Etichetă: DE CE?

De ce aleg femeile să înșele

Uitându-mă în jur, cred că înțeleg de ce aleg femeile să înșele. Ce nu înțeleg este de ce nu aleg să plece, totuși, de lângă bărbatul pe care-l înșală.

Femeile ajung să-și înșele iubiții ori soții dintr-o lipsa tot mai accentuată a bărbaților. Știu, n-ați înțeles. Am zis bărbați, nu masculi, căci este o diferență. Să fii mascul este suficient un penis. Pe când, pentru a fi bărbat e nevoie de mai mult decât organul responsabil de însămânțarea femeii.

Sunt puțini acei bărbați în adevăratul sens al cuvântului. Cei care-s doar masculi, mă vor înjura. Ceilalți, vor înțelege la ce mă refer, căci cunosc situația.

Să fii bărbat înseamnă și să taci în fața femeii, atunci când dreptatea este de partea ei, nu să îți faci propria dreptate cu pumnul. Forța și doar forța este a masculilor. Inteligența este a bărbaților.

Să fii bărbat înseamnă să mai faci și compromisuri, cu toate că nu-ți este ușor. A trecut vremea când luai bâta, îi trăgeai una în cap femeii și, mai apoi, o băgai în peșteră și-i arătai tu. Acum se comunică. Masculii încă nu știu cum, bărbații da.

Să fii bărbat înseamnă să o susții pe cea de lângă tine, nu doar să dai zeflemitor din mâna, mirosind a nepăsare, și continuând să îți bei berea și să râgâi, toate acestea în timp ce te uiți la meci.

Teoretic, toate astea ar fi trebuit să există la cel mai redus nivel. Dar, practica ne arată că nu-i tocmai așa.

Ei, ș-atunci, de ce înșală femeile?

Pentru că se află în căutarea bărbatului, sătule de masculi. De ce nu pleacă? Nu știu, de fraiere, cel mai probabil. Sau pentru că tind să generalizeze când vine vorba de bărbați și intervine teama că și următorul va fi la fel.

Nu am un răspuns studiat, pe care l-ați găsi în cărțile de psihologie. Cunosc, în schimb, niște exemple. Și ele, exemplele, au înșelat tocmai pentru că le lipseau bărbații și erau sătule de ghiolbani, dar le era teamă că altceva mai bun nu vor găsi. Și niciodată nu le-am înțeles de ce nu au plecat de lângă ei. Nu că m-ar fi interesat asta în mod special, doar că nu-i tocmai etic și moral să înșeli. Nici măcar un mascul.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De ce ?!…

de ce eşti ieftin, dragul meu?
când eu credeam în veşnicie, tu ai venit să‑ţi vinzi iubirea
pe un castron cu fantezie.
ai zis că noi putem trăi cu vise, multe, sincere suspine
şi ne‑am trezit a doua zi mult mai săraci şi făr’ de poezie.
de ce eu gratis ţie m‑am vândut?
când tu credeai că voi muri ofrandă, adusă marelui sărut
ce m‑aştepta întins pe‑o barcă,
dar barca pe fundul apei dusă fuse, şi eu tot gratis mă dădeam,
cerşind iubirea ta nespusă, ca pe o scoică într‑un ocean.
de ce eşti ieftin, dragul meu? de ce sunt eu mereu pe gratis?
eu visez când tu asculţi
şi tu visezi când eu ascult, nimicuri spuse într‑o doară,
făcute lungi troiene parcă, doar sufletul să ne tot doară.
de ce mereu aceeaşi întrebare? de mă iubeşti şi cum e oare?
de ce cerşim doar adevăruri? de ce iubeşti fără să ceri?
de ce? tot credem despre alţii, că sunt ceea ce nu tu speri.
de ce? tot ziua ca şi noaptea venim aceiaşi oameni noi,
tot dând farmecul iubirii, mereu aşternem lucruri noi.
de ce e greu să ne despărţim d‑un cerşetor ce este gratuit
şi nu putem să‑ntindem mâna, când doar, tot noi cerşim…
nimic.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

De ce?

De ce mi te-a adus soarta,
iar eu ţi-am deschis poarta?
De ce mă uit în neştire la lumină?
Oare vreau să am viaţă senină?
De ce tristeţea e un poştaş gri şi mut
ce din uşă-n uşă vrea să bată?
De ce soarta mă bate pe nedrept
și inima mă doare adânc în piept?
De ce ne-am întâlnit la răscruce de drum
și ne-am pierdut în al iubirii scrum?
De ce-am pierdut atingerile parfumate?
De ce îngeri dulci pe buze-mi cântau
și prezenţa ta simplă mă-ncânta?
De ce numele tău îl scriam cu fumul de ţigară
și visam să aud acorduri de chitară?
De ce n-am uitat căldura şoaptelor,
jurământul dat cândva viselor?
De ce visăm cu ochii deschişi
și ne aruncăm priviri pe furiş?
De ce viaţa-i plină de suspine,
ca un biet suflet, rupt din mine?
Totuşi…de ce mi te-a adus soarta
și eu ţi-am deschis…iar…poarta?


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.