Iubirea începe cu tine!

Iubirea începe cu tine!

Fericirea începe cu tine.

Iubirea toată începe tot cu tine.
Dacă nu vei şti cum se simt emoţiile astea două inițial în relaţie cu tine, cum poți măcar să crezi că le-ai putea stabili în relaţie cu altul?
Cu un străin?

Oamenii tot au tendinţa să afirme că li se-ntâmplă și lor să iubească cu tot sufletul uneori, mărinimos și darnic și generos..doar că aşa ştiu ei să iubească: nevorbit şi neauzit și doar în gând.

..doar că iubirea înseamnă şi deschidere printre altele.

Când te laşi deschis te năpădeşte realitatea cu angoase câteodată, da, fireşte, cu temeri şi incertitudini, cu suferinţă şi lacrimi..! în recompensă însă, cu iubiri şi cu bucurii şi cu speranţe.
..în plus cu o mulțime de alte lucruri întâmplate frumos.

Când însă te păstrezi închis și pe deasupra și-ncuiat cu două lacăte de siguranță , atunci nici iubirea nu o poți cunoaște cu adevărat, cu emoţiile ei vulcanice în trăiri vesele ori suferinde. Ori amândouă.
Pe care le simţi şi te pătruuund simţibil conștient.

Eu zic că doar așa trăieşti viața, aşa doar înveţi până la capăt și despre cine eşti tu în identitate: un om fericit care aplaudă iubirea, ori invers, unul asumat în tristeţe cu nefericire.

Ambele variante sunt corecte, ambele sunt în regulă, indiferent pe care ţi-o alegi a ta, indiferent pe care-o afli despre tine în reprezentarea ta în sine nemințită!

Important este să ştii cum îți există tot adevărul adevărat și obiectiv despre tine. Să ți-l accepți așa cum este mai apoi!
..pentru ca să nu pretinzi altora lucruri absurde ce nu se pot pretinde, care nu depind de ei în niciun fel pentru a te ajuta astfel să-ți aduci visul în realitate, pe care de altfel doar tu ești singurul și cel mai în măsură să îl împlinești.
Începând cu tine, intrând firesc, prietenește, într-o relație blândă cu tine, ți-ar fi primul pas.

Căsnicia nu a fost inventată pentru a te face pe tine fericit.
Sau așa credeai?
..tu trebuie să fii fericit dinainte, să ştii ce-i aia fericire dinainte de a intra într-un mariaj.
Dacă tu exişti singuratic şi nefericit de când te cunoști născut pe lumea asta, mai degrabă stai burlac!..pentru că dacă un suflet din acesta gol și nedeslușit se va căsători cu alt suflet din ăsta asemănător, aşa vor rămâne ei amândoi şi-n căsnicie împreună.
Nimic nu se va schimba, deşi îţi pui tu toată nădejdea şi speranţa că din minutul însurat, de-atunci înainte pe mai departe, vei primi pe tavă fericire cotidian!!..o vei servi delicatesă în fiecare seară câte înc-un pic prin mariajul tău ce trebuie să-ţi dăruiască şi iubire şi fericire şi tot ce nu ai ştiut tu vreodată să-ţi simţi personal.

Poate că nici n-ai căutat! Ori nu ţi-a trebuit ori ai confundat cu alte emoţii şi sentimente crezând că aia e! Că ai găsit-o!

Cum ne întălnim, pe de altă parte, potrivitul în relaţie? Sufletul pereche?
Cu grijă!
Știind exact ce ne dorim pentru noi alături să ne reprezinte în primul rând, știind cu exactitate ce ne mulțumește pe termen lung și ce ne-ar împlini sufletește pe termen și mai mult!

Serios, chiar trebuie ales cu grijă!
Îi trebuie observat atent comportamentul, reacţia, acţiunile şi nu neapărat remarcat vreun fizic impecabil, cel mai invidiat din lume din câte ai reușit tu să îndrăgostești, de către restul prietenilor tăi! În ascepțiunea ta, firește! Evident!

