În societatea modernă este categoric o greşeală să iubeşti prea devreme.

Dacă secolul trecut femeile nemăritate la douăzeci de ani erau o ruşine, acum sunt o normalitate, ba chiar sunt încurajate să nu se grăbească spre drumul linistirii.

Raţionamentul este logic: femeile sunt suflete libere şi sălbatice, cu o necesitate absolută de cunoaştere, de experimentare.

Orice femeie trebuie să trăiască toate categoriile de relaţii, pentru a putea înţelege cu adevărat iubirea împărtăşită, pentru a putea recunoaşte o conexiune reală:

Relaţiile cu bărbaţi ce nu le iubesc, relaţii cu bărbaţii pe care nu-i iubesc sincer, relaţii în care au fost înşelate, relaţii în care au fost puse pe al doilea loc, relaţii din care şi-au înţeles sexualitatea, feminitatea, rolul.

Relaţii care puteau fi mai mult, relaţii care nu ar fi trebuit să existe deloc.

Cum altfel, o femeie  poate deveni completă pentru a putea la rându-i să completeze pe cineva.

Ce se poate întâmpla dacă ne legam prea repede de cineva?

Riscăm ca in graba specifică pasiunii noastre de tinere amețite, îmbătate de dragoste să înnodăm greșit legatura. Nu ne dorim să tânjim după tinereţea pierdută la vârsta la care apropiaţii noştri se apucă de făcut copii.

Fiecare femeie are o doză de libertate pe care trebuie să o consume exclusiv independent.

În ciuda sfaturilor mele, recunosc că până pe la 20 de ani nu am trăit singură în exces, însă perioadele mele în afara unei relaţii au fost atât de intense, încât chiar pot afirma că am recuperat tot pe parcurs, aşa că sunt la zi cu temele, nu am restanțe.

Sunt o adeptă convinsă a ideei că viața fără iubire este orice, dar nu fericire!

Nu cred că viaţa conjugală îţi fură în vreun fel independenţa, nu cred nici că singurătatea pe termen lung te ajuta sa devii puternică.

Motivul pentru care sunt convinsă că orice femeie trebuie să experimenteze aventuri şi relaţii pasagere în tinereţe, este riscul că te-ai putea păcăli să crezi că unde nu-i iubire cu adevărat ai putea trăi o viaţă întreagă.

La şaisprezece ani am început o relaţie care atunci era mult prea serioasă pentru pregătirea mea emoţională sau mai exact pentru nepregatirea mea.

Mi-am dat seama la nouăsprezece, singură fiind pentru prima dată, că nu  ştiu foarte bine ce îmi place să fac; nu traisem experienţa unei aventuri pasagere cu un bărbat care să nu mă cunoască, nu ştiam că îmi place să mă arunc în mare la 6 dimineaţa ameţită şi singură doar pentru a sărbători faptul că sunt fericită, că pot ajunge acasă după o noapte albă, plină de nisip şi să adorm astfel îmbrăcată fără să deranjez pe cineva.

Am trăit momente pe care nu ştiam că îmi doresc să le trăiesc, şi nu regret nici măcar o zi din cele 8 luni în care am fost pe cont propriu.

Sunt în continuare  cu acelaşi om, dar de această data din pură alegere şi din sentimente curate, neamestecate cu obişnuință ori frică de detaşare.

Exceptând argumentul iubirii, am acceptat să mă întorc atât de devreme deoarece căutarea sinelui meu şi trăirea tinereţii mele se manifestă în continuare, fără a răni desigur, persoana care îmi este alături.

Nu mă simt o clipă ca şi cum aş avea aripile tăiate, ba chiar sunt susţinută să zbor.

Din punct de vedere emoţional, consider cu tărie faptul că atunci când nu mai ai nici măcar o curiozitate despre ceea se află în afara vieţii de cuplu, atunci eşti pregătit să o ai deoarece curiozitatea în afară de pisici, omoară relaţii!

Orice om are de trecut etape în mod consecutiv, ca nişte nivele ce trebuie a fi completate pe rând, în procent de 100 % pentru a putea deveni cea mai bună versiune a ta în următoarea.

Iar informaţia esențială pe care mi-a adus-o experiența de care vă povestesc aici, a fost faptul că, dacă ştii să recunoşti tipologiile de relaţii, ai mari şanse să găseşti una în care viaţa de cuplu nu este deloc una serioasă şi plictisitoare, anostă ori monotonă.

O relaţie nu este timpurie dacă poţi spune fără nici un dubiu că nu vrei să păşeşti în afara ei nici măcar pentru o singură noapte, atunci când poţi pleca să te descoperi pe tine însăţi un an întreg, ştiind că poţi afla multe, dar nu și faptul că iubirea ta s-a schimbat.

Şi cel mai important când nu-ţi pierzi energia, entuziasmul, optimismul, pasiunea, ci le cultivi.

Sabina



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-Cp