Lună: aprilie 2016

Înţelegere de sine

image

De la o vreme încoace îmi doresc să am parte de zile mai liniștite, mi-e dor de zilele normale și simple care se petrec liniștit una după alta, fără tulburări, care chiar se derulează într-un mod asemănător și pot să am un program care îmi bucură inima și sunt în acord cu vremea de afară și reușesc să mă împac cu mine însămi, fără să mă laud sau să mă cert din prea multe motive posibile.

Sunt una din acele persoane, pe care, atunci când e serioasă și îngândurată, multă lume o întreabă de ce e supărată, chiar și dintre prietenii mai apropiați, pentru că fața mea arborează o mină deosebit de tristă și îngândurată când nu sunt pe deplin lămurită de ceva și tot ce răzbate în afară este această nemulțumire proprie … și am observat că mulți oameni percep această expresie facială ca pe un afront personal și unii chiar se feresc să mai intre în vorbă cu mine sau să mă privească în ochi…, mult timp m-a deranjat această reacție dar am considerat că este problema lor, a celor care nu reușesc să mă înțeleagă dincolo de vorbele mele mute sau de limbajul meu nonverbal, și nu a mea, cea care se simte permanent nemulțumită… Am mai crezut că tristețea mea derivă și din faptul că nu mă simt specială, unică și de neînlocuit, iar această unicitate și mod special și prețios de a fi, mă gândeam eu, s-ar materializa brusc în mine prin cuvintele apreciative și cu multă admirație rostite de cineva important dar mai ales de familie…, știu că zâmbiți cu compasiune…, între timp am învățat și eu că unicitatea este un dat care nu depinde de părerea altora, că avem libertatea extraordinară de a ne crea propriul rai și propriul iad prin fapte (cum acționăm), cum ascultăm și cum vorbim. Omul poartă în sine ambele potențialități și pe care dintre acestea le actualizează depinde doar de deciziile sale și nu de condițiile exterioare în care se află, sau de cum se comportă unii sau alții față de el.

Un renumit neurolog si psihiatru spune că ființa umană nu este un lucru printre altele; lucrurile se determină unele pe altele, în vreme ce omul se autodetermină, ceea ce el devine este ceea ce el a făcut din sine însuși. Omul nu există pur și simplu, ci întotdeauna va decide cum va fi existența lui, ce anume va deveni el în clipa următoare, omul este capabil să schimbe în mai bine lumea, dacă acest lucru este posibil, și totodată este capabil să se schimbe pe sine însuși în bine, dacă este nevoie.

Nu am să vă spun că m-am vindecat complet de tristețe (convalescența e lungă), cred însă că devenim mai buni și ne putem însenina viața când apreciem pe cel apropiat (și pe noi înșine) chiar și pentru calități infime, decât să ne luăm la rost pentru orice gest și orice imperfecțiune vizibilă…, adică ce motive ar mai fi să rămâi trist și îngândurat când știi că ești apreciat și iubit așa cum ești ?? (Nu este o întrebare retorică și m-aș bucura să primesc un răspuns).

… De asta zic că mă bucur când am zile liniștite și pline de sens, în care pot să iubesc, să cred, să sper și să iert după pofta inimii și când pot să percep fărâma de divinitate ce-o purtăm și prin care ni se dă șansa la eternitate…

Ceea ce vă doresc și vouă!

29 Aprilie

Editha


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Personalități istorice superstițioase ce credeau în puterea lui 13

Am zice că superstițiile îi urmăresc pe cei mai slabi de îngeri iar un asemenea profil parcă nu l-am asociam cu caracterul temerar impus de conducerea unei țări, a unei armate sau a unei afaceri. Cum înainte de a fi conducători de stat, cuceritori de noi meleaguri sau magnați ce creează istorie, cu toții rămânem oameni, frica de numărul 13 oferă un exemplu de slăbiciune inclusiv pentru importante personalități ale omenirii:

Conducând Statele Unite în perioada Primului Război Mondial, Președintele Herbert Hoover nu permitea sub nicio formă să aibă loc o întâlnire de 13 persoane cât timp el se afla la Casa Albă.
Frica de 13 n-a părăsit Președenția Americii, fiindcă următorul conducător al Statelor Unite, Franklin D. Roosevelt nu călătorea nicăieri pe data de 13 și nici nu primea vreodată 13 oaspeți la întrunirile sale. Dacă soarta îi strica în vreun fel planurile pentru dineuri, trimitea întotdeauna după secretarul să personal pentru a fi a paisprezecea persoană masă. N-a apucat să-și confirme în vreun fel fricile, însă moartea sa a venit printr-o stranie ironie la data de 12 aprilie 1945, într-o zi de joi.

