Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
Am tot vorbit, în diverse rânduri, despre rolul de amantă versus soţie.
Astăzi, într-un interviu scurt, concret şi la obiect, desfăşurăm secretele unei femei amante, care sub secretul anonimatului mi-a acceptat câteva întrebări cu răspuns sincer pentru voi.
Cât de greu este să-ţi vezi iubitul în ritm alert, să te săruţi pe ceas, să nu ai nici măcar gând să-i spui probleme ori necazuri..căci în timpul scurt pe care-l petreceţi împreună preferi să va iubiţi?
Nici nu știu ce să răspund…Mi-a fost îngrozitor de greu ani de zile..însă se pare că a început să-mi devină stil de viaţă în cele din urmă.
Cu timpul, cele 3-4 ore furate iniţial, s-au transformat în 3-4 zile.
Acum deja ne petrecem împreună mai tot timpul .
Crezi că trece mai greu îndrăgosteala dacă o petreci pe fugă? Dragostea durează astfel, mai mult decât cei 3 ani prezisi ca și timp maxim de iubire de către Frederic Beigbeder?
Nu cred în teoria conform căreia dragostea durează 3 ani. Dragostea durează o viaţă dacă o trăieşti iubind.
Nu asta-i și teoria ta?
Ba este, dar nu înseamnă totodată că-mi încadrez toate teoriile proprii în general valabil pentru o majoritate.
Emit idei, păreri, dar mai întreb și altele de obicei, nu e firesc așa??!?
Și revenind la oile noastre, ai dubii vreodată în ce vă privește? Nu este, pe de altă parte, inacceptabil să-i tot asculţi scuzele când vin sărbătorile de Crăciun, de Paşte..spre exemplu, când iarăşi şi din nou, el stă cu familia? Pe care tu ştii şi simţi şi vrei să crezi totodată, că o doreşte din ce în ce mai puţin în favoarea ta?
Este greu să nu-i dorm în braţe. Îmi este greu să-mi trăiesc tinereţea tot sperând că-şi doreşte un permanent al meu cu el. Noapte zi.
Astăzi însă, am ajuns la concluzia că prefer clipe furate decât ani pierduţi în minciună.
Îmi place să cred că viaţa lui sunt eu şi că trăieşte constrâns într-o căsnicie unde nu sunt de împărţit sentimente de dragoste, ci doar minciuni furioase.
Nu mi-ar plăcea să ştiu că de mâine-i sunt soţie şi că voi suferi astfel mai mult decât sufăr acum în statut de amantă.
Ce motive invocă iubitul tău, pentru faptul că încă îşi mai menţine verighetă veche pe mâna dreaptă? De ce nu divorţează pentru a fi voi doi zi de zi împreună??
Mă gândesc că fiind totuşi o relaţie de 9 ani nu există dubii că vă iubiţi…iar atunci, nu înţeleg de ce nu vă iubiţi şi public, de ce să continuaţi ascunşi, pentru restul ceilalţi el menţinându-şi încă această relaţie căsătorită de convenienţă…
E dificil la noi. Printre altele aşa, nu poartă verighetă.:))
Nu ştiu de ce nu divorţează..motivele lui pe care ieri nu le puneam sub umbra îndoielii, azi mi se par firave.
Nu le mai cred, dar nici nu le mai întreb, căci nu cred că se pot actializa veridic pentru mine oricum.
Ce să zic?!? M-am obişnuit aşa.. Într-un fel mi-e bine, într-un alt fel, îmi lipseşte stabilitatea, echilibrul unei familii. Un copil îmi mai lipseşte iarăşi. Un Revelion împreună. Şi de-astea.
Însă decât minciună unei familii instabile emoţional, prefer aşa. De aceea nici nu insist probabil cu pretenţii de verighetă a noastră şi mi-o tot abţin momentan.
M-am adaptat în rol veşnic de iubită a lui.. De teamă probabil că dacă aş fi nevasta, aş păţi ce păţeşte soţia lui actuală. Sau nu ştiu..aşa cred cel puţin…!
Poţi să-mi spui cum v-aţi cunoscut? În ce conjunctură, câţi ani aveai...
Normal că pot. Mi-a cumpărat o îngheţată când eram în liceu. Pentru că din greşeală, când stăteam la rând în spatele lui în parc, în Cişmigiu, a dat peste mine şi m-a pătat toată cu îngheţata pe care tocmai şi-o cumpărase..
Amuzant momentul..îl ţin minte cap coadă. M-am îndrăgostit de el atunci brusc, total şi iremediabil.
De câte ori vă vedeţi săptămânal? Îi găteşti? De curiozitate, te-ntreb..
La început, rar..o dată pe saptămână. Acum e invers..doar duminica nu ne vedem. Îi și gătesc, da…dar mai gătește și el câteodată însă..!
Încă mai ai vise de ” tu cu el” împreună, într-un viitor apropiat? Sau refuzi să-ţi mai pui întrebări, nemaidorind răspunsuri?
Vise am încă, da. Eu cu el împreună şi cu o fetiţă a noastră.
Nu refuz să-mi pun întrebări, doar că nu mă mai gândesc că…”anul acesta rămân însărcinată sigur.” Nu ştiu când încă, dar tot sper că va fi curând.
Nu te simţi totuşi un pic lezată, că nu găsesc alt cuvânt acum, pentru faptul că nu eşti femeia cea mai importantă din viaţă bărbatului pe care-l iubeşti din tot sufletul de atâta vreme?
Sunt omul cel mai important din viaţa lui.
Statutul public nu-i important, doar cel al sufletului.
Crezi că lui i-ar fi uşor în locul tău? Crezi că ar accepta să sufere atât de mult din iubire, precum o faci tu?
