Etichetă: dependente

Cum sa scapi de dependente! – partea a II-a

Inainte de a incepe, vreau sa clarific faptul ca ma voi referi la o singura dependenta, dar aceleasi lucruri se aplica la oricare alta. Imi e insa greu sa scriu de fiecare data lista cu toate depedentele, asa ca o sa ma refer numai la fumat, dar sa stii ca poti schimba cuvantul fumat cu orice – cu alcool, droguri, videogames, dependenta de chat si net, dependenta de droguri, dependenta de sex 🙂 , dependenta de adrenalina etc.

Iti spuneam in prima parte a materialului ca orice element din afara isi face loc in mintea ta “desenand” o imagine. Acea imagine este cea care preia controlul si comunica cu creierul tau, spunandu-i cum sa reactioneaze. De exemplu, daca esti fumator, ai in minte sute de imagini care iti creeaza “pofta” de a fuma.

Acele imagini apar din intamplari reale de-ale tale. De exemplu, odata erai foarte obosit si nervos si ti-ai aprins o tigara si te-ai simtit un pic mai bine. Pentru creier, asta inseamna un “sablon”, adica ai facut o imagine cu tine obosit pe care ai legat-o de o alta imagine cu tine cu o tigara si cu un zambet de relaxare pe fata. Cele doua imagini sunt cele care iti dirijeaza acum dorinta de a fuma. Si imagini de felul acesta probabil ca ai cu sutele, cum ziceam.

Cum sa redevii puternic

Pentru cei mai multi dintre fumatorii care au incercat sa se lase sau pentru orice alte dependente, cel mai ciudat este faptul ca pare ca si cum dependenta e mai puternica decat vointa. Asta se petrece din cauza ca imaginile respective din minte (cele care iti determina dorinta) sunt mult mai intense si mai clare in mintea ta decat imaginile de autocontrol. Adica tu ai mult mai clar si mai des in minte imaginile cu tine cum fumezi decat imagini in care te controlai. Imaginile respective transmit creierului comanda de a-ti genera dorinta de a fuma. Creierul este o masina proasta – dar asta e in avantajul nostru. De fapt, e considerat cel mai “tanar” organ pe axa istoriei dezvoltarii umane. Prima data am avut piele, inima, ficat sau mai stiu eu ce si de-abia la urma s-a dezvoltat si un creier. Problema cu creierul e ca nu lucreaza direct cu realitatea, ci cu imaginile pe care i le livram noi. Ca sa fie mai clar, o sa repet povestea cu lamaia: daca inchizi ochii si vizualizezi in minte o jumatate de lamaie, pur si simplu pentru creier e la fel de reala si iti va determina glandele salivare sa produca saliva. Adica exact acelasi lucru ca si cand ai lamaia efectiv in fata. Sau, mai clar, daca prietena ta intarzie, poti sa iti faci in minte imagini cum ca are inca de lucru si e in siguranta la birou sau ca a avut un accident de masina. Ambele sunt imaginare, dar la una dintre imagini reactionezi pozitiv, iar la cealalta devii agitat, inima iti bate mai tare etc. Eu, cel putin, asa patesc.

Daca insa tu esti cel care pui prin propria vointa imaginea pe care o vrei tu in minte, atunci creierul va reactiona la acea imagine. Habar nu are care dintre imagini este reala si care e pusa intentionat de tine acolo. Daca tu pui o imagine de care stii ca va produce o reactie pozitiva, atunci vei avea o stare buna si te vei simti mai bine.

Deci, daca tot putem sa ne jucam cum vrem cu creierul nostru, inseamna ca aceasta metoda nu e de aruncat. Putem sa devenim noi stapanii, nu sa mai functionam ca automate: apare imaginea –Poc!, brusc, apare si dorinta si nu mai am nimic de zis!

Nuuu. Putem de acum sa modificam acele imagini care sunt in defavoarea noastra si sa le slabim, in paralel, putem sa amplificam imaginile care sunt in favoarea noastra si sa facem ca acestea sa devina obisnuinta.

