Etichetă: încrederea în tine

Ți-ar trebui doar să te las în pace, poate doar uneori să-ti pun o întrebare despre cum e vremea

Nu ştiu cum de nu vedem noi mereu lucrurile ca fiind atât de simple, cum sunt ele de fapt.
Nu-mi dau seama nici ce anume ne trezeşte la un moment dat din vise complicate despre lucruri simple, astfel încât să le remarcăm noi dintr-o dată simplitatea, ciudat de brusc să și gândim după aceea, firescul lor atât de uşor de gândit dacă îl urmăreşti cu logică şi nu inventând ecuaţii cu multe necunoscute apărute de nu se ştie unde, împiedicate în fir croșetat iraţional.

Pe de altă parte, ştiu acum deja că nu mai trebuie explicat oamenilor în general, chestiuni pe care ei nu şi le doresc deloc a fi explicite în înţelesuri. Pe care de altfel le evită și în gândurile discutate în sine. Pe care n-au chef să le extindă în niciun fel, căci bănuiesc ei că dacă le-ar gândi ori dacă le-ar discuta prea mult, concluziile nu le-ar mai fi pe plac defel și probabil i-ar și cam indispune mai apoi.
Nu este deloc necesar să te pierzi în detalii explicative către alţii despre cum îţi par ţie lucrurile în percepţie proprie, câtă vreme percepţiile lor despre viaţă sunt diametral opuse. Ori nu le sunt deloc.

Nu faci astfel decât să pierzi timp mai degrabă! Timpul tău totodată și nicidecum pe-al lor!

Nimeni nu are chef să asculte ce nu are chef să înţeleagă.
Fiecare dintre noi trăim în alt timp şi în alt loc în genere, deși fizic poate că stăm așezați unul lângă celălalt!

Hai să-ți spun ceva drăguț, ce zici? Ai chef de povești??😜 Uite..azi am văzut o floare cum înfloreşte şi mi-a plăcut, culmea! și încă îmi place mugurul ei abia înmugurit, deşi până ieri nu aveam răbdare şi nici timp mult la dispoziție pentru a privi florile care de altfel, printre altele, mi se păreau destul de antipatice!
Astăzi am descoperit însă din senin, cum că îmi pot plăcea la nebunie!
Dacă mi-ai fi povestit ieri înflăcărat în vorbire și în retorica ta toată, povestea florii şi despre cum se naşte ea, cum creşte şi cum naşte după aceea alte flori..m-ai fi convins doar că eşti un pic dus cu pluta..parcă şi un pic cam razna, total neinteresant ca să spun pe scurt..! Foarte nepotrivit cu mine. 😅

Nu ştiu acum sigur dacă exemplul florilor, care sincer şi pe bune încă nu mă înduioşează ele pe mine foarte empatic în trăiri şi sentimente pozitive, este şi cel mai concludent şi mai fericit exemplu pe care-l puteam folosi eu aici pentru ca tu să înţelegi exact ce am eu în cap şi ce-mi doresc eu să-ți transmit astăzi.

Ideea este simplă însă! Tot din punctul meu de vedere, evident:
Nu are rost să vorbim împreună lucruri care (nu) ne interesează (nici) separat. Asta mi-am dat seama!

..căci până ce tu nu vei simţi că vrei să simţi ce îți spun eu şi apoi să şi vorbeşti cu mine schimbările tale dorite a fi simţibile azi, în comparaţie cu ieri când nu credeai că-ţi trebuie vreo schimbare importantă de experimentat, eh! până în acel moment este clar că îmi voi bate capul degeaba explicându-ţi eu ţie că mie îmi par lucrurile foarte simple în general.
Până când tu nu vei începe măcar să gândeşti chestii generale despre lucruri, nici nu vei înţelege în particular ce vreau eu să spun şi să-ţi transmit agitând mâinile spre tine în dorinţa ca ele să mă susţină în argument convingător atunci când îți spun că..totu-i simplu dacă ai chef să înţelegi şi nevoie să simţi şi necesitate să iubești.

