De cel din adolescență nu-mi mai amintesc așa intens… însă acești 18 ani de căsnicie îi ador… Îi ador cu toată ființa mea. Îi respir și mă hrănesc din ei. Și din cei ce vor urma… Pentru că știu că vor fi cel puțin la fel de frumoși ca cei 18, care la ràndul lor, au fost – fiecare în parte – mai frumoși decât cei anteriori.

Nu știu să explic, dar știu că e așa: fiecare an ce va urma, va fi mai fain decât cei ce au trecut! Îi aștept cu drag!

Nu mă tem de ei, nu mă tem de bătrânețe, pentru că nu voi fi bătrână niciodată!

Poate voi fi mai matură, sau poate mai înțeleaptă, sau poate mai echilibrată, sau poate toate la un loc… dar bătrână, nu!

Bătrână niciodată! Poate mai tânără..da! DA, mai tânără cu siguranță!

18 ani…în fiecare secundă am simțit la fel: M-am născut pentru el și ori-de-câte-ori m-aș mai naște, tot pe el l-aș alege!

Pe el, pe soțul meu… DA!