Marius Simion – PitchMeNow

Cele 6 mituri pe care le cred oamenii despre fericire1 reader now

Cred ca doua subiecte sunt cele mai cautate de oameni in prezent prin cartile de psihologie, prin articole de dezvoltare personala sau la cursuri de toate felurile.

Cele doua subiecte sunt “increderea in sine” si “comunicarea & relatiile”.

Ambele subiecte ascund in spate aceeasi dorinta normala de a cauta fericirea.

Iti amintesti cu siguranta de piramida nevoilor, dezvoltata de Maslow, care spune ca omul are o lista intreaga de nevoi pe care cauta sa si le implineasca.

Ce parere ai despre faptul ca atunci cand aceste nevoi sunt implinite, o sa ai parte de fericire mai mare?

Asa ar fi logic.

Daca esti sanatos, daca ai ce sa mananci, daca esti in siguranta, daca ai o relatie de cuplu si relatii sociale bune, daca esti iubit, respectat, atunci ai crede ca o sa fii automat si fericit.

Asa crezi doar cand nu ai inca aceste nevoi rezolvate. In acea etapa a dezvoltarii tale, tu crezi ca daca ai ceea ce iti lipseste, vei fi fericit.

Si este doar un pic adevarat si mult gresit.

Mituri despre fericire

Exista o ramura a psihologiei care se ocupa de starea de fericire. Pare ciudat ca nu toata psihologia are in vedere fericirea ta. Pentru cea mai mare parte a psihologiei fericirea ta nu e importanta.

Psihologia s-a dezvoltat nu ca sa te faca pe tine fericit, ci ca sa poti sa functionezi normal, fara sa creezi mari probleme in societate.

Exista insa o ramura a psihologiei care e numita “psihologie pozitiva” care cauta metode si informatii despre fericirea ta.

Cand vorbesc oamenilor despre fericire, imi dau seama ca foarte multe lucruri nu sunt stiute despre asta.

Pare ciudat, dar e nevoie ca altcineva sa ne invete sa fim fericiti.

Ceea ce credeai pana acum despre fericire este probabil ori gresit, ori incomplet.

Asa ca vreau sa clarificam macar cateva lucruri in articolul de azi si sper sa iti fie de folos in viata.

Mitul numarul 1:

”Ca sa fiu fericit trebuie sa imi indeplinesc dorintele, sa am tot ce vreau.”

Daca ar fi adevarat acest lucru, atunci oamenii bogati si celebri nu s-ar droga si nu s-ar mai sinucide niciodata. Insa realitatea este exact pe dos. Aflu din ziare si de la TV de o multime de oameni bogati si celebri care sunt depresivi si folosesc medicamente, droguri sau abuzuri de orice fel ca sa stoarca din ei o picatura de fericire.

Se pare ca nu accesul la resurse finaciare este calea spre fericire, ci de multe ori se intampla chiar pe dos.

O sa iti dau un exemplu un pic mai tarziu despre un studiu care a analizat tocmai gradul de fericire alcastigatorilor la loto. O sa ramai uimit sa afli care sunt concluziile stranii ale acestui studiu.

Mitul numarul 2:

”Nu ai ce sa faci ca sa fii fericit. Esti fericit doar daca ai acest noroc. E destinul, nu ai nicio putere tu.”

Sunt oameni care cred ca fericirea este doar un noroc, ca nu poti face nimic daca destinul tau este unul trist.

Imi amintesc de o poveste in care o femeie, care toata viata a suferit, i-a cerut lui Dumnezeu sa ii usureze povara, sa ii ia de pe umeri “crucea” asa grea a destinului. Si i-a cerut asa de mult asta, incat Dumnezeu s-a indurat de ea si a luat-o sa ii arate toate “crucile” din lume, iar ea sa isi aleaga crucea pe care e in stare sa o poarte, destinul ei viitor.

Asa ca femeia s-a trezit intr-un loc, pe un deal, si privea in zare si vedea mii si mii de cruci diferite, unele mari si urate, altele mici, dar strambe, altele din aur, altele din lemn si nu se hotari pe care sa o aleaga. Pana la urma, a gasit o cruce, mica si usoara, o cruce care ei i s-a parut frumoasa si valoroasa. Asa ca a ales acea cruce si i-a spus lui Dumnezeu ca pe aceea o vrea. Iar Dumnezeu a inceput sa rada si i-a spus: “Femeie, aceasta cruce este chiar crucea ta, pe care ai purtat-o si pana acum, aceasta este singura care ti se potriveste si pe care o simti cea mai usoara”.

