Iubire virtuală sau reală?1 reader now

Trăim din ce în ce mai mult în mediul virtual şi asta ne mănâncă mai tot timpul. Aş vrea să spun că glumesc dar din ce în ce mai multă lume conştient sau nu, suferind de singurătate sau nu, petrece destul de mult timp în virtual. Iar de aici nu mai e decât un pas foarte mic până a cunoaşte „sufletul pereche”.

Din spatele unui profil real sau fals, apare Făt Frumos sau Ileana Cosânzeana şi cum în virtual poţi fi exact cine vrei tu să fii, proiecţiile aşteptărilor refulate vreme îndelungată se revarsă ca un torent din cornul abundenţei. Imaginare, desigur.
Deja el/ea e întruchiparea tuturor dorinţelor tale, consideri că a dat norocul peste tine sau tu ai călcat direct în el acum vreo trei zile, mintea a luat-o razna, la fel şi pulsul. Şi poate n-ar fi rău să mai visăm din când în când cu ochii închişi, dar raţiunea în astfel de cazuri trebuie să primeze.
Nu ai cum să iubeşti pe cineva pe care nu l-ai întâlnit niciodată, nu l-ai privit în ochi sau nu l-ai atins, măcar într-un simplu şi banal salut. Da, ştiu, ai făcut un lac sub tine privind minute în şir cele mai perfecte poze, te-ai extaziat în faţa lor sau a vorbelor meşteşugite. Realul te trezeşte din visare mai brutal decât o găleată cu apă rece în cap. Şi totuşi se întâmplă. Poveşti reale sau de-a dreptul halucinante apar la tot pasul, citesc despre ele mai mereu.
Cred că singurătatea e foarte apăsătoare iar noi, oamenii, suntem făcuţi să respirăm bucuria, fericirea, necazurile şi tristeţile prin doi. Cine nu crede asta, se minte. Cu toţii, fără excepţie, ne dorim iubire, s-o dăruim şi s-o primim.
Dar nu virtualul este soluţia. N-a fost şi nici nu va fi vreodată. Da, poate fi o rampă ca doi oameni să se întâlnească, dar de aici şi până la a dezvolta adevărate obsesii sau drame e cale lungă. Oameni dragi, treziţi-vă! Fiindcă dacă nu faceţi asta la timp, dezamăgirea va fi mare. Iar lecţia primită s-ar putea să nu vă placă.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Te iubesc, dar bun-rămas!

Dragul meu, te rog, mă iartă,
dacă nu pot fi a ta consoartă,
dacă scrisoarea e amestecată
cu idei și gânduri negre, sumbre
scriu doar din a minții mele umbre.
Știu, te voi răni, cu cele ce-ți voi scrie,
dar trebuie s-o fac, nu mă pot abține
din a-mi elibera sufletu-mi rătăcit,
căci printre picățele ne-am îndrăgostit.
Spun doar că nu mai pot continua,
nu vreau nimic a-ți insinua,
vreau să spun că eu renunț,
destinului îi fac un denunț.
Căci povestea noastră n-a fost să fie,
inima-mi suferă de o gravă atrofie.
Mă gândesc și iar mă răzgândesc,
viața cum să mi-o mai trăiesc.
Constat că de tine nu sunt demnă,
nu mai știu inima mea ce-nseamnă.
Destinul crud îmi joacă feste,
vroia demult să-mi dea de veste
că nu voi avea curaj să pășesc
dincolo de linia rațiunii, să trăiesc.
Vreau să mergi acasă, singur, fără mine,
căci nu voi putea a-ți aparține
nici mâine, nici peste vreun an,
ne-am gândit într-un mod aerian.
Ar fi mai bine acum să ne oprim,
cu soarta să nu ne mai împotrivim.
Te-ai plimbat mult prin sufletul meu,
ai văzut cât mi-a fost mie de greu,
dar nu mai pot continua așa,
în viața-ți sunt doar o chiriașă.
Nu vreau să-ți dau alte detalii,
mă simt ca la negre funeralii.
Oricum o-ntorc, nu e deloc bine,
nu e ceea ce ar trebui să fie
pentru niciunul dintre noi doi,
sufletul mi l-am aruncat la gunoi.

Toate astea nu pot să mi le asum,
stau, mă gândesc și mă consum,
plâng în hohote, dar într-un total relas,
doar cu gândurile-mi stau la taifas.
E cel mai bine să știi acum,
că trecutul meu mă face scrum.
Mă trage-napoi, mă urmărește,
toată viața mi-o batjocorește.
Tu…ai tot viitorul în față,
să faci ordine-n a ta viață.
Dar fără mine sau iubirea noastră,
fără luna de miere văzută prin glastră.
Să navighezi, ca-n planurile-ți mărețe,
s-alegi bine dintre frumoasele-ți domnițe,
căci nu de mine ai tu atâta nevoie…
Lasă-mă să te las…de bunăvoie!
Te rog doar să mă-nțelegi, să mă ierți,
știu, poate ai vrea să mă și cerți.
Promite-ți că vei scrie acel roman,
cu, sau fără mine, ca dușman.
Promite-mi că vei fi absolut fericit,
iubit, alintat, respectat, împlinit,
cu o domniță tânără, frumoasă
ce nu va fi atât de capricioasă.
Te mai rog să nu uiți că te-am iubit,
dar nu suntem unul altuia sortit.
Ai grijă de inima ta, de-al tău glas.
Eu nu-ți pot spune decât…
Te iubesc! Dar Bun-rămas!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Despre iubire, zic

Iu-bi-re! Simplu de zis, dar greu de simţit. Trăim într-o lume ciudată, modernă, dar ciudată. Zic ciudată pentru că oamenii o iau încet, dar sigur, în două direcţii opuse: unii vor o viaţă fără iubire în timp ce alţii aleargă în fel şi chip după iubire.

Iubirea nu e o floare. Nu o culegi la orice ora, după bunul plac. Este mai mult un rezultat al unei buni creşteri, al unei vieţi plină de speranţa, ataşament şi încredere. Aşa cum îţi uzi în fiecare zi planta pentru ca într-o bună zi să o vezi înflorită, ajunsă la apogeul vieţii sale, atingandu-şi scopul într-o frumuseţe care îmbie şi îmbată ochiul, așa ar trebui să ai grijă de plantuța numită iubire.

Iubirea este ceva special. Dacă într-o lume modernă ca a noastră, în care oamenii se luptă pentru a atinge strălucirea şi nemurirea în chip solitar, iubirea este un fel de basm, mai ales la oraş, unii oameni chiar caută iubirea. Fac din această căutare scopul vieţii. Se gândesc la iubire atât de mult încât o hiperbolizează până creează un monstru ciudat de frumos. Iubita devine o fiinţă ideală, ireală, fără cusur, iar el, un biet sclav al frumuseţii sale. În viaţa reală, printre facturi şi alte griji, iubirea ia chipul cafelei băută în doi la 7 dimineaţa sau în duşul făcut împreună, un dus grăbit de o plecatul la job pentru o nouă zi de lucru.

