Etichetă: amante

Amante

amante

Fel de fel de amante. De zi pentru că ziua este alcătuită din mai multe părţi şi una poate fi departe de ochii lumii, într-un colţ numai pentru doi care nu vor fi niciodată “noi”. Sau de noapte, nopţile acelea care ascund chipuri şi trupuri. De luni până vineri pentru că-n timpul săptămânii e mai uşor să fii peste tot şi niciunde. Sau de weekend într-o escapadă departe de tot ce-ar trebui să te reprezinte dar care, de fapt este în plus. Din dragoste aşteptând să se întâmple ceva şi să se aleagă cine pe cine iubeşte mai mult. Sau din interes, o poliţă de asigurare spre un confort dorit dar neavut niciodată. Oficiale care-şi asumă jumătatea de alegere pe care au făcut-o. Sau neoficiale care nu recunosc ceva ce ştiu toţi şi doar ele nu ştiu că ceilalţi ştiu. De suflet, de conversat online sau de zâmbit complice peste o distanţă ce se vrea respectabilă. Sau de trup, de noi experienţe, de curiozitate, din răzbunare. Neveste de bărbaţi care au la rândul lor alte amante sau filozoafe care dau sfaturi soţiilor sperând cu disperare să ajungă măcar puţin în locul lor.

Adorate şi hulite, cu chip de înger sau de demon, delicate sau băieţoase, de toate vârstele, au ceva special, ceva ce le-a făcut să accepte că mai există un fel de a iubi, ciuntit. Măşti obligate să se ascundă,să se teamă, să nu vorbească, să nu gândească, să nu simtă. Femei neterminate care nu au nimic de pierdut decât pe ele.

De ce? Nu ştiu, nu vreau, nu pot, am nevoie de ceva sau îmi lipseşte ceva. Şi, în loc să repar, găsesc alternative: două iubiri stricate care împreună nu vor face niciodată un întreg.
De ce eu? Vinovăţie combinată cu momente care încearcă să şteargă orice urmă de vinovăţie. Dragoste şi ură. Alegeri. Sau teama de a face alegeri.

Până când? Până când înţelegi că începuturile “vom vorbi, vom face, vom fi” care continuă tot cu aceleaşi începuturi, îmbrăcate într-o altă formă: “mai aşteaptă puţin, va fi altfel, va fi bine”. Până când te doare atât de tare încât te saturi ori să te mai doară, ori te saturi de tine. Până când te saturi să găseşti scuze şi să-ţi găseşti scuze. Până când realizezi că nu poţi trăi la nesfârşit în viaţa altcuiva.

De ce nu? O amantă de orice fel ar fi, nu va fi altceva decât amantă, o jumătate de femeie cu jumătate de viaţă, o dublură nefericită a unei actriţe principale la fel de nefericită. Actriţa are statut, amanta nici asta nu are. Soţia are o viaţă: zile de naştere, sărbători legale şi cu cruce roşie, amanta are alte zile alocate, mult mai puţin importante sau neimportante. Soţia are prieteni proprii şi prietenii soţului, amanta are duşmani şi duşmanii soţiei. Nevasta are loc în mobilul soţului chiar dacă e trecută acolo cu id-ul Hitler, amanta e pe necunoscut sau şi mai rău, aşteaptă să fie sunată: “alo, ai puţin timp liber?”. Soţia este o alegere, amanta o necesitate biologică. Soţia e pentru viaţă, amanta e doar pentru sex chiar dacă e plătită sau răsplătită cum trebuie. Soţia este una, aleasă dintre câteva mii, amanta nu este aleasa nimănui. Fără soţie casa nu e casă, fără amantă casa e mai casă. Soţia e cu laurii şi cu laudele pentru ce face, amanta e cu resturile a ceea ce nu face soţia şi nici pentru acelea nu va primi premii. Soţia are posibilitatea de a alege. Şi amanta are. Să nu mai fie amantă!

Părerea mea: dragă amantă îţi doresc din tot sufletul să nu fii amanta unui bărbat care are o nevastă care scrie versuri, proză sau orice altceva ce poate fi citit. Că-ţi va apare poza din faţă şi din profil nu-i foarte neplăcut, să vezi cum va fi textul ataşat fotografiei. Cei care scriu, în general, descriu emoţiile pe viu şi dacă tu vei fi subiectul principal al noii apariţii literare e posibil să fii analizată, disecată, descrisă, dezbătută, combătută şi să afli atât de multe lucruri despre tine din care nu ştiai nici măcar 10%. Şi sub text va fi, bineînţeles, adresa ta de e-mail, numărul tău de mobil şi profilul de facebook. Să poţi schimba impresii cu cititorii.

Şi un moment de sinceritate: nu se gândeşte la tine decât când îi este foame de corpul tău şi tu eşti acolo să-l saturi şi nu te respectă pentru că nu nici măcar tu nu te poţi respecta. Nu, tu nu exişti ca persoană, eşti doar un corp. Şi nu, nu te iubeşte pentru că nu are două soţii ci are soţie şi amantă.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Despre soții și amante

Mereu m-am mai gândit că dacă mi-aş prinde soţul înşelându-mă, şi dacă în aceste circumstanţe tot n-aş putea renunţa la el, atunci probabil că l-aş ierta; cu o singură condiţie însă: aceea de a-i deveni eu amantă în locul amantei. Cred că ar prinde bine în acest caz, o schimbare de roluri între noi douăfavoritele lui.