Despre obisnuinte

Interesanta chestiune – obisnuintele. Cum de o anume actiune devine obisnuinta si alta nu? Ce se petrece in creier? Pai, daca actiunea are ca rezultat o placere, creierul, care e un simplu servitor si vrea sa ne multumeasca, are tendinta sa o repete daca a vazut ca odata ne-a placut. Iti amintesti cand ti-ai legat prima data sireturile? Cum iti aluneca siretul pe langa degete? Apoi, prin repetare, poti sa faci nod si in somn, cu ochii inchisi. Asta pentru ca ai in minte formate lanturi intregi de imagini care s-au sedimentat acolo si nu se mai desprind. Din pacate, asa se petrece si cu dependentele. Se formeaza siruri de imagini, apoi se sudeaza prin repetare si nu le mai desprinzi usor. Asta daca nu stii sa te folosesti exact de modul in care au aparut.

Metoda care te face stapanul creierului tau

Pentru aceasta metoda vrei sa inveti NLP. Toate celelalte metode din NLP sunt derivate din aceasta sau o dezvolta si completeaza. La inceput, cand am invatat metoda asta, nu i-am inteles pe deplin utilitatea. Asa ca e posibil ca si tie sa ti se para cam simplista. Ma gandeam ca nu e suficient sa schimbi niste imagini in minte ca sa poti sa schimbi comportamente si emotii. Am verificat pe pielea mea sau, mai exact, pe creierul meu. Pur si simplu, daca ii repeti o anumita imagine, ajunge sa o accepte ca fiind reala. Asa am inceput sa pot sa vorbesc in public fara sa imi fie teama ca o sa ma intimidez sau ca uit ce trebuie sa spun. Asa am ajuns sa am incredere in mine in orice situatie si sa fiu spontan si degajat. Mi-am inundat creierul cu imaginile pe care le doream, pana cand a crezut ceea ce ii spuneam eu si a actionat cum doream eu.

Ce ai de facut?

Etapa 1. Va trebui sa inveti sa iti clarifici in minte ce inseamna aceste imagini si eu o sa te ajut.
Etapa 2. Va trebui sa identifici cat mai multe imagini care iti declanseaza dorinta de a fuma si sa le modifici asa cum o sa iti explic.
Etapa 3. Va trebui sa iti creezi imagini cu tine facand altceva si cu tine avand puterea sa iti controlezi dorintele si comportamentul.

Etapa 1. Sa invatam sa controlam imaginile metale.

Nu uita, aceste imagini sunt “cuvintele” prin care comunici cu creierul tau. Daca ii “servesti” o imagine cu tine in mijlocul unei petreceri, iti va declansa hormoni care te fac sa te simti bine. Daca ii “arati” o imagine in care esti in plin examen la scoala cu cel mai nasol profesor, creierul va reactiona in consecinta. Asa ca ai grija cum iti „cresti” creierul. E cel mai important servitor al tau. E mai util decat laptopul de acasa, asa ca ai grija ce programe ii instalezi. Pentru cei care se pricep la computere, analogia asta e cea mai potrivita.

Ok, revenim la controlarea imaginilor mentale. Hai sa luam o imagine; inchide ochii si adu-ti aminte de ultimul moment (cel mai recent) in care ai fost foarte relaxat si plin de energie. Cum nu stiu exact ce imagine vei avea in minte, o sa inventez una ca “studiu de caz”. Sa zicem ca te vezi relaxat la iarba verde cu prietenii. Dupa ce inchizi ochii, identifica un moment in care te simteai cel mai relaxat din toata acea perioada. Acum, daca ai identificat acel moment, incearca sa il “recreezi” in minte cu ochii inchisi. Ai in fata ochilor inchisi un “ecran mental” negru. Pune pe el imaginea cu tine in momentul acela de relaxare. Apoi, fii foarte atent sa iti clarifici urmatoarele elemente ale imaginii. In ce zona a “ecranului mental” ai pozitionat-o? Cam cat e de mare? E in miscare sau statica? Se aud sunete sau e liniste? Ai senzatia de cald sau de rece de la imagine? Imaginea are contur sau conturul se pierde in spatiul negru? Cat de clara e imaginea? Culorile cat e intense sunt? Daca ai putea sa atingi acea imagine, ar fi moale/tare/ aspra/neteda/dura/fragila?