Iubirea este ceea ce simţi şi te gândeşti câteodată să exprimi fără limite, nu ceea ce exprimi pentru a lăsa de înţeles că asta simţi. Iubirea este firul de speranţa care te face să mergi înainte, duioşia şi ataşamentul care te fac să devii romantic şi tandru peste noapte, este încrederea într-un viitor roz şi sinceritatea care nu îţi va fi niciodată răsplătită negativ.

Iubirea este ceea ce simţi în stomac când o/îl vezi, ceea ce nu te lasă să dormi noaptea sau te face să visezi, înseamnă fluturaşi în cap când nu poţi să te concentrezi la job, euforie când zâmbeşti fără motiv exact în perioada când te-ai proclamat depresiv. Este un sentiment extraordinar. Este minunat dacă este şi împărtăşit. Egalitatea în iubire este extraordinară, enervant de frumoasă: Te iubesc. – Eu te iubesc mai mult. – Ba, eu te iubesc mai mult şi tot aşa. Fiecare se luptă cu celălalt pentru a-i arăta că îl iubeşte frumos, autentic, fără artificii, doar naturaleţe. O luptă frumoasă, cu săruturi, cu îmbrățișări, cu tandrețe în care fiecare vrea să îl facă fericit pe celălalt. Vrea să îl răsplătească pentru ce îi oferă, pentru cum îl face să se simtă.

Iubirea vine în diferite moduri, mereu când nu te aştepţi. Te ia pe sus şi te duce în aventuri nemaipomenite. Câteodată te împotriveşti. Nu te încrezi în bunele ei intenţii, dar mereu îţi lasă amintiri de neuitat. Indiferent de durată, iubirea este o călătorie cu emoţii la cote maxime. Îţi umple sufletul, te face să simţi că pluteşti, te dă peste cap, te face aiurit şi moale, neatent, mai bun, mai blând, te scoate din depresie şi îţi dă motive să crezi că viaţa e frumoasă. Viaţa chiar e frumoasă! Iubirea este unul dintre cele mai frumoase lucruri pe care oamenii le creează, dar nu le văd. Iubirea se simte, se face, se împarte, se amplifică, se aprinde, se stinge, se micşorează; iubirea călătoreşte, pluteşte în aer, aduce oamenii mai aproape, îi uneşte, îi fascinează, îi inspiră şi îi schimbă pe termen lung.

Iubirea schimbă oameni și vieți!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Contract de iubire

Ce spui, dragule, facem un contract de iubire? Îl scriem la indigo, pe foi albe sau îl scriem la tastatură şi-l listăm în două exemplare. Când terminăm, punem data şi semnăm. Spunem fiecare ce vrem, pe rând, apoi îl scriem şi lăsăm mult spaţiul liber printre rânduri şi o coală albă de rezervă să putem completa ce ne aducem aminte sau cu ce nu ştim acum. Putem şterge rânduri, le putem modifica, îl putem rescrie cu totul sau îl putem şterge de tot. Noi alegem. Amândoi.

Tu vrei să mă îndrăgostesc de tine, asta-i foarte simplu dar nu este şi suficient dacă vrei să rămânem împreună. Mi-e foarte bine să fiu îndrăgostită dar hai să vedem ce se întâmplă după ce creierul începe să funcţioneze în parametrii normali. Oamenii se schimbă în timp, se adaptează, evoluează, devin alţi oameni. Schimbările nu sunt capitale, dragul meu, caracterul, de exemplu, nu se schimbă. Şi nici personalitatea sau frustrările adunate în timp. Dragostea nu face decât să scoată la suprafaţă tot ce-i mai bun dintr-un om dar nu rescrie ADN-uri.

Am tot ce-mi doresc, dragul meu şi nu este treaba ta să mă faci fericită pentru că sunt, înainte să te pot iubi pe tine am învăţat să mă iubesc pe mine. Consider că iubirea nu se împarte la doi ci se înmulţeşte cu doi şi că nu poţi oferi nimic din ceva ce nu ai. Nu mă întreba dacă vreau o relaţie cu tine pentru că răspunsul e nu. Relaţii am cu părinţii, cu vecinii, cu prietenii, cu colegii şi cu cunoştinţele. De simpatie, de colegialitate, de prietenie, de antipatie sau de multe alte feluri. De la tine şi cu tine vreau o iubire cu tot ce înseamnă asta: timp, umor, comunicare, respect şi sex de bună calitate, nu neapărat în acestă ordine. Hai să le analizăm pe rând, dragule. Îţi spun cum gânesc eu apoi îmi spui tu cum gândeşti, vrei?

Timp. Am nevoie de timp, dragul meu, să te cunosc şi să mă cunosc alături de tine. Fă-ţi timp pentru mine, pentru tine, pentru noi, timp să vedem ce putem face şi ce nu putem face împreună, timp să ne certăm politicos şi să ne împăcăm şi mai politicos, timp să vorbim lucruri şi timp să facem lucruri. Nu aştepta să te rog să faci una sau alta, mai încearcă şi din proprie iniţiativă. Doi oameni înseamnă o echipă: ne completăm, ne substituim, ne ajutăm şi mergem înainte. Împreună.

Umor. Nu-mi doresc un bărbat care tună şi fulgeră că nu-s angajată la meteo şi nici nu prezint vremea probabilă. Bineînţeles că vor fi diferite discuţii la cât de căpoşi suntem amândoi dar momentele tensionate se depăşesc mult mai uşor zâmbind decât dacă stai cu nasu-n diverse. Şi nu-mi cere să-ţi traduc glumele. Şi aşa nu mă pricep la bancuri, ori ştiu poanta şi uit bancul ori spun bancul şi nu-mi iese bine poanta, aşa că-mi face foarte bine dacă ştii să râzi şi reuşeşti să mă faci şi pe mine să râd. Încearcă să nu fii prea serios că devii plictisitor. Şi nu te lua nici pe tine prea în serios pentru că Pământul din câte ştiu eu se învârte în jurul Soarelui nu în jurul tău sau al meu.