Henry Ford refuza ideea de a încheia vreo afacere în zilele de vineri, 13.

În ciuda temerilor de acest numar, se pare că pentru Cristofor Columb s-a dovedit norocos, acesta atingând țărmurile de dincolo de Atlantic pe data de 13 octombrie 1492 însă pentru a nu plana umbra vreunei maledicții asupra debarcării sale.

Napoleon nu concepea să permită debutul unui dineu în cazul în care acesta aduna 13 persoane la o masă, instaurând astfel serviciile unui quartrozieme, mai exact un oaspete profesionist gata să se prezinte cu promptitudine pentru a sparge nefasta coincidență. Și astfel Împăratul întărea o regulă de etichetă ce spunea în Franța evitarea a 13 oaspeți la un dineu sau la o petrecere.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De nu esti fericit, pleacă!

IMG_1113

„Am stat și am îndurat până într-o zi când am plecat.

Am plecat din dorința de a ajunge undeva, de a uita locurile și oamenii care mi-au șters urmele cu mult înainte de a pleca.
Am plecat pentru că nu aveam nici un motiv ca să rămân, dar aveam mii de motive ca să plec.
Am găsit prieteni printre „dușmani ” și am aflat dușmani printre „prieteni „.
Am recuperat relații vechi ce meritau o șansă și am aruncat obiecte vechi ce nu își aveau folos, am zâmbit deși sufletul meu țipa și am țipat deși inima mea iubea.
Am cunoscut oameni de o valoare inestimabilă, am dat măștile jos unor persoane născute pentru a juca teatru.
Când te gândești că în viața noastră întâlnim oameni ce nu au nimic omenesc în ei, oameni ce își bat joc de noi doar pentru purul lor divertisment, oameni inumani ce îți zâmbesc, dar ce te înjunghie zâmbind!

Și…Doamne! întâlnim oameni parcă fără pic de noroc, oameni necăjiți, oameni plini de nevoi, oameni ca noi ce primesc în schimb doar iluzii și dezamăgiri, oameni singuri dar nu goi.
Sunt mii de suflete, milioane chiar ce „plătesc” pentru alții.
Ne amanetăm sufletul pentru binele altuia și uite așa ne trezim fără suflet!
… dar cine sunt eu să scriu toate astea?.. un scriitor cu mii de gânduri…!!”

 Ramona Neculae Danciu


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Să iubim și să fim iubiți!

IMG_1057

„Da. Clişee.
Pentru că suntem obişnuiţi cu ele şi pentru că ne place să le auzim.
Nimic nu e mai important decât să iubeşti, şi să te simţi iubit. Să simţi că ai pe cine conta, şi că cineva, acolo, este mereu pentru tine.

Dar….
Dacă eşti împovărat cu o iubire pe care nu o poţi împărtăşi? Dacă te macină de dimineaţă până seară gândul că ai pe cineva acolo, care ar da totul pentru tine și cu toate astea, tu nu poţi fi trup şi suflet??!
Şi nu vrei să-i distrugi idealurile, nu vrei să-i întuneci gândurile; preferi să-ţi consumi propria energie, să te pedepseşti pentru că nu poţi împărtăşi această iubire, tocmai legându-te de ea.
Legându-te de această iubire, doar prin judecată!
Nu ţii cont de inima şi de sentimentele tale, ci doar de ale lui.

Oare merită?

Te omori singur pe dinăuntru, cu gândul „am stabilitate, am iubire, am linişte”.
Dar liniştea şi stabilitatea îţi pot oferi fericirea, pe care cu atât de mult foc o doreşti? Îți poţi găsi fericirea doar din iluzii? Din ideea că ” va fi minunat, el mă iubeşte ?”

