Goana interioara si relatiile moderne

De ce sunt relatiile din ziua de astazi atat de grele? De ce pare ca esuam in dragoste de fiecare data, in ciuda fapului ca incercam din greu? De ce am devenit incapabili sa facem relatiile sa functioneze? De ce e mai usor sa o luam la goana decat sa stam?

Am uitat cum sa iubim? Sau, mai rau, am uitat ce este dragostea?

Vrem ca totul sa fie usor. Renuntam. O luam la goana prea usor. Nu avem nevoie decat de un singur obstacol care sa ne faca sa cadem. Nu permitem dragostei sa creasca, ci renuntam inainte de vreme.

Nu mai cautam dragostea, ci excitarea si fiorul. Vrem pe cineva cu care sa ne uitam la filme si sa ne ducem la petreceri, nu pe cineva care sa ne inteleaga in cele mai profunde taceri ale noastre.

Petrecem timp impreuna, dar nu ne facem amintiri. Nu vrem o viata plictisitoare. Nu vrem un partener pe viata, ci pe cineva care sa ne faca sa ne simtim vii acum, in secunda asta.

Cand fiorul dispare, descoperim ca nimeni nu ne-a pregatit pentru cotidian. Nu credem in frumusetea predictibilitatii, pentru ca suntem prea orbiti de fiorul aventurii.

Goana interioara in viata de zi cu zi

Ne scufundam in aglomeratia vietii de oras, nelasand niciun fel de spatiu pentru dragoste. Nu avem timp sa iubim, nu avem rabdarea sa avem relatii. Suntem prea ocupati sa vanam vise materialiste. Relatiile nu sunt decat o alta convenienta.

Cautam satisfactii de moment in orice facem – in ceea ce postam online, in carierele pe care le alegem si in oamenii de care ne indragostim.

Vrem imediat maturitate intr-o relatie, ceea ce nu se construieste decat in timp, vrem pe loc conexiune emotionala si vrem imediat sentimentul apartenentei, cand de-abia cunoastem cealalta persoana.

Aparent, nimic nu mai merita timpul si rabdarea noastra – nici macar dragostea.

Mai degraba am petrece cate o ora cu o suta de oameni, decat o zi intreaga cu o singura persoana. Vrem optiuni. Credem mai mult in a intalni oameni decat in a-i cunoaste.

Suntem lacomi. Vrem sa avem totul. Intram in relatii la cea mai mica atractie pe care o simtim si pasim in afara in momentul in care gasim pe cineva mai bun. Nu stim sa scoatem ce e mai bun din celalalt. Vrem ca celalalt sa fie perfect. Ne intalnim cu multe persoane, dar foarte rar le acordam o sansa reala. Suntem dezamagiti de toata lumea.

Tehnologia ne-a adus mai aproape, atat de aproape incat e imposibil sa respiram. Prezenta fizica a devenit inlocuita de texte, mesaje vocale si apeluri video. Nu mai simtim nevoia sa petrecem timp impreuna. Avem deja prea mult din celalalt. Nu mai e nimic de vorbit. Pentru ca suntem intr-o goana perpetua.

Suntem o generatie de ratacitori care nu mai stiu sa stea prea mult intr-un singur loc. Toata lumea are fobie de angajament. Credem ca nu suntem facuti pentru relatii. Nu vrem sa ne stabilizam. Chiar si simplul gand al angajamentului este infiorator.

Sursa: damaideparte.ro


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Ți-ar trebui doar să te las în pace, poate doar uneori să-ti pun o întrebare despre cum e vremea

Nu ştiu cum de nu vedem noi mereu lucrurile ca fiind atât de simple, cum sunt ele de fapt.
Nu-mi dau seama nici ce anume ne trezeşte la un moment dat din vise complicate despre lucruri simple, astfel încât să le remarcăm noi dintr-o dată simplitatea, ciudat de brusc să și gândim după aceea, firescul lor atât de uşor de gândit dacă îl urmăreşti cu logică şi nu inventând ecuaţii cu multe necunoscute apărute de nu se ştie unde, împiedicate în fir croșetat iraţional.

Pe de altă parte, ştiu acum deja că nu mai trebuie explicat oamenilor în general, chestiuni pe care ei nu şi le doresc deloc a fi explicite în înţelesuri. Pe care de altfel le evită și în gândurile discutate în sine. Pe care n-au chef să le extindă în niciun fel, căci bănuiesc ei că dacă le-ar gândi ori dacă le-ar discuta prea mult, concluziile nu le-ar mai fi pe plac defel și probabil i-ar și cam indispune mai apoi.
Nu este deloc necesar să te pierzi în detalii explicative către alţii despre cum îţi par ţie lucrurile în percepţie proprie, câtă vreme percepţiile lor despre viaţă sunt diametral opuse. Ori nu le sunt deloc.

Nu faci astfel decât să pierzi timp mai degrabă! Timpul tău totodată și nicidecum pe-al lor!

Nimeni nu are chef să asculte ce nu are chef să înţeleagă.
Fiecare dintre noi trăim în alt timp şi în alt loc în genere, deși fizic poate că stăm așezați unul lângă celălalt!

