Poezie – Pagina 3 – PitchMeNow

Pentru ce?

Un gând venit în grabă mi s-a aşezat în păr, pe frunte,
înot în marea de cuvinte şi nu ştiu ce-o să se întâmple…
Visele venite din mâine se pun într-un cuib de iluzii deşarte,
pierdută-n aşternut de rime ce-mi spun că tu-mi eşti departe…
Pentru ce?!

Poate crezi că scriu doar versuri fără suflet, fără conţinut.
Dă-mă-n judecată pentru lacrimile ce se preling atât de mult!
Nu ştiu când ai să mai cunoşti a buzelor savoare,
când ai să vii, să vezi ale obrajilor paloare?…
Pentru ce?!

Eu speram să nu te pierd, dar de fapt nici nu te aveam.
În taifasul cu gânduri, în pâlpâit de lumânări credeam…
Voiam cu tine la vita bella, fără gânduri abstracte,
dar nimeni nu m-a învăţat cum se trăieşte ca la carte…
Pentru ce?!

Aş fi vrut să deschid cu-ale mele versuri o singură poartă.
Mă căutam pe mine prin tine, dar nu mă iubeşte a mea soartă…
Cu inima mea sticlind şi transpusă-n poezie,
destramă fire de cuvinte şi se preface c-are amnezie…
Pentru ce?!

Irina BBota

Sunt, poate, încă un bijutier stângaci în tainele scrisului, un bijutier care mai are de șlefuit mult și migălos piatra rară pentru a o desăvârși și… tot va avea imperfecțiuni. Însă vreau să cred că tocmai aceste imperfecțiuni fac poezia mea frumoasă și unică. Pentru că „cuvântul, ca artă, se caută singur pe sine dacă îl lasă poetul să se exprime.”

www.Irina-BBota.ro

Tãcere

ce‑mi place să te iubesc în tăcere!
numai sufletul meu urlă de durere,
numai inima strigă cu lacrimi,
numai tăcerea se transformă în patimi.
ce patimi duioase îmi stau pe obraz!
se scurg în cristale sparte,
adun de pe jos acele şoapte,
ce‑mi place să te iubesc în tăcere!
aş striga, dar gândul nu mă lasă,
mă ţine prizonieră în vis, iar visul se pune pe farse.
tu pe mine atunci m‑ai iubit
şi‑mi vine să‑mi refuz orice şansă.
tot ce este în noi plămădeşte un vid,
să‑mi chem aspiraţia nocturnă,
să‑ţi vând diafan un delir, ce‑l ştii cum răsună…
să‑mi ţină de cald, un fior, atingerea ta mă dărâmă.
ce‑mi place să te iubesc în tăcere,
să ştiu că doar tu mă auzi
şi‑atunci când vremea îmi piere,
să ştiu c‑am iubit ce‑am dorit.
tu mă auzi?

Mimi Hacichian

Sunt timp angrenat unei toamne, sau poate angrenat unei iubiri fãrã margini, ataşate unui vid lãuntric. Un vis şi mã uimesc la fiecare clipire. Un cãlãtor printe aştrii şi-mi place sã trãiesc într-o lume perfectã de dor. Sunt suma timpului meu paralizat de singurãtate. Sunt absolutul transformat într-o iluzie albastrã. Sunt definitivul iubirii adus la marginea fiinţei mele trãind cu sentimentul unei dragoste eterne. Dar când alunec în afara lumii, mã pot încondeia. Aşa sunt eu … Mimi !

www.pitchmenow.ro

Toamnã

ce poţi iubi, mai mult decât toamna?
în zborul lor şi frunzele iubesc,
iar în căderea către cerul ce-l privesc
îşi tot şoptesc…
ce poţi iubi mai mult decât pe ea, da, ea, toamna?
când soarele îţi arde sufletul oftând,
este blând şi îşi schimbă culoarea
cu fiecare zi, mai mult.
ce poţi iubi, mai mult decât o toamnă?
când iarba pleacă la culcare
şi crizantema întreabă aşa, zâmbind,
sunt eu o prea frumoasă floare, sau sunt făptură de iubit?
ce poţi iubi? în toamnă?
iubeşti castanul dezgolit, şi chiar stejarul are‑n palmă
făptura lui de ghindă ruginit
cât poţi iubi, într‑o toamnă?…

Mimi Hacichian

www.pitchmenow.ro

PRIETENIE FALSĂ

Acum, lăsând gluma la o parte,
n-oi avea eu multă carte,
dar știu bine a face diferența
între omenia pură și ignoranța.

Că ești bun doar când ajuți.
Dar când tu însuți te lupți
să supraviețuiești în furtună,
nu te știu, ba chiar te-njură.