Te gândeşti să fugi şi să găseşti răsăriturile şi apusurile care te lasă fără suflare, să găseşti iubirea aceea eminesciană, ideală, ( în care până la urmă…eul rămâne singur, cu gândurile şi visele lui); şi apoi vine cineva şi-ţi zice:
„E important să stai cu cine îţi vrea binele, nu neapărat cu cine îţi place”.

Şi mă întreb…

Dacă îţi vrea binele, oare nu vede că te macină? Oare nu vede că te chinuie pe interior? Oare nu vede falsitatea şi regretul? Nu te cunoaşte? Nu vrea să te lase să zbori, să îţi găseşti fericirea? Nu vrea să te lase să fii fericit, să iubeşti fiecare răsărit şi fiecare apus în întregime, să nu te trezeşti zicând „încă o zi”, ci să nu vrei să mai dormi niciodată, din dorinţa de a trăi cât mai mult fericirea ??
Şi dacă de fapt nu cauţi iubirea eminesciană?
Dacă de fapt, tu nu cauţi nimic, nu vrei să te potoleşti?

Nu vrei iubire, nu vrei drame.
Vrei apusuri şi răsărituri singuratice, de parcă ai avea inima pietrificată.
Şi toate acestea sunt consecinţe?
Consecinţe a ceea ce ai trăit…
Sau, consecinţe a ceea ce ai devenit, ca urmare a faptelor tale.
Şi în final te gândeşti:
„Dacă plec acum…încotro o iau?”

Tania Elena Tudor


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Tipi de evitat

Tipi de evitat
Tipi de evitat

”Măcar nu e bețiv, curvar și nu mă bate” – o vorbă ce tot circulă din generație în generație ne face să ne agățăm în resemnare de tot felul de indivizi alături de care pare tot mai evident că nu putem construi ceva. Înainte de ne compromite atât încrederea în propriile forțe, cât și cea în relații, să ne scutim de experiențe neplăcute și timp pierdut, evitând următoarele tipologii de bărbați:

  1. Tipul care te vrea doar pentru sex și nici nu face vreun efort să păstreze aparențele.
  2. Tipul care dispare din senin pentru a mai da vreun semn din când în când.
  3. Tipul care vorbește foarte urât despre fostele relații.
  4. Tipul nu chiar atât de decis în ceea ce te privește și nu chiar atât atras de tine.
  5. Tipul prea insistent, care nu ține cont de nevoile tale, nici nu îți respectă programul și care nu înțelege că nu ești disponibilă în acel moment.
  6. Tipul care încearcă să te influențeze spre diverse obiceiuri cum ar fi fumatul.
  7. Tipul care încearcă să-ți insufle nesiguranța față de propriul corp.
  8. Tipul cufundat în propriul telefon când e cu tine.
  9. Tipul autoritar, care îți dă ordine și încearcă o relație de superioritate cu tine.
  10. Tipul recalcitrant în parcă prea multe situații.
  11. Tipul misogin sau cel care nu-și cenzurează în vreun fel tendința de a generaliza în cuvinte peiorative toate femeile.
  12. Tipul care te include în planul cincinal desi te cunoaște de mai puțin de o săptămână.
  13. Tipul care refuză să se maturizeze și care nu știe granița dintre o mica nebunie și o totală lipsă de responsabilități.
  14. Tipul care e același cavaler cuceritor cu fix orice fată pe care o întâlnește, așa cum ție îți lasă impresia de Prinț din Povești.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Cineva mi-a furat timpul


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Am învățat să nu te mai iubesc


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Amante

amante

Fel de fel de amante. De zi pentru că ziua este alcătuită din mai multe părţi şi una poate fi departe de ochii lumii, într-un colţ numai pentru doi care nu vor fi niciodată “noi”. Sau de noapte, nopţile acelea care ascund chipuri şi trupuri. De luni până vineri pentru că-n timpul săptămânii e mai uşor să fii peste tot şi niciunde. Sau de weekend într-o escapadă departe de tot ce-ar trebui să te reprezinte dar care, de fapt este în plus. Din dragoste aşteptând să se întâmple ceva şi să se aleagă cine pe cine iubeşte mai mult. Sau din interes, o poliţă de asigurare spre un confort dorit dar neavut niciodată. Oficiale care-şi asumă jumătatea de alegere pe care au făcut-o. Sau neoficiale care nu recunosc ceva ce ştiu toţi şi doar ele nu ştiu că ceilalţi ştiu. De suflet, de conversat online sau de zâmbit complice peste o distanţă ce se vrea respectabilă. Sau de trup, de noi experienţe, de curiozitate, din răzbunare. Neveste de bărbaţi care au la rândul lor alte amante sau filozoafe care dau sfaturi soţiilor sperând cu disperare să ajungă măcar puţin în locul lor.

