Copilul meu

drumul tău, copile drag, să‑ţi vezi cu ochii bucuria,
din când în când să‑mi stai în prag, să îmi ierţi nevrednicia.
pe drumul tău, tu să urmezi doar steaua care are rouă
şi să îţi faci cumva, de poţi, un colier din balta‑ţi nouă.
pe drumul tău am mers şi eu, şi tare‑aş vrea
că tu să îţi urmezi, mereu, doar calea ta.
să faci cum vrei, cum ţie‑ţi place,
nu cum vreau eu, şi‑am să‑ţi dau pace.
pe drumul tău, copile drag, mergi tu… nu eu, ştiu prea bine
că am săpat şi am aflat ce bine‑i să faci ca tine.
tu faci şi tu suporţi dorinţa ce ai luat‑o
atunci o să‑ţi asumi mereu, iar eu povaţa ce ţi‑am dat‑o
pe drumul tău au mers izvoare, păduri şi munţii dezgoliţi,
ei te ascultă şi‑ţi dau savoare, dar tu păşeşte liniştit,
de ei tu să ai grijă ca de‑un frate, cu ei poţi tu vorbi mereu,
au fost acolo şi‑au dreptate, tu să‑i iubeşti aşa mereu.
pe drumul tău, copile drag, să îţi aduni frunze de soare,
să ai averi culturi morale, când vrei un dar să‑l oglindeşti…
o carte să împărtăşeşti,
un talisman cu vocea ta poţi oferi oricui te vrea,
copil de eşti şi vei rămâne, să ai un suflet minunat,
să nu uiţi că azi e mâine, tu să te joci neîncetat.
să‑ţi faci din zâmbet obicei, iar harul să‑l împarţi cu ei…
cu munţii tăi, cu‑al tău stejar, tu pentru mine…
mi‑eşti chihlimbar…


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De ce ?!…1 reader now

de ce eşti ieftin, dragul meu?
când eu credeam în veşnicie, tu ai venit să‑ţi vinzi iubirea
pe un castron cu fantezie.
ai zis că noi putem trăi cu vise, multe, sincere suspine
şi ne‑am trezit a doua zi mult mai săraci şi făr’ de poezie.
de ce eu gratis ţie m‑am vândut?
când tu credeai că voi muri ofrandă, adusă marelui sărut
ce m‑aştepta întins pe‑o barcă,
dar barca pe fundul apei dusă fuse, şi eu tot gratis mă dădeam,
cerşind iubirea ta nespusă, ca pe o scoică într‑un ocean.
de ce eşti ieftin, dragul meu? de ce sunt eu mereu pe gratis?
eu visez când tu asculţi
şi tu visezi când eu ascult, nimicuri spuse într‑o doară,
făcute lungi troiene parcă, doar sufletul să ne tot doară.
de ce mereu aceeaşi întrebare? de mă iubeşti şi cum e oare?
de ce cerşim doar adevăruri? de ce iubeşti fără să ceri?
de ce? tot credem despre alţii, că sunt ceea ce nu tu speri.
de ce? tot ziua ca şi noaptea venim aceiaşi oameni noi,
tot dând farmecul iubirii, mereu aşternem lucruri noi.
de ce e greu să ne despărţim d‑un cerşetor ce este gratuit
şi nu putem să‑ntindem mâna, când doar, tot noi cerşim…
nimic.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Cãutãri

m‑am împiedicat de mine,
eram răsturnată şi plină cu tine.
m‑am împiedicat de noi,
adun linişte aruncată în doi.
m‑am împiedicat de lume,
înşirând cuvinte fără a spune,
adunând sentimente pierdute,
las lumea să spună nevrute.
m‑am împiedicat de gânduri,
pluteau în suflet, adunând rânduri,
rânduri de lacrimi cristaline,
găsite în odăi prăfuite cu mine.
m‑am împiedicat, adunând dimineţi,
rând pe rând, căutând prin ferestre,
soarele răsare, sau nu mai este.
m‑am împiedicat vânând dimineţi.
m‑am împiedicat de dragoste.
era acolo, mă aştepta surâzând,
să‑mi spună că îmi împarte
acea părticică dătătoare de moarte.
m‑am împiedicat de mine.
eram fericită şi plină cu tine,
m‑ai ridicat de pe jos,
ai spus doar atât „te rog frumos“.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Tãcere1 reader now

ce‑mi place să te iubesc în tăcere!
numai sufletul meu urlă de durere,
numai inima strigă cu lacrimi,
numai tăcerea se transformă în patimi.
ce patimi duioase îmi stau pe obraz!
se scurg în cristale sparte,
adun de pe jos acele şoapte,
ce‑mi place să te iubesc în tăcere!
aş striga, dar gândul nu mă lasă,
mă ţine prizonieră în vis, iar visul se pune pe farse.
tu pe mine atunci m‑ai iubit
şi‑mi vine să‑mi refuz orice şansă.
tot ce este în noi plămădeşte un vid,
să‑mi chem aspiraţia nocturnă,
să‑ţi vând diafan un delir, ce‑l ştii cum răsună…
să‑mi ţină de cald, un fior, atingerea ta mă dărâmă.
ce‑mi place să te iubesc în tăcere,
să ştiu că doar tu mă auzi
şi‑atunci când vremea îmi piere,
să ştiu c‑am iubit ce‑am dorit.
tu mă auzi?


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Toamnã

ce poţi iubi, mai mult decât toamna?
în zborul lor şi frunzele iubesc,
iar în căderea către cerul ce-l privesc
îşi tot şoptesc…
ce poţi iubi mai mult decât pe ea, da, ea, toamna?
când soarele îţi arde sufletul oftând,
este blând şi îşi schimbă culoarea
cu fiecare zi, mai mult.
ce poţi iubi, mai mult decât o toamnă?
când iarba pleacă la culcare
şi crizantema întreabă aşa, zâmbind,
sunt eu o prea frumoasă floare, sau sunt făptură de iubit?
ce poţi iubi? în toamnă?
iubeşti castanul dezgolit, şi chiar stejarul are‑n palmă
făptura lui de ghindă ruginit
cât poţi iubi, într‑o toamnă?…


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.