Etichetă: Murmur în noapte

Murmur romantic sunt eu astăzi.
Îmi răsună șoapta drăgăstos,
în miez străpuns de noapte, nisipos.

Mi-auzi tonalitatea blândă, nu??!
Aseară ți-o spuneam boemă.
Auzi ceva? Hei..!! Zi! Ori nu auzi?

Șșșttt!! Șștt! Ascultă-mi murmurul un pic..!!
L-ai deslușit? I-ai prins din sens?
Ai realizat deja că-ți este înțeles de sine?
Nelămurit încă, ce-i drept, de către tine.

Foșnesc încă un murmur din mătase moale.
Îl desfășor încet. Îl împletesc cu fir din mine.

Îl moșmondesc apoi în ghem la loc,
Mă suflu iar ușor. Îți alerg vântul.
Îi balansez miscarea. Și cu putere, iarăși, suflu.
Nu trebuie s-ating deloc Pământul.

Vreau să mă las alunecată încetișor cu totul înspre tine.
Ușor-ușor să îmi cobor din somn, din mine,
tot sărutul.

M-auzi măcar acum cum murmur??
Mă mișc un pic greoi..! Din ce in ce mai greu
respir prin murmur prăvălit nătâng,
Mă tot rostogolești prin al tău sine.
Mă-nțepi, mă-ntrebi și te întrebi,
eu caut să îți și răspund..
Dar ce se-aude? Poc…și …trosc..și…bufff!!
Și cade-un murmur. Ultimul.
Se scurge leșinat prin vine.

Și-acu mă tot împiedici.
Și-mi dai și brânci într-una;
Nu-mi place să îți lăcrimez furtuna.
Mă risipești cu mult curaj.
Îmi dai și-un cot. C-un gând.
Mă și încrunți prin vis.
Mă umpli de noroi, îngreunezi minciuna,
Îmi mai adaugi și un plâns. Încă un rând.
Mă-mpingi acum de-a-dreptul..!
Mi-alungi până și umbra tu acum.
Cu mâna.

Pictezi apoi un nor extrem de mare.
Pe un cer mic și senin.
Acoperi luna toată cu ploaie-nnegurată.
Nici vânt nu se mai întrevede.
De boltă înstelată.

Read all below