Vei trăi o viaţă alături de un om care comportă într-un fel ce ţie trebuie să-ţi placă.
Pe care ţi-e necesar să îl admiri şi să-l apreciezi pentru cum este şi cum  gândeşte şi cum înţelege şi nu doar pentru cum arată şi atât!

O înfăţişare plăcută atrage priviri, un comportament și o personalitate cumsecade, apropie suflet.

Asta îţi trebuie şi ţie, cred eu.
Un suflet care să te-apropie şi lângă care să te laşi şi tu deschis, apropiindu-l!

Dacă nu eşti însă fericit şi crezi că ai nevoie de altcineva pentru a înțelege fericirea, nici n-o să ajungi vreodată paac! fericit ca prin minune, brusc!

Căsnicia nu înseamnă dreptul câştigat la fericire prin celălalt, ci înseamnă construirea unei vieţi în doi împreună, tu cu celălalt.
Zilele îţi vor trăi la fel ca şi până înainte de a te trezi căsătorit: unele (ne)fericite, altele mai puţin (mult) vesele.
Dacă vei da atenţie sentimentelor tale negative te vei îndrepta însă categoric către un dezastru.

Zilele tale fericite încep întotdeauna cu tine!
Tu ești singurul responsabil de emoțiile tale.
Tu programezi gândul (ne)mulțumit emoțional cu tine, tot tu îți proiectezi un viitor cu tine (ne)fericit.
Tu ești cel care își apropie oamenii buni, tu îți așezi alături pereche de om cum trebuie și cum doar tu simți că ți s-ar potrivi pentru a dezvolta frumos iubirea cu fericirea ei cu tot.

Pe care deja tu știi să o trăiești.
Pe care ai acceptat-o benevol și cu inima deschisă în sufletul tău liber de gânduri negative și de conflicte interioare și de neasumări ori minus acceptări cu tine.

Căci tu ai ales drumul cel mai scurt.
Ador oamenii ăstia! Sunt cei mai frumoși și mai reali oameni din lume!
Zâmbesc fericirea în privire!
Așa-i și recunosc!

Iubire versus îndrăgostire

N-ai cum să le confunzi.

Îndrăgostirea este despre sex. Îndrăgostirea nu este neapărat şi despre relaţii lungi viitoare.

Îndrăgostirea este diferită de conceptul de iubire.

A fi îndrăgostit, presupune a avea atracţie sexuală cu o persoană.

Poţi să fii foarte îndrăgostit şi atras de cineva, dar asta nu înseamnă nicidecum că veţi fi și parteneri de cuplu fericiţi, ce vor trăi o relaţie împlinită; sau că veţi construi ceva împreună în viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.

Este o greşeală importantă pe care o facem noi, oamenii.

Greşeala flagrantă dintre a fi îndrăgostit şi a iubi ne va aduce și multe neplăceri, conflicte interioare, suferinţă şi dezamăgiri.

Omul se îndrăgosteşte în general de multe ori în viaţă. Omul face sex cu finalitate orgasmică des, dar nu neapărat mereu cu aceeaşi persoană însă. Pe care o și iubeşte. Omul poate face sex cu oameni pe care nu-i iubeşte neapărat, de care este îndrăgostit temporar sau chiar deloc.

Îndrăgosteala, ori atracţia sexuală nu au legătură cu vreo compatibilitate importantă dintre doi oameni.

„A fi îndrăgostit” reprezintă mai degrabă interes sexual crescut între două persoane.

Când eşti îndrăgostit, nu dăruieşti îndrăgostire. Nu împărţi afecţiune. Urmăreşti doar un scop precis ce are legătură cu o partida excitantă sexual.

Când iubeşti, nu urmăreşti nimic. Nu ţi-e prezent nici egoismul. Nu vrei să capeţi momente plăcute, vrei doar să le dăruieşti tu partenerului pe care îl iubeşti.

Dragostea de cuplu vorbeşte despre iubire şi dăruire.

În sex, am o nevoie uriaşă doar, pe care o doresc satisfăcută.

