drumul tău, copile drag, să‑ţi vezi cu ochii bucuria,
din când în când să‑mi stai în prag, să îmi ierţi nevrednicia.
pe drumul tău, tu să urmezi doar steaua care are rouă
şi să îţi faci cumva, de poţi, un colier din balta‑ţi nouă.
pe drumul tău am mers şi eu, şi tare‑aş vrea
că tu să îţi urmezi, mereu, doar calea ta.
să faci cum vrei, cum ţie‑ţi place,
nu cum vreau eu, şi‑am să‑ţi dau pace.
pe drumul tău, copile drag, mergi tu… nu eu, ştiu prea bine
că am săpat şi am aflat ce bine‑i să faci ca tine.
tu faci şi tu suporţi dorinţa ce ai luat‑o
atunci o să‑ţi asumi mereu, iar eu povaţa ce ţi‑am dat‑o
pe drumul tău au mers izvoare, păduri şi munţii dezgoliţi,
ei te ascultă şi‑ţi dau savoare, dar tu păşeşte liniştit,
de ei tu să ai grijă ca de‑un frate, cu ei poţi tu vorbi mereu,
au fost acolo şi‑au dreptate, tu să‑i iubeşti aşa mereu.
pe drumul tău, copile drag, să îţi aduni frunze de soare,
să ai averi culturi morale, când vrei un dar să‑l oglindeşti…
o carte să împărtăşeşti,
un talisman cu vocea ta poţi oferi oricui te vrea,
copil de eşti şi vei rămâne, să ai un suflet minunat,
să nu uiţi că azi e mâine, tu să te joci neîncetat.
să‑ţi faci din zâmbet obicei, iar harul să‑l împarţi cu ei…
cu munţii tăi, cu‑al tău stejar, tu pentru mine…
mi‑eşti chihlimbar…



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-Wg

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.