Uite! Fii atent că mai vreau să adaug ceva care să te ajute să mă crezi atunci când spun că mi-am dat seama că este foarte posibil să vorbim fiecare pe limba lui, şi de aceea probabil că nu reuşim decât să ne plictisim unul pe celălalt, în loc să ne amuzăm împreună categorisind una-alta din ce ne interesează pe-amândoi, ajunşi cumva în punctul în care să facem haz de necaz povestind noi viaţa şi dragostea şi copiii şi timpul şi somnul şi visul şi nevoia şi tristeţea şi fericirea!

Deci fii atent ce mai cred eu..!
Cred că dacă vei fi tu mult prea mereu înţeles şi acceptat şi iubit aşa cum eşti, fără niciun pic de critică şi fără niciun pic de discuție conflictuală pozitiv, controversată în opinii..ei bine! eu cred că, dacă vei sta tu în confortul ăsta care să-ţi confirme cum că tu eşti singurul din ce cunosc eu cel mai foarte bun în toate cele, din toată lumea pe care am întâlnit-o..eu cred că astfel te voi încurca şi nicidecum nu te voi descurca..!..şi nici vorbă nu te voi ajuta, nicio secundă măcar!! şi nici nu te iubesc atât de tare cum aveam senzația că te iubesc, din moment ce nu-ţi dau voie să evoluezi spre o etapă superioară!
Pentru că dacă eu te tot confirm..şi dacă eu îţi tot ofer pe tavă recunoaştere prin faptul că-ţi tot spun că..eşti îndeajuns atât cât eşti şi este foarte suficient cât cunoşti şi nu mai ai nevoie să mergi mai departe în dezvoltare personală, ei bine! atunci eu de fapt te țin pe loc, iar tu simțindu-te atât de confortabil, vei stagna total.

În altă ordine de idei, nici dacă te bat la cap cu ideile mele tot timpul mereu noi şi schimbătoare şi privite din perspectiva mea mergătoare înainte cu paşi repezi şi mai niciodată înapoi, nu voi face altceva decât tot să te plictisesc!

Ți-ar trebui doar să te las în pace şi poate doar să-ţi pun întrebări uneori.
Asta doar câteodată, atunci când eşti în impas şi nu ştii de ce-ai ajuns acolo.
Doar atunci.
Îmi dau seama că nimic nu se învaţă şi nici nu se va simți cu forţa.
Totul se va învaţa și se va pricepe, doar atunci când tu vei simţi dorinţa de a învăța mai mult decât ştii acum .
Tu vei evolua singur doar atunci când te vei plictisi de atâta stat pe loc.
Tu singur vei şti să-ţi cauţi şi apoi să-ţi şi găseşti sensurile noi, însă doar atunci când cele vechi îţi vor părea deja demodate.

Eu nu prea am deci, pare-se, ce să-ţi explic şi nu prea mai am nici ce să îţi spun mai mult şi mai interesant şi mai inedit şi mai curios..în percepţia ta decât percepi tu în reprezentare proprie.

Eu pot doar să-ţi povestesc, atunci când vei avea timp şi chef să asculţi poveşti evident, aş putea atunci să-ţi explic câte ceva despre ce am remarcat eu în urma experienţelor mele, în urma trăirilor mele mai mult sau mai puțin negative pe care am încercat să le înţeleg de ce mi-au fost aşa şi nu altfel..aş putea deci să vorbesc la nesfârşit cu tine, însă doar atunci când tu vei și avea răbdare suficientă cât să mă și asculţi, fireşte!
Când vei fi curios să și auzi motivele pentru care gândind lucrurile, acestea mi-au devenit brusc mai clare şi le-am remarcat apoi ca fiind și extrem de foarte simple.

..și după ce aş termina de expus simplităţile astea despre nimicuri importante care mă fac să zâmbesc azi, deşi ieri abia ce doar le încruntam atunci când sufeream şi mă încovoiam sub greutatea lor nedesluşita…măi, după ce m-aş opri eu din tot povestitul ăsta, mi-aş dori să ştiu la rândul meu de la tine un singur lucru: de ce ţie lucrurile nu ți-au părut niciodată nicicum, asta aș vrea să știu!
Nici grele şi nici uşoare, nici simple, dar nici foarte complicate, nu ți s-au părut; ci doar indiferente.

