Etichetă: desparțire

10 beneficii pe care ți le aduce o despărțire

Câteodată lucrurile la care ținem cel mai mult ne sunt furate. Te agăți de ele, te ții de ele cât de mult poți și tot dispar dacă așa e menit să fie. Doare. Persoana pe care ți-ai imaginat-o alături toată viața te-a lăsat singur și acum te gândești ce să faci de aici încolo. Timpul trece și prinzi experiență de viață. Golul din suflet rămâne pentru mult timp. Ierți și uiți, apoi realizezi cât de mult te-a schimbat acea despărțire. Pentru totdeauna.

  1. Doar tu știi cât a durut să-ți fie frântă inima, să fii luat de fraier și să fii luat prin surprindere de cel căruia i-ai dăruit inima. Doar cineva care a trecut prin asta știe cât de rău doare. În momentul ăla decizi să nu faci niciodată cuiva ce ți-a fost făcut ție. Nu o să rănești pe cineva pentru că știi cât de mult doare.
  2. În sfârșit realizezi că oamenii nu sunt niciodată ceea ce par. Știi că lucrurile care încep bine nu se termină întotdeauna bine. Nu mai ești atât de naiv încât să crezi tot ceea ce vor ceilalți să crezi. Începi în sfârșit să vezi dincolo de fațade și de măști. Nu vei mai fi niciodată orb în iubire.
  3. Putem cădea foarte ușor în capcana de a alerga după oamenii pe care ni-i dorim doar pentru a realiza cruntul adevăr mai târziu. Odată ieșit dintr-o relație eșuată realizezi că este o mare diferență între o relație perfectă și una potrivită pentru tine. Întreabă orice cuplu de succes cum a trecut prin momentele grele din viață și îți vor spune că atunci când s-au văzut prima dată nu au crezut că se vor îndrăgosti unul de celălalt. Când lucrurile nu merg cu oamenii pe care îi credeai perfecți, înțelegi că ai avut dintotdeauna idei greșite despre iubire și că niciunul dintre noi nu are un tipar.
  4. O despărțire te mai învață să nu depinzi niciodată de alții pentru a fi fericit. Îți dai seama că iubirea nu poate înlocui stabilitatea emoțională și mândria personală. Iubirea nu înseamnă să ai nevoie de celălalt în viața ta, să îți dorești să fi doar cu el. Niciodată să nu îți cauți pe cineva care să te ajute să te simți complet după o despărțire.
  5. Când depui suflet și efort în a face lucrurile să meargă, când nu uiți de stima de sine doar pentru a-i face fericiți pe alții și lucrurile tot nu merg, începi să te respecți pe tine mai mult. Conștientizezi că ești la fel de important ca ei și că nu te mai mulțumi vreodată cu mai puțin decât meriți. Știind că ai făcut tot ce ai putut, ești hotărât să mergi mai departe și să nu lași pe nimeni să te mai calce în picioare.
  6. Dintr-odată îți dai seama că ai fost mai degrabă îndrăgostit de ideea de iubire decât de a fi îndrăgostit cu adevărat de altă persoană. Nu poți forța chimia și atracția. Știi că nu ar merge, dar te agăți de speranță pentru că ți-ai dorit o poveste de iubire. Asta nu înseamnă că așa trebuie să fie. După ce te desparți de cineva cauți pe cineva pe care să îl iubești cu adevărat, cineva de care ai nevoie.
  7. Îți amintești cum ți-ai dorit dintotdeauna un partener atunci când erai mai tânăr. Când ai intrat într-o relație ai văzut cu ochii tăi greutățile despre care nu ți-a zis nimeni. Știi cum stă treaba. Știi că aparențele înșeală și acum nu ai mai intra într-o relație de drag, nu ai mai face asta vreodată.
  8. Descoperi o nouă putere interioară. Ceea ce părea sfârșitul lumii acum ceva timp, acum pare o simplă amintire. Vezi cât de departe ai ajuns? În momentul ăsta știi că nu te poate opri nimic, că ești mult mai puternic decât ai fi crezut vreodată. Te simți minunat!
  9. Când lucrurile nu merg cum îți doreai indiferent cât te străduiești, devii furios. După prima despărțire serioasă, intri în acea etapă a vieții în care refuzi orice convenție, lege, lucruri pe care nu le faci de obicei. Explorezi lumea mai mult decât de obicei și descoperi că ai judecat greșit oamenii, că nu toți oamenii au aventuri sau nu sunt în stare să iubească, ci uneori iubirea apare în cele mai neașteptate momente și locuri.
  10. Cel mai important, despărțirile te învață să fii independent. Relațiile ne fac să fim dependenți și doar când ne despărțim ne trezim singuri din nou. Învățăm cum e să fim pe picioarele noastre și cum să ne iubim din nou pentru tot ceea ce suntem.

Dacă te gândești bine despărțirile ne învață să ne iubim propria companie.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Scrisoare de desparțire

 

„Nu ştiu de ce tot avem aşteptări multiple din partea celorlalţi.