Eu nu sufăr. Iubesc şi sunt iubită.
Mă sacrific un pic poate, da, ai dreptate.
Şi da, cred că lui i-ar fi mai greu decât îmi este mie. Bărbaţii vor mult, dăruiesc însă întotdeauna mai puţin.
Remuşcări ai? Vis a vis de soţia lui, mă refer..
El ar trebui să aibă. Eu nu am deloc.
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
Iubirea, acceptarea, respectul, sentimentul de a fi dorite, siguranța, pasiunea toate acestea sunt lucruri pe care femeile și le doresc într-o relație. Evident că există și altele și că în plus, fiecare persoană are dorințe specifice, însă astăzi îmi doresc să mă axez în special pe aspectul specific al siguranței emoționale în relațiile de cuplu.
Provocarea cu care ne confruntăm pentru satisfacerea acestei dorințe constă în faptul că sentimentul de ”siguranță” este generat uneori de dinamici opuse, fapt ce poate crea conflicte în cuplu. Modul în care o femeie se simte cu partenerul ei se poate schimba de la un moment la altul, și tocmai din această cauză ea poate să îi producă bărbatului un sentiment de confuzie deoarece pare să dorească două lucruri diametral opuse. Dacă am deveni conștienți de paradigmele de convingeri care intră de fapt în conflict în astfel de momente, probabil că tot acest iureș de întrebări nedumerite ar căpăta un sens și am fi capabili ast6fel să ne și eliberăm de stareaincertă de care ne-am lăsat copleșiți.
Ne-ar trebui inițial să înțelegem o parte dintre aspectele importante ce creează sentimentul de siguranță într-o relațiede cuplu. Acceptarea necondiționată a unei femei de către un bărbat înseamnă că acesta nu o judecă și nu o critică. Ea poate să comunice sincer, să fie ea însăși, și să se simtă în siguranță din punct de vedere emoțional.
Femeile se simt în siguranță din punct de vedere emoțional cu un bărbat care va fi disponibil din punct de vedere emoțional, sincer, de încredere și autentic. Acestea sunt calități emoționale pe care le pot respecta și admira femeile la un bărbat. Un bărbat care dă dovadă de caracter și profunzime emoțională este un bărbat care știe cine este și se place. Iubirea sa de sine este atât de puternică încât nu are nevoie să câștige simpatia altora încercând să fie ceva ce nu este. Puterea lui nu este de natură fizică, ci ține de claritatea minții și emoțiilor sale. Acestea sunt calități pe care femeile nu doar că le admiră, dar care le și determină să se simtă în confort emoțional. Sunt de părere că acest bărbat trăiește cu integritate emoțională.
Un alt factor care creează un sentiment de siguranță pentru femei este convingerea că relația este solidă și va merge. Atunci când un bărbat își petrece timpul ocupându-se de activități simple, cum ar fi gătitul și curățenia împreună cu partenera sa, transmite acesteia mesajul că este dedicat relației respective. Nu are rost ca femeile să își investească timpul într-o persoană care le-ar putea părăsi curând. Ele vor să știe dacă partenerul lor are abilitatea și dorința de a le reflecta dorința de angajament emoțional profund.
Există și teama că, după ce s-au atașat emoțional de un bărbat, se vor despărți. Este normal să ne punem întrebări cu privire la viitorul relației. Uneori, femeile doresc să se simtă în siguranță față de durerea potențială reprezentată de o inimă frântă. Vor să evite emoțiile asociate cu singurătatea. Acest tip de siguranță are legătură de fapt cu autoprotejarea de emoțiile dureroase rezultate din temerile de despărțire și singurătate. Atunci când un bărbat este distant din punct de vedere emoțional și fizic, acest lucru poate să le trezească femeilor sentimente de singurătate și de teamă de despărțire. Căutarea acestui tip de siguranță emoțională poate să ducă la o dramă emoțională.
Pentru a-și alunga temerile de a trăi singură, femeia va face eforturi pentru a-și păstra partenerul aproape. Ar putea să îl critice pentru că iese într-o seară cu băieții. Atunci când își descurajează partenerul să facă alte lucruri, crește însă de fapt timpul pe care îl petrec împreună. Un comentariu critic este un mod de a îi respinge comportamentul astfel încât să evite criticile pe viitor. Atunci când arată că este tristă, bărbatul va observa și ea va primi ce vrea. Dacă are loc o schimbare emoțională mare, dinamica poate să includă mânie și gelozie. Este posibil ca bărbatul să ajungă să se simtă vinovat pentru că a făcut ceva ”greșit” și a supărat-o. Este posibil ca bărbatul să dorească să evite ieșirile cu băieții pentru a nu trebui să se mai confrunte cu reacția ei emoțională.
Dorința unei femei de a avea o relație apropiată cu partenerul ei poate să rezulte din integritatea ei emoțională. Dorința de a petrece timp cu partenerul ei pentru a se distra și a crea împreună poate să fie complet autentică. Atunci când trăiește cu integritate emoțională, sentimentul de siguranță este normal, din moment ce împreună reprezintă o forță mai puternică decât atunci când era singură. Nu mai trăiește cu integritate emoțională atunci când motivația ei pentru a petrece timp împreună este să nu fie singură.
O femeie care trăiește cu integritate emoțională poate să ceară ce dorește, inclusiv să petreacă timp cu partenerul ei. Uneori, ne este foarte greu să discernem dacă acționăm ca urmare a dorințelor noastre sau pentru a ne evita frica. Un mod de a ne da seama este observarea reacției emoționale atunci când nu obținem ce dorim.