Adorate şi hulite, cu chip de înger sau de demon, delicate sau băieţoase, de toate vârstele, au ceva special, ceva ce le-a făcut să accepte că mai există un fel de a iubi, ciuntit. Măşti obligate să se ascundă,să se teamă, să nu vorbească, să nu gândească, să nu simtă. Femei neterminate care nu au nimic de pierdut decât pe ele.

De ce? Nu ştiu, nu vreau, nu pot, am nevoie de ceva sau îmi lipseşte ceva. Şi, în loc să repar, găsesc alternative: două iubiri stricate care împreună nu vor face niciodată un întreg.
De ce eu? Vinovăţie combinată cu momente care încearcă să şteargă orice urmă de vinovăţie. Dragoste şi ură. Alegeri. Sau teama de a face alegeri.

Până când? Până când înţelegi că începuturile “vom vorbi, vom face, vom fi” care continuă tot cu aceleaşi începuturi, îmbrăcate într-o altă formă: “mai aşteaptă puţin, va fi altfel, va fi bine”. Până când te doare atât de tare încât te saturi ori să te mai doară, ori te saturi de tine. Până când te saturi să găseşti scuze şi să-ţi găseşti scuze. Până când realizezi că nu poţi trăi la nesfârşit în viaţa altcuiva.

De ce nu? O amantă de orice fel ar fi, nu va fi altceva decât amantă, o jumătate de femeie cu jumătate de viaţă, o dublură nefericită a unei actriţe principale la fel de nefericită. Actriţa are statut, amanta nici asta nu are. Soţia are o viaţă: zile de naştere, sărbători legale şi cu cruce roşie, amanta are alte zile alocate, mult mai puţin importante sau neimportante. Soţia are prieteni proprii şi prietenii soţului, amanta are duşmani şi duşmanii soţiei. Nevasta are loc în mobilul soţului chiar dacă e trecută acolo cu id-ul Hitler, amanta e pe necunoscut sau şi mai rău, aşteaptă să fie sunată: “alo, ai puţin timp liber?”. Soţia este o alegere, amanta o necesitate biologică. Soţia e pentru viaţă, amanta e doar pentru sex chiar dacă e plătită sau răsplătită cum trebuie. Soţia este una, aleasă dintre câteva mii, amanta nu este aleasa nimănui. Fără soţie casa nu e casă, fără amantă casa e mai casă. Soţia e cu laurii şi cu laudele pentru ce face, amanta e cu resturile a ceea ce nu face soţia şi nici pentru acelea nu va primi premii. Soţia are posibilitatea de a alege. Şi amanta are. Să nu mai fie amantă!

Părerea mea: dragă amantă îţi doresc din tot sufletul să nu fii amanta unui bărbat care are o nevastă care scrie versuri, proză sau orice altceva ce poate fi citit. Că-ţi va apare poza din faţă şi din profil nu-i foarte neplăcut, să vezi cum va fi textul ataşat fotografiei. Cei care scriu, în general, descriu emoţiile pe viu şi dacă tu vei fi subiectul principal al noii apariţii literare e posibil să fii analizată, disecată, descrisă, dezbătută, combătută şi să afli atât de multe lucruri despre tine din care nu ştiai nici măcar 10%. Şi sub text va fi, bineînţeles, adresa ta de e-mail, numărul tău de mobil şi profilul de facebook. Să poţi schimba impresii cu cititorii.

Şi un moment de sinceritate: nu se gândeşte la tine decât când îi este foame de corpul tău şi tu eşti acolo să-l saturi şi nu te respectă pentru că nu nici măcar tu nu te poţi respecta. Nu, tu nu exişti ca persoană, eşti doar un corp. Şi nu, nu te iubeşte pentru că nu are două soţii ci are soţie şi amantă.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Dacă ne potrivim, de ce ne împotrivim?

