ceilalţi toţi vorbesc cumva neîntrebaţi.
Cine poa’să înţeleagă o poveste
întâmplată ţie, când ei sunt în al lor sine
total neasumati??
Cine poa’ să intre-n gândul meu
Să îmi îmbrace corpul greu
Cu sentimente de-un uşor firesc,
Când eu simt   creierii cum îmi pleznesc??

Încercând mişcare de picior de plumb,
Obţin doar nemişcare mută de gând surd.
Nici tu nu ştii multe câteodată,
Când eşti rătăcit prin sine,
Plâns sau înţepenit în zâmbet fals,
Înconjurat tot
de fum de ţigară ars.
Aştepţi doar să îţi treacă timp
şi să-ţi găseşti ieşiri
din situaţii grele de impas.
Cu minus de putere tu în glas,
Nu poţi să explici spre mine obiectiv,
Cum s-a întâmplat din cer senin,
Cu viaţă plină de dulceaţă..
Să te transformi în nor aşa de brusc,
gol puşcă de speranţa.
Fără blândeţe de răsărit cald,
de soare plin cu dimineaţă.

Oamenii ăştia nu-mi pricep nimic.
Oricât ai explica sau cum,
Chiar simţi cum nu mai poţi,
Să întrevezi curând vreun drum.
Toţi, dar toţi îţi dau din umeri,
Cu un aer prea grăbit.

Read all below

Cum scapi de dependente! -partea I

Salut!

Nu am mai avut timp sa postez niciun articol zilele astea. Am fost suparat pe mine pentru ca am sters din greseala cateva articole de pe site si nu le-am putut recupera. Asta pentru ca le-am scris direct in editorul de pe site, asa ca nu mai am avut copii in computer. Deci cu toata viteza o luam de la capat. Asta e, daca imi fac timp numai noaptea sa scriu. Sa nu faceti ca mine!

Azi vreau sa iau in discutie un subiect delicat. Cum anume poti sa scapi de dependente! Si pentru asta o sa iti povestesc doua cazuri din experienta mea si cateva metode pe care poti sa le aplici atat pe tine, cat si pe alte persoane.

Dar inainte de asta, as vrea sa iti spun cum am ajuns sa scriu despre dependente. Ideea mi-a dat-o o prietena cu care colaborez la niste proiecte de resurse umane si care se tot lauda de ani buni ca se lasa de fumat. O tipa super, de alftel, dar ce sa ii faci, nimeni nu e perfect, nici chiar ea. Sigur ca o sa ma injure cand o sa vada ce scriu despre ea, dar lasa ca o sa ii treaca 🙂

La un moment dat, am prins-o pe prietena aceasta a mea pe Messenger si am inceput sa vorbim despre tot felul de subiecte de dezvoltare personala. Incet-incet, am ajuns sa vorbim despre sanatate, care eu cred ca e la baza unei bune dezvoltari personale. Altfel, ce sens ar avea sa te dezvolti personal si sa fii bolnav? La un moment dat, imi zice ca vrea sa isi schimbe alimentatia pentru o perioada si eu i-am amintit ca ar fi momentul potrivit sa renunte la fumat. Mi-a zis ca asta va fi mai dificil, ca nu e inca prea hotarata.  Dupa cateva momente de discutie, mi-a spus ca percepe actul acesta al fumatului cum ii sta pe suflet ca ceva greu, dar nu poate sa il dea jos. Ca paranteza, bineinteles ca din punct de vedere al tipologiei senzoriale, fata e kinestezica. Mi-am dat seama din ce imi spunea ca fumatul a devenit un element important (nu in sens pozitiv) si ca daca se gandeste la asta, devine un pic trista, tocmai pentru ca i-a dat o asa mare importanta. Aceasta importanta cu care a investit actul de a fuma trebuie sa o taie de la radacina ca sa poata sa renunte la fumat. Asa ca i-am sugerat o metoda pe care am folosit-o acum cativa ani intr-o situatie similara. Poti sa o folosesti si tu, pentru ca e foarte eficienta. I-am zis ca ori de cate ori are ocazia, sa rada si sa faca glume tocmai despre actul de a fuma. Sa devina… un subiect de gluma acel subiect care acum i se pare foarte serios. Cu cat ii dai mai putina valoare, cu atat iti e mai usor sa il elimini. Daca insa prin gandurile tale ii cresti importanta, va fi nevoie de un efort mai mare ca sa il elimini. Deci o prima masura pe care poti sa o iei impotriva unei dependente este sa o privesti cu umor, ca pe ceva de care poti sa razi pentru ca e ceva fara importanta.  Asa cum razi de un ac de cusut, e ceva mic, periculos daca te intepi cu el, dar totusi fara valoare. Daca iti poti percepe mental dependenta in acest mod, iti va fi mai usor sa o elimini.