Comunicarea . Este noul trend internaţional şi se confundă cu vorbitul mult, prost şi fără rost. Toţi vrem comunicare pentru că sună bine. Ce înseamnă comunicare din punctul meu de vedere? Să vorbim, dragule, despre orice fel de subiect: ce ne place, ce nu ne place, cum ne place, ce vrem, ce nu vrem, cum rezolvăm o situaţie acum nu după ce termină nepoţii facultatea sau dacă are sens să o rezolvăm. Simplu, direct şi pe rând, cu calm şi cu cuvinte frumoase. Înseamnă „mulţumesc”, „te rog,” „ai vrea să?” Înseamnă că nu e suficient să vezi că toată casa e impecabilă, frigiderul plin şi eu frumoasă. Ştiu că vezi dar încearcă să-mi spui folosind cuvinte că vezi, că mă vezi, că-ţi pasă şi că apreciezi ce fac. Nu fă presupuneri, îţi spun eu ce gândesc. Întrebă-mă şi răspunde-mi la întrebări.

Respect. Pentru a-i respecta pe alţii trebuie să te respecţi întâi pe tine şi respectul, din punctul meu de vedere, se vede cel mai bine în detalii: ţinută fizică şi morală, limbaj, atitudine, punctualitate, ordine, respectarea promisiunilor făcute, sinceritate, onestitate, de astea obişnuite, nimic ieşit din comun. Poartă-te cu ceilalţi oameni şi cu mine exact aşa cum ţi-ai dori ca ei să se poarte cu tine. Înainte de a cere, oferă.

Sex, dragule. Nu te gândi numai la actul în sine. Vreau să mă iubeşti în cuvinte, să mi se ridice tensiunea şi când te aud vorbind şi când ascult despre ce vorbeşti. Încântă-mă, spune-mi că-s frumoasă de exemplu, sedu-mă din cuvinte şi fă-mă să te doresc atât de mult încât să nu mai aud ce zici. Când termini cuvintele, vreau sărutări, atingeri şi îmbrăţişări. Sexul pentru mine nu înseamnă numai actul în sine, înseamnă preludiu şi postludiu, ambele în fiecare zi din săptămână, 24 de ore din 24, gesturi mici, atenţii mici, detalii care fac diferenţa. Eu sunt femeie şi aşa reacţionez eu, nu pot separa sexul de tot ce se întâmplă peste zi. Şi când fac sex este pentru că-mi doresc şi eu asta şi nici prin cap nu-mi trece că ar fi o obligaţie pe care am preluat-o în momentul în care am hotărât că vrem să fim împreună. Şi încă ceva: provoacă-mă. Strecoară-te în mine, în tot ce însemn eu: trup, suflet şi gânduri. Zăpăceşte-mă şi fă-mi ordine în gânduri. Lasă câte o parte din tine peste tot prin mine dar în acelaşi timp fă-mă să mi se facă dor de tine tot.

Acum spune-mi tu cum gândeşti, spune-mi ce vrei şi hai să scriem nu înainte de a-ţi spune că este prima oară când mă gândesc la un astfel de contract. Te surprinde? Şi pe mine!

 


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Eclipsă totală de Inimă

Poate vă mai amintiţi acea stare plăcută în care adormi ca un copil, atunci când asculţi o poveste…Când spuneam poveşti fiului meu, eu începeam povestea, şi uşor, uşor, îl ghidam s-o continue el, să-şi pună imaginaţia la joacă, aşa că nu mai conta care adormea primul…Important era că povestea nu se sfârşea niciodată…(a propos, l-am visat azi-noapte coborând din cer ca înger şi apoi transformat în copilul meu drag de 4-5 ani, fugind spre mine şi eu spre el, ca să ne îmbrăţişăm … )

Am o poveste. Dar v-o spun în loc de ”bună dimineaţa” ! Ca o continuare la cântecul ce m-a inspirat…(‘’Total eclipse of the heart’’ )

Eram prin clasa a X-a. La câteva ore de limba şi literatura română, profesoara ( Minodora o chema ) a dat câteva note de 9 şi 10 la câteva eleve, printre care şi eu. N-a observat decât într-un târziu, că era aceeaşi ”compunere”, pe care o citiseră rând pe rând, în zile diferite, fetele, colegele… Compunerea o făcusem eu, dar colegele care nu-şi făcuseră tema acasă, mă rugau în pauze să le-o dau şi lor. Nu mai contează detaliile, nici nu-mi amintesc despre ce era vorba, îmi amintesc doar că am pus mult suflet în acea compunere.

Atunci am realizat ce sentiment plăcut poţi avea datorită iubirii. Da. Iubirea e prezentă, chiar dacă o ”citeşte” altcineva…

Aseară am avut din nou o bucurie de acest gen. Câştigasem un concurs de poezie, iar o prietenă m-a sunat şi spunea pe un ton absolut convingător: ”Rodi, aşa de tare mă bucur pentru tine, de parcă eu aş fi tu ! ”

La fel şi eu mă bucur nespus când citesc poveştile frumoase de dragoste pe care ni le spune de exemplu Alice Năstase Buciuta, despre cupluri de vedete care trăiesc pur şi simplu în iubire, fermecător de simplu , fermecător de… trăit ! Mă simt ca şi cum le-aş trăi eu, chiar dacă nu-s vedetă…

Mă bucur la fel de mult când prietenele mele revarsă din priviri câte o nouă iubire…Sau prietenii mei, care deşi nu au vreun statut celebru, iubesc atât de frumos femeile de lângă/departe de ei, încât le-aş da nota 10, de-aş fi ”Minodora” ! Sau nota 9…

Mi s-a spus la un moment dat că sunt un pic cam ciudăţică… ”Cum adică, dacă eu plec cu o altă femeie, de ce mă laşi să plec, de ce nu vii după mine să mă iei înapoi? De ce nu lupţi pentru mine? ” Şi răspund: ”Uite-aşa , pentru că merită şi altă femeie să se bucure de iubirea pe care o simt eu. E iubire , nu-i concurs! „…

Cam asta ar fi scurta mea poveste pentru voi, acum în prag de o nouă zi.

Adică, mult discutata iubire , n-are cum să te întristeze ( ei, da-ţi voie să fii trist uneori, dar nu foarte tare… ) dacă trece pe la tine, apoi merge la altcineva…Ea există în continuare, doar că devine atât de mare în timp ce se răspândeşte, încât te poţi simţi eclipsat, ceea ce nu înseamnă că nu mai exişti, ci că faci parte din ea…E ca o matematică a universului, ca un calcul precis, o logică uneori greu de înţeles, dar atât de …divină !

Bună dimineaţa ! Povestea o puteţi continua voi !

 


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Un tramvai numit dorință1 reader now

” Abia mă întorsesem din armată.
Aşteptam în staţia de tramvai; în fața mea o femeie mi-a atras atenţia în mod deosebit, stătea cu spatele la mine, nu avea de unde să ştie că o privesc, avea forme frumoase şi se îmbraca cu gust.
Iată!! vine tramvaiul meu dar renunţ să mă urc..de ce? Nici ea nu urcă, aşa că mi-am zis, să mai stau, să mă mai bucur puţin de imaginea ei.