Păi cred că mi-ar conveni să nu mai gătesc pentru că trebuie, ci să uit pentru că vreau. Mai cred că mi-ar plăcea maxim să-mi amintesc zilele noastre frumoase de sex tantric dintre noi, decât acelea de sex de complezenţă obligatorie, matrimonială. Mai cred că mi-ar mai plăcea să nu fiu eu cea minţită, ci doar cea care ştie adevărul. Totodată, mi-ar mai plăcea să-l văd zâmbind din nou, doar către mine şi nu în amintirea mea.

Dar nu… mă răzgândesc de fapt, pe loc; acum şi aici. Nu cred că aş vrea să-i simt mirosul mâncării ce de abia a înghiţit-o. Nici urma mirosului ei de pe gât. Nici măcar n-aş vrea să ştiu în ce poziţie s-au împreunat în vreo seară. Şiii… nici atât, nu cred că aş vrea să ştiu că fiica mea sau fiul meu, îşi adoră mama vitregă, căci e mai maleabilă. De fapt, îmi dau seama acum, că nu pot juca vreun rol de amantă eu vreodată. Realizez că rolul meu, în viaţa mea, mi-ar trebui să fie unul real, unde nu există gânduri negative sau supărăcioase vis-a-vis de altă femeie, aproape la fel ca şi mine de interesantă, în viaţă lui. Nu cred că aş putea, indiferent cât de mult aş iubi un om, să fiu undeva poziţionată, ca şi un sac de dus în spate la drum lung, anevoios.

Cred că singura variantă viabilă pentru mine, este singura variantă viabilă pentru noi: să ne iubim, să ne certăm, să nu ne înţelegem astăzi, dar mai apoi să ne iubim din nou la superlativ şi maxim, mâine; până când cineva ne va despărţi de tot, căci aşa ni s-a hotărât soarta. Aşa îmi doresc eu să fiu de mult iubită. Doar aşa, cred că pot funcţiona fericită pe termen lung.

Doar atunci când vei şti cu siguranţă că doar eu îţi trebuiesc, doar atunci să-mi şi spui „te iubesc-ul” la care tânjesc. Altfel, mi se pare nedrept. Şi nu pentru că eu ştiu şi pot şi vreau, să mă dăruiesc întru totul, astfel având pretenţii de a primi totul în schimb, ci pentru că ştiu şi cred şi sunt extrem de convinsă, că altfel eu nu pot cunoaşte fericirea. Decât nefericită să trăiesc, cu speranţa că voi fi cândva, sentimental, peste media normalului, mai bine singură, cu speranţa că voi întâlni cândva omul potrivit mie. Nu mă mulţumesc cu jumătăţi de măsură, niciodată nu voi putea minţi că sunt fericită, dacă nu voi simţi în toţi porii mei, fericirea.

Deci, m-am răzgândit total… dacă voi afla că mă trişezi, nu o să încerc o schimbare de roluri, cum aş fi crezut iniţial. Doar va muri o parte din mine şi voi pleca în lume, sperând cu tot dinadinsul că am să mă regăsesc. Dragostea ta nu înseamnă dragostea toată ce o puteam cunoaşte eu, într-o viaţă. Dacă nu m-ai iubit tu suficient, nu înseamnă că am eşuat eu, în a fi fericită cândva, în a găsi fericirea.

Înseamnă doar că tu ai avut alte priorităţi decât mine, că nu ai simţit cum te-am iubit eu… atât de mult, încât să nu mai ai nevoie de vreo altă persoană vreodată; instinctul m-a înşelat şi am făcut o alegere proastă, din cauza slăbiciunii mele pentru tine. A două  oară, voi omite însă, să mai am slăbiciuni. A două oară aş iubi probabil mai rezervat, pentru a nu mai fi dezamăgită nici măcar un pic.

Dintr-un singur motiv aş proceda astfel: acela de a nu mai trebui să-mi şterg visele pe care mi le-am notat în carneţel, de frică să nu mai plâng atât de zgomotos şi din teama de a nu mai răni din nou, copilul din mine.

Aşa că, dragul meu, sunt pregătită să aflu dacă ai vreo amantă, tu, cândva. Sunt liniştită, înţeleaptă… aş şti cum să procedez la o adică… prietenele mele toate au trecut prin asta şi au călcat peste ele împăcându-se şi iertând greşeala soţilor lor. Eu aş proceda diferit. Aş înţelege că nu eu sunt reprezentarea ta de fericire, că nu pot să mai sper vreodată că eu şi doar eu, reprezint suficient pentru tine, atât de mult şi suficient, încât dacă m-ai răni în vreun fel, mi-ai simţi sângele fierbinte scurgându-se pe tine încetişor. Te iubesc cât pot de mult să iubesc eu pe cineva, momentan. Şi sunt convinsă că şi tu mă iubeşti la fel. Tot momentan, fireşte.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.