Spuneam ca o sa iti dau inca doua exemple practice, apoi o sa iti explic niste metode.  In primul exemplu, este vorba despre o doamna care se plangea ca mananca enorm de multa paine. Si nu numai ca se plangea, dar chiar si manca prea multa paine. Zicea ca ii place asa de mult, ca nu poate sa se abtina. E o dependenta ciudata si nu la fel de periculoasa precum drogurile sau fumatul, dar femeia dorea sa renunte la asa ceva. Deci problema era clara, mai ramanea de pus in practica solutia. Am inceput sa o intreb ce anume nu ar manca pentru nimic in lume. Mi-a spus ca nu se poate vedea ca mananca melci.  Aveam un punct de pornire. I-am zis sa inchida ochii si sa imi spuna la ce se gandeste cand spun cuvantul paine.

Se gandea la painea proaspata si calda, la cum o taie felii. Isi imagina imediat cum rupe din ea si o baga in gura si se gandea la senzatia din gura. Simtea painea in gura calda, moale, gustoasa. Daca inchidea ochii si se gandea la paine, ii aparea imediat aceeasi imagine de fiecare data. Se vedea cum se apleaca si taie painea si musca din felia proaspata si calda. Simtea in palma painea calda si mirosul placut. Imaginea asta zicea ca o vede foarte clar in fata ochilor mintii. Mare si in prim-plan mental. Am intrebat-o daca aude ceva anume si mi-a spus ca aude cum se rupe coaja painii (ori imi e foame, ori mi se face si mie pofta de paine proaspata acum).

Mai departe, am pus-o sa isi imagineze un melc intr-o farfurie. Era inca cu ochii inchisi si am vazut-o cum se contracta brusc, cum isi strange buzele ca si cum i-ar fi scarba. Mi-a zis ca nu poate sa isi imagineze melcul in farfurie. Atunci am ghidat-o sa vizualizeze farfuria goala si melcul langa farfurie si, incet-incet, am suprapus cele doua imagini. Am dat apoi creierului ei urmatoarele mesaje. I-am spus sa isi imagineze ca se apleaca si ca ia in mana melcul din farfurie… si ca il duce la gura. Cand a auzit ce trebuie sa isi imagineze, mai ca nu a vomitat, asa se stramba. Incet, am reusit sa o fac sa isi imagineze aceasta comanda absurda. Am pus-o sa descrie cum vede aceasta imagine. O vedea intunecata, zicea ca sigur e rece in locul unde se petrece asa ceva. Culorile erau gri, albastru si verde  in jurul ei (cand manca paine, zicea ca vede fata de masa colorata in portocaliu cu alb). Apoi am pus-o sa spuna cum ar simti melcul in gura si mi-a zis ca il simte ca pe o gelatina rece, ca se ineaca cu el si ca i se contracta stomacul.  Nu mai vroia sa continuam, dar pentru mine era de ajuns sa imi dau seama ce e de facut.

Am pus-o acum sa isi imagineze cum imaginea asta cu melcul devine mica cat un timbru si se duce in stanga jos, ca si cum am pune-o la pastrare in ecranul mintii. I-a placut asta, pentru ca a scapat de teroarea  melcului gelatinos. Apoi am pus-o sa isi imagineze iar painea si imaginea a aparut iar mare si calda pe centrul ecranului mental. I-am explicat apoi ca va trebui sa isi imagineze ca imaginea mica cu melcul va creste si se va suprapune  pe imaginea cu painea cu o viteza exploziva. I s-a parut un joc, asa ca am lasat-o sa creada asta. I-am spus sa isi imagineze cum imaginea creste brusc si ca se asaza peste cea cu painea. Am repetat aceasta cam 10 minute.

Dupa doua saptamani, ma suna si imi multumeste pentru ca acum poate sa se controleze cand mananca paine. Mananca o singura felie la masa si nu i se mai pare o tortura sa nu manance o paine intreaga de una singura.

Cum de a functionat?