Vine un alt tramvai, avea alt număr nu era cel care îmi trebuia, dar nici ea nu urcă…. „aşteaptă pe cineva zic!”..vine tramvaiul meu şi mă îndrept spre el să urc cu gândul să arunc o privire spre ea să-i văd chipul, dar în urmă mea urcă şi ea.

„- De ce mă urmăreşt?” îi zic.
„- Tu mă urmăreşti!” vine răspunsul.

Mergem vreo cinci staţii şi trebuie să cobor. În urma mea coboară şi ea; … ajunşi pe trotuar mă ia de mâna fără să. zică nimic. eram
Eram vrăjit! Mă supuneam total unei femei cu vreo 4-5 ani mai mare ca mine..
Cum mergeam aşa de mână, se porneşte o ploaie de vară cu furtună şi stropi mari. Am rupt-o la fugă spreo destinaţie necunoscută, am intrat pe o străduţă lăturalnică şi apoi am intrat într-o curte, ceva foarte familiar ei, căci câinele din curte nu a scos nici un lătrat…pătrunşi în casă, uzi până la piele ea m-a lăsat singur şi a plecat să facă un ceai. Eu nu mă trezisem încă şi aşa cum stăteam în picioare priveam în jur.
Exista acolo o blibliotecă, unde se aflau multe discuri cu muzică; îndrăznesc să iau unul la întâmplare şi pornesc picupul.

Am uitat să vă zic, ceaiul era servit deja şi ea scuzându-se, se duse să facă un duș, iar muzica ce o auzeam, aveam să aflu mai târziu că era:

„W.A.MOZART – EINE KLEINE NACHTMUSIK”.

Pe sunetele acestei muzici, apare înfăşurată doar într-un prosop uriaş..era superbă sau eu eram vrăjit totalmente.
Abia atunci şi-a dat ea seama că eu sunt ud. M-a dezbrăcat până la piele şi eu nu am putut să ripostez apoi m-a şters cu prosopul în care înfăşurată..amuțisem complet!
Era prima dată când aveam să cunosc o femeie de care îmi era frică, dar de fapt nici eu nu mai ştiu ce îmi era făcea..ori ce voia cu mine..! Cert e că nici nu puteam sau nu voiam?? să fac nimic.”

Acea femeie mi-a imprimat în suflet dragostea pentru femei.
La plecare mi-a spus așa:
„Să nu pătrunzi niciodată în budoarul unei femei izbind uşa de perete!! Și să nu uiți niciodată ce s-a petrecut între noi!! Dar nici nu mai veni niciodată aici că vei regreta!”
Și aşa am făcut!!
De câte ori trec prin Galaţi evit strada aceea!!
Au trecut 37 de ani de-atunci.”

Ionel Ciobanu


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Recenzia unui naufragiu

N-am să spun că viața mi-a fost un naufragiu,
pentru că nu uit nicicând s-aduc un pios omagiu,
eu mereu fredonez, chiar și-n barca de salvare,
cântând în versuri triste, dar cu-atâta ardoare;
că pentru trandafirul tău voiam să mă-ntorc din drum,
dar ușa era închisă. Iar pozele ți le adun într-un album,
sperând să nu caut dragoste-n reproșuri, în indiferență,
și că reușesc să fac o recenzie a vieții, care-n aparență
ar trebui să fie curată, fără nicio minimă eroare,
voind inimii și trupului tău să-i fi fost ambasadoare.

N-am să spun că ochii-mi ți-au îndrăgit și ei, timid, ochii
din prima zi din primăvara-n care, în stație ne-am văzut,
că prin trandafiri roșii și arbuștii plini de floare
se pierdeau în aerul de secrete păstrătoare
și-mi făceau cu ochiul din dosul unor plăpânde frunze
doi licurici ce dansau, încercând parcă, să se scuze
pentru răspândirea iubirii printre cei fără de speranță,
cei ce-și rostogoleau lacrimi de ploaie-n a lor exuberanță,
înmuiați de miresmele nopții până se crapă de nouă zi,
cu suflete zburdalnice, puși pe inocente glume și șotii.

N-am să spun că mâna mea elegantă, catifelată,
cu pielea bronzată acum, ca de amăruie ciocolată
își târăște nefericirea ca pe-un ghiozdan prea greu,
și-l lasă gaj în monotonia deșertului, într-un separeu;
că părul meu era ca pana de tăciune a corbului croncănitor,
dar păianjeni nevăzuți și-au pus dantelăriile-n jurul ochilor,
c-aveam buzele care-ți rosteau numele șoptind, tărăgănat,
silabisind, pe un ton cu tandrețe sinceră, încărcat.

Dar am să-ți spun c-am ațipit în noianul gândurilor de iubire
ce ne-au cauzat în inimă și rațiune o temporară orbire,
și fără să vrem, două lacrimi, de multă vreme stăpânite,
una a ta, cealaltă a mea, ne făceau sufletele unite,
și credeam că reușim să pășim amândoi mai departe,
neștiind dacă, cum, când, unde să jucăm o ultimă carte…


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Dacă mă iubeşti îmi dai parola ta de Fb

“Vindecarea geloziei începe când vom vedea ce este ea defapt. O nemulțumire legată de propria persoană.” – Joan Didion

La fel e și cu gelozia.

Iubirea curată, necondiţionată nu vine fără gelozie ci înseamnă asumarea şi gestionarea geloziei.

Nu cred că se poate vorbi despre lipsa de gelozie decât dacă eşti o persoană ce nu simte nimic.

Gelozia este specifică şi este cu atât mai puternică şi mai sălbatică, mai violentă în acţiune, vorbă şi gând cu cât omul este mai aproape de starea lui primară de animal.

Cu cât omul este mai evoluat, cu atât el GESTIONEAZĂ gelozia mai bine.

Când spun gestionează, mă refer la faptul că gelozia există la noi toţi, doar că oamenii evoluaţi au grijă să nu rănească pe nimeni din cauza geloziei lor.

Să nu rănească fizic, emoţional şi spiritual.

Când am postat titlul din acest capitol pe facebook, prima mea reacţie a fost “Oau, câtă ipocrizie!”.

Plin de oameni care spuneau, citez:

“Gelozia e o trăire aflată pe treptele inferioare ale dezvoltării de sine, asemenea persoane nu merită să le ai prin preajmă, că nu ai ce învăţa de la ele, servesc doar ca exemplu negativ”

„Pentru că ei, oamenii, nu cunosc iubirea! Pentru că ei, oamenii, nu ştiu că iubirea desăvârşită înseamnă intimitate + pasiune + angajament. Pentru că ei, oamenii, nu ştiu că a iubi cu adevărat pe celălalt înseamnă a-l elibera de aşteptările tale. ”

„Ce ne mai place să vorbim despre perfecţiune fiind conştienţi de mediocritatea noastră…”

Oamenii evoluaţi spiritual nu se aruncă înainte trâmbiţând iubirea perfectă lipsită de orice emoţie negativă pentru că a fi om înseamnă să trăieşti şi emoţii negative.