Iubindu-te, îţi ofer zile din timpul meu, vibe pozitiv din energia mea.. îţi dau tot ce pot pentru a te ajuta să nu fii nefericit vreun pic. Încerc tot ce bănuiesc că te ajută să ai o stare de bine permanent şi de fericire şi de împlinire sufletească.

Când te iubesc îmi place să râzi.

Iubirea trăieşte profund afectiv prin noi. Ea nu există însă când este pretinsă ori impusă ori plătită.

Nu putem deţine control în ceea ce priveşte iubirea pe care o primim, ci doar a celei pe care o dăruim la rândul nostru.

Iubirea este cu totul diferită de îndrăgostire, repet. Între cele două, aflăm însă și un punct comun: atracţia sexuală.

Pe de altă parte, poţi iubi un om de care ai fost cândva îndrăgostit… Totodată am aflat şi mulţi ce au fost îndrăgostiţi şi au stat mult timp apoi în relaţii de parteneriat fără să se fi iubit însă vreodată.

Iubirea este sensul. Iubirea este important de viaţă.

Iubirea este tot.

Fără ea eu n-aş putea trăi.

Probabil că doar aş respira prin viaţă. Trecând timpul.

Cine ești tu?

Cine eşti tu cu adevărat? Te-ai întrebat vreodată? Cine eşti tu cel real, în sine?

Te-ai gândit vreodată câte lucruri faci tu cu adevărat pentru că simţi să le faci astfel şi câte pe de altă parte le desfăşori în felul altora, doar pentru a câştiga un pic de simpatie?
Pentru a aduna apreciere? Ori pentru că dacă nu comporţi tu astfel, cum de altfel nu ai simţi în sine să comporţi vreodată, consideri că nu poți fi iubit?

Cine eşti tu? Te-ai gândit vreodată obiectiv, cu adevăr adevărat în întrebare?

Oferi dragoste pentru a primi dragostea-n schimb?
Ori dăruieşti pentru că-ţi simţi bucuria cum tresaltă, atunci când simte vibe cu bucurie din partea celuilalt?
E important să construim imagine pentru a-i mulțumi pe ceilalţi, ori este cu totul esenţial să construim un om de care să fim mândri personal?
Pe care să-l îmbrățișăm cu drag noi în oglindă privindu-l dimineaţa?

Cine eşti tu? Ia gândeşte-te!
Eşti un TU care se ceartă în ascuns căci minte despre el mereu?..adeseori?
Eşti un TU puţin cam trist în sine la culcare, dar cu o imagine publică voioasă?
Eşti un TU care ştie să manifeste iubirea pentru a fi înțeleasă? Ori eşti un TU ce doar mimează manifestarea afectivă? ? Grija?
E important  CE oferi, ori mai degrabă CUM oferi?
E important cum te prezinţi ori cum eşti prezentat de către ceilalţi? Este firesc să fii un TU în sine, alt Tu pentru noi? Ori crezi că-i important să fii același TU pe peste tot?

Deci? Cine eşti? 5 trăsături. Cum te-ai descrie?

..empatică, inteligent emoţională, idealistă, altruistă șii..iubibilă, firește!   Așa sunt eu! Dar tu?

Igiena sufletului

Mereu am zis că este esenţial să te îngrijeşti de suflet, de sănătatea şi igiena lui, în aceeaşi măsură ca şi de trup.

Acum zic altfel: zic că este esenţial să pui pe un plan superior sufletul.
Să-l întreţii şi mai temeinic decât trupul pe care ţi-l răsfeţi cu tot felul de inovaţii cremoase şi uleioase şi injectabile şi..şi aşa mai departe.
Ştii ce-am învăţat în timp?
Am învăţat devreme că degeaba dai cu parfum dacă nu faci un duș înainte.

Am remarcat de-a lungul timpului pe de altă parte, oameni extrem de foarte bine îngrijiţi şi întreţinuţi, fără a răzbate însă dinspre ei miros măcar firav de prospeţime, iz de vioiciune tinerească nu le răzbătea din zâmbetul destul de strâmb din colţul gurii.