Pai, am pacalit creierul. L-am facut sa creada ca painea si melcul sunt cam acelasi lucru. Si cand avea in realitate painea in fata, ceva o tinea in loc. Pur si simplu, nu se mai arunca orbeste sa manance. In minte ii apareau si elemente de stopare a dorintei. Acele elemente nu erau constiente toate, dar in primele zile, cand avea paine in fata, se gandea si la melci. Apoi gandul la melci a disparut, a ramas numai comportamentul controlabil de a manca paine moderat.

–          Va urma –

Ce blocaje emotionale se ascund in spatele geloziei

Gandirea pozitiva – autosugestie – Fericire si Entuziasm
Gandirea pozitiva – autosugestie – Optimism

Bine ai revenit pe NLP Mania!

Am primit un e-mail si cu acordul persoanei respective, o sa iti scriu cateva randuri din acel text mai lung care se potriveste poate si la tine.
„…Acum trei ani am aflat chiar de la el (fostul iubit) ca tot timpul cat a fost cu mine, mai era si cu alta fata. Nu iti spun cum am fost in acel moment, numai daca imi amintesc ma simt rau si acum. Am trecut peste asta si dupa o perioada m-am indragostit iar. Acum lucrurile sunt asa de diferite, incat nu inteleg daca chiar pot sa am incredere in acest iubit al meu sau ma mint singura. Pur si simplu, nu pot sa ma las complet sa am incredere in el. Chiar daca el imi spune tot timpul ca ma iubeste si ma adora, nici asta parca nu conteaza. Imi revine acel sentiment de inutilitate, ma tot gandesc la alte cupluri care s-au despartit. Cand cineva il suna, imediat vreau sa aflu daca a fost o femeie sau un barbat. Am impresia ca orice femeie ar putea sa fie mai buna decat mine si ca el s-ar simti bine langa ea, mai mult decat langa mine si ca ar putea sa ma lase pentru alta. Poate toate astea imi vin in minte si pentru ca el lucreaza destul de mult departe de casa si ne vedem numai cand el se intoarce…”

Ce parere ai despre acest e-mail? E o situatie frecventa sau unica?
Daca ma gandesc la mine…
Toata viata mea am fost gelos si inca mai sunt.
Cand o sa scap de gelozie, o sa fiu multumit de mine.
Pana atunci, ma prefac ca sunt multumit de mine, dar de fapt nu spun la nimeni ca nu am depasit de tot gelozia. Ea revine, dar e acum usor de controlat.  Daca cu ani in urma gelozia era cea care ma controla pe mine, acum eu o controlez pe ea.
Cum am reusit asta?
O sa iti spun metoda si o sa te ajut sa o pui in practica.
Oricum, trebuie sa stii ca nu poti scapa de gelozie fara sa iti schimbi modul de a gandi. Nu e ca si cand ai lua un medicament care iti anuleaza durerea. Trebuie sa iti schimbi modul in care te vezi pe tine. Asta e cel mai dificil.
Trebuie sa ajungi sa simti (nu sa gandesti) ca ai valoare pentru cealalta persoana. Iar daca persoana respectiva nu iti acorda acea valoare pe care o meriti, atunci nu e persoana potrivita pentru tine.
Ti-am zis ca m-am confruntat si eu cu problema asta. Stiam insa ca trebuie sa fac ceva cu asta, asa ca am facut ceea ce stiu cel mai bine… m-am pus sa citesc… iar acum iti spun si tie ce am aflat.
Cum functioneaza gelozia
Cand simti gelozie in mintea ta, apare un gand ca ai putea sa pierzi acea persoana care iti este foarte necesara. Gelozia se spune ca este opusul iubirii. De fapt, daca stai sa te gandesti, daca esti gelos, pui persoana respectiva pe o functie de obiect.
Te pui pe tine in primul plan „EU trebuie sa ma simt bine…”, iar partenerul pe care esti gelos il pui in simplu rol de a face tot ce poate ca sa te simti tu bine. Din cauza asta, se spune ca gelozia nu este deloc iubire. Iubire inseamna sa oferi celuilalt bucurie si fericire, nu sa o ceri tu de la el pentru tine. Am auzit persoane care spun ca gelozia e buna. Buna pentru cine? Pentru propria persoana? Nici macar. Pentru celalalt? Prin ce anume? Prin faptul ca il cobor la statutul unui obiect care imi este de folos?