De ce tu nu le păsai deloc.
Iar azi?
Păi azi..nimic! Nimic nu s-a schimbat!
Treci viaţa tot la fel de neinteresat! cu sensul ei cu tot, eşti încă total nepăsător în ceea ce-o privește!

De ce? asta mi-ar plăcea mie să știu în plus față de ceea ce-am aflat!
Mi-ar fi curios să știu, cum poţi tu trăi aşa de greoi, fără nevoie de a înţelege una alta despre..orice..??
Asta nu mi-e deloc simplu de înţeles precum restul lucrurilor a căror simplitate înţeleasă m-a copleşit cu zâmbet plin la un moment dat, înţelegând-o.
Ia zi-mi și mie, te rog, asta doar dacă știi, de ce crezi tu că-i foarte simplu să trăiești așa!
Neîntrebându-te nimic din ce e important pe lângă tine!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Ce te pot învăţa oamenii din jur

Celalate articole din această serie sunt aici:

Evalueaza pe ce treapta de evolutie te afli

Ce m-a invatat corpul meu cand l-am ascultat

Ce m-a invatat umbra mea cand am privit-o

Ce m-au învăţat oamenii din jur?

 

Fiecare are un rol specific de a te învăţa ceva pentru evoluţia ta

Nici măcar un singur om nu este întâmplător în viaţa ta. Ducând lucrurile şi mai departe, în budism se spune că înainte de a ne reîncarna ne alegem inclusiv părinţii şi mediul în care ne vom naşte, care corespund cu lecţiile de viaţă pe care le avem de învăţat pentru a putea evolua din locul în care suntem.

Cred că fiecare dintre noi simte că oamenii din jur sunt în viaţa noastră pentru a ne învăţa lecţii iar mecanismul proiecţiei în psihologie dovedeşte ştiinţific că oameni din jur sunt ca niște oglinzi pentru noi.

Ne vedem calităţile şi defectele mult mai uşor în cei din jur decât în noi înşine. Există două emoţii puternice legate de această oglindire.

Admiraţia şi invidia. Atunci când invidiem calităţile unei persoane, ridicăm un blocaj între noi şi acea persoană şi oprim procesul de învăţare. Dacă admirăm în schimb o persoană, putem descoperi calităţile admirate în noi şi le putem dezvolta.

Din păcate mulţi oameni văd că unii au realizări şi în loc să îi admire şi să păşească şi ei pe calea evoluţiei şi a propriilor realizări se mulţumesc să atace persoana şi să îi găsească nod în papură. Este atât de clar că dacă ar admira acea persoană ar putea avea aceleaşi rezultate sau chiar depăşi rezultatele persoanei admirate.

Ca şi regulă de bază, pentru mine, oricine are rezultate pe care şi eu mi le doresc , este o persoană demnă de admirat. Asta îmi da o putere enormă de învăţare şi evoluţie.

De asemenea, aşa cum am discutat în materialul trecut, ne vedem nu doar în calităţile ci şi în umbra celorlalţi. Când cineva din jurul tău te enervează tare, opreşte-te şi caută în tine. Odată cu rezolvarea problemei la tine, vei vedea că vei putea să accepţi şi să îmbrăţişezi cu înţelegere persoana care odată te enerva şi asta înseamnă că eşti la un cu totul alt nivel de evoluţie. Sentimentul acesta de acceptare nu poate fi înlocuit cu nimic. Te face să te simţi zeu pe pământ.

Oamenii se califică şi se descalifică singuri prin acţiunile lor

Un alt lucru foarte interesant este despre comportamentul oamenilor din jur.

Mi-am dat seama că oamenii se califică şi se descalifică singuri prin ceea ce fac.

Dacă eşti o persoană cu bună dispoziţie, entuziastă, cu visuri îndrăzneţe, cu poftă de viaţă, probabil îmi va plăcea să te aud, să te ascult, să fiu în preajma ta şi astfel ne vom apropia şi vom deveni prieteni.

Dacă eşti o persoană pesimistă, tot timpul pusă pe ceartă şi pe critică, pe bârfe, cu emoţii negative, impulsivă, mă vei otrăvi şi pe mine cu emoţiile tale şi voi încerca să te evit.