Situația pare imposibilă. Dacă un bărbat este de acord, poate să îl considere slab. Dacă nu, va crede că nu îi pasă de ea. Este imposibil și pentru femeie. Dacă nu face un efort pentru a se apropia de el, poate să se simtă incomod și să îi fie teamă de singurătate. Dacă face eforturi pentru a-și ține partenerul aproape, acționează din frică și riscă să devină obsedată de control și să își piardă respectul pentru ea și pentru partenerul ei.
Pare imposibil doar dacă ne limităm opțiunile la strategiile compensatorii de control. Dacă dorim să descoperim fericirea adevărată în relațiile noastre, va trebui să renunțăm la convingerile și presupunerile care creează temerile dureroase și comportamentele de control. Va trebuie să căutăm o soluție emoțională în afara celor sugerate de mintea noastră ca soluție pentru temeri.
Iubirea adevărată în relații este prezentă atunci când nu există teamă.
Teama de a fi singuri este combinată cu presupunerile și convingerile privitoare la experiență și la noi înșine. De obicei, aceste convingeri implică ideea că nu suntem suficient de buni, că nu merităm să fim fericiți, sentimente de auto-respingere și de a fi respinși de alții. Aceasta este o emoție dureroasă de care oamenii vor să fie protejați. Aceste convingeri sunt minciuni și există doar în minte noastră. Pentru început, au existat multe momente când am fost singuri și fericiți. Doar că am învățat să asociem singurătatea cu nefericirea. Atunci când eliminăm convingerile de bază de auto-respingere, nu ne mai temem de singurătate și lăsăm loc acceptării și iubirii de sine. Schimbarea convingerilor elimină și nevoia și comportamentul de a fi obsedați de control în ceea ce-l privește pe partenerul nostru. Iubirea adevărată înflorește în absența temerilor.
Ce motivează un bărbat să fie cu partenera sa?
Avem mai mult decât suficiente materiale pentru a discuta despre jumătatea de relație a bărbatului. Motivele și integritatea bărbatului cu sine însuși sunt complet necunoscute. Ar putea să răspundă la cererea partenerei sale doar pentru că o iubește și vrea să fie fericită. Astfel trăiește cu integritate emoțională deplină. Cu toate acestea, un bărbat pe care reacțiile ei îl fac să se simtă incomod sau care se simte vinovat nu mai trăiește cu integritate emoțională. Chiar dacă acțiunea lui de a petrece timp cu ea este la fel, motivele sunt diferite. Ceea ce se întâmplă în mintea bărbatului cu emoțiile și convingerile sale este complet diferit. Acest exemplu se referă mai mult la percepția femeii privitoare la bărbat decât la bărbat în sine.
Din punctul meu de vedere, există un procent mic de bărbați care trăiesc cu adevărat cu integritate emoțională. Aceasta este pierderea bărbatului. Calitatea emoțională a vieții sale ar fi mult mai frumoasă, dar ar și emite o senzație de atracție pentru femeie. În profunzimea integrității sale emoționale, o femeie dorește să fie cu un bărbat profund din punct de vedere emoțional. Nu toate femeile se simt comod într-o astfel de situație, dar, la un anumit nivel, toate își doresc o conexiune emoțională profundă.
O femeie poate să aleagă să aștepte un bărbat care dispune de caracterul și integritatea pe care ea le respectă și le dorește. Cu toate aceste, în timp ce așteaptă, ar trebui să se și pregătească. Atunci când va fi cu un bărbat integru nu va fi la fel ca atunci când a fost cu alți bărbați. El va căuta o parteneră care îl va trata cu același nivel de iubire necondițională cu care se tratează pe sine. Dacă ea își aduce judecățile, temerile și reacțiile emoționale în relație, el ar putea decide că preferă să fie cu altcineva.
Atunci când o femeie întreabă încotro se îndreaptă o relație, adeseori întrebarea este pusă de mai multe aspecte ale personalității ei. În mod autentic, ea dorește să știe dacă bărbatul dispune de profunzimea emoțională necesară pentru un angajament mai mare sau dacă acesta este limitat de temerile sale. Cu toate acestea, ar putea să întrebe și pentru că teamă îi impulsionează mintea să caute simboluri de siguranță în relație. În acest caz, motivația ei de a ști este asociată mai mult cu teama decât cu profunzimea sentimentelor ei.
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
Fiecare rasă de câini are ceva special, dar unele dintre ele pur și simplu îți topesc inima, mai ales când sunt pui. Uite o listă cu cei mai adorabili câini.
10 – Buldogul englez
Aceste creaturi leneșe, pline de riduri pot face până și cea mai serioasă persoană din lume să zâmbească. Sunt foarte docili, prietenoși și în ciuda înfățișării lor, sunt de fapt foarte curajoși.
Buldogii sunt bine-cunoscuți pentru modul în care se înțeleg cu copiii și cu alte animale de casă, deci ei nu îți vor face probleme prin casă. Adoră să doarmă și nu cei foarte activi. Un buldog este câinele perfect dacă ai o familie cu copii.
9 – Labradorul
Acești câini pufoși fac parte dintr-o rasă de mărime mare, dar sunt cei mai adorabili pui de câine. Sunt foarte activi și adoră apa și să înoate. Au fost numiți labrador datorită capacității lor de a aduce mingile fără să le strice. Blana lor aurie le dă un aspect special, poate de aceea sunt atât de folosiți în reclamele TV.
8 – Buldogul francez
Francezii, așa cum sunt adesea numiți, sunt o rasă de mărime mică a câinelui domestic care face pe toată lumea să zâmbească prin comportamentul lor răutăcios. Sunt adesea numiți clovnii lumii câinești deoarece sunt foarte amuzanți și plini de viață. Acești câini latră rar și sunt foarte blânzi cu copiii și alte animale de casă.