Ştii de ce? Pentru că ei nu-şi îngrijeau sufletul, nu-i întreţineau sufletului căldura necesară pentru a dezvolta apoi mugur după mugur..îl lăsau fără viaţă şi-i masau numa’ forma trupească.

Măi, ştii ce diferenţă mare este între un om cu trup şi suflet igienizat şi îngrijit cum trebuie, şi un om care are grijă doar de aspectul sau exterior la suprafaţă?
E o diferenţă colosală!

Acelaşi om de 35 de ani poate arăta de 45 şi asta numa’ dacă îi observi tristeţea şi singurătatea privirii blazate, învinse.

Măi, dar trezeşte-te, te rog, dacă simţi că te regăseşti în rândurile astea, printre cei ce şi-au uitat să-şi poarte grija sufletului.!!
Şi dacă nu ştii încă sigur unde te încadrezi exact, dacă te bâjbâi încă, fii atent, uite! fă un exerciţiu simplu: uită-te printre pozele tale mai vechi, de atunci de când n-ai niciun dubiu că erai sănătos şi trupeşte şi sufleteşte şi compară-le cu cele de astăzi.
Priveşte-te atent şi vei vedea cu siguranţă dacă lucrurile sunt încă în toată regula cu tine, ori dimpotrivă.
Iar dacă nu sunt, stai liniştit şi nu te impacienta, căci totul pe lumea aceasta este rezorvabil, din fericire!

Fireşte că nu se termină zilele dacă observi nişte pete rămase pe o parte ori pe alta a sufletului..stai liniştit doar şi eliberează gânduri!
Întreabă-te dacă ţi-e bine şi de ce simţi tu stare confortabilă acum.
Întreabă-te apoi şi încearcă să-ți simţi şi emoţia negativă, cu stare de disconfort.

O simţi? Cum o simţi? Apăsătoare? Tristă? Plânsă? Singură?
Vezi unde o încadrezi exact şi, cel mai important, încearcă să afli şi de când simţi lucrurile astea.
Uşor uşor aşa, caută apoi să găseşti cauza.
De ce nu mai râzi tu vesel ca în poza aceea de la revelionul trecut? Ce s-a schimbat cu tine?
Ce te nelinişteşte? Ori cine?

Şi tot aşa să faci, nu te opri deloc!
Acum este momentul când vorbind în șoaptă sinceră cu tine, vei descoperi motivele nefericirii tale prezente, vei desluşi motivul pentru care ți-a apărut şi vei găsi astfel şi soluţia pentru a reveni la starea ta normală, cu păsare de tine.

E primul pas spre vindecare.
Este primul pas făcut de tine după multă vreme fără durere, fără să şchiopătezi deloc. Simți?

Mâine urmează al doilea..şi tot astfel până când vei reînvăța să dansezi fericirea cotidian cu zâmbet larg pân’ la urechi.

Aa..! Și stai liniştit..nici nu durează mult!
E ca mersul pe bicicletă nu se uită de tot odată ce l-ai deprins! Doar se mai împiedică pe-alocuri din lipsă de exercițiu..!!

La mine aşa s-a întâmplat!

Oameni nepotriviti cu noi

De ce alegem oameni nepotriviţi cu noi câteodată? Oameni care ne rănesc uneori? Suficient de des încât să trăim nefericiţi?

Păi pentru că sinele rănit, copilul nostru din sine, îi atrage, de aceea.

Noi, oamenii toţi, putem fi priviţi sub două aspecte: Copilul din Sine pe care l-am denumit deja astfel mai sus un rând, Ego-ul, şi..hai să-i spunem Marele Sine,  ori Sinele Superior, sufletul.

Copilul din Sine se întreabă mereu dacă el merită să fie iubit, nu ştie cu siguranţă cât de iubibil este, n-are habar dacă munceşte destul și bine pentru a primi apreciere, ori dacă este posibil să primească acceptare din dragoste doar pentru cum este el construit, cu defecte şi calităţi împreună, cu validare într-un final de la partener perfect compatibil cu el, de la persoana în care el deja a investit sentimente multe si profunde de dragoste.