Hai să-ți spun ceva drăguț, ce zici? Ai chef de povești??😜 Uite..azi am văzut o floare cum înfloreşte şi mi-a plăcut, culmea! și încă îmi place mugurul ei abia înmugurit, deşi până ieri nu aveam răbdare şi nici timp mult la dispoziție pentru a privi florile care de altfel, printre altele, mi se păreau destul de antipatice!
Astăzi am descoperit însă din senin, cum că îmi pot plăcea la nebunie!
Dacă mi-ai fi povestit ieri înflăcărat în vorbire și în retorica ta toată, povestea florii şi despre cum se naşte ea, cum creşte şi cum naşte după aceea alte flori..m-ai fi convins doar că eşti un pic dus cu pluta..parcă şi un pic cam razna, total neinteresant ca să spun pe scurt..! Foarte nepotrivit cu mine. 😅

Nu ştiu acum sigur dacă exemplul florilor, care sincer şi pe bune încă nu mă înduioşează ele pe mine foarte empatic în trăiri şi sentimente pozitive, este şi cel mai concludent şi mai fericit exemplu pe care-l puteam folosi eu aici pentru ca tu să înţelegi exact ce am eu în cap şi ce-mi doresc eu să-ți transmit astăzi.

Ideea este simplă însă! Tot din punctul meu de vedere, evident:
Nu are rost să vorbim împreună lucruri care (nu) ne interesează (nici) separat. Asta mi-am dat seama!

..căci până ce tu nu vei simţi că vrei să simţi ce îți spun eu şi apoi să şi vorbeşti cu mine schimbările tale dorite a fi simţibile azi, în comparaţie cu ieri când nu credeai că-ţi trebuie vreo schimbare importantă de experimentat, eh! până în acel moment este clar că îmi voi bate capul degeaba explicându-ţi eu ţie că mie îmi par lucrurile foarte simple în general.
Până când tu nu vei începe măcar să gândeşti chestii generale despre lucruri, nici nu vei înţelege în particular ce vreau eu să spun şi să-ţi transmit agitând mâinile spre tine în dorinţa ca ele să mă susţină în argument convingător atunci când îți spun că..totu-i simplu dacă ai chef să înţelegi şi nevoie să simţi şi necesitate să iubești.

Uite! Fii atent că mai vreau să adaug ceva care să te ajute să mă crezi atunci când spun că mi-am dat seama că este foarte posibil să vorbim fiecare pe limba lui, şi de aceea probabil că nu reuşim decât să ne plictisim unul pe celălalt, în loc să ne amuzăm împreună categorisind una-alta din ce ne interesează pe-amândoi, ajunşi cumva în punctul în care să facem haz de necaz povestind noi viaţa şi dragostea şi copiii şi timpul şi somnul şi visul şi nevoia şi tristeţea şi fericirea!

Deci fii atent ce mai cred eu..!
Cred că dacă vei fi tu mult prea mereu înţeles şi acceptat şi iubit aşa cum eşti, fără niciun pic de critică şi fără niciun pic de discuție conflictuală pozitiv, controversată în opinii..ei bine! eu cred că, dacă vei sta tu în confortul ăsta care să-ţi confirme cum că tu eşti singurul din ce cunosc eu cel mai foarte bun în toate cele, din toată lumea pe care am întâlnit-o..eu cred că astfel te voi încurca şi nicidecum nu te voi descurca..!..şi nici vorbă nu te voi ajuta, nicio secundă măcar!! şi nici nu te iubesc atât de tare cum aveam senzația că te iubesc, din moment ce nu-ţi dau voie să evoluezi spre o etapă superioară!
Pentru că dacă eu te tot confirm..şi dacă eu îţi tot ofer pe tavă recunoaştere prin faptul că-ţi tot spun că..eşti îndeajuns atât cât eşti şi este foarte suficient cât cunoşti şi nu mai ai nevoie să mergi mai departe în dezvoltare personală, ei bine! atunci eu de fapt te țin pe loc, iar tu simțindu-te atât de confortabil, vei stagna total.

În altă ordine de idei, nici dacă te bat la cap cu ideile mele tot timpul mereu noi şi schimbătoare şi privite din perspectiva mea mergătoare înainte cu paşi repezi şi mai niciodată înapoi, nu voi face altceva decât tot să te plictisesc!

Ți-ar trebui doar să te las în pace şi poate doar să-ţi pun întrebări uneori.
Asta doar câteodată, atunci când eşti în impas şi nu ştii de ce-ai ajuns acolo.
Doar atunci.
Îmi dau seama că nimic nu se învaţă şi nici nu se va simți cu forţa.
Totul se va învaţa și se va pricepe, doar atunci când tu vei simţi dorinţa de a învăța mai mult decât ştii acum .
Tu vei evolua singur doar atunci când te vei plictisi de atâta stat pe loc.
Tu singur vei şti să-ţi cauţi şi apoi să-ţi şi găseşti sensurile noi, însă doar atunci când cele vechi îţi vor părea deja demodate.

Eu nu prea am deci, pare-se, ce să-ţi explic şi nu prea mai am nici ce să îţi spun mai mult şi mai interesant şi mai inedit şi mai curios..în percepţia ta decât percepi tu în reprezentare proprie.

