Etichetă: Mimi Hacichian

Trăiește-te iubindu-ți sclipirea morbidă !

Ţi-aş smulge inima din piept. Dar tu nu ai în piept inima, ai inima -n tălpi şi tălpile-ţi sunt surde. Ţi-aş smulge sufletul din inima-ţi căzută la picioare, dar tu nu ai suflet ai un fum ce trece prin oase. Sufletul tău este cu numele, numele ce ţi-l poartă oricine îţi priveşte în ochii tăi sclipitori şi fazi. Sclipirea gândurilor tale lasă fără aer şi un vid neatins de misticismul întunericului. O micime străbate venele tale şi-ţi curge din străfundul venei un sânge alb străveziu. Noaptea în umbra stelelor, îţi juri că vei rămâne cel ce-l vorbeşti, dar în miezul soarelui te răstigneşti celui ce-ţi dă mai mult decât o litră de sevraj scurs pe picioare. În emisfera schizofreniei te-am iubit ca pe un stârv ce-şi iubeşte viermele, ce-i străbate trupul atins de mucegaiul căzut în morminte. Eşti mort demult şi umblii printre vii, printre cei ce-şi duc dorinţele orgasmului în patul conjugal. Dar tu ?

Tu îţi duci dorinţele dincolo de bolta nevăzută a emisferei glaciale şi îţi propui ca un simpu şi imperfect ghețar să-ţi facă, din dorinţa inimii altar. Îmi ești abscons, mă gândeam că metempsihoza la tine este terminată. Epatezi doar în lumina amintirilor. Constegnarea mea îmi împinge dincolo de granițele onoarei dorința de a te lăsa fără inimă. Sufletul tău să-l simt cum îmi alunecă printre degete. Să-l las să-mi curgă și să-l privesc cum stă în genunghi în fața mea cerându-și iertare. Nu știu cum sună vocea sufletul a iertare, dar tu cu siguranță ar trebui să auzi unde-ți este căzută inima. Inima un organ latent bătând de dorul vieții anterioare.

Trăiește-te iubindu-ți sclipirea morbidă !


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

gustã-mã

 

otrãveşte-mã

otravã-ţi sunt, otravã curg prin tine

respirã-mã

respirã-mã prin porii tãi divine

simte-mã

simte-mã în viscerele-ţi toate

poartã-mã

poartã-mã în orgasme sacadate

trãieşte-mã

trãieşte-mã-n clocotul sângelui ce-ţi curge prin vene

respirã-mã

respirã-mã cum respiri fiorul morţii eterne

rãstoarnã-mã

rãstoarnã-mã cu un sãrut

ancoreazã-mã

în patul tãu tăcut.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Respiră-mă

respiră‑mă. îmi e suficient că‑mi eşti.
părăseşte‑mi nopţile, iubindu‑mi bezna divină,
ancorează‑mă la visurile tale cereşti,
sărută‑mi sufletul, hemoragia vieţii oprindu‑se în tihnă.

criminal e cel ce nu trăieşte clipa,
vidul amestecându‑se, în loc
să te doară, să te usture nefericirea,
sunt parte din sângele tău, ce noroc…

răstoarnă‑mă. nici aer nu am.
îmi trăiesc mizerabila clipă.
nici gânduri, nici lacrimi nu am,
sunt nimic, iubind pe nimica.

un gol imens îmi cuprinde conştiinţa,
sângele, şiroind peste tot, răsfirat
se scurge, arătându‑mi cum îmi este frică
încărunţită de timp, venerându‑te, nu‑i păcat,
respiră‑mă.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Nu imi treci

îmi treci mereu prin gânduri,
îmi treci mereu prin mine,
îmi treci prin vintrele‑mi turbate.
nu‑mi treci, tu vei rămâne…

îmi treci prin şoaptele‑mi suave,
îmi treci pe unde nimeni nu a fost,
îmi treci prin ploaia ce ne udă,
nu‑mi treci, tu îmi eşti în tot.

îmi treci prin viaţă ca o alinare,
îmi treci, jăratic, scrum în vânt,
îmi treci ca toamna ce ne leagă,
nu‑mi treci, eu mai rămân…

îmi treci uşor, cu paşi de vals,
îmi treci prin suflet ca o mângâiere,
îmi treci prin anii care vin,
nu‑mi treci, eşti tot ce nu îmi piere…


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Imi eşti dor

m‑ai făcut dependentă de tine
să‑ţi ascult sufletul, ca în poveşti,
povestea mea începe cu tine,
nici n‑ai idee cât… de mult te iubesc!

m‑ai făcut dependentă de ochii tăi
şi‑mi place cum priveşti, tu spre mine,
cu adierea ta mă îmbrăţişezi,
iubesc toată culoarea din tine.

m‑ai făcut dependentă de mirosul tău,
şi foşnetul îmi pare că‑l simt
când desculţă picioarele îmi plimb
prin tot regatul tău,

m‑ai făcut dependentă de tine,
te aştept cu inima‑mi frântă
şi‑n puţinul timp dăruit de tine
vreau să‑ţi aud doar culoarea cea sfântă.