Să pretinzi că eşti perfect şi imun la trăiri absolut umane este nesimţire, nu evoluţie.

De obicei, oamenii care se laudă că nu sunt geloşi au următoarele caracteristici:

– se masturbează, nu au relaţii şi în acel moment nu simt gelozie

– mint

– sunt într-o relaţie în care ÎN ACEL MOMENT totul este frumos şi într-adevăr nu există motive de gelozie.

Totuşi, eu vreau să subliniez că există momente într-o relaţie care îţi vor declanşa gelozia.

Ce faci în acele momente? Nu mă interesează ce faci ci cum te comporţi când totul este bine, pentru că atunci toţi ştim să fim politicoşi, civilizaţi şi evoluaţi.

Mă interesează ce faci şi cum te comporţi când iese la suprafaţă animalul din tine.

Gelozia este o trăire naturală pe care toţi am avut-o, o avem şi o vom avea oricât de spirituali şi evoluaţi vrem să fim.

La bărbaţi, gelozia este un macanism de protecţie pentru a nu fi nevoiţi să crească un copil ce nu este al lor. De aceea studiile arată că bărbaţii sunt foarte deranjaţi de imaginea partenerei care face sex cu alt bărbat.

Femeile sunt geloase pe dovezile de afecţiune arătate de partener altei femei, deci femeia încearcă să protejeze resursele economice şi afective pentru a nu fi împrăştiate de bărbat în alte părţi.

Bărbaţii aleargă să îşi împrăştie genele şi e de înţeles mecanismul geloziei. Să creşti un copil ce nu este biologic al tău înseamnă că ţi-ai ratat scopul ca şi individ al speciei, acela de supravieţuire şi înmulţire.

Femeile au nevoie de protecţie şi resurse pentru a creşte copii şi de aceea e de înţeles şi la ele mecanismul geloziei. Nu vrei ca bărbatul care te-a lăsat însărcinată să facă copii şi cu alte femei pentru că apoi trebuie să te lupţi pentru resursele ce le vei avea tu şi copilul sau copii tăi. Mai bine te lupţi inaint ca el să o comită.

Evident, aceste mecanisme sunt vechi de sute de mii sau chiar milioane de ani. La fel cum este emoţia ruşinii, a fricii sau alte emoţii foarte vechi însă foarte vii azi.

Ascunderea rahatului sub covor nu face decât să împută toată casa.

Dacă crezi că nu eşti gelos înseamnă că nu te cunoşti suficient de bine. E ca şi când ai spune că ţie nu ţi-e foame sau sete pentru că eşti prea evoluat pentru asta.

Acum întrebarea e: ce e important, să nu simţim gelozia deloc sau să o gestionăm bine şi să nu stricăm relaţiile?

Din cauza idealiştilor care predică iubirea necondiţionată dar sunt în stare să bage cuţitul în partenerul infidel avem problemele acestea.

Cine spune că nu e deloc gelos, niciodată, MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE.

Dacă nu eşti în perioada de îndrăgostire şi ataşament atunci poţi să nu fii gelos. Când eşti doar atras sexual, atunci ÎŢI PERMIŢI să nu fii gelos.

Am avut vreo 10 luni de burlăcie între ultimele două relaţii serioase din viaţa mea.

Aveam permanent o listă de 8-9 fete cu care mă vedeam. Nu puteam să mă văd cu toate şi trebuia să le aburesc cât de bine puteam ca să îmi păstrez şansele de a le vedea atunci când mi-aş fi dorit.

De toate îmi plăcea însă mă puteam ocupa de una, maxim două odată.

Alergatul după fuste consumă energie.

În situaţia asta, nu doar că nu eram gelos dar m-aş fi bucurat ca aceste femei să aibă alţi bărbaţi în viaţa lor care să se ocupe de ele cât timp eu sunt indisponibil.

În perioada asta eram mare avocat al maturităţii emoţionale, al lipsei de gelozie şi posesivitate, al evoluţiei spirituale, al iubirii liber acceptate şi necondiţionate.

Lucrurile se schimbă însă când eşti într-o relaţie monogamă.

De ce intrăm în relaţii monogame?

Pentru că iubirea capătă o cu totul altă profunzime alături de o persoană care simţi că îţi este partener şi te completează fizic şi sexual, emoţional şi mental, spiritual şi vocaţional.

Când depăşeşti hormonii atracţiei, ai îndrăgostirii şi ai ataşamentului şi îţi dai seama că omul de lângă tine prin simpla lui existență te inspiră şi te face să fii un om mai bun.

Când întâlneşti o astfel de persoană, sufletul pereche, şi te laşi pradă trăirilor, se produce combinaţia dintre animal şi fiinţa spirituală din tine, despre care vorbeam la filozofia iubirii.

Este o iubire pe care oricine ar trebui să o trăiască măcar odată în viaţă şi atunci poate spune că a înţeles o parte din sensul acestei vieţi.

În iubirea totală, care implică fiinţa în totalitatea ei, uneori vei fi o fiinţă inferioară şi uneori o fiinţă superioară.

Fiinţa inferioară va fi posesivă şi geloasă, egoistă şi va fi interesată să îşi satisfacă doar nevoile proprii.

Fiinţa superioară va iubi necondiționat, va respecta partenerul ca om egal ca valoare, se va gândi la nevoile lui şi îi va dori binele fără să se gândească la interesele egoiste şi personale.

Acum, depinde de fiecare om cât de mult poate să trăiască fiind fiinţă inferioară şi cât fiinţă superioară.

Dacă trăieşti ca o fiinţă inferioară, atunci gelozia va fi a unui om prost. Dacă trăieşti ca fiinţă superioară, gelozia va fi a unui om inteligent.

Totuşi, am să îţi explic diferenţa dintre geloșii proşti şi geloșii deştepţi

Geloșii proşti îşi fac praf viaţa, relaţiile de cuplu, sunt permanent lipsiţi de iubire, suferă enorm şi sunt până la urmă doar nişte rataţi. Geloșii proşti sunt cei care comit o crimă din gelozie şi ajung la puşcărie pentru 15 ani, distrugându-şi astfel viaţa pentru că nu au învăţat la timp ce este gelozia şi inteligenţa emoţională.

Geloșii inteligenţi îşi GESTIONEAZĂ gelozia. Când simt că sămânţa geloziei încolţeşte în sufletul lor se întorc spre ei înşişi fără să arunce cu propriile gânduri, sentimente şi acţiune spre partener. Geloșii inteligenţi îşi pun întrebările potrivite:

– care sunt slăbiciunile mele acum?

– ce îmi lipseşte şi ce mă face nefericit?