Pe de altă parte, Sinele Superior îţi povesteşte că eşti inteligent, bun, spiritual, valoros, important, el se află în antiteză cu Sinele tău Copil, Ego-ul tău.

Fiecare dintre noi acţionăm doar dintr-un singur aspect din cele două aspecte pe care le vorbirăm noi un pic mai sus și, în principal, majoritatea trăim acționând prin prisma Ego-ului, cel care se îndoieşte întotdeauna de capacităţile noastre.
Egou-ul se valorizează doar și mereu din perspectiva celorlalţi, nu se priveşte în interior pentru a găsi acceptarea de sine şi o validare, va considera că restul ceilalţi, doar ei sunt responsabili pentru fericirea lui, doar cu ajutorul celorlalți va ajunge să se valorizeze corect și să fie împlinit sufletește.

„Dacă voi avea mai mulţi bani, voi reuşi să fiu iubit. Dacă voi fi iubit, cu siguranţă voi fi fericit.”
„Dacă voi avea o casă mare şi frumoasă, voi avea mai mulţi prieteni şi astfel voi fi fericit.”

Indiferent de ce va întreprinde Ego-ul şi va și îndeplini în timp, indiferent în ce parte din exterior va căuta el fericirea, nu va fi însă niciodată cu adevărat fericit.
Şi știi de ce? Pentru că ego-ul rămâne toată viaţa în stadiul de copil fără putere, incomplet mereu, aceasta fiind de altfel însăși natura lui.
Viaţa privită din perspectiva Ego-ului va fi o viaţă tristă, incompletă, fără putere; o viaţă submisivă.
Lucrurile exterioare pot să-ţi aducă plăcere pentru un moment, pentru o zi..sau pentr-o lună adunată disparat din zilele din an, însă niciodată nu te vor face fericit.

În altă ordine de idei, Ego-ul se trezeşte brusc la viaţă, înviorat și pregătit să-ţi intervină după ce l-ai hibernat un timp, în special atunci când te cuprinde îndrăgosteala; iar asta pentru că mai mereu în iubire suntem răniţi cel mai tare şi cel mai profund.
Dacă n-ai reușit să cicatrizezi răni importante din copilărie, atunci cu siguranţă la maturitate le vei simţi într-un mod asemănător, vei retrăi sentimentul negativ și dureros care te-a marcat şi astfel vei fi atras şi vei atrage persoane care îţi vor aminti acel sentiment atât de neplăcut.( sentimentul de respingere ori frica de abandon, teama că nu meriţi a fi iubit şamd).

În subconştient întotdeauna vei dori să afli oameni care să-ţi pulseze răni vechi, uitate, pentru că doar astfel vei reuşi să vindeci şi să evoluezi.

Înţelegi acum de ce atragi doar persoane care te fac să suferi?
Pentru că doar astfel te vei vindeca interior, pentru că doar astfel vei şti să vindeci şi să cicatrizezi şi să trăieşti liber mai apoi de ponoase strânse de suflet din copilărie şi pentru că doar astfel vei fi pe deplin fericit şi împlinit.
Pentru că doar aşa reuşeşti să simţi clar și exact care ţi-e buba, doar retrăind amintirea veche care şi-a pus amprenta negativ, descoperind trauma de care nici nu ești conştient că îți există.

Marele Sine ori Sinele Superior, sufletul, îți cunoaşte tot adevărul însă, toată povestea despre tine o ştie pe de rost, privindu-te prin ochii lui, eşti valoros. Ești cel mai cool!

Eşti un om perfect cu imperfecţiuni pe-alocuri, un suflet important şi bun, un om care cu siguranţă merită să fie iubit aşa cum este, pentru ceea ce este el şi nu pentru ce ar putea fi dacă..

Scrisoare de desparțire

 

„Nu ştiu de ce tot avem aşteptări multiple din partea celorlalţi.