Eu pot doar să-ţi povestesc, atunci când vei avea timp şi chef să asculţi poveşti evident, aş putea atunci să-ţi explic câte ceva despre ce am remarcat eu în urma experienţelor mele, în urma trăirilor mele mai mult sau mai puțin negative pe care am încercat să le înţeleg de ce mi-au fost aşa şi nu altfel..aş putea deci să vorbesc la nesfârşit cu tine, însă doar atunci când tu vei și avea răbdare suficientă cât să mă și asculţi, fireşte!
Când vei fi curios să și auzi motivele pentru care gândind lucrurile, acestea mi-au devenit brusc mai clare şi le-am remarcat apoi ca fiind și extrem de foarte simple.

..și după ce aş termina de expus simplităţile astea despre nimicuri importante care mă fac să zâmbesc azi, deşi ieri abia ce doar le încruntam atunci când sufeream şi mă încovoiam sub greutatea lor nedesluşita…măi, după ce m-aş opri eu din tot povestitul ăsta, mi-aş dori să ştiu la rândul meu de la tine un singur lucru: de ce ţie lucrurile nu ți-au părut niciodată nicicum, asta aș vrea să știu!
Nici grele şi nici uşoare, nici simple, dar nici foarte complicate, nu ți s-au părut; ci doar indiferente.

De ce tu nu le păsai deloc.
Iar azi?
Păi azi..nimic! Nimic nu s-a schimbat!
Treci viaţa tot la fel de neinteresat! cu sensul ei cu tot, eşti încă total nepăsător în ceea ce-o privește!

De ce? asta mi-ar plăcea mie să știu în plus față de ceea ce-am aflat!
Mi-ar fi curios să știu, cum poţi tu trăi aşa de greoi, fără nevoie de a înţelege una alta despre..orice..??
Asta nu mi-e deloc simplu de înţeles precum restul lucrurilor a căror simplitate înţeleasă m-a copleşit cu zâmbet plin la un moment dat, înţelegând-o.
Ia zi-mi și mie, te rog, asta doar dacă știi, de ce crezi tu că-i foarte simplu să trăiești așa!
Neîntrebându-te nimic din ce e important pe lângă tine!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Dragoste la prima vedere înseamnă dorinţă sexuală la prima vedere

IMG_0711

Dragoste la prima vedere presupune că simţul principal prin care se produce această dragoste este vederea şi primul contact.

Corect?

Ce poate vederea să îţi spună despre o persoană?

– dacă are gene bune

– dacă este sănătoasă

– dacă este frumoasă şi atragatoare fizic

– poate câte ceva despre limbajul trupului din care deducem anumite trăsături de personalitate

– te las să pui şi tu aici alte lucruri…

Bun.

Ce este atracţia sexuală?

Felul naturii de a ne lua mințile şi corpurile pentru a perpetua specia.

Ce anume vrea natura când are ca scop perpetuarea speciei?

Să producă cei mai buni indivizi pentru specie.

De ce anume are nevoie pentru a-şi atinge scopul?

Are nevoie să se asigure că indivizii cu genele cele mai bune procrează.

Deci, are nevoie de urmatorarele indicii:

– gene bune

– sănătate fizică

– frumuseţe şi atractivitate

– abilităţi de supravieţuire (statut social de exemplu, popularitate, etc).

Dacă aceste gene sunt trimise mai departe atunci noii indivizi ai speciei au şanse mari să fie şi ei atrăgători şi au şanse mari să procreeze la rândul lor.

Supravieţuire şi înmulţire.

Asta e scopul atracţiei sexuale.

Poţi spune la prima vedere despre o persoană că este bună la supravieţuire şi înmulţire? Cu puţină intuiţie şi un simt bun al observaţiei, da.

Dragoste la prima vedere este felul naturii de a spune BINGO, uite pe cineva cu care garantat te poţi împerechea şi urmaşii vor avea gene bune.

Se poate ca o relaţie începută pe atracţie să se dezvolte în iubire?

SIGUR!

Se poate ca o relaţie începută doar cu atracţie să se destrame în 6-18 luni pentru că atât durează emoţiile atracţiei?

DE CELE MAI MULTE ORI.

Iubirea există şi e un lucru minunat însă nu prea merge fără să existe şi atracţie, doar că atracţia e doar prima treaptă într-o minunată poveste de iubire.

Spune-mi părerea ta într-un comentariu, aştept să mă contrazici sau susţii.

Te-ai trezit vreodată, într-o relaţie, întrebându-te cum ai reuşit să faci o alegere atât de proastă?

Ţi s-a întâmplat să simţi că, pe măsură ce trece timpul, certurile şi conflictele devin din ce în ce mai puternice și să regreți că ai început relația respectivă?

Te întrebi cum anume poți să afli, cât mai repede, dacă vei fi sau nu compatibil pe termen lung cu o persoană anume?

Dacă răspunsul la întrebările de mai sus este da, am pentru tine audiobook-ul Cum Să Îți Găsești Un Partener Compatibil, în care am dezvoltat pe larg subiectul din acest articol.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Femeia îți dă tot, dar și când îți ia … să te ferească Dumnezeu!1 reader now

Ea mi-a dat tot. Eu i-am dat cât au vrut mușchii mei, dar nu a fost suficient, pentru că, acum, îmi dau seama că i-am dat mult prea puțin pe lângă cât ar fi meritat femeia care mă iubea ca pe ochii din cap.