7 – Pomerania
Numiți după regiunea Pomerania din Europa (astăzi între Germania și Polonia), această rasă de câini a fost foarte apreciată de regina Victoria. Aspectul lor jucăuș face pe toată lumea să îi iubească. Ei sunt foarte prietenoși și plini de viață, dar uneori devin agresivi față de alți câini. Această rasă este destul de ușor de dresat și știu cum să obțină ceea ce doresc de la stăpânul lor.
6 – Regele cavaler Charles Spaniel
Această rasă este clasificată ca un câine jucăuș și este una dintre cele mai populare rase din Regatul Unit, de unde este și originar. Acești câini sunt foarte afectuoși, liniștiți și dornici să vă mulțumească. Le place să socializeze cu alți câini, indiferent cât de mari sunt aceștia.
05 – Saint Bernard
Cu toate că sunt foarte mari, Saint Bernarzii sunt foarte blânzi și liniștiți în preajma oamenilor, mai ales de față cu copiii. Oricum, din cauza dimensiunii lor care poate ajunge până la 120-140 kg, este important să îi dresăm încă de pe vremea când sunt pui. Atunci când aceștia sunt mici, ei sunt într-adevăr adorabili și energici, iar atunci când cresc o să fie prietenii tăi loiali.
04 – Basset
Acești adorabili câini cu picioare scurte, cu urechile lor pendulare, ar topi inima oricui. Ei au o structură de piele care atârnă și care îi face să pară un pic triști. Această caracteristică specială le oferă un plus de farmec. Ei sunt o rasă destul de gălăgioasă, dar sunt, de asemenea, foarte blânzi si jucăuși.
03 – Yorkshire Terrier
Câinii Yorkshire sunt mici și drăguți, dar ei se simt foarte importanți. Ceea ce le place cel mai mult este să fie în centrul atenției. Sunt ultra-protectivi și când ei, de fapt, nu își dau seama cât de mici sunt. De multe ori, ei încearcă să atace câini care sunt de 10 de ori mai mari decât ei.
02 – Pug
Câinii Pug sunt una dintre cele mai amuzante rase datorită caracteristicilor lor faciale și temperamentului unic. Ei sunt destul de leneși și le place să tragă câte un pui de somn. De fapt, le place atât de mult să se relaxeze încât adesea devin obezi. Acesta este motivul pentru care au nevoie de o dietă adecvată și de activitați fizice regulate.
01 – Bichon maltez
Acești câini drăgălași sunt extrem de prietenoși și energici. Blana lor moale albă și ochii mari și negri sunt caracteristicile care îi fac una dintre rasele cele mai indragite din lume. Ei sunt inteligenți și ușor de dresat, iar speranța lor de viață este destul de mare. Bișonii sunt cu siguranță însoțitorii perfecți.
Căutarea fericirii pare să fie un lucru important.
Ne este esențial să prindem fericirea de mânecă odată pentru totdeauna, nu-i așa? Ne căznim apoi s-o ținem aproape, să nu ne mai scape cumva vreodată. Cât de importantă ne este totodată și bunăstarea emoțională? Ambele reprezintă motivații prioritare pentru suflet pentru a fi împlinit, pe care lumea le percepe odată cu nevoile elementare de supraviețuire.
Abraham Maslow a subliniat acest lucru acum mult timp, în ierarhia de nevoi. Atunci când o persoană este stă confortabil din punct de vedere fizic și nu mai este stimulată de frica de a muri de foame sau de frig, plăcerea emoțională îi devine ținta principală. Fericirea poate lua multe forme, însă este elementul motivant ce stă la baza majorității deciziilor noastre.
Chiar și cu un instinct natural, ori cu o confirmare constituțională, cu toate eforturile noastre adunate, se pare că mai degrabă suntem capabili însă, de a crea haos emoțional și nefericire. Dar cum se-ntâmplă de ne ajunge această căutare a fericirii atât de distorsionată? și cum de ne duce deseori într-o direcție anapoda? Total greșită? Ne este ușor să discernem între senzația fizică de plăcere și cea de durere, însă emoțiile nu vor fi întotdeauna la fel de ușor de perceput. Iar asta pentru că ne lăsăm copleșiți de anumite convingeri personale eronate care tind să ne complice sentimentul real de bucurie ori gustul personal real al fericirii noastre.
Ia gândește-te spre exemplu la momentul când te hotărăști că este taman timpul pentru un shopping, căci te-ai plictisit de tot dulapul tău plin vârf cu haine mult prea..terne, seci și învechite de zile stătute veșted pe-un umeraș pe-acolo :)) Dacă nu vei cumpăra un palton, căci a venit toamna iar pardesiul vechi l-ai pătat anul trecut și nici vorbă să fi ieșit pata aceea orice-ai făcut și-ai dres pentru a-i da de cap tu ei, ei bine, atunci nu vei face decât să cumperi haine noi ce nici măcar nu-ți trebuiesc neapărat, dar despre care crezi că îți vor îmbunătăți înfățișarea. Atunci când ai senzația că ești atractiv, întotdeauna devii un pic mai fericit, nu este-așa??
Cumperi deci lucruri, considerând că astfel te vei simți mai bine, presupui că vei avea o stare psihică mai bună odată cu acel obiect nou achiziționat.
Impactul scontat vizavi de emoțiilor noastre este deci principalul factor motivator din spatele deciziilor pe care le luăm cotidian.
Însă fiecare persoană are presupuneri și convingeri diferite pe care consideră că trebuie să le respecte neapărat pentru a atinge emoția fericirii personale. Dacă vei putea satisface criteriile mentale personale, consideri că vei fi răsplătit cu emoții pozitive pe măsură, cel puțin pe termen scurt.