Te evită, parcă nici nu te cunosc,
vor să tragă doar folos
de pe urma bunătății tale,
chiar dacă tu mergi agale.

Deci, în consecință, prin urmare,
nu dați locul de onoare
oamenilor urâți de pe balans.
Nu intrați cu ei la dans!

Nu sunt rea, sunt realistă.
Nu-mi plâng jalea-ntr-o batistă.
Dar promit că dau uitare
celor ce se dau atât de mare.

Irina BBota

www.Irina-BBota.ro

Șoaptele mele…

Aș vrea ca șoaptele mele să nu se mai piardă ușor printre gândurile tale
Așa precum apa unui izvor care-și cedează viața la rădăcini și moare
Aș vrea să fiu un val constant care să te cuprindă într-o caldă învăluire
Și să nu mă izgonești cu pași grăbiți și cu înțelegeri abstracte fără dăruire
Când trist fumezi gândind la fericirea proprie, ascuns în colț te pierzi în gând…
Cenușă aș vrea să fiu atunci, un scrum, să ard zâmbind buzele tale… dar cum iubite ??
Când inima mi-e grea simt cum tristețea-i chemată să vină-napoi
Plânge natura de dor și ochi-mi în lacrimi văd un puhoi…
Inima-i legată cu lanțuri în robie și e o durere ce pururea reînvie, lovind
Cu buzele sărate rostesc o chemare, dar răspunsul nerostit rămâne o așteptare, durând.
Și mi-e dor de a ta iubire, săruturi de-al căror simțire m-ai lipsit
Deși pașii mei târâți spre tine, când abia mai stau pe vine, au pierit.
E prea puțin chinul meu ca să mai plâng pe umărul tău mereu,
Dar e prea multă suferința mea, ca să te uit, să uit c-am fost iubita ta.

24 Aprilie
Editha

Edith Panaitescu

Sunt o simplă femeie, mamă, soție, soră, fiică totodată și un prieten devotat pe care te poți baza în orice circumstanță, mai sunt o femeie care crede că fiecare om poartă în inima sa chipul lui Dumnezeu, iar pentru unii dintre noi Dumnezeu poate exista încă un pic ascuns, pentru alții însă acesta trăiește evident și vizibil, si aceștia sunt oamenii vii care mi-au influențat cel mai profund viața, sunt oameni senini, blajini și care aduc cu ei multă dragoste și bunătate … de aceea și cred în faptul că oricine se poate schimba în bine depășindu-și neputințele proprii, dar această schimbare este posibilă doar cand vine ca un impuls din interior, ca o urmare firească într-un moment important al vieții trăite, și ne influențăm reciproc prin alegerile care le facem, cum ascultăm, cum vorbim, cum iubim și iertăm, cum înțelegem și cum ne acceptăm unii pe alții.

Gând împreunat

M-aş așeza prin tine toată,
M-aş îmbraca cu zâmbet rupt
din zâmbet doar al tău,
Ţi-aş plânge lacrima din vis,
Te-aş mângâia apoi cu mine,
Am alerga apoi în doi,
spre Paradis.

M-aș cufunda în tine toată.
M-aş scrie vers, ca să-ţi prind rima
M-aş tolăni după aceea,
Tot doar prin tine,
Relaxată.

Dând buzna printre tine,
Năvălindu-te şi alergându-mă pe mine,
Ţi-ar vorbi el, gândul meu, în şoaptă,
L-ar îmbrăţişa pe-al tău, spunându-i
că-l iubeşte şi că nu-i pleacă vreodată.

Eh!! Apoi te-aştept să te trânteşti
Şi tu în mine.
Te las să mă înghionteşti cu joacă,
Să-mi spui că şi tu îmi iubeşti gândul,
Că-ţi place că ne-am împletit,
Într-unul.

Adina Banea

Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.

INIMĂ NEBUNĂ

Ce curată nebunie, adânc în fiinţa mea..
Oare ce-mi umple inima? Cred că dragostea…
Tristeţea-mi era mână-n mână cu tăcerea,
uitase de mult, săraca, ce e fericirea…

Căci iubirea începe unde nu astepţi nimic în schimb.
Tremurul mâinii pe harfa vieţii vreau să-l plimb…
Scriu versuri de dor pe a cerului perete
ca-n ceasurile de amurg să mă lepăd de regrete…

Fântâna sufletului renaşte acum în mine,
muza mă sărută, cu buzele-i senine…
Capcanele de ieri dezmint tot ce s-a trişat,
muguri de emoţii în inimă mi-au alunecat…

Aş vrea, corzi de chitară să răsune în surdină,
sub farul stelelor mângâindu-mi inima nebună…
Savoarea clipei neancorate se avantă încrezător,
în numele iubirii să depună jurământ de dor…

Irina BBota

www.Irina-BBota.ro

Lacrimi trecute

Mi-a intrat ceva în ochi.
O lacrimă?
Mă deranjează rău ceva la ochi!
Și nu, nu este ea,
..lacrima mea.

