Etichetă: fericire

Căutarea fericirii pare să fie un lucru important.

Ne este esențial să prindem  fericirea de mânecă odată pentru totdeauna, nu-i așa? Ne căznim apoi s-o ținem aproape, să nu ne mai scape cumva vreodată. Cât de importantă ne este totodată și bunăstarea emoțională? Ambele reprezintă motivații prioritare pentru suflet pentru a fi împlinit, pe care lumea le percepe odată cu nevoile elementare de supraviețuire.

Abraham Maslow a subliniat acest lucru acum mult timp, în ierarhia de nevoi. Atunci când o persoană este stă confortabil din punct de vedere fizic și nu mai este stimulată de frica de a muri de foame sau de frig, plăcerea emoțională îi devine ținta principală. Fericirea poate lua multe forme, însă este elementul motivant ce stă la baza majorității deciziilor noastre.

Chiar și cu un instinct natural, ori cu o confirmare constituțională, cu toate eforturile noastre adunate, se pare că mai degrabă suntem capabili însă, de a crea haos emoțional și nefericire. Dar cum se-ntâmplă de ne ajunge această căutare a fericirii atât de distorsionată? și cum de ne duce deseori într-o direcție anapoda? Total greșită? Ne este ușor să discernem între senzația fizică de plăcere și cea de durere, însă emoțiile nu vor fi întotdeauna la fel de ușor de perceput. Iar asta pentru că ne lăsăm copleșiți de anumite convingeri personale eronate care tind să ne complice sentimentul real de bucurie ori gustul personal real al fericirii noastre.

Ia gândește-te spre exemplu la momentul când te  hotărăști că este taman timpul pentru un  shopping, căci te-ai plictisit de tot dulapul tău plin vârf cu haine mult prea..terne, seci și învechite de zile stătute veșted pe-un umeraș pe-acolo :)) Dacă nu vei cumpăra un palton, căci a venit toamna iar pardesiul vechi l-ai pătat anul trecut și nici vorbă să fi ieșit pata aceea orice-ai făcut și-ai dres pentru a-i da de cap tu ei, ei bine, atunci nu vei face decât să cumperi haine noi ce nici măcar nu-ți trebuiesc neapărat, dar despre care crezi că îți vor  îmbunătăți înfățișarea. Atunci când ai senzația că ești atractiv, întotdeauna devii un pic mai fericit, nu este-așa??

Cumperi deci lucruri, considerând că astfel te vei simți mai bine, presupui că vei avea o stare psihică mai bună odată cu acel obiect nou achiziționat.

Impactul scontat vizavi de emoțiilor noastre este deci principalul factor motivator din spatele deciziilor pe care le luăm cotidian.

Însă fiecare persoană are presupuneri și convingeri diferite pe care consideră că trebuie să le respecte neapărat pentru a atinge  emoția fericirii personale. Dacă vei putea satisface criteriile mentale personale, consideri că vei fi răsplătit cu emoții pozitive pe măsură, cel puțin pe termen scurt.

..doar că aceste convingeri după care ne ghidăm în subconștient sunt schimbătoare, astfel încât peste un timp, avem necesar din nou de a merge la cumpărături.:)

În cazul unui deținător de SUV, spre exemplu, care și-a achiziționat această mașină din cauza sentimentului de nesiguranță perceput în fostul Seat pe care-l simțea cam pirpiriu în cazul întâmplării unui accident nefast, Doamne ferește! aici deci, nu este vorba atât de mult despre atingerea unei stări de fericire, cât mai degrabă despre îndepărtarea prin intermediul unei mașini mai mari a gândurilor negre ce au la bază un sentiment de frică. Astfel el va ține minte că, în mare parte a te simți confortabil pe plan mental, înseamnă a evita un potențial lucru ce aduce cu sine neliniște, temere, ori  care este cu potențial dureros din punct de vedere emoțional. Acest lucru implică strategiile de compensare: cumpăr o mașină mai mare și mai sigură totodată, astfel voi reuși să țin la distanță temerile și convingerile emoționale dureroase. Strategiile de compensare însă, nu elimină convingerile bazate pe frică, deși oamenii se bazează foarte mult pe ele pentru a-și controla temerile.

Deci spre ce ne îndreptăm majoritatea, în aceeași ordine de idei, pentru a ne împlini fericirea?  Căutăm să îndeplinim criteriile care ne spun exact ce avem de făcut pentru a ne simți bine. Confortabil. Liniștiți. Iar asta poate însemna să faci lucruri doar pentru a compensa  frici și convingeri legate de ceva dureros ce presupui că urmează să aibă loc. Scopul final este deci fericirea, iar toate convingerile, fricile, presupunerile și percepțiile din minte, dictează calea. Îți vei spune în minte astfel: „Voi fi fericit doar atunci când…” sau „Mă voi simți mult mai bine doar dacă…”

În căutarea plăcerii fizice primim un răspuns direct. În cazul plăcerii emoționale avem deseori o barieră de convingeri și presupuneri care ne filtrează eforturile.

Există vreo problemă în a căuta fericirea conform presupunerilor și convingerilor? Nu, nu neapărat. Doar în cazul în care ai urmărit criterii eronate, și în acest fel căutarea ta să te fi îndrumat spre atingerea nefericirii. Este posibil ca ceea ce presupune mintea noastră că ne va face fericiți să nu fie întotdeauna 100% și adevărat? Da!