Mi-a dat liniște și un loc de refugiu când viața mea devenea de nesuportat. Eu, când a fost cazul, i-am dat cu flit, acuzând-o că se plânge din orice. Mi-a dat căldură și în cele mai friguroase zile ale iernii. Eu i-am dat doar căciulă, fular și mânuși – nu era suficient, căci trebuia să-i încălzesc și sufletul. Mi-a dat înțelegere când cedam nervos. De cele mai multe ori, eu eram motivul cedărilor ei nervoase.

Eram prea imatur să înțeleg ce am în față. M-am maturizat abia când a plecat, când mi-a luat tot. Când a plecat mi-a luat până și ultima speranță că aș putea să mă revanșez.

Ei bine, după o astfel de experiență, am învățat că femeia care-ți dă totul, îți ia totul atunci când pleacă. Și să te ferească Dumnezeu să fii într-o astfel de situație, când totul în jurul tău e doar gol și amintiri cu ea. Când realizezi prea târziu ce ai scăpat printre degete, ca un prost. Când vrei să te descarci, să te încălzești, să te liniștești și nu mai ai nimic. Da, femei sunt multe, dar, până la cea alături de care vei cunoaște din nou toate ce le aveai, e drum lung.

Femeia care te-a iubit ca pe ochii ei din cap pleacă de tot, căci i s-au terminat motivele pentru care să mai rămână. Plecarea unei astfel de femei este cea mai sigură dintre toate. Pentru ea, nu mai există cale de întoarcere, ci doar un drum înainte, la capătul căruia, speră să-și găsească fericirea.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Ești binele ce-mi face rău

Nici nu știu dacă tu ești binele ce-mi face rău sau răul ce-mi face bine. Recunosc, cu tine, mi-e greu. Fără tine, imposibil. Uneori, oamenii îi urmează sfatul lui Bukowski – găsesc ceva ce iubesc și-i lasă să-i ucidă. Am încercat, în repetate rânduri, să plec și niciodată nu am reușit să trec pragul ușii de la intrare. Pur și simplu, ajuns față-n față cu ușa aia nenorocită, sufletul mi se făcea greu ca plumbul și-mi cădea-n picioare. Și uite așa rămâneam de fiecare dată când voiam să plec.

În mine, are loc o luptă. Între minte și suflet, între argumente și contraargumente , între iubire și dorința de eliberare. Nu toți oamenii se iubesc așa cum își imaginau cândva că o vor face – se chinuie iubindu-se și iubesc chinuindu-se. Trec, aproape zilnic, de la agonie la extaz și invers. În fiecare zi își promit că de data asta își vor respecta principiile, pentru ca, în final, să le încalce.

Sunt conștient că dintr-o asemenea situație nu poți ieși decât șifonat la suflet. Fie că-l scapi pe jos și ți-l calcă celălalt în picioare, fie că ți-l mototolești tu. Om trăi ș-om vedea cum va fi scris finalul.

Câți dintre noi n-am trăit lângă un om pe care-l iubeam îndeajuns de mult încât să nu-i dăm drumul, deși eram conștienți că nu ne face bine? Probabil, mulți au trăit sentimentul ăsta. Vezi tu, sufletului nu ai ce-i face dacă i se pune pata pe-o anumită persoană. Oricât ai încerca să-l convingi, să-i acoperi ochii, tot ca el face. Oare omul poartă sufletul sau sufletul poartă omul? Dacă ai un răspuns, îl aștept cu nerăbdare.

În viață, vom întâlni și oameni care am fi preferat să rămână simpli necunoscuți, de genul fata din stație de la Unirii ori băiatul din față de la H&M. Însă, ceva ne îndeamnă să-i cunoaștem, să-i invităm la noi în suflet, nefiind siguri că vor intra frumos, descălțându-se de orice ne-ar putea murdări sufletul. Nu-i nimic! Orice întâmplare, indiferent de felul finalului –fericit sau nu – înseamnă experiență ce-ți va folosi mai târziu.

Nu-ți fie frică să iubești! Să-ți fie teamă de ziua în care nu vei mai putea simți nimic!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Îmi faci (dez)ordine-n cap!

Păi e frumos, draga mea? E frumos să vii din senin, să te așezi la mine-n sufragerie ca și cum ar fi casa ta și să te apuci să-mi aduni haosul, lăsând în loc ordine? Măcar puteai să mă întrebi dacă-s de acord înainte să te apuci să-mi aduni gândurile de pe te miri unde. Puteai să mă întrebi dacă vreau ordine, căci poate dezordinea aia era ordinea mea.

Ai avut chef de muncă, ă? Așa deci!

Uită-te la mine cât sunt de năuc acum! În fiecare dimineață, îmi caut chiloți și ciorapi, și abia de-i găsesc. Ai schimbat totul. Și-n casă, și-n suflet. Nici măcar nu mi-ai spus care pe unde sunt, așa că trebuie să caut eu.

Lenea e cucoană mare, băi Adam! îmi spui. O fi, nu neg!