– de ce am nevoie de validare din partea altora?

– ce pot să fac acum pentru a alunga emoţiile negative?

– cum să spun persoanei iubite ce simt ca un om superior?

Apoi respiră adânc, se liniştesc şi ies din vizuină în faţa vieţii, a partenerului, a iubirii, transformaţi, învingători în lupta cu demonii interiori.

Uneori exerciţiul acesta de învingere a propriilor demoni se poate desfăşura şi zilnic însă în urmă lui vine o maturitate extraordinară şi o capacitate de a nu mai lăsa niciodată gelozia să te afecteze pe tine sau pe cei dragi din viaţa ta.

Demonii noştri interiori şi proiecţia

Am să explic cât mai simplu posibil ce este proiecţia.

Este un mecanism psihologic ce îţi permite să iei ceea ce se află în mintea şi sufletul tău şi să pui totul pe un perete ca să vezi ce se află în tine. Este foarte greu să vedem ce este în noi dacă nu proiectăm pe un perete.

Un laptop nu ştie cum e filmul ce îl are pe hard-disk decât dacă proiectează cu ajutorul unui proiector pe perete.

La fel şi omul, dacă proiectează ce se află în el pe alt om, atunci descoperă ce se află în el, privind acel om.

Pereţii pe care oamenii proiectează ceea ce este în interiorul lor sunt alţi oameni.

Acum, partea distractivă.

Proiectăm pe cei din jur şi lucrurile bune din noi, şi atunci spunem că “admirăm un om” pentru calităţile lui dar de fapt admirăm calităţile ce sunt în noi dar nu le-am explorat încă.

Sau spunem că un om “ne enervează” şi nu ne plac anumite trăsături la el care defapt sunt trăsăturile noastre negative ce le-am ascuns şi nu le recunoaştem.

Şi tot timpul va fi cineva care se crede un pic mai deştept şi o să zică :”dacă nu îmi plac violatorii, înseamnă că sunt şi eu violator?”

Răspunsul este DA.

Doar că mintea umană este mult mai subtilă şi nu funcţionează aşa simplu ca să o înţelegi aşa uşor.

Ce este violul? Este un abuz.

Deci ţie nu îţi place abuzul pe care nu îl recunoşti în tine.

Întrebarea atunci este “de ce anume abuzezi în viaţa ta astfel încât atunci când vezi abuzul comis te revolţi?”

Cu toţii suntem abuzatori într-un fel sau altul.

Unii abuzează de vicii, alţii îşi chinuie trupul iar alţii chiar abuzează de alţi oameni.

Când priveşti lucrurile aşa, îţi dai seama că proiecţia nu greşeşte niciodată.

BUUUN.

Sper că m-am făcut înţeles legat de proiecţie. Acum să vedem cum proiecţia şi gelozia creează un amestec mortal.

Gelozia şi proiecţia – otravă pentru orice suflet

Eu, când eram burlac şi vorbeam pe Messanger sau Facebook cu o fată de care îmi plăcea, încercam să duc lucrurile spre sex. Flitram, glumeam, făceam aluzii sexuale, foloseam tehnici de seducţie şi încercam să îi întru în chiloţi.

Am avut tot timpul o minte murdară. Apoi, în relaţie mă cuminţeam relativ pentru că iubeam şi eram fericit însă fantomele trecutului erau acolo şi aşteptau să mă muşte de fund.

Ce crezi că s-a întâmplat când iubita mea stătea cu un tip pe Facebook, râdea şi glumea şi îmi spunea :”haha, ce tare e tipul asta!”

Mi s-a urcat sângele în cap.

Pentru că am proiectat propria mea minte murdară pe interacţiunea dintre băiatul ăla şi iubita mea. Nu conta că erau doar prieteni, că se ştiau din liceu, că şi el avea o relaţie fericită.

În mintea mea murdară, dacă un bărbat şi o femeie vorbesc pe facebook, şi se simt bine făcând asta, vor să facă sex.

Şi am făcut un lucru deloc corect. Am luat ceea ce se află în mintea mea murdară, comportamentele mele şi le-am aruncat pe iubita mea şi acest prieten al ei. Dar astea nu erau gândurile lor şi nici comportamentele lor, cel puţin până la proba contrarie.

Aceştia erau DEMONII MEI INTERIORI.

Am citit pe net că un tip ce lucra în Spania era gelos pe soţia sa din România. Într-o zi, venind să o viziteze s-au certat pentru că ea vorbea cu nişte oameni pe facebook şi a omorât-o. Apoi a scris cu markerul pe piciorul ei:”Facebook”.

Tipul fusese în ultimele 6 luni în Spania. Acum, pentru că ştii despre proiecţie, gelozie şi demoni interiori, hai să facem o persupunere. De unde crezi că a avut omul asta atâta ură pe soţia lui, atât de multă gelozie? Este posibil ca el în alea 6 luni în Spania să fi stat pe facebook, să fi făcut sex cu alte femei şi apoi să fi proiectat pe soţia lui aceste lucruri?

Hai să îţi spun un secret.

Când la începutul unei relaţii unul din parteneri spune :”Pentru mine este foarte importantă sinceritatea” ăla e semn că ai de-a face cu o persoană care minte. Să acorzi mare atenţie la semne pentru că o să ai de-aface cu o persoană care te va controla, va fi geloasă şi va minţi la rândul ei.

Când o persoană este foarte geloasă pe tine fără motive foarte bine întemeiate, este geloasă din orice, atunci sunt şanse mari ca acea persoană să aibă gânduri de a înşela, de a face sex cu alte persoane sau posibil să fi făcut deja şi proiectează pe tine sentimentele şi gândurile acestea.

Eu am gânduri despre sex cu alte femei dar pe tine te voi omorî pentru că îmi eşti infidelă.

Soluții:

Se poate ca partenera sau partenerul să îmi fie infidel sau infidelă?

DA!

Pot preveni sau controla asta?

NU!

Ce să fac?

În loc să îţi focusezi eforturile pentru a preveni, apăra, proteja organele sexuale ale partenerului sau partenerei tale, mai bine îţi controlezi tu stările emoţionale. Vei câştigă mult mai mult.

Vei simţi gelozia şi e normal. Cât timp poţi să simţi foame, ruşine, frică, iubire, bucurie, entuziasm, poţi să simţi şi gelozie.

Nu trebuie să elimini gelozia ci să o GESTIONEZI.

Asta înseamnă că te va ajuta ca şi exerciţiu de dezvoltare personală.

Nu strica relaţia, nu apărea în faţă partenerei sau partenerului ca un om slab.

Respiră, fă sport, elimină negativul. Dormi. Apoi discută.

