Ea mi-a dat tot. Eu i-am dat cât au vrut mușchii mei, dar nu a fost suficient, pentru că, acum, îmi dau seama că i-am dat mult prea puțin pe lângă cât ar fi meritat femeia care mă iubea ca pe ochii din cap.

Mi-a dat liniște și un loc de refugiu când viața mea devenea de nesuportat. Eu, când a fost cazul, i-am dat cu flit, acuzând-o că se plânge din orice. Mi-a dat căldură și în cele mai friguroase zile ale iernii. Eu i-am dat doar căciulă, fular și mânuși – nu era suficient, căci trebuia să-i încălzesc și sufletul. Mi-a dat înțelegere când cedam nervos. De cele mai multe ori, eu eram motivul cedărilor ei nervoase.

Eram prea imatur să înțeleg ce am în față. M-am maturizat abia când a plecat, când mi-a luat tot. Când a plecat mi-a luat până și ultima speranță că aș putea să mă revanșez.

Ei bine, după o astfel de experiență, am învățat că femeia care-ți dă totul, îți ia totul atunci când pleacă. Și să te ferească Dumnezeu să fii într-o astfel de situație, când totul în jurul tău e doar gol și amintiri cu ea. Când realizezi prea târziu ce ai scăpat printre degete, ca un prost. Când vrei să te descarci, să te încălzești, să te liniștești și nu mai ai nimic. Da, femei sunt multe, dar, până la cea alături de care vei cunoaște din nou toate ce le aveai, e drum lung.

Femeia care te-a iubit ca pe ochii ei din cap pleacă de tot, căci i s-au terminat motivele pentru care să mai rămână. Plecarea unei astfel de femei este cea mai sigură dintre toate. Pentru ea, nu mai există cale de întoarcere, ci doar un drum înainte, la capătul căruia, speră să-și găsească fericirea.



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-V1