Fie ca dam vina pe noroc, fie pe destin, fie pe “crucea” pe care o purtam, toate acestea sunt doar metode de a scapa de responsabilitate. Credem ca daca altcineva sau altceva este responsabil pentru fericirea sau nefericirea noastra, nu ne mai simtim vinovati pentru ceea ce se intampla in propria viata.

Dar singurul vinovat sunt eu pentru tot ce mi se intampla. Norocul este doar o scuza a celor care nu vor sau nu stiu ce sa faca, cum sa actioneze.

Mitul numarul 3:

”Trebuie sa ai o relatie ca sa fii fericit, nu poti singur niciodata sa te faci fericit.”

”Cum pot sa fiu fericit daca a plecat si m-a parasit?”

Fericirea e ceva ce tine de interiorul tau. Nimeni nu ti-o poate da, nimeni nu ti-o poate lua, pentru ca este a ta. Nimeni nu iti poate fura memoria, asa cum nimeni nu poate sa iti bage in minte alte amintiri, tot asa fericirea nu este in afara ta, ci in interior.

E greu si nu ai fost invatat sa cauti in interiorul tau. E poate cea mai grava greseala a Occidentului faptul ca nu si-a invatat copiii sa se analizeze, sa isi priveasca propria viata, propriul psihic.

In Orient lucrurile sunt un pic diferite. Acolo oamenii inca mai cauta in interior si mediteaza. La noi meditatia este luata in ras si ridiculizata.

Cine isi bazeaza fericirea pe celalalt are o mare problema. E ca si cand il desconsidera pe celalalt. E ca si cand partenerul de viata este acolo cu scopul de a te face pe tine fericit. Atunci devii dependent de partener. Iar dependenta naste monstri precum gelozia, frica, mania, frustrarea etc. In timp ce tu crezi ca daca il tii pe partener lipit de tine asta o sa te faca fericit, se naste in tine acea dependenta de partener.

Iar de la dependenta mai e un singur pas pana la nefericire. Asa ca prin atasament, prin dependent, iti sapi singur capcana nefericirii.

Doar libertatea emotionala este cea care poate sa dea voie celor doi parteneri sa fie cu adevarat fericiti si sa se doreasca unul pe altul.

Mitul numarul 4:

”Nu poti sa fii fericit daca esti bolnav si batran.”

Starea de fericire e conectata cu starea de sanatate, dar nu depinde de ea. Daca te uiti la un copil care se joaca si se loveste in timp ce alearga, o sa observi ca plange un pic, apoi ii revine iar pofta de joc.

Totul se bazeaza pe capacitatea de adaptare a mintii. Mintea are capacitatea de a se adapta la suferinta fizica, la boala, la batranete.

Mi-l amintesc pe bunicul meu care, la aproape 90 de ani, voia cu indarjire sa isi cumpere cal. Corpul nostru simte batranetea si boala, dar mintea traieste o alta realitate.

Mintea traieste realitatea pe care i-o furnizezi tu prin gandurile tale. Mintea ta e ca o sala de cinematograf in care se deruleaza un film compus din gandurile tale.

Gandurile cele mai frecvente construiesc realitatea mintii tale. Tu poti decide realitatea in care sa iti traiesti viata, in functie de gandurile pe care le hranesti mai des.

Mitul numarul 5:

“Trebuie sa fac terapie, sa merg la psiholog ca sa fiu fericit.”

De cele mai multe ori, psihologul la care mergi nu este nici el fericit. Asa ca cel mult poate sa te aduca pe linia de plutire, sa te scoata din groapa de melancolie si tristete in care ai cazut, dar nu poate sa te conduca spre fericire.

Psihologul, psihoterapeutul, te ajuta cu siguranta daca ai o problema. Dar el isi incheie misiunea cand ti-ai rezolvat problema. Fericirea ta depinde in mica masura de psiholog.

Sunt putini psihologi care sa iau in calcul fericirea cuiva, pentru ca e dificil sa schimbi nivelul de fericire al unui om. Tu singur trebuie sa te faci fericit. Fericirea e un mod de viata. Ajungi la asta prin autoeducatie, nu prin terapie.

