respiră‑mă. îmi e suficient că‑mi eşti. părăseşte‑mi nopţile, iubindu‑mi bezna divină, ancorează‑mă la visurile tale cereşti, sărută‑mi sufletul, hemoragia vieţii oprindu‑se în tihnă. criminal e cel ce nu trăieşte clipa, vidul amestecându‑se, în loc să te doară, să te usture nefericirea, sunt parte din sângele tău, ce noroc… răstoarnă‑mă. nici aer nu am. îmi trăiesc…