m‑ai făcut dependentă de ploaia din tine,
când culori împrăştii în văzduh,
eşti singura iubire din mine,
eşti ruginiul pe care‑l respir şi-l aud

m‑ai făcut dependentă de tine,
cred că putem exista numai noi,
vreau să împart, cu tine, iubirea din mine,
eşti toamna ce‑mi place să iubesc în doi
tu… toamna.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Poartă-mă

poartă‑mă cu tine, în privire,
poartă‑mă în gând şi în simţire,
poartă‑mă cu tine peste ani,
poartă‑mă cu tine şi du‑mă unde ai…
doar vise.

poartă‑mi sufletul spre nemurire,
ochii mei să‑ţi fie numai ţie
pavăză în drumul presărat, cu dor,
strânge‑mă în braţe, alină‑mi gândurile…
şi n‑am să mor.

poartă‑mi surâsul, spre razele de lună,
poartă‑mi inima spre marea de smarald,
poartă‑mi liniştea în ceruri către lună,
iubeşte‑mă şi‑ţi voi purta iubirea…
în timpuri, mă gândeam.

poartă‑mi cuvântul printr‑o sărutare,
poartă‑mi suflarea în sufletul tău divin,
poartă‑mi pe veci încununata‑mi desfătare,
poartă‑mi fiinţa spre nemurire, iar eu
te voi iubi, cum ştiu…


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Doar dor, de primăvară

m‑am trezit cu‑n dor nebun, de primăvară,
de iarbă care creşte printre noi,
de o zambilă ce‑şi arată splendoarea şi parcă
mirosul ei îmi aduce aminte de noi.

m‑am trezit cu‑n dor nebun, de‑o creangă,
cea de cireş înmiresmat,
de zborul florilor şi parcă
îmi ninge cu flori de nu-mă-uita…

m‑am trezit cu‑n dor nebun, să simt
cum viaţa‑mi curge prin venele‑mi fierbinţi…
cum vreau acum, şi tu să simţi, de parcă
doar primăvara ne trezeşte, ne răsfaţă.

m‑am trezit cu‑n dor nebun de‑a mulţumi
aerului că mă lasă, anotimpului că‑i pasă,
vieţii în general că o iubim,
ţie că îmi eşti aproape şi gândului sublim,

iubirii ce ne face să trăim,
o primăvară frumoasă.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Valoarea invizibilului

Gandurile mele oficiale sunt suspendate de absenţa ta.
Fericirea este doar o reclamantă a fidelităţii durerii şi a lacrimilor.
Dezmăţul sufletului se hrăneşte cu indoiala sufletului steril. A putrezit
tristeţea.
Conceput de mine, actul nostru de existenţă nu mai există.
Eşti umbra invizibilă a fostei mele fericiri.
Acum sunt stăpana propriilor mele pasiuni. Iubesc viaţa, deopotrivă moartea.
Din moarte răsare, din viaţă moare.
Uit luxul de a uita amănunte. Amintirile sunt roşii cuprinse de o lavă rece.
Un şiroi fierbinte imi topeşte mintea, iar vintrele răman dezgropate.
Sufletul şi inima intră intr‑un război al vidului.
Vor avea de mers, vidul este vid. Coaliţia dintre organe rămane latentă.
Războiul păcii.
Eşti acolo, exişti intr‑o lume uitată de mine. Undeva, departe, in alt secol,
şi nu imi dau seama in care.
Durerea lacrimilor era proporţională cu fidelitatea lor. Acum, in acest
secol, nimic nu mai este egal cu niciuna din valori.
Gandurile mele neoficiale sunt prăbuşite de prezenţa ta. Cea invizibilă.
Rămane gandul să facă un cadou uitării.
Pe tine. Om invizibil.
Tu eşti ultimul cadou adus ofrandă gandului meu invizibil.
Valoarea amintirior, inestimabilă.
Valoarea invizibilului, pană o să fiu senilă.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Citeşte-mã

imagecum e să simţi că el e toată lumea ta?
că‑ţi fuge universul de sub picioare,
că doar atingerea lui îţi poate da
trăiri martire. păstrate peste ani,
ce încântare!
cum e să vezi că lumea se învârte?
iar corpul tău străpuns de trandafiri
se opreşte‑n loc doar ca să asculte
glasul lui, al vântului fierbinte.
cum să‑ţi doreşti să pleci? când focul tot îţi arde,
iar vintrele în spini se prefăcu,
duiosul semn al tău de carte
la ultima filă ajunse acu’, sau poate nu,
cum să‑ţi tratezi această desfătare?
cum să o porţi cu tine printre ani?
când clipa ce trăieşti mai rău te doare,
iar timpul lasă semne, cicatrici în suflet, cum spuneai.
cum voi păstra a mea trăire, în veacuri dulci amare?
ca un sărut în inima‑mi sfărmată, în neştiinţa firii,
vei fi acolo unde nimeni nu a ajuns vreodată,
pe jilţul meu suprem,
o dragoste furată…


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.