..doar că aceste convingeri după care ne ghidăm în subconștient sunt schimbătoare, astfel încât peste un timp, avem necesar din nou de a merge la cumpărături.:)
În cazul unui deținător de SUV, spre exemplu, care și-a achiziționat această mașină din cauza sentimentului de nesiguranță perceput în fostul Seat pe care-l simțea cam pirpiriu în cazul întâmplării unui accident nefast, Doamne ferește! aici deci, nu este vorba atât de mult despre atingerea unei stări de fericire, cât mai degrabă despre îndepărtarea prin intermediul unei mașini mai mari a gândurilor negre ce au la bază un sentiment de frică. Astfel el va ține minte că, în mare parte a te simți confortabil pe plan mental, înseamnă a evita un potențial lucru ce aduce cu sine neliniște, temere, ori care este cu potențial dureros din punct de vedere emoțional. Acest lucru implică strategiile de compensare: cumpăr o mașină mai mare și mai sigură totodată, astfel voi reuși să țin la distanță temerile și convingerile emoționale dureroase. Strategiile de compensare însă, nu elimină convingerile bazate pe frică, deși oamenii se bazează foarte mult pe ele pentru a-și controla temerile.
Deci spre ce ne îndreptăm majoritatea, în aceeași ordine de idei, pentru a ne împlini fericirea? Căutăm să îndeplinim criteriile care ne spun exact ce avem de făcut pentru a ne simți bine. Confortabil. Liniștiți. Iar asta poate însemna să faci lucruri doar pentru a compensa frici și convingeri legate de ceva dureros ce presupui că urmează să aibă loc. Scopul final este deci fericirea, iar toate convingerile, fricile, presupunerile și percepțiile din minte, dictează calea. Îți vei spune în minte astfel: „Voi fi fericit doar atunci când…” sau „Mă voi simți mult mai bine doar dacă…”
În căutarea plăcerii fizice primim un răspuns direct. În cazul plăcerii emoționale avem deseori o barieră de convingeri și presupuneri care ne filtrează eforturile.
Există vreo problemă în a căuta fericirea conform presupunerilor și convingerilor? Nu, nu neapărat. Doar în cazul în care ai urmărit criterii eronate, și în acest fel căutarea ta să te fi îndrumat spre atingerea nefericirii. Este posibil ca ceea ce presupune mintea noastră că ne va face fericiți să nu fie întotdeauna 100% și adevărat? Da!
Alegerea unei cariere care nu ne este compatibilă, relații cu inimi frânte ori criza vârstei de mijloc, toate acestea indică faptul că presupunerile noastre legate de fericire ratează deseori scopul final real. Mult din ceea ce ne-am întipărit pe viață în minte legat de ce ne face fericiți personal ori dimpotrivă, nu ne reprezintă aspirațiile noastre individuale, ci mai degrabă reprezintă influențe extrinseci.
Ce se întâmplă când mintea ne spune ce trebuie să facem noi pentru a fi fericiți, însă nu am găsit acele criterii mentale? Să zicemspre exemplu, că avem convingerea că vom fi mult mai fericiți dacă vom slăbi două kilograme. Creierul poate seta astfel o nefericire prezentă, o nemulțumire, în legătură cu trupul nostru grăsunel, doar pentru că încă nu am îndeplinit cerințele necesare (minus cele două kilograme) pentru a fi cu adevărat fericiți și mulțumiți. Când permitem sistemului nostru de convingeri să ne determine criteriile pentru fericirea proprie, definim în același timp în mod inconștient și mai multe motive de a fi în fapt nefericiți.
Dar ce se întâmplă atunci când criteriile mentale pentru a ne simți mai bine emoțional depind de lucruri pe care nu le putem controla personal? Dacă ne dorim cumva o avansare în funcție pentru a fi mai fericiți? Cu siguranță că da, firește, putem face una alta care să ne ajute în îndeplinirea acestui țel, însă nu putem determina altă persoană să ne avanseze ori să ne aprecieze un pic mai mult azi decât ieri. Astfel, crerierul se folosește de acești factori externi ca justificare pentru a ajunge la concluzia că nu suntem atât de fericiți pe cât am putea fi dacă am fi fost avansați. Ajungem nefericiți deci pentru că nu putem schimba circumstanțele externe. Dacă nu vom modifica criteriile mentale, vom rata în astfel de cazuri șansa noastră la fericire.
În încercarea noastră de a ne simți mai bine și mai fericiți, vom declanșa un soi de luptă pentru a ne fi recunoscute meritele astfel încât să merităm o avansare. Toate acestea nu însă pentru că ne-ar face cu adevărat fericiți în mod direct acest lucru, ci doar pentru că sistemul nostru de convingeri a stabilit acestea ca fiind mijloace necesare pentru un final emoțional pozitiv. Putem foarte bine să primim la un moment dat și avansarea, o mărire de salariu și recunoașterea faptului că suntem buni în job-ul practicat de noi, totodată se poate astfel să descoperim uimiți că nu suntem cuprinși de niciun val mult așteptat de bucurie nouă. De fericire.
Căutarea noastră după fericire s-a transformat într-o căutare a presupunerilor în sistemul nostru de convingeri. Problema în acest caz este că am considerat convingerile noastre false ca fiind și cele reale, autentice.
Dacă nu vom fi conștienți de modul în care structura convingerilor ne poate limita fericirea personală, este posibil să încercăm la nesfârșit să tot schimbăm factorii externi pentru a fi noi fericiți. Iar încercarea aceasta de a schimba lucruri ce nu depind în niciun fel de noi, ne poate aduna frustrări majore.