Știi ce-i frumos la noi? Că mâinile noastre se potrivesc una-ntr-alta de parcă ar fi un joc de puzzle, că privirile se-nțeleg fără ca gurile să vorbească, că umplem spațiul gol din pat. Dar cu toate acestea, am senzația că sufletele ni se împotrivesc.

Nu-nțeleg de unde teama ta de a iubi. De ce îți lași sufletul să vină doar până la ușa mea și nu-i permiți să intre și să se facă comod? Nu i-aș face nimic, l-aș servi cu o cafea și aș discuta cu el. Așa, ca-ntre două suflete ce se agrează. Și, apoi, dacă vrea să rămână, am să-i port de grijă cât pot eu de bine. Sunt o gazdă bună, să știi.

Știu că ai avut bărbați care ți-au lăsat dezordine când au plecat. Eu îți las dezordine în bucătărie doar dacă mă lași să-ți gătesc. Nimic mai mult. Nu pot să-mi bat joc de femeia pe care am ales-o dintr-o mare de femei, de cea față de care nu îmi ascund temerile, defectele, lucrurile rele pe care ceilalți nu le cunosc.

Uită-te la noi! Nu-ți pare caraghioasă toată împotrivirea asta? E inutil să te ascunzi după degete când vine vorba de iubire, dar uiți că ochii-ți vorbesc de la sine de fiecare dată

Nu-ți fie teamă! Dacă sufletul vrea să se lase-n brațele mele, lasă-l și ai încredere. N-am să-l scap ca un tăntălău pe jos. Nu, nu-mi cere să-ți promit, pentru că urăsc să promit lucruri. Vreau să-ți arăt, iar pentru asta am nevoie de gramul minim de încredere și timp. Imperiile nu se construiesc într-o clipită. Nici iubirea.

Dacă ne potrivim, de ce împotrivim, draga mea? Doar pentru că ne este teamă că am putea da amândoi cu fundul de pământ, că sufletele noastre s-ar putea frânge la un moment dat? Nimic nu este veșnic. Dar dacă nu trăim acum ceea ce simțim, atunci când?

Un ultim lucru: iubirea nu doare, oamenii o fac să se simtă așa!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Cum construim prin stil noi proporții pentru silueta noastră?

IMG_1074

Din mărturiile modelelor, multe dintre pozele spre care tânjim redau o siluetă sculptată de postură, iar dacă nu detectăm vreo poziție nenaturală, chiar și pentru un trup impecabil găsim adesea inspirația unor mici trucuri vizuale care să ne flateze atu-urile și pe care le putem aplica pentru a ne camufla imperfeciunile și a ne valorifica frumusețea.

Rochiile cloș rămân ideale pentru a modela o talie fină și a camufla pulpele mai generoase, arătând picioarele mai suple.

Centurile înalte sau – cât timp prezintă o bază ce înaintează pe trunchi și nu sunt strict îndreptate spre bazin –  corsetele waspie vor oferi aceleași efect asupra unei talii definite.

Decolteul în V subliniează un gât fin, luminând chipul și atrăgând atenția asupra sa.

Colierele lungi vor avea flata partea superioară a siluetei, evidențiind un gât lung.

Talia înaltă pentru fustele midi sau la nivelul gambei oferă iluzia unor picioare mai lungi.

Pantofii stiletto cu vârf migdală subliniază picioare, sculptându-le în proporții mai fine.

Nu în ultimul rând definirea unor noi proporții poate fi realizată vizual inclusiv prin alegerea inspirată a materialelor, texturile sculpturale sau construcțiile în croitorie redefinind silueta, nepermițând eventuale denivelări ale imperfecțiunilor. De asemenea, țesăturile lejere precum jerseul sau cașmirul subliniază fin liniile corpului, avantajând trunchiul, brațele și umerii. Bineînțeles, esențial este să ne alegem întotdeauna atât hainele, cât și lenjeria intimă în măsura noastră, mărimile în care sperăm într-o bună zi să ajungem dezvăluindu-ne imperfecțiunile. în proporții mult mai urâte.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.