Alegerea unei cariere care nu ne este compatibilă, relații cu inimi frânte ori criza vârstei de mijloc, toate acestea indică faptul că presupunerile noastre legate de fericire ratează deseori scopul final real. Mult din ceea ce ne-am întipărit pe viață în minte legat de ce ne face fericiți personal ori dimpotrivă, nu ne reprezintă aspirațiile noastre individuale, ci mai degrabă reprezintă influențe extrinseci.

Ce se întâmplă când mintea ne spune ce trebuie să facem noi pentru a fi fericiți, însă nu am găsit  acele criterii mentale? Să zicemspre exemplu, că avem convingerea că vom fi mult mai fericiți dacă vom slăbi două kilograme. Creierul poate seta astfel o nefericire prezentă, o nemulțumire, în legătură cu trupul nostru grăsunel, doar pentru că încă nu am îndeplinit cerințele necesare (minus cele două kilograme) pentru a fi cu adevărat fericiți și mulțumiți. Când permitem sistemului nostru de convingeri să ne determine criteriile pentru fericirea proprie, definim în același timp în mod inconștient și mai multe motive de a fi în fapt nefericiți.

Dar ce se întâmplă atunci când criteriile mentale pentru a ne simți mai bine emoțional depind de lucruri pe care nu le putem controla personal? Dacă ne dorim cumva o avansare în funcție pentru a fi mai fericiți? Cu siguranță că da, firește, putem face una alta care să ne ajute în îndeplinirea acestui țel, însă nu putem determina altă persoană să ne avanseze ori să ne aprecieze un pic mai mult azi decât ieri. Astfel, crerierul se  folosește  de acești factori externi ca justificare pentru a ajunge la concluzia că nu suntem atât de fericiți pe cât am putea fi dacă am fi fost avansați. Ajungem nefericiți deci pentru că nu putem schimba circumstanțele externe. Dacă nu vom modifica criteriile mentale, vom  rata în astfel de cazuri șansa noastră la fericire.

În încercarea noastră de a ne simți mai bine și mai fericiți, vom declanșa un soi de luptă pentru a ne fi recunoscute meritele astfel încât să merităm o avansare. Toate acestea nu însă pentru că ne-ar face cu adevărat fericiți în mod direct acest lucru, ci doar pentru că sistemul nostru de convingeri a stabilit acestea ca fiind mijloace necesare pentru un final emoțional pozitiv. Putem foarte bine să primim la un moment dat și avansarea, o mărire de salariu și recunoașterea faptului că suntem buni în job-ul practicat de noi, totodată se poate astfel să descoperim uimiți  că nu suntem cuprinși de niciun val mult așteptat de bucurie nouă. De fericire.

Căutarea noastră după fericire s-a transformat într-o căutare a presupunerilor în sistemul nostru de convingeri. Problema în acest caz este că am considerat convingerile noastre false ca fiind și cele reale, autentice.

Dacă nu vom fi conștienți de modul în care structura convingerilor ne poate limita fericirea personală, este posibil  să încercăm la nesfârșit să tot schimbăm factorii externi pentru a fi noi fericiți. Iar încercarea aceasta de a schimba lucruri ce nu depind în niciun fel de noi, ne poate aduna frustrări majore.

În genere dobândirea fericirii nu se va întâmpla în modul în care mintea crede că se realizează. Unii oameni sunt capabili să-și urmeze presupunerile și astfel să își satisfacă sistemul lor de convingeri în plan mental. Pot considera asta un real succes, se simt bine în legătură cu realizarea lor. Acest lucru nu funcționează însă pentru toată lumea.

Unii oameni sunt capabili să se simtă fericiți prin satisfacerea propriilor convingeri. Dar apoi convingerile lor se schimbă și ajung să gonească după alte noi presupuneri considerând că astfel se vor simți mai bine și tot așa mai departe. După un timp vor obosi gonind atâta ori vor  ajunge demoralizați deoarece fericirea  nu le durează.

Unii oameni încearcă întreaga lor viață să-și satisfacă convingerile din mintea lor și totuși nu ajung astfel niciodată să se  simtă  împliniți. Probabil că mintea lor schimbă ținta înainte ca ei să ajungă să o împlinească până la capăt.

Căutarea fericirii este însă absolut reală. Reprezintă o dorință naturală și autentică.

Cei care tânjesc emoțional la un nivel profund, nu vor fi satisfăcuți doar prin îndeplinirea criteriilor de convingeri despre ce ar trebui să îi determine doar să se simtă bine. La un nivel mai profund, este vorba doar despre dorința inimii ori despre satisfacerea unui lucru la nivel spiritual. Să răspundă acestor dorințe și nevoi este mult mai plin de înțeles și satisfăcător emoțional în plan personal, decât o simplă satisfacere a convingerilor în plan mental.

Pentru a crea și pentru trăi totodată o fericire autentică îți trebuie să înveți să nu gonești orbește convingeri false. Trebuie să-ți urmărești atent scopul final al emoției și nu să zburzi alergând primul gând pe care creierul ți-l trimite, considerându-l  mijlocul necesar pentru a împlini țelul fericirii și al împlinirii personale.

Atunci când vom căuta fericirea prin satisfacerea îndeplinirii convingerilor, ignorăm de fapt involuntar scopul și astfel devenim atașați de presupuneri.

O mașină nouă, haine multe noi ori o dietă care ajută scăderea în greutate cu două kilograme într-o săptămână garantat, reprezintă doar mijloace ce conduc spre o emoție bazată pe convingeri și atât, nimic mai mult. O convingere care se poate schimba în timp, odată cu ea schimbându-se și emoția.

Când nu vei avea control asupra convingerilor tale, atingerea fericirii devine o țintă mișcătoare.