Gelozia asta face: coboara statutul persoanei. Cum poti sa daruiesti, sa oferi fericire cuiva pe care tu il cobori la statutul de persoana care trebuie sa iti implineasca tie nevoile?

Pana aici am vorbit de doua emotii de baza:

–      Sentimentul de posesivitate a ceva valoros

–      Sentimentul de pierdere a ceva valoros

Ambele sentimente pretind prezenta si actiunea facuta de celalalt in beneficiul meu. Ambele sunt niste lanturi cu care il legi  pe celalalt ca sa iti satisfaca aceste doua sentimente.

Dupa aceste doua sentimente de baza incepe distractia…

Sentimentele de pierdere si de posesivitate le ascunzi prin faptul ca incepi sa daruiesti, dar conditionat. Adica „eu iti ofer fericire daca si tu imi oferi fericire”, „eu iti ofer placere daca si tu imi oferi placere”. Aceste conditionari uneori nici nu sunt clare, nu te gandesti la ele. Spui: „Eu am fost tot timpul langa tine, te-am iubit, te-am ajutat etc… si tu ma faci sa sufar…” De fapt, spui acelasi lucru… daca tu ai facut asta, asteptai ca si celalalt sa faca la fel. Cand nu face la fel, incepi sa suferi.

Greseala de baza e ca il percepi pe celalalt ca pe un obiect, nu ca pe un subiect.

Sentimentul de gelozie este vechi, e poate unul dintre primele emotii simtite de om de la aparitia sa. Dupa instinctul sexual, gelozia asigura perpetuarea speciei.

Omul a fost gelos pentru ca voia sa transmita gena lui mai departe in viitor. Simtea pericolul ca poate alta gena i-ar lua locul. Asa ca sentimentul de posesivitate a aparut si el.

Nu spun ca gelozia este din start rea. Cred ca acolo unde un strop de gelozie apare, relatia e mai „condimentata”. Problema e ca aceasta gelozie sa nu iti intunece mintea si sa vezi lumea in gri in loc sa o vezi in roz.

Test simplu ca sa iti dai seama daca esti exagerat de gelos/geloasa

Uite cum poti sa iti dai seama daca gelozia ta este normala sau este exagerata.

O sa iti scriu caracteristicile unei gelozii exagerate si tu verifici daca le regasesti la tine:

Simti ca iti e teama de a fi abandonat si simti tristete la acest gand
Vezi ca suspect orice comportament al partenerului in legatura cu persoane de sex diferit
Ti-ar placea sa stii tot ceea ce face si sa ai controlul asupra sa
Ti-ar placea sa fii agresiv/agresiva cu posibilii rivali
Esti uneori agresiv/agresiva cu partenerul
Ai o stima scazuta de sine si simti ca partenerul nu te ajuta sa iti cresti aceasta stima de sine
Ce se intampla in mintea ta in gelozie

In timp ce ramai in casa si partenerul are de mers undeva, iti vin in minte toate posibilele situatii in care altcineva este in jurul partenerului tau. Cum nu ai vazut acel rival/rivala, tu incepi sa ii dai forma si sa il dotezi cu continut… Mai mult decat atat, iti imaginezi exact ceea ce nu ti-ar placea sa se intample si apar ganduri ca mai bine suni sa verifici daca e totul in regula sau si mai util ar fi sa mergi pana acolo.

Aceasta gelozie are originea nu acum, ci in propria ta copilarie.

Parintii sunt datori sa intareasca stima de sine a copilului, dar de cele mai multe ori parintii sunt ei insisi niste copii care au nevoie de stima de sine. Asa ca ghici cum procedeaza ei!?

Pur si simplu, fac din orice lucru un concurs intre ei si copil. Intre ei si tine, fiind copil. Si cum mai mereu o sa castige, o sa iti slabeasca stima de sine.

Am vazut multe situatii in care tatal ii spunea copilului: „Uita-te la mine cum pot sa sar peste gardul asta si tu nu poti” sau „Ce slab esti ca nu poti sa ridici bagajul de jos, uita-te la mine ca il pot ridica”.

Pentru copil, semnificatia este ca „EU NU POT, DESI AR TREBUI”. Parintele ii slabeste stima de sine prin aceste idiotenii si apoi copilul devenit adult sufera din cauza asta in mai toate domeniile vietii sale.

Nici macar nu pot sa dau vina pe parinti, pentru ca si ei au patit la fel la randul lor cand au fost copii. Nu au avut niste parinti care sa stie ce sa nu zica si ce sa zica.