Astfel, oamenii se califică şi se descalifică singuri prin comportamentul lor.

E valabil în relații de cuplu, în parteneriate de afaceri şi între prieteni.

Dacă accepţi abuzurile, ţi le meriţi în afară de cazul în care sunt accidentale. Aşa cum alegi să bagi în gură junk food, le fel alegi să fii abuzat.

Foarte mulţi oameni, pentru că nu cred că merită ceva mai bun, au o stimă de sine scăzută şi nu se iubesc pe sine suficient, atrag în viaţa lor oameni nesimţiţi.

Oameni care abuzează de ei.

Se poate întâmpla să nu cunoşti suficient de bine o persoană şi să îi dai ocazia să abuzeze de tine odată. Când ai simţit că eşti tratat cu lipsă de respect, e important să acţionezi proactiv şi asertiv şi să pui acea persoană cu botul pe labe. Nimeni nu te poate trata cu lipsă de respect fără acordul tău.

Dacă eşti într-o situaţie care ţi se pare fără ieşire între oameni care abuzează de tine, gândeşte-te la tot procesul prin care ai ajuns să fii între aceşti oameni. Tu i-ai ales şi alegi în fiecare zi prezenţa şi abuzurile lor.

Poţi oricând să pleci şi cel mai mare rău ce ţi-l poţi face este să tolerezi abuzurile repetate.

Iar abuzurile repetate sunt de multe feluri. Pot să fie fizice, emoţionale, verbale.

Dacă cineva te face să te simţi rău în mod constant, pleci sau îndepărtezi acea persoană.

Iubeşte-i şi acceptă -i pe cei din jur, nu e treaba ta să intervii în drumul lor şi rişti să le răpeşti lecţiile.

Dacă îi dai bani copilului fără ca el să înveţe valoarea banului, îl răsfeţi şi îi setezi drumul spre nenorocire.

Foarte mulţi oameni sunt foarte preocupaţi de schimbarea celor din jur: „cum să fac să îl ajut/schimb pe cel de lângă mine?”

Foarte simplu.

Două dintre cele mai preţioase lecţii pe care le-am învăţat în psihologie sunt:

– cea mai puternică armă pe care o ai să ajuţi alţi oameni este încurajarea. Funcţionează pentru oricine, la orice vârstă, indiferent de probleme.

– puterea exemplului e singura care educă alţi oameni. Vrei să îi schimbi pe alţii? Devino tu prima oară ce vrei să devină ei, dacă chiar îţi pasă. Dacă nu, lasă-i pe drumul lor.

Totuşi este foarte important să înţelegem că cei din jur au lecții la fel cum avem şi noi. Şi ei singuri trebuie să depăşească provocările devenind oameni mai buni şi mai evoluaţi şi de multe ori drumul evoluţiei trece prin multă suferinţă.

ASTA E!

Încetează să plângi de milă altora pentru că asta e lecţia lor. Dacă intervii, rişti să le răpeşti lecţiile.

Să spunem că eşti un părinte sau un partener de cuplu. Şi copilul tău sau partenerul de cuplu trebuie să înveţe lecţia banilor şi a valorii. Iar tu îi dai bani pentru că îl iubeşti. Şi apoi tu dispari din viaţa lui peste noapte. E ca şi când i-ai lua unui olog scaunul cu rotile sau cârjele. Îi faci mai mult rău decât bine.

Dacă vrei să ajuţi, cel mai bine o faci lăsând o persoană să se dea cu capul de pereţi rezolvând problemele.

Am fost uimit să văd cum oamenii ajung să îşi urască binefăcătorii tocmai din cauza faptului că prin ajutorul dat, i-au făcut dependenţi de ei.

Când simţi nevoia să ajuţi, ajută-te pe tine. Fiind tu o persoană puternică, faci mult mai bine lumii. Un cerşetor nu poate ajută alt cerşetor să îşi depăşească condiţia.

Încrederea în alţii vine din încrederea în tine. Cum sunt oamenii din oraşul tău?

Nu ai dreptul să te plângi niciodată de oamenii ce îi ai în jurul tău. Ei sunt acolo să te înveţe lecţii şi pentru că tu i-ai chemat în viaţa ta. De multe ori ne plângem că nu putem avea încredere în alţii dar hai să ne gândim. Ce putere au ceilalţi asupra ta?