Toate aceste detalii sunt percepute de creier si transmit cate un mesaj. De exemplu, daca o imagine are multa lumina si claritate in ea, pentru creier asta inseamna ca s-a petrecut recent de tot, deci e inca importanta. Ca sa intelegi mai bine, am lucrat cu o persoana care cu multi ani in urma a avut o drama in familie. In mod normal, o imagine din trecut ar trebui sa fie neclara, luminozitate slaba, vazuta la distanta pe ecranul mental. Insa la persoana aceasta evenimentul din trecut inca o influenta emotional si imaginile erau atat de clare, ca si cum se petrecuse ieri dezastrul.

Vreau sa spun ca acele imagini clare sunt cele pe care va trebui sa le slabesti.

Acum sa ne jucam un pic:

Ai identificat imaginea si caracteristicile pe care le-am scris mai sus? Nu ar strica sa ti le notezi, daca nu le retii pe toate. Acum e momentul sa incepi practica de a modifica imaginile. Nu uita, orice modificare inseamna un mesaj diferit catre creierul tau. Asa ca iti propun sa nu modificam prea mult, ci sa ramanem in limitele de siguranta.

Trebuie sa fii cu ochii inchisi si sa ai imaginea clara in minte. Apoi imagineaza-ti ca ai o “telecomanda” cu care poti controla complet imaginea respectiva. Incepe sa o modifici facand-o sa para mai intunecata, ca si cum ai intuneca imaginea la un televizor (cum ziceam, asta ii spune creierului ca imaginea respectiva e de undeva din trecutul tau). Apoi, fa opusul. Ilumineaza foarte mult imaginea. Ca si cum ar fi in plin soare. Ok, in continuare, indeparteaza de tine imaginea si revino la distanta initiala.

Cum ti se pare? E usor de controlat imaginea mentala? Ai avut probleme sa modifici o anume caracteristica? Ce caracteristica ti-a fost mai usor sa modifici?

Tema de acasa

Nu imi place cum suna tema de acasa, dar nu am alta idee acum. De fapt, e un exercitiu pe care trebuie sa il repeti ca sa te obisnuiesti sa iti „programezi” creierul pentru cand vom lucra direct asupra unei dependente.

Identifica o imagine cu tine intr-o situatie in care ai gresit ceva si te-ai simtit rau. Cauta o situatie care te mai face si acum sa iti amintesti cu neplacere de ea. Daca ai gasit imaginea care e cea mai reprezentativa pentru momentul acela, incepe sa o modifici in felul urmator:
1. Stabileste-i in minte conturul.
2. Slabeste-i luminozitatea si temperatura, pana ai senzatia ca daca ai fi iar acolo, ai simti frig si ar arata ca o zi foarte innorata.
3. Incepe sa o departezi de tine pana se face de marimea unei unghii.
4. Imagineaza-ti in spate, la distanta uriasa, un soare incandescent si trimite cu viteza imaginea respectiva in soarele pe care il imaginezi.
5. Repeta de 10 ori operatiunea de la inceput.
6. Repeta zilnic timp de 3 zile primii 5 pasi descrisi mai sus.

Sper sa iti placa exercitiul, mai ales ca are ca efect eliminarea in mare masura a emotiilor care inca te pot deranja din acel moment pe care l-ai ales. Daca repeti de mai multe ori exercitiul, e posibil sa iti devina complet neutra situatia respectiva. Pur si simplu, nu te mai influenteaza.

Acum e un simplu exercitiu, dar imagineaza-ti ce ai putea sa faci cu metoda aceasta in situatii cu adevarat tragice, care pe tine sau pe altii ii influenteaza zi de zi, obsesii, frici etc.