Ne aşteptăm să fim iubiţi, avem pretenţia să fim înţeleşi, avem senzaţii că toţi ceilalţi îşi doresc şi ei lucruri similare cu ceea ce ne dorim noi din partea lor.

Foarte greşită abordare.
Dorinţele ne sunt în mare parte personalizate în funcţie de nevoi proprii, care la rândul lor nu pot fi generalizate, sunt ele cumva extrem de altfel pentru fiecare dintre noi, în particular.
Nuanţa poate fi diferită, culoarea favorită nu ne este aceeaşi tot mereu, sensul în care gândim situaţii asemănătoare are deseori altă conotaţie pentru fiecare dintre noi.

Nu iubim la fel, nu avem cum astfel, să avem aşteptări de iubire tot la fel.

N-am dormit astă noapte.

Am tot gândit una alta, am tot plâns pentru mine cu gând despre tine, am răsucit şi am răzgândit ideea de a continua sau nu noi doi relația asta eșuată pe care o tot trăim de ceva vreme.

Şi mi-am dat seama că nu este corect să mă aştept să fie dragoste ceea ce tu consideri cel puţin la modul afirmativ, ca fiind o…nu ştiu ce, că nici n-am chef măcar să-ți reţin comparaţia.

Mi-am mai dat eu seama că nu sunt în vreun mod deplorabil la mila ta, nici la a mea de altfel nu trebuie să fiu, nu trebuie să cerşesc disperată vreo atenţie mărită din partea ta, dar din partea nimănui nu am nevoie de nimic.

Am nevoie să mă reconsider doar.
Atât.

Am nevoie de restabilire emoţională, am nevoie de linişte, am nevoie de pace.
Nevoile tale nu sunt despre iubire între noi, nici de menţinere a ei măcar nu sunt ele.
Tu ai nevoi ce ţin exclusiv de tine şi de înţelegere a ta, tot de către tine.
Ai nevoi de asumare, nevoi de validare de tine şi apoi de mine şi abia apoi de noi, dacă ajungi în adevăr şi recunoaştere până la noi, şi nu cumva te vei opri ca şi până acu’ doar când ajungi la tine.

Dacă ajungi şi până acolo.

Ai nevoi de înţeles că iubirea o alegi şi o decizi să o iubeşti, nu-ţi este obligaţie, nici sacrificiu, nici în responsabilitate nu-ţi intră în vreun fel.  Ea e liberă de încătuşări de astea, pentru că e fix voinţa ei de a iubi şi de a se lăsa iubită.

Asta mă gândeam când nu am dormit deloc eu azi noapte.

Că am pus greşit problema, având eu nu ştiu de unde, nişte aşteptări din partea ta, sau plângându-mi de milă oarecum, insistând nu știu de ce, să înţelegi cumva ce-mi trebuie mie, dar nu și ţie. Nicidecum.

Tu eşti diferit de mine şi tot repeţi că n-ai nevoie decât de singurătate.

Nu-ţi trebuie dragoste ţie chiar deloc, că te copleşeşte ea cumva, neînţelegând-o..căci tu nu ştii să simţi lucruri ce nu există decât prin poveşti.

Tu nu crezi în poveşti, uitasem că mi-ai spus cândva că nu ţi-au plăcut nici în copilărie.
Uite că, am reuşit într-un final să te-nţeleg pe deplin într-o noapte insomniacă.
Neplânsă ca de obicei. Doar înţeleasă cum trebuie.

Ţie îţi trebuie să ştii întâi cum să iubeşti, dacă iubeşti, îţi mai trebuie să ştii să convingi când iubeşti, prin manifestare de iubire şi să menţii şi pentru celălalt un pic de echilibru emoţional, nu să-l tot bulversezi.

Căci al tău nu-i bulversat, îl ceri a fi stabil.

Mie îmi trebuie să nu m-aştept la nimic, de-acu’ înainte.

Să las.. fără să insist în vreun fel explicativ sau prin vreo demonstraţie argumentată, să las să intervină doar starea mea de bine, fără insistenţă către tine despre cum am putea trăi noi.
N-ai inspiraţie sentimentală, doar un maxim de nehotărâre sentimentală simţi tu din ce transmiţi.
Nu eşti ţinut în lanț de către mine! în vreun prizonierat sentimental.
Eu nu te ţin legat afectiv de mine în niciun fel.
Tu singur te menţii într-o dependenţă sentimental afectivă, pe care însă tot refuzi să ţi-o recunoşti şi pe care mie nici atât nu mi-o imprimi.
Tu vrei să-mi pară mie că sunt slabă sentimental în ce te priveşte, că aş avea vreun handicap cumva în lipsa ta.
Ireal.
Eu sunt bine cu tine, recunosc, dar şi fără tine pot să învăţ să fiu.
Și vreau să încep de mâine să exersez viața trăită fără tine. Așa am hotărât, fără să-ți cer vreun acord de astă dată.”


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.