Dacă cei din jur te păcălesc şi îţi trădează încrederea nu este pentru că eşti o persoană naivă, nu cunoşti natura umană suficient de bine şi ţi-ai aşternut singur calea spre a fi dezamăgit?

Am învăţat să îmi asum responsabilitatea pentru oamenii care îmi greşesc.

E vina mea că i-am adus în viaţa mea. Pot fi păcălit odată dar a doua oară deja e vina mea. Puteam să iau măsuri şi să mă protejez. De câte ori mi-a fost trădată încrederea am găsit puterea interioară de a zâmbi şi de a mulţumi persoanei ce mi-a făcut rău. M-a învăţat o lecţie extrem de preţioasă şi acum ştiu să mă apar.

Schopenhauer spune că banii furaţi au fost defapt investiţi. Ne cumpără prudenţa pentru data viitoare.

La fel e cu orice pierdere şi dezamăgire legată de oameni.

Dacă oamenii te tot păcălesc la infinit şi îţi tot trădează încrederea şi te mint, e pentru că nu ai învăţat nimic din experienţele precedente şi ei doar se străduiesc să te educe să nu mai fii un naiv.

Mi-ar plăcea să ştiu ce lecţii te-au învăţat pe tine oamenii din jurul tău.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Greşelile ce ţi-au distrus încrederea în tine

De ce nu avem încredere în noi 

Încrederea în sine şi stima de sine scăzută sunt o falsă percepţie a propriei persoane.

O FALSĂ percepţie.

Adică nu este o problemă reală. Este o alegere pe care o facem atunci când dăm voie gândurilor noastre să spună lucruri greşite despre noi:

– nu sunt destul de bun;

– sunt prost;

– nu am valoare ca şi fiinţă umană;

– sunt o persoană incompetentă;

– învăţ greu;

…şi multe alte gânduri de genul acesta.

Evident, nimic nu ne împiedică să gândim invers şi în favoarea noastră, însă nimeni nu ne-a învăţat cum, şi mai mult, este în avantajul unora din jurul nostru să rămânem cu o încredere slabă în propriile noastre forţe pentru că astfel le servim mai bine interesele.

Dar asta urmează să se schimbe!

Ideea e că, deşi 20 % din oameni au zis că încrederea ar fi o problemă, dacă lucrurile nu arăta în viaţa ta cum ţi-ai dori, nu ar trebui să te agăţi de încredere din două motive:

1. Se întâmplă ceea ce gândeşti, profeţiile care se autoindeplinesc.

Există oameni care cred că pot şi oameni care cred că nu pot. Ambele părţi au dreptate. – Henry Ford

2. Încrederea se dezvoltă acţionând, iar tu nu acţionezi pentru că nu ai încredere. Este foarte important să spargi cercul vicios acţionând, pentru că doar asta îţi va creşte încrederea!

Mulţi oameni se folosesc de lipsa de încredere ca de o scuză. „Eu oricum nu am încredere în mine, aşa că mai bine stau în casă toată ziua”.

Aici nu mai vorbim de încredere ci de lene şi puturoşenie, lucruri total diferite.

Cum arată o persoană cu puţină încredere în sine

– este retrasă social şi nu îi face plăcere să cunoască oameni noi;

– are o teamă permanentă de „ceva” necunoscut şi stări emoţionale negative zilnic;

– are probleme cu mâncatul (de obicei se vede şi în aspectul fizic);

– incapacitatea de a spune „mulţumesc” când i se face un compliment;

– pesimism;

– frică de ceea ce cred şi spun oamenii din jur;

– incapacitatea de a susţine şi apăra propria părere;

– aşteptări mici de la viaţă şi de la propria persoană.

Un material consistent despre indicii că nu ai încredere în ţine poţi vedea aici: >>> Indicii ca nu ai incredere in tine <<<

Hai să vedem în continuare ce anume duce la scăderea încrederii în sine, ca să ştim împotriva a ce luptăm.

Abuzurile 

Christina Grof este soţia lui Stanislav Grof, unul din întemeietorii psihologiei transpersonale. Şi nu este doar soţia lui, ci şi creatoarea unei munci imense în acest domeniu.