Ai apărut de nicăieri și mi-ai făcut creierul varză. Numai pe tine te am în cap. Apoi, ai trecut la nivelul al doilea – mi-ai dat peste cap și sufletul, l-ai umplut cu tine și, de, nici dacă aș vrea nu te-aș putea scoate de acolo. Dar dincolo de dezordinea asta generalizată, mi-ai făcut ordine în viață. Uite, acum mănânc regulat, fac sex regulat, râd și mă enervez regulat. Trebuie să-ți spun un sincer mulțam!

Așa-i femeia – unde-i ea, ordinea și dezordinea conviețuiesc fără nicio problemă. Oricât de mult am vrea să negăm, noi, bărbații, este nevoie de-o mână feminină în viața noastră – să ne mângâie, să ne atingă unde ne place, să o ținem când mergem prin oraș, să ne oprească când vrem s-o facem lată și am putea răni. Avem nevoie de femei care să ne completeze și pe care să le completăm. Avem nevoie de femei care, atunci când se impune, ne conduc cu mână de fier – noi suntem deseori tentați să ieșim în decor și cred că de la gene se trage slăbiciunea asta.

Avem nevoie de voi, dragi femei!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

E frumos să cucerești. Aceeași femeie, în fiecare zi!

Sunt bărbat, am cucerit multe femei. Pe unele pentru câteva seri, pe altele pentru câteva săptămâni sau luni. Când vrei să cucerești o femeie ușoară, e nevoie de puțin șarm și multă vrăjeală. Când vrei să cucerești o femeie inteligentă și sigură pe ea, e nevoie de mult șarm și puțină vrăjeală – genul ăsta de femeie are mirosul foarte bine dezvoltat și simte minciuna de la o poștă, indiferent cât parfum de vorbe frumoase ai folosi.

Am fost fericit, de fiecare dată când îmi reușea. De prea puține ori am dat greș. Am cucerit tot felul de fete, femei. Le-am intrat în pat, iar unora în suflet. Le-am intrat în minte, iar unora în vise. Nu, nu mă laud, căci, atunci când am tras linie, am realizat că nu aveam nimic altceva decât un număr și prea puține amintiri, prea puține momente care m-au făcut fericit cu adevărat, prea puține fapte care mă făceau bărbat.

În timp, cunoscând-o pe ea, am avut norocul să înțeleg că dragostea față de o singură femeie înseamnă maturizare, evoluție pe scara ierarhică a bărbaților. Din copil, devii matur. Din băiat, devii bărbat. Din cuceritor, devii cucerit. Până la ea credeam, ca orice puști, că un număr considerabil de femei trecute prin mâinile mele înseamnă o carte de vizită de invidiat. De invidiat de cine? Habar nu am. Adevărat, există o vreme când este indicat să acumulezi experiență. Orice fel de experiență. Însă, când întâlnești femeia care-ți oprește respirația, trebuie să te oprești din acumulat și să începi să aplici tot ceea ce ai învățat.

Lângă ea, am învățat să cuceresc așa cum nu am mai făcut-o niciodată. Pentru prima data, am început să cuceresc cu sufletul. Dacă-ți iubești femeia ce-ți doarme la dreapta ta, atunci înțelegi că este treabă anevoiasă, dar extrem de frumoasă, să o cucerești, puțin câte puțin, în fiecare zi.

E ușor să duci flori la 10 fete. Este ușor să folosești aceleași replici cu 10 fete. Mai ales dacă nu se cunosc între ele. Este ușor să pui capră 10 fete și să li se pară miraculos. Încearcă să faci 10 lucruri cu aceeași femeie și vei înțelege că e treabă de bărbat matur, responsabil, asumat și iubitor.

E frumos să cucerești, să trăiești emoțiile clipelor, să te bucuri de fiecare victorie, dar este cu mult mai frumos să iubești aceeași femeie de dimineața până dimineața, în fiecare zi, fără să te saturi și fără să se sature.

Așadar, cucerește! Aceeași femeie, în fiecare zi!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Înșelând, te prostești singur

Hai să-ți povestesc ceva personal, ceva trăit pe propria piele.

Am înșelat cândva. Ș-am înșelat o fată căreia i-am spus că o iubesc. Ș-o iubeam, nu mințeam. Și ea mă iubea, poate chiar mai mult. Își pusese toate speranțele, visurile, temerile în mâinile mele. Pot să bag mâna în foc că așa a făcut. Am înșelat pentru că simțeam că relația stagnează, că nu-mi mai oferă nimic palpabil care să mă bucure.

Inițial, relația mea s-a îmbunătățit. Am zis că-i șmecherie. Însă, în timp, îmi era tot mai greu să păstrez micul meu secret. De ce? Pentru că fata aia nu merita să o mint. De fapt, niciun om drag nu merită mințit. Nu, nu i-am zis. Și poate până astăzi, dacă o citi articolul, a rămas doar cu bănuieli.

Și, culmea, în trei luni după ce am început să umblu și pe la altele, s-a încheiat relația. Brusc și deloc liniștitor. Fără să înțeleg și lăsându-mă, efectiv, în sufletul gol.

Nu vă încurajez să înșelați. Poate că ați auzit că multe relații s-au salvat prin înșelarea partenerului. Cică cel care a înșelat ar fi realizat ce are lângă el. Prostii!