Ne aşteptăm să fim iubiţi, avem pretenţia să fim înţeleşi, avem senzaţii că toţi ceilalţi îşi doresc şi ei lucruri similare cu ceea ce ne dorim noi din partea lor.

Foarte greşită abordare.
Dorinţele ne sunt în mare parte personalizate în funcţie de nevoi proprii, care la rândul lor nu pot fi generalizate, sunt ele cumva extrem de altfel pentru fiecare dintre noi, în particular.
Nuanţa poate fi diferită, culoarea favorită nu ne este aceeaşi tot mereu, sensul în care gândim situaţii asemănătoare are deseori altă conotaţie pentru fiecare dintre noi.

Nu iubim la fel, nu avem cum astfel, să avem aşteptări de iubire tot la fel.

N-am dormit astă noapte.

Am tot gândit una alta, am tot plâns pentru mine cu gând despre tine, am răsucit şi am răzgândit ideea de a continua sau nu noi doi relația asta eșuată pe care o tot trăim de ceva vreme.

Şi mi-am dat seama că nu este corect să mă aştept să fie dragoste ceea ce tu consideri cel puţin la modul afirmativ, ca fiind o…nu ştiu ce, că nici n-am chef măcar să-ți reţin comparaţia.

Mi-am mai dat eu seama că nu sunt în vreun mod deplorabil la mila ta, nici la a mea de altfel nu trebuie să fiu, nu trebuie să cerşesc disperată vreo atenţie mărită din partea ta, dar din partea nimănui nu am nevoie de nimic.

Am nevoie să mă reconsider doar.
Atât.

Am nevoie de restabilire emoţională, am nevoie de linişte, am nevoie de pace.
Nevoile tale nu sunt despre iubire între noi, nici de menţinere a ei măcar nu sunt ele.
Tu ai nevoi ce ţin exclusiv de tine şi de înţelegere a ta, tot de către tine.
Ai nevoi de asumare, nevoi de validare de tine şi apoi de mine şi abia apoi de noi, dacă ajungi în adevăr şi recunoaştere până la noi, şi nu cumva te vei opri ca şi până acu’ doar când ajungi la tine.

Dacă ajungi şi până acolo.

Ai nevoi de înţeles că iubirea o alegi şi o decizi să o iubeşti, nu-ţi este obligaţie, nici sacrificiu, nici în responsabilitate nu-ţi intră în vreun fel.  Ea e liberă de încătuşări de astea, pentru că e fix voinţa ei de a iubi şi de a se lăsa iubită.

Asta mă gândeam când nu am dormit deloc eu azi noapte.

Că am pus greşit problema, având eu nu ştiu de unde, nişte aşteptări din partea ta, sau plângându-mi de milă oarecum, insistând nu știu de ce, să înţelegi cumva ce-mi trebuie mie, dar nu și ţie. Nicidecum.

Tu eşti diferit de mine şi tot repeţi că n-ai nevoie decât de singurătate.

Nu-ţi trebuie dragoste ţie chiar deloc, că te copleşeşte ea cumva, neînţelegând-o..căci tu nu ştii să simţi lucruri ce nu există decât prin poveşti.

Tu nu crezi în poveşti, uitasem că mi-ai spus cândva că nu ţi-au plăcut nici în copilărie.
Uite că, am reuşit într-un final să te-nţeleg pe deplin într-o noapte insomniacă.
Neplânsă ca de obicei. Doar înţeleasă cum trebuie.

Ţie îţi trebuie să ştii întâi cum să iubeşti, dacă iubeşti, îţi mai trebuie să ştii să convingi când iubeşti, prin manifestare de iubire şi să menţii şi pentru celălalt un pic de echilibru emoţional, nu să-l tot bulversezi.

Căci al tău nu-i bulversat, îl ceri a fi stabil.

Mie îmi trebuie să nu m-aştept la nimic, de-acu’ înainte.

