m‑ai făcut dependentă de tine
să‑ţi ascult sufletul, ca în poveşti,
povestea mea începe cu tine,
nici n‑ai idee cât… de mult te iubesc!
m‑ai făcut dependentă de ochii tăi
şi‑mi place cum priveşti, tu spre mine,
cu adierea ta mă îmbrăţişezi,
iubesc toată culoarea din tine.
m‑ai făcut dependentă de mirosul tău,
şi foşnetul îmi pare că‑l simt
când desculţă picioarele îmi plimb
prin tot regatul tău,
m‑ai făcut dependentă de tine,
te aştept cu inima‑mi frântă
şi‑n puţinul timp dăruit de tine
vreau să‑ţi aud doar culoarea cea sfântă.
m‑ai făcut dependentă de ploaia din tine,
când culori împrăştii în văzduh,
eşti singura iubire din mine,
eşti ruginiul pe care‑l respir şi-l aud
m‑ai făcut dependentă de tine,
cred că putem exista numai noi,
vreau să împart, cu tine, iubirea din mine,
eşti toamna ce‑mi place să iubesc în doi
tu… toamna.
Sunt timp angrenat unei toamne, sau poate angrenat unei iubiri fãrã margini, ataşate unui vid lãuntric. Un vis şi mã uimesc la fiecare clipire. Un cãlãtor printe aştrii şi-mi place sã trãiesc într-o lume perfectã de dor. Sunt suma timpului meu paralizat de singurãtate. Sunt absolutul transformat într-o iluzie albastrã. Sunt definitivul iubirii adus la marginea fiinţei mele trãind cu sentimentul unei dragoste eterne. Dar când alunec în afara lumii, mã pot încondeia. Aşa sunt eu … Mimi !