1. Dacă ai sentimente negative este extrem de important să scoţi otrava psihică din tine. Fără să faci absolut nicio acuzaţie la adresa partenerului, roagă-l să îşi facă 5 minute pentru o discuţie şi să te asculte. Spune-i exact ce simţi, spune-i din ce motiv, spune-i că este legat de demonii tăi interiori care nu au legătură decât cu propria ta persoană însă te macină şi în momentul acesta simţi nevoia să spui lucrul asta. Doar exprimarea acestor sentimente puternice negative te va uşura foarte mult. Dacă le ţii în tine, vor exploda şi vor face mult rău în jur, în primul rând ţie şi apoi persoanelor pe care le iubeşti.

Atenţie! Când vorbeşti, nu acuzi, ci doar spui ce simţi tu.

2. Dacă există motive întemeiate pentru gelozie, înseamnă că partenerul tău nu are toate nevoile satisfăcute în acel moment în relaţie şi caută altceva. E OK. Educă-ţi partenerul de cuplu să vorbească cu tine despre ceea ce simte. Dacă se simte iubit şi acceptat va vorbi cu tine. Dacă acuzi şi judeci, nu îţi va spune niciodată despre sentimentele şi gândurile lui ascunse.

3. Aplică ce te învăţ despre rezervoarele iubirii şi limbajele iubirii şi calitatea relaţiei tale va creşte enorm. Nu doar partenerul va fi mai fericit şi nu va simţi nevoia să caute în alte părţi dar chiar dacă se uită în alte părţi, tu eşti la un nivel de evoluţie care îţi permite să priveşti cu detaşare totul şi să găseşti ceva şi mai bun pentru tine.

4. Nimic nu este întâmplător şi totul se întâmplă pentru binele tău. Gestionează gelozia pentru că este un curs de dezvoltare personală. Priveşte-te când acţionezi precum o fiinţă inferioară, mică, săracă, geloasă şi când acţionezi ca o fiinţă superioară, ce nu are nevoie de validare şi poate să accepte şi să iubească necondiţionat pentru că are deja tot ce îi trebuie în interior.

5. Dacă partenerul tău caută în alte părţi ce nu primeşte în relaţia cu tine, asta înseamnă că şi tu poţi face la fel. Poate partenerul actual e un bun partener sexual, sau bun prieten, sau mergeţi în excursii faine împreună. Dacă sunt anumite lcururi care vă leagă dar relaţia nu vă împlineşte complet, nu renunţa la ceea ce vă puteţi oferi unul altuia şi încearcă varianta de relaţie multiplă în care şi tu şi partenerul sau partenera aveţi mai multe relaţii în acelaşi timp. Nu tot timpul poţi să găseşti totul la o singură persoană. Dacă găseşti şi e reciproc, fă nuntă. Dacă nu, încearcă relaţiile multiple.

NICIODATĂ nu e vina partenerului că tu simţi gelozia.

Simţi gelozia pentru că eşti slab în interior şi asta e ok. Nimeni nu e puternic 100% din timp.

Dacă te face să te simţi mai bine, eu, Pera Novacovici, am fost gelos în ziua de 7 iulie 2012 la ora 23, şi 16 minute. Mi-am pus întrebările pe care le ai mai sus, mi-am înfruntat demonii şi am discutat cu iubita mea despre asta.

A doua zi eram alt om, un învingător. Singura schimbare care s-a produs a fost în mine, când mi-am dat seama că latura mea superioară poate să o domine pe cea inferioară.

Toate lucrurile despre cum să devii o personalitate alfa, puternică și încrezătoare în forțele proprii le poți învăța din cărțile mele aici.

Orice părere ai, te rog scrie-o sub articol şi dacă simţi că poţi ajuta şi alţi oameni, dă te rog un share.

Per aspera ad astra

Pera


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Dilema iubirii

Nu am reuşit să înţeleg oamenii care ştiu cel mai bine să definească nevăzutul, intangibilul.
Lumea în care trăim este atât de încă neînţeleasă, acum poate chiar mai mult decât în trecut, mai ales că avem ştiinţa la picioare, care pare că ştie chiar mai mult decât noi, deşi considerăm că e creaţia noastră, când de fapt noi săpăm la infrastructura ei.
Şi pentru că nu o înţelegem, ne avântăm în alt necunoscut pe care putem să îl modelăm după cum simţim sau avem nevoie pentru a nu ne pierde cu firea, fiind ferm convinşi că dacă s-ar întâmpla nu ne-ar mai găsi nimeni, spiritualitatea.

Vrem nu vrem, conştienţi sau adormiţi, interesaţi sau ignoranţi, cert e că trăim într-un spaţiu plin de tensiuni şi conflicte între evaluările morale pe diferite nivele de conştiinţă. Sunt poate prea multe grupuri care vin cu lacune culturale şi educaţionale grave şi care au mari şanse de a modifica structuri de alte grupuri.

Dacă e bine sau nu, nu îmi asum, oricum nu cred că ar conta.

Învăţăturile noastre cu privire la iubire spre exemplu, au fost sărăcăcioase, am fost privaţi de ceea ce înseamnă iubirea supremă, iubirea de partener, iubirea de cuplu. Am fost tocaţi doar cu iubirea de aproape care ciuntea inima în loc să o hrănească, să îi dea viaţă, să producă mai mult decât copii. Cu timpul şi deschiderea către alte lumi, percepţiile noastre s-au schimbat, s-au deschis, unele s-au dezvoltat prin trial and error, altele din contră..; şi odată cu ele şi vieţile au luat altă amploare şi un alt nivel de conştiinţă.
Nu toţi din păcate am înţeles aceleaşi lucruri, uneori nici măcar trăind aceleaşi lucruri, cred că undeva din nevoia subconştientă de a fi mereu diferiți şi de prea puţine ori mai buni.

Traseul nostru de a descoperi ceea ce e iubirea, după dogme seculare, prin trăirile, eşecurile, experienţele sexuale, compromisurile, obligaţiile care au venit odată cu ele, a fost diferit, pentru că aşa cum am spus, fiecare a căutat şi a încercat pe drumul său.
Într-un final intermediar, toate experienţele s-au întâlnit într-o piaţă a căutătorilor, fiecare venind cu bagaje grele, cu răni emoţionale, răni psihice, familii destrămate, orgolii explodate, personalităţi subţiate, amaruri şi alte acreli. Toată această experienţă cumulată s-a adăugat prin transfer memoriei colective de unde aceştia au plecat. Practic s-a infestat şi gândirea şi simţirea colectivă pe câteva generaţii.
Alţi temerari, au început să caute metode de curăţare, aparent individuale, ajungând la concluzia că e nevoie de vindecare a ceea ce a fost doar încercare&eşec. S-a ajuns la chackre, la yoga, la buddha, osho sau alţi guru specializaţi în ceea ce mulţi consideră enlightment şi dezvoltare personală.
Dar nu s-a ajuns la esenţă, la unde s-a greşit, ce nu înţelegem, ce nu facem bine, de ce instinctul ne spune ceva şi noi facem altceva, de ce instinctul nu ne spune nimic, de ce aşteptăm, de ce ne grăbim…