In cuplu, aceasta intamplare din copilarie care ti-a scazut stima de sine se manifesta prin teama ca in orice moment, partenerul tau o sa gaseasca alta persoana, ceva mai demna de iubirea lui/ei. In acel moment, incepi sa nu mai fi sigur/sigura de iubirea lui/ei pentru tine.

Ceea ce te gandesti ca e posibil sa se intample, incepi sa programezi.

Tot spun, de fiecare data cand am ocazia, ca acel gand pe care il repetam de enorm de multe ori la un moment dat o sa devina realitate. Sau, cum zice poporul, „de ceea ce iti e frica, de aia nu scapi”.

Exercitii pentru gelozie

Subiectul e lung si nu o sa reusesc sa il clarific tot dintr-o data. Asa ca pentru azi am pregatit doua formule de autosugestie pe care sa le folosesti pentru aceasta problema.

Prima formula are rolul de a amplifica fericirea si entuziasmul, iar a doua e pentru optimism. Fericirea, entuziasmul si optimismul sunt necesare daca doresti sa tii in frau sentimentul de gelozie. Gelozia sapa un gol, o groapa in tine si daca nu o umpli cu ceva opus, ea se dezvolta din ce in ce mai mult. E ca o carie la un dinte, daca nu e tratata, devine din ce in ce mai mare. Ai nevoie ca emotiile tale sa fie cele de fericire si entuziasm, ai nevoie de emotii pozitive care sa contrabalanseze gelozia.

Aceasta metoda face parte din metoda gandirii pozitive pentru a elimina sau controla gelozia.

Pe viitor, insa, o sa pregatesc o metoda de control a geloziei prin cunoasterea unei semnificatii mai profunde. Prin amplificarea starii de libertate interioara. Sper ca o sa iti placa. Lucrez acum la acel articol si cand va fi gata, o sa il postez. Pana atunci, asculta formulele de autosugestie si amplifica-ti cat mai mult gandirea pozitiva.

Pe curand,

Marius

E frumos să cucerești. Aceeași femeie, în fiecare zi!

Sunt bărbat, am cucerit multe femei. Pe unele pentru câteva seri, pe altele pentru câteva săptămâni sau luni. Când vrei să cucerești o femeie ușoară, e nevoie de puțin șarm și multă vrăjeală. Când vrei să cucerești o femeie inteligentă și sigură pe ea, e nevoie de mult șarm și puțină vrăjeală – genul ăsta de femeie are mirosul foarte bine dezvoltat și simte minciuna de la o poștă, indiferent cât parfum de vorbe frumoase ai folosi.

Am fost fericit, de fiecare dată când îmi reușea. De prea puține ori am dat greș. Am cucerit tot felul de fete, femei. Le-am intrat în pat, iar unora în suflet. Le-am intrat în minte, iar unora în vise. Nu, nu mă laud, căci, atunci când am tras linie, am realizat că nu aveam nimic altceva decât un număr și prea puține amintiri, prea puține momente care m-au făcut fericit cu adevărat, prea puține fapte care mă făceau bărbat.

În timp, cunoscând-o pe ea, am avut norocul să înțeleg că dragostea față de o singură femeie înseamnă maturizare, evoluție pe scara ierarhică a bărbaților. Din copil, devii matur. Din băiat, devii bărbat. Din cuceritor, devii cucerit. Până la ea credeam, ca orice puști, că un număr considerabil de femei trecute prin mâinile mele înseamnă o carte de vizită de invidiat. De invidiat de cine? Habar nu am. Adevărat, există o vreme când este indicat să acumulezi experiență. Orice fel de experiență. Însă, când întâlnești femeia care-ți oprește respirația, trebuie să te oprești din acumulat și să începi să aplici tot ceea ce ai învățat.

Lângă ea, am învățat să cuceresc așa cum nu am mai făcut-o niciodată. Pentru prima data, am început să cuceresc cu sufletul. Dacă-ți iubești femeia ce-ți doarme la dreapta ta, atunci înțelegi că este treabă anevoiasă, dar extrem de frumoasă, să o cucerești, puțin câte puțin, în fiecare zi.

E ușor să duci flori la 10 fete. Este ușor să folosești aceleași replici cu 10 fete. Mai ales dacă nu se cunosc între ele. Este ușor să pui capră 10 fete și să li se pară miraculos. Încearcă să faci 10 lucruri cu aceeași femeie și vei înțelege că e treabă de bărbat matur, responsabil, asumat și iubitor.