Exercitiul acesta il vom folosi si in modificarea mesajelor catre creier, cand o sa il aplicam pentru dependenta de care vrem sa scapam. Asa ca repeta-l cu cat mai mare atentie si scrie-mi cum iti reuseste sau unde ai dificultati.

Pe curand,
Marius

– va urma –


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Cum scapi de dependente! -partea I

Salut!

Nu am mai avut timp sa postez niciun articol zilele astea. Am fost suparat pe mine pentru ca am sters din greseala cateva articole de pe site si nu le-am putut recupera. Asta pentru ca le-am scris direct in editorul de pe site, asa ca nu mai am avut copii in computer. Deci cu toata viteza o luam de la capat. Asta e, daca imi fac timp numai noaptea sa scriu. Sa nu faceti ca mine!

Azi vreau sa iau in discutie un subiect delicat. Cum anume poti sa scapi de dependente! Si pentru asta o sa iti povestesc doua cazuri din experienta mea si cateva metode pe care poti sa le aplici atat pe tine, cat si pe alte persoane.

Dar inainte de asta, as vrea sa iti spun cum am ajuns sa scriu despre dependente. Ideea mi-a dat-o o prietena cu care colaborez la niste proiecte de resurse umane si care se tot lauda de ani buni ca se lasa de fumat. O tipa super, de alftel, dar ce sa ii faci, nimeni nu e perfect, nici chiar ea. Sigur ca o sa ma injure cand o sa vada ce scriu despre ea, dar lasa ca o sa ii treaca 🙂

La un moment dat, am prins-o pe prietena aceasta a mea pe Messenger si am inceput sa vorbim despre tot felul de subiecte de dezvoltare personala. Incet-incet, am ajuns sa vorbim despre sanatate, care eu cred ca e la baza unei bune dezvoltari personale. Altfel, ce sens ar avea sa te dezvolti personal si sa fii bolnav? La un moment dat, imi zice ca vrea sa isi schimbe alimentatia pentru o perioada si eu i-am amintit ca ar fi momentul potrivit sa renunte la fumat. Mi-a zis ca asta va fi mai dificil, ca nu e inca prea hotarata.  Dupa cateva momente de discutie, mi-a spus ca percepe actul acesta al fumatului cum ii sta pe suflet ca ceva greu, dar nu poate sa il dea jos. Ca paranteza, bineinteles ca din punct de vedere al tipologiei senzoriale, fata e kinestezica. Mi-am dat seama din ce imi spunea ca fumatul a devenit un element important (nu in sens pozitiv) si ca daca se gandeste la asta, devine un pic trista, tocmai pentru ca i-a dat o asa mare importanta. Aceasta importanta cu care a investit actul de a fuma trebuie sa o taie de la radacina ca sa poata sa renunte la fumat. Asa ca i-am sugerat o metoda pe care am folosit-o acum cativa ani intr-o situatie similara. Poti sa o folosesti si tu, pentru ca e foarte eficienta. I-am zis ca ori de cate ori are ocazia, sa rada si sa faca glume tocmai despre actul de a fuma. Sa devina… un subiect de gluma acel subiect care acum i se pare foarte serios. Cu cat ii dai mai putina valoare, cu atat iti e mai usor sa il elimini. Daca insa prin gandurile tale ii cresti importanta, va fi nevoie de un efort mai mare ca sa il elimini. Deci o prima masura pe care poti sa o iei impotriva unei dependente este sa o privesti cu umor, ca pe ceva de care poti sa razi pentru ca e ceva fara importanta.  Asa cum razi de un ac de cusut, e ceva mic, periculos daca te intepi cu el, dar totusi fara valoare. Daca iti poti percepe mental dependenta in acest mod, iti va fi mai usor sa o elimini.

Spuneam ca o sa iti dau inca doua exemple practice, apoi o sa iti explic niste metode.  In primul exemplu, este vorba despre o doamna care se plangea ca mananca enorm de multa paine. Si nu numai ca se plangea, dar chiar si manca prea multa paine. Zicea ca ii place asa de mult, ca nu poate sa se abtina. E o dependenta ciudata si nu la fel de periculoasa precum drogurile sau fumatul, dar femeia dorea sa renunte la asa ceva. Deci problema era clara, mai ramanea de pus in practica solutia. Am inceput sa o intreb ce anume nu ar manca pentru nimic in lume. Mi-a spus ca nu se poate vedea ca mananca melci.  Aveam un punct de pornire. I-am zis sa inchida ochii si sa imi spuna la ce se gandeste cand spun cuvantul paine.