În genere dobândirea fericirii nu se va întâmpla în modul în care mintea crede că se realizează. Unii oameni sunt capabili să-și urmeze presupunerile și astfel să își satisfacă sistemul lor de convingeri în plan mental. Pot considera asta un real succes, se simt bine în legătură cu realizarea lor. Acest lucru nu funcționează însă pentru toată lumea.
Unii oameni sunt capabili să se simtă fericiți prin satisfacerea propriilor convingeri. Dar apoi convingerile lor se schimbă și ajung să gonească după alte noi presupuneri considerând că astfel se vor simți mai bine și tot așa mai departe. După un timp vor obosi gonind atâta ori vor ajunge demoralizați deoarece fericirea nu le durează.
Unii oameni încearcă întreaga lor viață să-și satisfacă convingerile din mintea lor și totuși nu ajung astfel niciodată să se simtă împliniți. Probabil că mintea lor schimbă ținta înainte ca ei să ajungă să o împlinească până la capăt.
Căutarea fericirii este însă absolut reală. Reprezintă o dorință naturală și autentică.
Cei care tânjesc emoțional la un nivel profund, nu vor fi satisfăcuți doar prin îndeplinirea criteriilor de convingeri despre ce ar trebui să îi determine doar să se simtă bine. La un nivel mai profund, este vorba doar despre dorința inimii ori despre satisfacerea unui lucru la nivel spiritual. Să răspundă acestor dorințe și nevoi este mult mai plin de înțeles și satisfăcător emoțional în plan personal, decât o simplă satisfacere a convingerilor în plan mental.
Pentru a crea și pentru trăi totodată o fericire autentică îți trebuie să înveți să nu gonești orbește convingeri false. Trebuie să-ți urmărești atent scopul final al emoției și nu să zburzi alergând primul gând pe care creierul ți-l trimite, considerându-l mijlocul necesar pentru a împlini țelul fericirii și al împlinirii personale.
Atunci când vom căuta fericirea prin satisfacerea îndeplinirii convingerilor, ignorăm de fapt involuntar scopul și astfel devenim atașați de presupuneri.
O mașină nouă, haine multe noi ori o dietă care ajută scăderea în greutate cu două kilograme într-o săptămână garantat, reprezintă doar mijloace ce conduc spre o emoție bazată pe convingeri și atât, nimic mai mult. O convingere care se poate schimba în timp, odată cu ea schimbându-se și emoția.
Când nu vei avea control asupra convingerilor tale, atingerea fericirii devine o țintă mișcătoare.
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
m‑ai făcut dependentă de tine
să‑ţi ascult sufletul, ca în poveşti,
povestea mea începe cu tine,
nici n‑ai idee cât… de mult te iubesc!
m‑ai făcut dependentă de ochii tăi
şi‑mi place cum priveşti, tu spre mine,
cu adierea ta mă îmbrăţişezi,
iubesc toată culoarea din tine.
m‑ai făcut dependentă de mirosul tău,
şi foşnetul îmi pare că‑l simt
când desculţă picioarele îmi plimb
prin tot regatul tău,
m‑ai făcut dependentă de tine,
te aştept cu inima‑mi frântă
şi‑n puţinul timp dăruit de tine
vreau să‑ţi aud doar culoarea cea sfântă.
m‑ai făcut dependentă de ploaia din tine,
când culori împrăştii în văzduh,
eşti singura iubire din mine,
eşti ruginiul pe care‑l respir şi-l aud
m‑ai făcut dependentă de tine,
cred că putem exista numai noi,
vreau să împart, cu tine, iubirea din mine,
eşti toamna ce‑mi place să iubesc în doi
tu… toamna.
Sunt timp angrenat unei toamne, sau poate angrenat unei iubiri fãrã margini, ataşate unui vid lãuntric. Un vis şi mã uimesc la fiecare clipire. Un cãlãtor printe aştrii şi-mi place sã trãiesc într-o lume perfectã de dor. Sunt suma timpului meu paralizat de singurãtate. Sunt absolutul transformat într-o iluzie albastrã. Sunt definitivul iubirii adus la marginea fiinţei mele trãind cu sentimentul unei dragoste eterne. Dar când alunec în afara lumii, mã pot încondeia. Aşa sunt eu … Mimi !
De cel din adolescență nu-mi mai amintesc așa intens… însă acești 18 ani de căsnicie îi ador… Îi ador cu toată ființa mea. Îi respir și mă hrănesc din ei. Și din cei ce vor urma… Pentru că știu că vor fi cel puțin la fel de frumoși ca cei 18, care la ràndul lor, au fost – fiecare în parte – mai frumoși decât cei anteriori.
Nu știu să explic, dar știu că e așa: fiecare an ce va urma, va fi mai fain decât cei ce au trecut! Îi aștept cu drag!
Nu mă tem de ei, nu mă tem de bătrânețe, pentru că nu voi fi bătrână niciodată!
Poate voi fi mai matură, sau poate mai înțeleaptă, sau poate mai echilibrată, sau poate toate la un loc… dar bătrână, nu!
Bătrână niciodată! Poate mai tânără..da! DA, mai tânără cu siguranță!
18 ani…în fiecare secundă am simțit la fel: M-am născut pentru el și ori-de-câte-ori m-aș mai naște, tot pe el l-aș alege!
Pe el, pe soțul meu… DA!
Trecuseră 3 ani de atunci.
În definitiv şi pe scurt, trecuse prea mult.
Prea mult timp cu ură, fără speranţă, încercând să fac totul singură.
Credeam că nu o să îmi mai doresc să găsesc vreodată pe cineva. Credeam că nu mai există oameni calmi, buni, blânzi, care să mă iubească pentru ceea ce sunt.
De fapt eu credeam că nu mai există băieţi care să iubească în general.