Ea personal s-a luptat cu alcoolismul şi prin terapia transpersonală a reuşit să îl depăşească iar în urma muncii pe care a făcut -o cu ea precum şi cu mulţi alţi oameni, a scris o carte, care se numeşte „Setea de întregire”.

Ce spune Christina în această carte este o idee pe care o întâlnesc tot mai des în lucrările moderne de psihologie.

Că adevărata sursă a problemelor noastre vine în urma unei rupturi care s-a produs între om şi lumea lui interioară, spiritul lui de unde izvorăşte de fapt toată puterea uriaşă a fiinţei umane.

Ca efecte secundare, avem toată paleta de probleme, de la încredere scăzută în sine, la dependenţe, depresie şi aşa mai departe.

Una din cauzele majore pe care Christina le-a descoperit, cauze care duc la scăderea drastică a încrederii în sine, sunt ABUZURILE.

Nu ne naştem cu stimă de sine scăzută. Ne naştem ca un lut şi suntem modelaţi de cei din jur şi de mediul în care creştem. Vestea bună e că vine o zi pentru fiecare, când acesta devine meşter şi poate să se pună la roată, învârtind şi modelând chiar materialul din care este el însuşi făcut.

Multora însă nu li se spune că pot deveni proprii lor creatori în această viaţă, aşa cum am zis mai sus.

Abuzurile pot fi de 6 feluri, cel puţin:

– abuzuri fizice (când suntem loviţi fizic);

– abuzuri sexuale (când suntem agresaţi sexual);

– abuzuri verbale (când ni se vorbeşte urât);

– abuzuri emoţionale (când suntem sub teroare);

– abuzuri intelectuale (când nu suntem lăsaţi să ne exprimăm şi să gândim);

– abuzuri spirituale (când ni se impune religia sau orice altă formă spirituală).

În vorbele Christinei Grof

Mulţi dintre noi se nasc în deşert şi sunt împinşi spre o supravieţuire dureroasă. Încă de la apariţia pe lume suntem înconjuraţi de abuzuri fizice, emoţionale, intelectuale, sexuale sau spirituale, de emoţii violente şi de o lume care nu numai că nu ne susţine, ci, în plus, ne spune într-una că suntem răi.

Alte motive pentru care ai o încredere în sine scăzută

Sănătatea: atunci când ne îmbolnăvim, de multe ori tot din cauza deciziilor noastre zilnice, sau când abuzăm noi înşine de corpul nostru cu substanţe, alimente sau cu un stil de viaţă dăunător, stima de sine scade automat. Boala este un mesaj precum şi o reamintire a cât de fragili şi vulnerabili suntem.

Pierderea: pierderea cuiva drag, o despărţire de persoana iubită ne poate scădea încrederea pe care o avem în noi, mai ales dacă nu putem explica de ce anume am fost părăsiţi.

Eşecurile: deşi nu ar trebui, eşecurile sunt o altă cauză a stimei de sine scăzute. Cauza principală este sistemul educaţional care pedepseşte greşeala în loc să o vadă aşa cum este în realitate, singura cale de a progresa şi de a învăţa rapid.

Social: oamenii din jur pot să atace şi să distrugă stima de sine a unui om dacă omul este vulnerabil.

Deşi motivele pentru o încredere în sine scăzută sunt multe, încrederea pe care o avem în noi este responsabilitatea noastră.

Spune-mi într-un comentariu mai jos cum stai cu încrederea în tine şi ce alte semne ale unei încrederi scăzute cunoşti!

Indiferent cine eşti, ce trecut ai avut, ce cred alţii despre tine, în personalitatea ta stă un potenţial care poate fi materializat în lucruri fantastice.

Pentru a te ajuta să-ți crești gradul de încredere în sine am pentru tine cartea Impulsul pentru vocația ta. Folosind această carte, vei putea să treci peste obstacolele care îți stau în calea descoperirii vocației, și apoi vei învăța să îți descoperi talentele, să le dezvolți și să le valorifici. Iar la sfârșit vei înțelege că viața pe care tu o trăiești și vocația ta sunt de fapt unul și același lucru.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.