Ei bine, pentru a-ți da seama ce ai lângă tine, nu este nevoie să ți-o tragi cu altcineva. Nici să bei cafea, cu scopul de a i-o trage mai târziu. Sunt povești de adormit copii. Ți-o spune unul care a comis-o. Și nu, nu te gândi că în alte cazuri este altfel.

Mereu, rezolvarea o vei găsi în comunicare, un lucru mult mai matur decât înșelatul. Nu-s expert în relații, am eșuat destul în ale mele. Și, aproape de fiecare dată, vina a fost a mea. Dar, când am început să comunic, am rezolvat multe probleme pe care, înainte, le rezolvam înșelând. De fapt, era ca și cum le ascundeam sub covor, departe de văzul meu. Dar ele erau acolo și ieșeau periodic la lumină.

Însă, am învățat că înșelând-o pe ea, mă amăgeam pe mine, mă prosteam pe mine.

Fii mai inteligent decât am fost eu!

Nu te dezamăgi și nu o dezamăgi!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Iubire timpurie

În societatea modernă este categoric o greşeală să iubeşti prea devreme.

Dacă secolul trecut femeile nemăritate la douăzeci de ani erau o ruşine, acum sunt o normalitate, ba chiar sunt încurajate să nu se grăbească spre drumul linistirii.

Raţionamentul este logic: femeile sunt suflete libere şi sălbatice, cu o necesitate absolută de cunoaştere, de experimentare.

Orice femeie trebuie să trăiască toate categoriile de relaţii, pentru a putea înţelege cu adevărat iubirea împărtăşită, pentru a putea recunoaşte o conexiune reală:

Relaţiile cu bărbaţi ce nu le iubesc, relaţii cu bărbaţii pe care nu-i iubesc sincer, relaţii în care au fost înşelate, relaţii în care au fost puse pe al doilea loc, relaţii din care şi-au înţeles sexualitatea, feminitatea, rolul.

Relaţii care puteau fi mai mult, relaţii care nu ar fi trebuit să existe deloc.

Cum altfel, o femeie  poate deveni completă pentru a putea la rându-i să completeze pe cineva.

Ce se poate întâmpla dacă ne legam prea repede de cineva?

Riscăm ca in graba specifică pasiunii noastre de tinere amețite, îmbătate de dragoste să înnodăm greșit legatura. Nu ne dorim să tânjim după tinereţea pierdută la vârsta la care apropiaţii noştri se apucă de făcut copii.

Fiecare femeie are o doză de libertate pe care trebuie să o consume exclusiv independent.

În ciuda sfaturilor mele, recunosc că până pe la 20 de ani nu am trăit singură în exces, însă perioadele mele în afara unei relaţii au fost atât de intense, încât chiar pot afirma că am recuperat tot pe parcurs, aşa că sunt la zi cu temele, nu am restanțe.

Sunt o adeptă convinsă a ideei că viața fără iubire este orice, dar nu fericire!

Nu cred că viaţa conjugală îţi fură în vreun fel independenţa, nu cred nici că singurătatea pe termen lung te ajuta sa devii puternică.

Motivul pentru care sunt convinsă că orice femeie trebuie să experimenteze aventuri şi relaţii pasagere în tinereţe, este riscul că te-ai putea păcăli să crezi că unde nu-i iubire cu adevărat ai putea trăi o viaţă întreagă.

La şaisprezece ani am început o relaţie care atunci era mult prea serioasă pentru pregătirea mea emoţională sau mai exact pentru nepregatirea mea.

Mi-am dat seama la nouăsprezece, singură fiind pentru prima dată, că nu  ştiu foarte bine ce îmi place să fac; nu traisem experienţa unei aventuri pasagere cu un bărbat care să nu mă cunoască, nu ştiam că îmi place să mă arunc în mare la 6 dimineaţa ameţită şi singură doar pentru a sărbători faptul că sunt fericită, că pot ajunge acasă după o noapte albă, plină de nisip şi să adorm astfel îmbrăcată fără să deranjez pe cineva.

Am trăit momente pe care nu ştiam că îmi doresc să le trăiesc, şi nu regret nici măcar o zi din cele 8 luni în care am fost pe cont propriu.

Sunt în continuare  cu acelaşi om, dar de această data din pură alegere şi din sentimente curate, neamestecate cu obişnuință ori frică de detaşare.

Exceptând argumentul iubirii, am acceptat să mă întorc atât de devreme deoarece căutarea sinelui meu şi trăirea tinereţii mele se manifestă în continuare, fără a răni desigur, persoana care îmi este alături.

Nu mă simt o clipă ca şi cum aş avea aripile tăiate, ba chiar sunt susţinută să zbor.

Din punct de vedere emoţional, consider cu tărie faptul că atunci când nu mai ai nici măcar o curiozitate despre ceea se află în afara vieţii de cuplu, atunci eşti pregătit să o ai deoarece curiozitatea în afară de pisici, omoară relaţii!

Orice om are de trecut etape în mod consecutiv, ca nişte nivele ce trebuie a fi completate pe rând, în procent de 100 % pentru a putea deveni cea mai bună versiune a ta în următoarea.