Credeam că eu nu o să fiu văzută niciodată aşa cum vreau de către un bărbat. Credeam că blonzii sunt frumoşi doar în filme. Credeam că starea de îndrăgosteala a dispărut şi că eu nu o să o mai simt niciodată. Credeam multe lucruri care se spulberă încet, încet.
Unul câte unul, dispar ca lacurile după ploaie.
Credeam că nu o să te plac, credeam că nu o să ajungi adânc în mine cu un singur sărut. Credeam că un băiat domol nu e ce îmi doresc şi acum… Acum mă topesc să mă adâncesc în braţele tale pline de muşchi. Muşchi de la muncă, nu de la sala. Ne întâlnim mereu seara. Cu fiecare întâlnire îmi bate inima mai nebuneşte.
Cine e tipa asta flower-power, îndrăgostită până peste cap şi cine e blondul ăla înalt şi binefacut care o ţine de mâna stânga?
Nu cred nici eu că sunt tipa aia despre care vorbesc gurile acelea care nu au ce face nici ziua, nici noaptea.
Nu eşti arogant cum am întâlnit până acum. Cred că eşti arogant doar când te lauzi prietenilor tăi cu mine.
Eşti dulce, sincer, bun, atent, educat şi nu înţeleg unde ai stat până acum ascuns. Nu înţeleg cum de mă vezi exact cum am vrut vreodată să fiu văzută.
E incredibil! Te uiţi în ochii mei când mă asculţi şi nu emani prostia aia a bărbatului care ascultă cu gândul în cu totul altă parte.
Dacă întorc capul în gura ta se lasă cu sărut. Nu ştiu ce e aşa irezistibil la mine, că mi-ai luat rujul de pe buze de când m-ai văzut, machiajul nu e sofisticat că nu îţi place, iar hainele… Am încercat să fiu cât mai simplă.
M-am trezit peste noapte îndrăgostită până peste cap, într-o stare de ameţeală totală în care nu mă credeam a mai ajunge vreodată. Zâmbesc fără motiv, zâmbesc unui telefon care îmi aduce mesaje frumoase.
Sar într-un picior aproape, când e vorba să mă văd cu tine, iar ieri era să plec din casă fără geantă şi telefon.
Îţi dai seama ce mi-ai făcut?
Mă, băiatule, mi-ai topit gheţarul de inimă!
Tu realizezi ce ai făcut aici? Că mi-ai stricat castelul? 2 ani m-am chinuit să îl cioplesc aşa de frumos. 2 ani de muncă în zadar! Dezastru de om ce eşti…!!
Acum nu mă mai pot imagina singură pe stradă, la terasă, adormind fără mesaj de noapte bună. Nu mai pot fi independentă! Mi-ai distrus zidurile! Mi-ai zădărnicit apărarea! Nici nu eşti conştient de ce mi-ai putut face, nu? Mai şi zâmbeşti cu zâmbetul ăla perfect. Hai să te sărut, să mă răzbun un pic!
Mă uit la telefon şi zâmbesc: am mesaj nou de la el. Când deschid telefonul zâmbetul lui blond cu dinţi albaştri îmi înseninează ziua oricât de înnorat ar fi afară. E o minune că mă iubeşte! E o minune că iubesc din nou. Nu credeam niciodată că mă voi îndrăgosti vreodată de altcineva. E atât de diferit de fostul meu.
El mă iubeşte aşa cum sunt, nu încearcă să schimbe nimic la mine. E ciudat să fii aceptat aşa cum eşti după ce toată viaţa oamenii apropiaţi ţie au vrut să te modeleze după bunul lor plac.
Uneori îl subestimez, îmi vine să fug. Atât de departe să nu mă mai găsească, apoi îmi revin zicându-mi: „Nebuno, unde vrei să fugi? După cine?” Să fug de cel care îmi iubeşte fiecare fir de păr pentru unul care nu mă va vedea niciodată cum mă vede el? Să-mi trag palme! Să-mi revin, doar, zic!
Acum fug! Mă sună marea cu lanuri de grâu pe malurile largi, nesfârşite de vise şi doruri întregi.
Redactor
În genere, este de dorit să existe o asociere între sex și dragoste, este de preferat să avem și o relație afectivă, nu doar una sexuală, în special în cadrul unei căsnicii, pentru o dezvoltare armonioasă și sănătoasă a cuplului.
Dar nu este însă neapărat necesar. Si nici obligatoriu.
Bineînțeles că este de dorit ca dragostea și sexul să coexiste, nu neapărat este și necesar însă, repet.
De altfel, am și auzit cazuri, oameni, chiar și printre persoane căsătorite, care spun că satisfacția sexuală poate fi chiar mai mare dacă nu ești legat afectiv, implicat într-o poveste romantică.
Acești oameni, de care vorbeam mai sus, consideră sexul lipsit de afecțiune destul de satisfăcător și tind să se dezvolte doar astfel personal din punct de vedere sexual, în special în prima parte a vieții; posibil la maturitate sau chiar spre bătrânețe să înceapă să pună accent și pe sex cu afecțiune, iar asta pentru că după o anumită vârstă nevoile și obișnuințele sexuale scad, libidoul, de asemenea, se diminuează.
După cum spuneam și-n alte rânduri, sexul reprezintă un impuls atât biologic cat și unul social, iar prin latura sa biologică este deci non-afectiv.
Atunci când necesitățile noastre sexuale biosociale ne împing să ne dorim impuls sexual fără (dar și cu) afecțiune, nu văd motivul pentru care se insistă atât de mult pe faptul că ar trebui să-i determinăm pe cei ce sunt adepții ambelor tipuri, să se simtă anormali, ori rușinați și neînțeleși.