E frumos să cucerești, să trăiești emoțiile clipelor, să te bucuri de fiecare victorie, dar este cu mult mai frumos să iubești aceeași femeie de dimineața până dimineața, în fiecare zi, fără să te saturi și fără să se sature.

Așadar, cucerește! Aceeași femeie, în fiecare zi!

Înșelând, te prostești singur

Hai să-ți povestesc ceva personal, ceva trăit pe propria piele.

Am înșelat cândva. Ș-am înșelat o fată căreia i-am spus că o iubesc. Ș-o iubeam, nu mințeam. Și ea mă iubea, poate chiar mai mult. Își pusese toate speranțele, visurile, temerile în mâinile mele. Pot să bag mâna în foc că așa a făcut. Am înșelat pentru că simțeam că relația stagnează, că nu-mi mai oferă nimic palpabil care să mă bucure.

Inițial, relația mea s-a îmbunătățit. Am zis că-i șmecherie. Însă, în timp, îmi era tot mai greu să păstrez micul meu secret. De ce? Pentru că fata aia nu merita să o mint. De fapt, niciun om drag nu merită mințit. Nu, nu i-am zis. Și poate până astăzi, dacă o citi articolul, a rămas doar cu bănuieli.

Și, culmea, în trei luni după ce am început să umblu și pe la altele, s-a încheiat relația. Brusc și deloc liniștitor. Fără să înțeleg și lăsându-mă, efectiv, în sufletul gol.

Nu vă încurajez să înșelați. Poate că ați auzit că multe relații s-au salvat prin înșelarea partenerului. Cică cel care a înșelat ar fi realizat ce are lângă el. Prostii!

Ei bine, pentru a-ți da seama ce ai lângă tine, nu este nevoie să ți-o tragi cu altcineva. Nici să bei cafea, cu scopul de a i-o trage mai târziu. Sunt povești de adormit copii. Ți-o spune unul care a comis-o. Și nu, nu te gândi că în alte cazuri este altfel.

Mereu, rezolvarea o vei găsi în comunicare, un lucru mult mai matur decât înșelatul. Nu-s expert în relații, am eșuat destul în ale mele. Și, aproape de fiecare dată, vina a fost a mea. Dar, când am început să comunic, am rezolvat multe probleme pe care, înainte, le rezolvam înșelând. De fapt, era ca și cum le ascundeam sub covor, departe de văzul meu. Dar ele erau acolo și ieșeau periodic la lumină.

Însă, am învățat că înșelând-o pe ea, mă amăgeam pe mine, mă prosteam pe mine.

Fii mai inteligent decât am fost eu!

Nu te dezamăgi și nu o dezamăgi!

Am aripi să zbor!

Mi-am hotărât să deprind aripile,
Mi-am hotărât să ştiu să zbor,
Mi-am scris poveste de iubire veche,
Mică fiind, visând pereche!

Ştiam de-atunci că voi iubi Dumnezeieşte,
Ştiam cât pot eu dărui iubind din mine,
Ştiam de-atunci că voi trăi mare iubire,
Fără să ştiu exact unde să caut,
pentru-a găsi un TU ca tine!

Mi-am ţinut iubirea strânsă toată într-un sac,
L-am peticit când s-a crăpat,
Nici nu ştiam să cos atunci prea bine,
Ştiam însă că nu-mi permit să pierd
centimă din iubirea pusă de-o parte pentru tine!

Habar n-aveam numele tău.
Mă şi gândeam..”dar cum?? Cum să fac eu,
Cum o să recunosc într-un străin,
Un TU??”…atunci când o să bem senin,
paharul nostru prim’ de vin?

„Dacă mă-nşel şi pierd iubirea toată?
Dacă îmi scapă-aiurea de prin sac,
Şi n-o mai prind eu laolaltă?
S-o strâng iarăşi multă înapoi,
Fix cum era acolo adunată?”

Păi asta zic. N-ai cum să reușești la fel
iubire crescută-n timp şi învăţată,
Crescută-n ani aşa de înţeleaptă,
Care să ştie să trăiască,
Dragostea cea de copil adevărată.