Iar informaţia esențială pe care mi-a adus-o experiența de care vă povestesc aici, a fost faptul că, dacă ştii să recunoşti tipologiile de relaţii, ai mari şanse să găseşti una în care viaţa de cuplu nu este deloc una serioasă şi plictisitoare, anostă ori monotonă.

O relaţie nu este timpurie dacă poţi spune fără nici un dubiu că nu vrei să păşeşti în afara ei nici măcar pentru o singură noapte, atunci când poţi pleca să te descoperi pe tine însăţi un an întreg, ştiind că poţi afla multe, dar nu și faptul că iubirea ta s-a schimbat.

Şi cel mai important când nu-ţi pierzi energia, entuziasmul, optimismul, pasiunea, ci le cultivi.

Sabina


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Învaţă să-ţi vorbeşti – 3 tehnici ca să nu îţi mai spui singur prostii

Mă iau cu mâinile de cap când aud cum gândesc şi vorbesc mulţi dintre semenii din jurul nostru.

Semeni care nu îşi dau seama că aceste gânduri şi cuvinte sunt seminţele ce le plantează iar când culeg recolta, tot ei plâng şi se vaită că viaţa e nedreaptă cu ei.

NU! Viaţa este foarte corectă.

Şi ţi-a dat exact ce ai cerut. Nimic mai mult, nimic mai puţin.

Şi e doar vina ta dacă nu ştii să ceri.

O tehnică pentru a-ţi atinge scopurile şi visurile la foc automat este aici: Cum să îți dresezi SRA și să îți atingi scopurile și visurile la foc automat

Este uimitor cum pot să se saboteze oamenii atunci când deschid gura sau când rămân singuri cu ei înşişi.

De la Buddha, acum 2600 de ani care spunea: „Suntem ceea ce gândim, cu gândurile noastre facem lumea”, până la Napoleon Hill care zicea în 1937 : „autosugestia este singura cale de a schimba şi influenţa mintea subconştientă” şi până la majoritatea ramurilor psihologice de azi care spun obsesiv ” tot ceea ce ai este rezultatul gândirii tale”

Aşadar, cum gândim?

Foarte simplu. Folosim vocabularul ce îl avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înşine, pentru că asta este până la urmă gânditul.

Un dialog interior.

Problema cea mare este că acest dialog interior se petrece de cele mai multe ori pe pilot automat.

Și de cele mai multe ori pilotul automat este setat pe negativ.

„Nu pot” – înainte să încerci.

„Mi-e frică” – de parcă nu ai şti că frica dispare doar făcând lucrul de care ţi-e teamă.

„O să eșuez” – și ce dacă? E singura cale de a progresa, prin încercare/eroare.

De la aceste gânduri scurte, la altele mai elaborate, se creează tipare de gândire şi vorbire care ne călăuzesc viaţa SPRE PRĂPASTIE.

Gândirea de victimă: „Ştiam eu că nu am noroc în viață. Numai mie mi se întâmplă rahaturile astea. Cu ce am greşit?”

Gândirea fatalistă, pesimistă: ”Nu mai rezist, e o povara prea grea, nu mai vreau să trăiesc această viaţă.”

Gândirea bârfitoare şi invidioasă :”Uite şi la prostii ăştia. Ce cocalari, ce gunoaie.”

Există foarte multe tipuri de gândire negativă şi ceea ce e cel mai nasol, e că ele sunt o otravă ce ucide lent.

Este dovedit în experimentele lui Masaru Emoto în studiul undelor cerebrale asupra moleculelor de apă, că ceea ce gândim ne influenţează corpul fizic, atitutinea, sănătatea şi rezultatele pe care le avem în viaţă, indiferent de domeniu.

Indiferent că e vorba de bani, sănătate sau iubire, nimeni nu a ajuns împlinit şi fericit gândind negativ.

MAI MULT, nu este destul că avem noi propiul flux de gânduri negative ce ne influențează direct ci avem o societate care are grijă să nu putem ieşi din acest cerc vicios.

Deschizi televizorul şi ştirile bagă frica în tine, te sperie cu violenţa, sărăcia, bolile şi apoi tot televizorul te pune să cumperi soluţiile. Mâncarea lor, medicamentele lor, produsele lor electronice, maşinile lor. O unealtă de marketing care distruge oamenii şi îi tratează ca pe obiecte care trebuie speriate, rătăcite şi îmbolnăvite şi apoi să le fie vândută soluţia.

Părinţii, prostiţi şi ei de mass-media vin şi eu cu alte gânduri negative şi ţi le repetă.

Prietenii tăi, în afară de cazul în care se ocupă deja cu dezvoltarea personală, îţi vor repeta şi ei precum papagalii ce au auzit la televizor sau de la părinţi.

Şi astfel, ai un cor întreg care te bombardează cu negativism.

Aici, in comunitatea Personalitate Alfa, evoluția începe schimbând gândirea și felul în care vorbim cu noi.

Apoi, după ce am devenit proprii noştri stăpâni , începem lupta şi cu cei din lumea exterioară, începem lupta pentru a-i salva pe cei care pot fi salvaţi de această boală cruntă: gândirea negativă, otrava minţii şi a sufletului nostru.