Din altă persepectivă dacă am privi lucrurile, mă tem că există în lumea asta milioane de oameni, bărbați și femei deopotrivă, care din păcate, nu au capacitatea, ori au o capacitate redusă, de a simți iubire sau afecțiune. Spre exemplu, cei cu deficiențe psihice ori emoționale, sau oamenii insensibili genetic.
Dacă acești oameni nu-și rezolvă problemele legate de afectivitate și din moment ce majoritatea au cu siguranță și nevoi sexuale, de ce ar trebui să se simtă vinovați când fac sex cu un partener ce nu-l iubesc? Sunt convinsă că acesti oameni sunt suficient de dezavantajați din cauza acestor deficiențe fără a le mai spori și noi frustrarea, certându-le „anormalitatea”.
Întotdeauna am fost de părere că normalul nu are vreo limită și că granița dintre normalitate și anormalitate, chiar și din punct de vedere sexual, nu ar trebui trasată; am considerat mereu nefiresc să stabilim noi pentru alti oameni reguli de trăit viața lor.
Fiecăruia dintre noi ar trebui să-i fie îngăduit un stil personal de viață, și mi s-ar părea civilizat și firesc să înțelegem că nu întotdeauna funcționăm în norme și principii și trăiri, general valabile și unanim acceptate.
Eu spre exemplu trăiesc cu nevoie afectivă permanent. Chiar și sexual vorbind, tot așa funcționez.
Dar asta nu înseamnă că alții nu simt diferit.
Ori că n-au dreptul să o facă.
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
Interviu cu un bărbat despre femei, copii, despre relații de cuplu.
Vorbim astăzi despre importanța implicării tatălui în educaţia copiilor săi, despre rolul său în construirea personalităţii adultului ce va deveni din copil mic un om mare..totodată vom discuta despre relaţii de cuplu, din punctul bărbatului de vedere.
Interviu cu un părinte, optici de viaţă de cuplu din punct de vedere masculin. Reale şi veridice.
Interviu cu Ioan Pârvulescu, prieten virtual Pitch Me Now.
–Pentru a şti unde să te încadrez şi în ce direcţie ne va urma discuţia de astăzi, încep prin a te-ntreba dacă eşti adeptul căsniciei, al parteneriatului pe termen lung, sau dimpotrivă, consideri că statutul de bărbat singur îţi este mult mai potrivit?
–Eşti căsătorit? Şi dacă da, aveţi copii?
–Mă bucur s-aud asta. Chiar foarte tare!.. pentru că-mi place să discut cu oameni şi despre oameni fericiţi.
Aş intra un pic în intimitatea ta sentimentală de cuplu, dacă-mi permiţi intruziunea..şi te-aș întreba dacă simţi că şi soţia ta este la fel de fericită cu tine împreună? Şi dacă da, cum manifeşti iubirea către ea pentru a-i conferi linişte şi stabilitate şi încredere?
-Cât de important crezi că este, în reprezentare proprie, rolul tatălui în creşterea copiilor săi, totodată în formarea de principii sănătoase de viaţă? În conturarea personalităţii?
–În altă ordine de idei, ţi se pare necesar să te implici activ şi interesat în explicaţii corecte despre sexualitate? Cum îi explici, fiului tău , spre exemplu, sexul? Ce-i vei spune despre el când te va întreba chestii?
-Şi foarte bine ai făcut! În ultima vreme chiar observ prin jur numai cupluri plânse, care trăiesc în conflict, care divorţează. Chiar aveam nevoie şi de-un exemplu pozitiv, zic.
Revenind la oile noatre..că tot am adus vorba..se spune cum că, în genere, copiii au nevoie pentru o dezvoltare armonioasă a sinelui, să simtă dragoste şi nu război între părinţi.
Tu ce zici, eşti în acord cu teoria asta?
În aceeaşi ordine de idei, eşti de părere să continui no matter what, un parteneriat cu mama copilului tău? Chiar dacă nu mai simţi că ar mai fi iubire? fiind în beneficiul copilului acest lucru, datorită faptului că ai sentimentul cert că pentru cei mici este mult mai puternic un şoc emoţional ce categoric, că se ntâmplă în cazul divorţului între părinţi?
..sau e mai bine, tot categoric pentru copii, să desfăşuraţi o separare dacă nu mai există afecţiune, înţelegere, bunăvoinţă şi dragoste în relaţia de cuplu prezentă?
Separare, fără doar şi poate. N-ai ce să continui dacă simţi că vrei altceva şi nu mai există completare reciprocă şi sentimente afective puternice.
–Ce metode folosim pentru a explica argumentat şi înţelept, situaţii de viaţă greu de înţeles pentru un copil aflat încă la o vârstă imatură ?
–Cu siguranţă afectează dar, din păcate, nu putem întotdeauna să menţinem un echilibru al emoţiilor şi al stărilor.
Eu încerc să mă scuz mereu dacă am vreo izbucnire de moment necontrolată. Nu ştiu însă dacă reuşesc întotdeauna.
..Cam atât am avut de întrebat astăzi. Ai să mă întrebi şi tu ceva pe final de interviu??
–Hahahah..! Serios? Hai spune-o atunci!
–Mi se spune des…:) Asta pentru că vorbind cu oameni, în special când sunt mai însinguraţi sau pesimişti ori trişti..dacă în situaţiile acestea reuşesc să le ridic moralul cât se cât, îmi conferă o mulţumire sufletească şi mie personal.
Probabil că de aceea îmi şi este atât de uşor. Dar nu-ţi închipui acum că-mi ofer umărul pentru oricine vrea să plângă..nu! Doar acelora de la care simt empatie şi un o vibraţie pozitivă.
Sper că am fost suficient de explicită..:) ..și mulţumesc mult pentru interviu!
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