Se gandea la painea proaspata si calda, la cum o taie felii. Isi imagina imediat cum rupe din ea si o baga in gura si se gandea la senzatia din gura. Simtea painea in gura calda, moale, gustoasa. Daca inchidea ochii si se gandea la paine, ii aparea imediat aceeasi imagine de fiecare data. Se vedea cum se apleaca si taie painea si musca din felia proaspata si calda. Simtea in palma painea calda si mirosul placut. Imaginea asta zicea ca o vede foarte clar in fata ochilor mintii. Mare si in prim-plan mental. Am intrebat-o daca aude ceva anume si mi-a spus ca aude cum se rupe coaja painii (ori imi e foame, ori mi se face si mie pofta de paine proaspata acum).

Mai departe, am pus-o sa isi imagineze un melc intr-o farfurie. Era inca cu ochii inchisi si am vazut-o cum se contracta brusc, cum isi strange buzele ca si cum i-ar fi scarba. Mi-a zis ca nu poate sa isi imagineze melcul in farfurie. Atunci am ghidat-o sa vizualizeze farfuria goala si melcul langa farfurie si, incet-incet, am suprapus cele doua imagini. Am dat apoi creierului ei urmatoarele mesaje. I-am spus sa isi imagineze ca se apleaca si ca ia in mana melcul din farfurie… si ca il duce la gura. Cand a auzit ce trebuie sa isi imagineze, mai ca nu a vomitat, asa se stramba. Incet, am reusit sa o fac sa isi imagineze aceasta comanda absurda. Am pus-o sa descrie cum vede aceasta imagine. O vedea intunecata, zicea ca sigur e rece in locul unde se petrece asa ceva. Culorile erau gri, albastru si verde  in jurul ei (cand manca paine, zicea ca vede fata de masa colorata in portocaliu cu alb). Apoi am pus-o sa spuna cum ar simti melcul in gura si mi-a zis ca il simte ca pe o gelatina rece, ca se ineaca cu el si ca i se contracta stomacul.  Nu mai vroia sa continuam, dar pentru mine era de ajuns sa imi dau seama ce e de facut.

Am pus-o acum sa isi imagineze cum imaginea asta cu melcul devine mica cat un timbru si se duce in stanga jos, ca si cum am pune-o la pastrare in ecranul mintii. I-a placut asta, pentru ca a scapat de teroarea  melcului gelatinos. Apoi am pus-o sa isi imagineze iar painea si imaginea a aparut iar mare si calda pe centrul ecranului mental. I-am explicat apoi ca va trebui sa isi imagineze ca imaginea mica cu melcul va creste si se va suprapune  pe imaginea cu painea cu o viteza exploziva. I s-a parut un joc, asa ca am lasat-o sa creada asta. I-am spus sa isi imagineze cum imaginea creste brusc si ca se asaza peste cea cu painea. Am repetat aceasta cam 10 minute.

Dupa doua saptamani, ma suna si imi multumeste pentru ca acum poate sa se controleze cand mananca paine. Mananca o singura felie la masa si nu i se mai pare o tortura sa nu manance o paine intreaga de una singura.

Cum de a functionat?

Pai, am pacalit creierul. L-am facut sa creada ca painea si melcul sunt cam acelasi lucru. Si cand avea in realitate painea in fata, ceva o tinea in loc. Pur si simplu, nu se mai arunca orbeste sa manance. In minte ii apareau si elemente de stopare a dorintei. Acele elemente nu erau constiente toate, dar in primele zile, cand avea paine in fata, se gandea si la melci. Apoi gandul la melci a disparut, a ramas numai comportamentul controlabil de a manca paine moderat.

–          Va urma –


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.