Iubirea e ca o formă de democraţie, lucrează cu own free will şi liberul arbitru. Ne dă libertatea de a ne defini în parte în frame-ul unei relaţii sau al societăţii în care trăim, chiar dacă suntem diferiţi sau perfect aliniaţi cu majoritatea, ba chiar ne lasă să ne redefinim în relaţia/societatea în care ne dorim să trăim.
Ceea ce nu am priceput sau poate nu ni s-a zis şi nici nu ne-am învrednicit să căutăm, este că democraţia, în cea mai bună formă a sa, conţine şi cele mai antidemocratice elemente, iar cea mai bună atitudine este de departe să ne plângem sau să contestăm și să depunem toate eforturile pentru a înţelege.
Pentru că doar prin folosirea contribuitorilor pozitivi şi eliminarea elementelor negative se poate păstra dinamica şi esenţa democratică a ceea ce suntem, ca indivizi sau ca societate.

Dilema constă în demonstrarea modului în care prejudecata fără înţelegere operează în acoperirea conflictelor interioare şi esenţiale, în minţile celor care produc aceste preconcepţii ce se perpetuează.

Problema intervine însă la nivel de percepţie a ceea ce este pozitiv, negativ şi … decepţie. Cred că îţi vine cel puţin un exemplu în minte al celor care au picat conştienţi sau nu, testul timpului.
Care s-au minţit pe ei înşişi, care au trădat relaţii/prietenii, care au manipulat într-un mod urât situaţii şi…lista poate continua la nivelul fiecăruia de conştiinţă, când te-ai prins de fapt că fluturaşii nu înseamnă iubire, o dată, de două ori, de 5 ori… că încrederea înseamnă mai mult decât împărţirea timpului la evenimente şi cumetrii, sau că realitatea ta a luat un alt drum.
Asta nu înseamnă că nu poţi să fii responsabil faţă de celălalt.
Imaturitatea colectivă cu privire la acest subiect în loc să forţeze graniţele subdezvoltării, le deformează.
Astfel că fiecare încearcă să iasă cât mai bine şi dacă se poate celălalt să iasă cât mai rău. Şi fiecare poartă şi transferă mai departe acest bagaj emoţional, bagaj care este dat cu spray-ul gândirii pozitive şi vindecării afective prin diverse tehnici, de ne iese kundalini prin nări şi osho prin urechi.

Mă întrebam dacă nu cumva neutralitatea unor emoţii şi valori ar putea să fie o soluţie temporară pentru problema colectivă. Pentru că nu există un exemplu mai bun de confuzie şi oportunism ce se varsă’ efectiv din aceste asumpţii, între ceea ce zvâcneşte din ‘iubirea practică’ şi forma ei idealistă.
E mai uşor să trăim cu formatul pozitiv, îmbrăcând realitatea într-un pret-a-porte în care ne prefacem cu tărie că și credem ori că suntem în ţinută perfectă, programând subcoștient vină pentru orice gând negativ, deşi poate, uneori, realist, întrucât nu ştim să gestionăm dilema şi nici nu vrem responsabilitatea eşecului.
Conflictele interioare macină, pentru că oricât de mult ne-am strădui să impunem o realitate, senzorii subconstienti, instinctul sau chiar bunul simț intră în conflict cu falsa dorinţă, teama, iubirea, pasiunea.. etc.

Tema de reconciliere a moralităţii care ne face să fim strâmbi în relaţii şi în societate în general şi pe termen lung, dar şi a neînţelegerilor la care ajungem mai devreme sau mai târziu cu noi înşine sau cu alţii, e probabil o funcţie de filosofie, artă, psihanaliză, ştiinţă socială, poate chiar psihiatrie în unele cazuri.

Problema raţiunii însă, acest punct orb al minţii noastre, unde în iluzoriul fiecăruia iubirea ţipă după minte şi mintea după inimă ,ca un joc de artificii, făcând că la întâlnirea lor să iasă implozii, explozii şi alte pirotehnii, continuă să atârne, pentru că sunt prea mulţi pierduţi în labirintul cunoaşterii încât majoritatea preferă fantezia ca o sursă de iluminare îmbrăcată în cuvinte multe şi răspunsuri vagi, adică doar manevre stilizate de reprezentare ale unui cerc vicios.

Nu sunt convinsă că am găsit răspunsul a ceea ce e iubirea, dar dacă Einstein are dreptate şi iubirea e o forţă universală, poate că ar trebui să îi dăm mai multă atenţie, poate că avem nevoie de acei poli care să creeze centrii magnetici, energetici, umani, pozitivi, care ştiu ce să rejecteze, poate că nu e vorba de leadership şi teorii inspiraţionale sau cursuri de dezvoltare personală care ne spun ce vrem să auzim, ci ne dau ceea ce avem nevoie să înţelegem, pentru a ieşi din umbra trecutului şi încâlceala raţiunii.

M.K.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Să-i dăm timpului..timp!

Tu… eu… noi amândoi și două cafele,
un vin dulce, roșu, și o lumânare,
ochii noștri-și vorbesc între ele,
iubirea nu mai suportă amânare.

În fundal naiul molcom al lui Zamfir,
picurându-mi lavă-n sânge și ambrozie,
oriunde calc, doar petale de trandafiri,
inimile bat în tandem, pân’ la explozie.

Suntem a simțirii bogată enciclopedie,
suntem actorii unui interesant început,
viața ni se-aseamănă c-o tragicomedie,
cu gândul că va fi urmată de-un sărut.

Eu… tu… noi… și-un început de poveste,
avem grijă ca-n al lor zbor, să nu strivim
fluturii ce i-am enervat pe-al meu perete,
să nu-i pierdem în al iubirii labirint.

Vor fi sentimente ce poate se-ntețesc,
căci suntem în veșnică fugă după iubire,
ori se sting, de teama progresului sufletesc,
și-i cerem atunci timpului despăgubire.

Dar să-i dăm timpului ce i se cuvine… timp.
Timpul ești tu… sunt eu… suntem noi amândoi,
buzele ne-ar ține de foame-n acest anotimp,
cu palma-n palmă am trece de valuri și de ploi.

Inspirăm iubire, expirăm o naivă dragoste,
îndulcindu-ne cu multe blaturi de iubire,
trecutul ar fi doar o mică-mare pacoste,
șoptindu-ne numele, prin tăcută silabisire.

E valul tău… valul meu… e valul nostru,
avem aer doar cât să putem respira,
ne bântuim gândurile pe tărâmul terestru,
termenul de garanție nicicând n-ar expira.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.