Mi-am zis aşa apoi:
„Nu-ți face griji degeaba!
Și nu te mai gândi prea mult din timp la toată treaba!”
Mi-am zis aşa din nou, încă o dată:
” Nici n-am găsit şi plâng că dacă pierd?
Mai bine să zâmbesc un sper cândva! Odată!”

Eee..?? Și vezi că am avut dreptate?!
Şi te-am găsit pe tine? țesând și tu aidoma, poveste cu iubire?
Care visai şi tu la fel, tot încă din copilărie,
Deşi n-ai scris rânduri ca mine pe hârtie?!

Ştiam că tu eşti TU acela, dar nu ţi-am spus!
Nici..la a zecea întâlnire!
Am aşteptat întâi să-mi rânduieşti tu
frumușel o poezie,
Rimată toată-n vers numa’ cu mine!

Apoi brusc mi-am simţit aripile!!
Şi-apoi mi-ai arătat şi tu pe ale tale!!
În timp şi mai puţin după aceea,
Zburam de mâna amândoi zâmbind,
în drum spre mare!

..şi mâna mea este în prelungirea mâinii tale.
Cu toate cele 2 braţe ale noastre prelungite pictăm văzduhul..şi mirosim soarele atingând cu întuneric luminos luna.
Prelungirea mâinii mele din a ta, are acum puteri neobişnuite.
E magică.

Amândoi suntem magici.

I-am spus că cere mult. Mi-a răspuns că valorează mult

Ieri, m-am trezit față în față cu ea, cu femeia alături de care mi-ai petrecut ultimele săptămâni încercând s-o descopăr, s-o ating încât să tresară. Ne bem vinul în localul preferat, față în față.

-Simt că vrei să mă întrebi ceva, îmi spun cei doi ochi căprui în timp ce împingea fumul de țigară spre tavan.

-Ai dreptate. Lămurește-mă cu niște chestii, te rog.

-Te ascult. Își sprijini coatele de masă și mă privea fix. Mă simțeam ca și cum eram pe o scenă și mii de ochi sunt ațintiți spre mine. Are o privire pătrunzătoare, mereu am simțit asta.

-Ce-și dorește o femeie de la un bărbat? o întreb.

-Depinde de femeie. Despre ce femeie vorbim aici? Despre femeia pentru care contează doar ce are bărbatul în portofel sau despre femeia pentru care contează calitatea bărbatului și atât?

-A două.

-Bun. Nu lua de bun tot ce-ți spun, e doar părerea unei femei care a avut bărbați cu bani mulți și bărbați care abia își duceau zilele cu ce câștigau.

Și-a aprins o țigară, cât să-și regleze gândurile, apoi a continuat:

-O femeie își dorește de la un bărbat fermitate, putere, liniște, devotament, sinceritate și respect. Poate că nu în ordinea asta. Hai să-ți explic de ce este important fiecare astfel de aspect.

-Te ascult, îi spun.

-O femeie are nevoie de un bărbat ferm, care să știe să se impună atunci când femeia o ia razna, însă care cunoaște și limita dintre a fi ferm și a fi bădăran. Are nevoie de un bărbat puternic, nu pentru a căra plasele de la plasă, ci acel bărbat care se plânge mai puțin decât femeia – dacă amândoi se plâng în acceași manieră, este o scenă pe care-o vezi la priveghiuri. Are nevoie de un bărbat care să-i ofere liniște, căci vor fi momente când lumea ei se va zgudui din temelii și este important ca bărbatul, printr-un singur gest, să-i redea echilibrul minim. Are nevoie de un bărba devotat atât ei, cât și relației, un bărbat care nu simte nevoia să-și demonstreze bărbația flirtând și cu altele, ci îndrăgostind, în fiecare zi, de el aceași femeie. Are nevoie de un bărbat sincer care este suficient de bărbat încât să nu fie tentat să mintă, unul responsabil, unul care știe să recunoască o greșeală, o neputință, ceva ce-l depășește. Are nevoie de un bărbat care să o respecte pentru ce este femeia din fața lui, care să aibă cei șapte ani de acasă, căci respectând femeia, se respectă și pe el.

-Ai putea scrie o carte la cât de multe mi-ai spus. Femeia nu are nevoie și de iubire? o întreb, căci omisese asta.

-Iubirea vine odată cu cele enumerate deja. Iubirea este dependentă de tot ceea ce ți-am descris.

-Nu ți se pare că ceri cam mult?

-Ba da, dar eu știu cât ofer și te asigur că valorez atât cât cer.