Gândurile şi cuvintele ce le vom planta în mintea şi sufletul nostru, sunt viitoarele recolte ce le vom culege.

Aşa cum ghinda devine stejar, cuvântul şi gândul devin fapta, comportament, obicei şi împreună, ele sunt chiar viaţa noastră.

Ce recoltă vrei să strângi?

De buruieni sau de hrană şi bunăstare?

Lucrurile pe care ţi le spui sunt de fapt o poartă către comoara ta interioară.

Louise Hay, în cartea sa, , spune așa:

”Unii oameni spun că afirmaţiile nu funcţionează, ceea ce este o afirmaţie în sine, dar realitatea este că ei nu ştiu să le folosească corect. De exemplu, ei îşi spun :”Devin din ce în ce mai prosper”, după care gândesc imediat ”Ce prostie, e clar că nu merge, nu sunt încă bogat”. Convingerea negativă se va materializa pentru că este repetată mai des, este crezută mai puternic şi este mult mai veche.”

Alţi oameni repetă o singură dată o afirmaţie pozitivă şi pentru restul zilei vorbesc negativ. De ce parte crezi că va înclina balanţa? Rostirea afirmaţiilor, deşi importantă, este doar o parte necesară dar nu suficientă. Contează ce faci în restul zilei, care sunt faptele tale pentru a ajuta gândurile să devină realitate şi care este mediul în care ajuţi aceste afirmaţii să se materializeze.

Dacă plantezi seminţe în pământ de slabă calitate şi recolta are de suferit.

Tehnici pentru înlocuirea vocii negative din mintea ta

Tehnica 1 de înlocuire a vocii negative: Cititul

O tehnică foarte simplă, în care faci efort minim dar cu rezultate maxime. Înlocuiești corul de voci negative de la televizor, părinţi, anturaj şi chiar propria ta voce cu vocile, cuvintele mentorilor, înţelepţilor și eroilor tăi care îţi vorbesc.

Astfel, vei începe să pui în talerul gândirii pozitive o greutate care să te ajute să contrabalansezi greutatea gândirii negative ce te-a tras în jos până acum.

 Tehnica 2 de înlocuire a vocii negative: Materiale audio

Foloseşte timpul poate pierdut atunci când te deplasezi de la o locaţie la alta în timpul zilei, folosind orie dispozitiv portabil cu căşti la care se aude vocea autorilor tăi preferaţi care îţi vorbesc. Similar cu cititul, însă mai potrivit pentru atunci când eşti în mişcare, pentru a folosi la maxim timpul zilnic.

Tehnica 3 de înlocuire a vocii negative: Crearea de afirmații pozitive

Aceste afirmaţii pot fi folosite ca şi o rugăciune.

Îţi spun cu mâna pe inimă că tot ce am avut la început de drum, când am pornit în aventura dezvoltării mele personale, au fost un set de afirmaţii care erau foarte evoluate pentru mine.

Dar cineva în care am crezut mi-a spus că după ce îmi voi repeta zilnic, luni de zile şi poate ani aceste afirmaţii, voi deveni omul care îi spun minţii mele că vreau să fiu.

Şi aşa a fost. Rezultatele au început să apară după 30-60 de zile dar şi-au făcut simţit efectul cu adevărat după 6 luni de la plantarea lor în mintea şi sufletul meu.

Am plantat seminţele şi am cules recolta. Au trecut mulți ani de atunci şi afirmaţiile, care pe atunci care erau un vis aproape de neatins au devenit realitate şi apoi au rămas mici în urma mea.

Apoi, mi-am făcut propriul set de afirmaţii, pe care îl poţi vedea aici:

Acum ţi le transmit și ţie, iar dacă nu ai acum inspiraţie să îţi creezi propriile afirmaţii foloseşte-le cu maximă încredere pe cele de la mine, până când îţi vei crea propriul set de afirmaţii.

Atunci când creezi afirmaţii, ele pot să se refere la acele domenii din viaţa ta care dor cel mai tare, unde ai cele mai multe probleme şi suferinţe.

 Aceste domenii pot fi:

  • Sănătate
  • Stimă de sine
  • Curaj
  • Carieră
  • Locuință
  • Familie
  • Bani
  • Înfățișare fizică
  • Viață sexuală
  • Relații
  • Rusine fata de cei din jur
  • Dependențe și vicii
  • Iertare de sine și a celorlalți

Mintea ta este o unealtă minunată în mâna ta puternică, sau un stăpân nemilos care te poate lega în lanţurile sclaviei.

Învaţă să îţi foloseşte mintea ca pe o unealtă ca să nu te folosească ea ca pe un sclav.

„Dacă un stejar de 30 metri ar avea mintea unui om, ar creşte doar până la 3 metri!” – Harv Eker

De asemenea pentru a te ajuta să obții mai ușor rezultatele dorite îți recomand cursul online Atitudinea și mentalitatea învingătorilor – acest curs este un training online de 6 săptămâni în care vei învăţa cum să câştigi competiţia cu tine însuţi, să devii o personalitate alfa cu o atitudine de învingător. Vei învăţa să iti aliniezi corpul, mintea şi spiritul pentru a-ţi atinge obiectivele şi pentru a-ţi transforma visurile în realitate.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

 


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.