Să las.. fără să insist în vreun fel explicativ sau prin vreo demonstraţie argumentată, să las să intervină doar starea mea de bine, fără insistenţă către tine despre cum am putea trăi noi.
N-ai inspiraţie sentimentală, doar un maxim de nehotărâre sentimentală simţi tu din ce transmiţi.
Nu eşti ţinut în lanț de către mine! în vreun prizonierat sentimental.
Eu nu te ţin legat afectiv de mine în niciun fel.
Tu singur te menţii într-o dependenţă sentimental afectivă, pe care însă tot refuzi să ţi-o recunoşti şi pe care mie nici atât nu mi-o imprimi.
Tu vrei să-mi pară mie că sunt slabă sentimental în ce te priveşte, că aş avea vreun handicap cumva în lipsa ta.
Ireal.
Eu sunt bine cu tine, recunosc, dar şi fără tine pot să învăţ să fiu.
Și vreau să încep de mâine să exersez viața trăită fără tine. Așa am hotărât, fără să-ți cer vreun acord de astă dată.”

Lacrimi trecute

Mi-a intrat ceva în ochi.
O lacrimă?
Mă deranjează rău ceva la ochi!
Și nu, nu este ea,
..lacrima mea.

Am avut lacrimi ceva..
dar până ieri.
Azi mi-e ochiul plin de gânduri.
Dansa în lacrimi ochiul meu
Dar numa’ până ieri,
Cumva dansa de prin
străfunduri.

Astăzi, am însă ochii plini de zâmbet,
Deloc nu fac vreun loc ei lacrimii,
Ce-mi stropea..dar până ieri,
Obrazul cam crispat,
Prin amintiri plimbat.

Mi-e greu un pic fără un gând de tine.
Poate mai ușor mi-ar fi,
Să îți zâmbesc în amintire?
Căci și cu tine îmi devine greu,
Îmi esti și-aproape, așa cum îmi doresc,
Așa e.
Dar asta numa’-n visul meu.

Prefer să-mi zambesc eu lacrima
Ce nu mai curge în neștire
Pe-un obraz;
Nu-mi curge nicio fericire.
Și nici măcar dezamăgire.
Se prelungește doar,
un zâmbet larg de agonie.

Am învățat să mă trăiesc
și eu,
Cu zâmbet un picuț citeț.

Mi-aude lacrima un gând
Ce te gândea cândva, plângând
Dar nu știu cum, c-așa deodată,
Mi-a plecat lacrima toată.

S-a hotărât cumva să nu te mai inunde,
Nici să te-alerge pe niciunde.
Mi-a stat pe loc încrâncenată,
Brusc, acuma și de tot..ea toată.
Îmi place să mă simt curată.
Dar fără să-mi spăl fața de acum,
Cu nicio lacrimă sărată.

Read all below

 

Murmur în noapte

Murmur romantic sunt eu astăzi.
Îmi răsună șoapta drăgăstos,
în miez străpuns de noapte, nisipos.

Mi-auzi tonalitatea blândă, nu??!
Aseară ți-o spuneam boemă.
Auzi ceva? Hei..!! Zi! Ori nu auzi?

Șșșttt!! Șștt! Ascultă-mi murmurul un pic..!!
L-ai deslușit? I-ai prins din sens?
Ai realizat deja că-ți este înțeles de sine?
Nelămurit încă, ce-i drept, de către tine.

Foșnesc încă un murmur din mătase moale.
Îl desfășor încet. Îl împletesc cu fir din mine.

Îl moșmondesc apoi în ghem la loc,
Mă suflu iar ușor. Îți alerg vântul.
Îi balansez miscarea. Și cu putere, iarăși, suflu.
Nu trebuie s-ating deloc Pământul.

Vreau să mă las alunecată încetișor cu totul înspre tine.
Ușor-ușor să îmi cobor din somn, din mine,
tot sărutul.

M-auzi măcar acum cum murmur??
Mă mișc un pic greoi..! Din ce in ce mai greu
respir prin murmur prăvălit nătâng,
Mă tot rostogolești prin al tău sine.
Mă-nțepi, mă-ntrebi și te întrebi,
eu caut să îți și răspund..
Dar ce se-aude? Poc…și …trosc..și…bufff!!
Și cade-un murmur. Ultimul.
Se scurge leșinat prin vine.