Am avut lacrimi ceva..
dar până ieri.
Azi mi-e ochiul plin de gânduri.
Dansa în lacrimi ochiul meu
Dar numa’ până ieri,
Cumva dansa de prin
străfunduri.

Astăzi, am însă ochii plini de zâmbet,
Deloc nu fac vreun loc ei lacrimii,
Ce-mi stropea..dar până ieri,
Obrazul cam crispat,
Prin amintiri plimbat.

Mi-e greu un pic fără un gând de tine.
Poate mai ușor mi-ar fi,
Să îți zâmbesc în amintire?
Căci și cu tine îmi devine greu,
Îmi esti și-aproape, așa cum îmi doresc,
Așa e.
Dar asta numa’-n visul meu.

Prefer să-mi zambesc eu lacrima
Ce nu mai curge în neștire
Pe-un obraz;
Nu-mi curge nicio fericire.
Și nici măcar dezamăgire.
Se prelungește doar,
un zâmbet larg de agonie.

Am învățat să mă trăiesc
și eu,
Cu zâmbet un picuț citeț.

Mi-aude lacrima un gând
Ce te gândea cândva, plângând
Dar nu știu cum, c-așa deodată,
Mi-a plecat lacrima toată.

S-a hotărât cumva să nu te mai inunde,
Nici să te-alerge pe niciunde.
Mi-a stat pe loc încrâncenată,
Brusc, acuma și de tot..ea toată.
Îmi place să mă simt curată.
Dar fără să-mi spăl fața de acum,
Cu nicio lacrimă sărată.

Read all below

Adina Banea

Murmur în noapte

Murmur romantic sunt eu astăzi.
Îmi răsună șoapta drăgăstos,
în miez străpuns de noapte, nisipos.

Mi-auzi tonalitatea blândă, nu??!
Aseară ți-o spuneam boemă.
Auzi ceva? Hei..!! Zi! Ori nu auzi?

Șșșttt!! Șștt! Ascultă-mi murmurul un pic..!!
L-ai deslușit? I-ai prins din sens?
Ai realizat deja că-ți este înțeles de sine?
Nelămurit încă, ce-i drept, de către tine.

Foșnesc încă un murmur din mătase moale.
Îl desfășor încet. Îl împletesc cu fir din mine.

Îl moșmondesc apoi în ghem la loc,
Mă suflu iar ușor. Îți alerg vântul.
Îi balansez miscarea. Și cu putere, iarăși, suflu.
Nu trebuie s-ating deloc Pământul.

Vreau să mă las alunecată încetișor cu totul înspre tine.
Ușor-ușor să îmi cobor din somn, din mine,
tot sărutul.

M-auzi măcar acum cum murmur??
Mă mișc un pic greoi..! Din ce in ce mai greu
respir prin murmur prăvălit nătâng,
Mă tot rostogolești prin al tău sine.
Mă-nțepi, mă-ntrebi și te întrebi,
eu caut să îți și răspund..
Dar ce se-aude? Poc…și …trosc..și…bufff!!
Și cade-un murmur. Ultimul.
Se scurge leșinat prin vine.

Și-acu mă tot împiedici.
Și-mi dai și brânci într-una;
Nu-mi place să îți lăcrimez furtuna.
Mă risipești cu mult curaj.
Îmi dai și-un cot. C-un gând.
Mă și încrunți prin vis.
Mă umpli de noroi, îngreunezi minciuna,
Îmi mai adaugi și un plâns. Încă un rând.
Mă-mpingi acum de-a-dreptul..!
Mi-alungi până și umbra tu acum.
Cu mâna.

Pictezi apoi un nor extrem de mare.
Pe un cer mic și senin.
Acoperi luna toată cu ploaie-nnegurată.
Nici vânt nu se mai întrevede.
De boltă înstelată.

Read all below

Adina Banea

Somnurile noastre

Simt răsuflarea ta,
ce îmi agită pleoapa.
Nu vreau să îmi deschid însă un ochi,
îmi place să-mi alinti tu noaptea.

Aproape văd cum mă cuprinzi în braţe strâns,
când eu îmi dorm atingerile tale.
Te simt, să ştii, când îmi descrunţi
tristeţile de seară, în îmbrăţişare.

Se înserează şi mă-nveselesc deja,
ştiu că deja tu vii spre mine.
Mi se întâmplă zâmbet calm acum,
plin de tandreţe şi iubire.

Read all below

Adina Banea