Și-acu mă tot împiedici.
Și-mi dai și brânci într-una;
Nu-mi place să îți lăcrimez furtuna.
Mă risipești cu mult curaj.
Îmi dai și-un cot. C-un gând.
Mă și încrunți prin vis.
Mă umpli de noroi, îngreunezi minciuna,
Îmi mai adaugi și un plâns. Încă un rând.
Mă-mpingi acum de-a-dreptul..!
Mi-alungi până și umbra tu acum.
Cu mâna.

Pictezi apoi un nor extrem de mare.
Pe un cer mic și senin.
Acoperi luna toată cu ploaie-nnegurată.
Nici vânt nu se mai întrevede.
De boltă înstelată.

Read all below

Trăim gândul cu bucurie, ori bucuria doar cu gând?

 

Bună dimineața!

..uită-te şi tu cum e omul nostru..îl vezi cum își aleargă genunchii galopant pe ceaţa asta groasă ca nebunul? Nu ai remarcat totodată că aleergăm cu toții ca nebunii-aşa, de colo până dincolo, n-ai observat şi tu cum toot răscolim m prin toate ungherele gunoiere și frivole ale lumii ăsteia, pentru-a afla măcar un fir de gram de fericire râsă libertin, din tot sufletul său mare de copil adult.. îmbrăcat mereu în straie militare.

Tot în pas alergător ne grăbim să raţionăm emoţia, să-i identificăm problemele inexistente, trăim în genere cu idei preconcepute în sine despre noi, pe care  nu contenim să le răsfrângem şi-asupra celorlalţi în permanență.

Când spui iubire ori te gândeşti iubire, te referi principial la iubirea de sine, nu? Nu la…nu te referi la..și fără dragoste existentă între noi.
..atunci când povestim că fără ea nu ar exista fărâmă nouă de iubire romantică, erotică..afectivă??

Dar dacă nu te iubești pe tine, atunci nu vei iubi nici pe altcineva!
În fine, în altă ordine de idei, noi ca şi societate, ne-am hotărât să punem accent pe pragmatism, în speţă pe tot felul de interese mărunte neimportante în profund, care ne determiă însă să dăm uitării talentul nativ al scriiturii personalității noastre.

..cam așa facem şi tot așa și pățim, atunci când vom încerca să ne desăvârşim potenţialul prin alte părţi decât în doi, atunci când nu mai ţinem cont deloc de igiena sufletului și nici de sănătatea lui emoțională!🙃

.. devenim dependenţi de lucruri, nu de sentimente.
Iubim chestii, în loc să învăţăm să ne iubim pe noi înşine pentru că mai apoi să ne iubim împărtăşit într-o relaţia de cuplu prezentă ori poate viitoare.
Uite cum avem noi preconcepţii şi punem din senin amprente oamenilor, autosuficienţi fiindu-ne, considerându-ne (cei) mai intuitivi , (cei) mai inteligenţi şi ( cei) mai..cu picioarele pe Pământ, deşi ne trăim de-o viaţă cu două capete prin nori pe..Venus.
De la începuturile noastre banale împreună și până astăzi.

Tu cum trăiești? Te bucuri de un vals? De romantism? De floare, de senin, de fluture? Îți place viața?
Ori mai degrabă te ascunzi sub ploaie?😀

Zi cu soare tuturor!

Somnurile noastre

IMG_0286

Simt răsuflarea ta,
ce îmi agită pleoapa.
Nu vreau să îmi deschid însă un ochi,
îmi place să-mi alinti tu noaptea.

Aproape văd cum mă cuprinzi în braţe strâns,
când eu îmi dorm atingerile tale.
Te simt, să ştii, când îmi descrunţi
tristeţile de seară, în îmbrăţişare.

Se înserează şi mă-nveselesc deja,
ştiu că deja tu vii spre mine.
Mi se întâmplă zâmbet calm acum,
plin de tandreţe şi iubire.

Read all below