Terapia are doar rolul de a te salva cand esti sub linia de plutire, cand te duci la fund. Dar apoi sarcina iti revine tie. Tu singur ai de analizat care e nivelul tau de fericire si daca esti multumit de propria ta fericire.

Mitul numarul 6:

“Nu pot sa fiu fericit decat pe perioade foarte scurte, atunci cand se intampla ceva ce ma face fericit.”

Stiu multa lume care nu a simtit de mult timp starea de fericire. Asa ca in lipsa fericirii uneori ai tendinta sa te multumesti cu mai putin. Asa ca faci tot ce poti ca sa te distrezi si sa te bucuri un pic, sa fii un pic vesel.

Bucuria si veselia nu sunt decat umbre ale fericirii.

Bucuria si veselia presupun agitatie si consum de energie, mintea este atunci concentrata pe ceva exterior, de unde iti extragi acea bucurie. E ca si cand tu preschimbi energia ta in bucurie.

Fericirea difera mult de bucurie si veselie prin faptul ca atunci mintea si tot corpul tau sunt linistite. Fericirea se caracterizeaza printr-o stare de liniste mentala si relaxare fizica.

Impreuna cu fericirea se amplifica si alte functii emotionale si mentale de care ai nevoie:

– vitalitatea (fericirea iti da energie, nu o consuma)

– spontaneitatea (autenticitatea in comunicare si relatii)

– increderea (fericirea este cel mai puternic stimulent al increderii in tine)

– iubirea (vine la pachet cu fericirea, dar citeste nota mai jos ca sa iti explic de ce e asa)

– starea de flux (creativitatea, apare tot ca urmare a opririi agitatiei mentale)

– atentia si inteligenta (atentia se indreapta mult mai usor spre interiorul tau si creezi conexiuni mai rapid)

– intelepciunea (prin efectul de unificare pe care il are asupra mintii, fericirea te face sa intelegi lucruri pe care anterior nici nu le gandeai)

Fericirea sta in tine atata timp cat ai mintea calma si linistita. Cand mintea devine agitate, fericirea dispare si se transforma intr-o bucurie de scurta durata. Asa ca pentru a pregati mintea ta ca sa inceapa sa simta fericire, primul pas este sa iti linistesti mintea.

O sa vorbim in viitor despre tehnici de meditatie care linistesc mintea si pregatesc terenul pentru fericire. Dar momentan vreau sa intelegi bazele psihologiei fericirii.

Nota: Iubirea si fericirea sunt legate foarte strans. Iubesti atunci cand mintea ta se uneste cu persoana pe care o iubesti, cand cei doi sunt o singura fiinta, cand binele celuilat devine binele tau. Iar aceste fenomene se petrece la nivelul mintii, pentru ca nu iti face nimeni operatie sa uneasca cele doua corpuri si cele doua vieti. Asa ca mintea este cea care produce aceasta uniune. Atunci cand apare starea de fericire, gandurile se reduc, aproape ca dispar, mintea devine linistita si este dirijata usor; e ca si cand pe cer ar exista un singur nor si acela ar fi controlat de tine.

In momentul in care esti fericit si te gandesti la o persoana, apare automat fenomenul acesta de uniune mentala cu acea persoana, ca o empatie perfecta. Mintea ta este deja in stare de liniste datorita fericirii, asa ca ii e usor sa creeze puntea de legatura cu celalalt. In acel moment de conexiune, apare starea de iubire.

Am explicat prea complicat? Daca ai intrebari, te rog sa imi scrii un comentariu si iti dau detalii daca e ceva ce nu a fost clar.

Concluzie

Mai am sa iti spun despre cum sa-ti analizezi propriul nivel de fericire si de cei 6 stalpi psihologici ai fericirii. Am analizat ce anume fac si cum gandesc oamenii fericiti. Dar m-am lungit prea mult, asa ca o sa iti trimit data viitoare aceste lucruri.

Inainte de a te saluta, am nevoie de un mic ajutor din partea ta.

Te rog sa imi raspunzi la doua intrebari scurte:

1) Esti multumit de cat de des simti starea de fericire sau vrei mai mult?

2) Ce faci tu ca sa te simti fericit?

Te rog sa dai un scurt comentariu in care sa pui raspunsurile tale la aceste doua intrebari si daca ai neclaritati despre ce ti-am povestit azi, scrie-mi in comentariu si iti voi raspunde. Conteaza mult pentru mine sa cunosc parerea ta.

Te imbratisez cu drag,

Marius

Marius Simion

” Cand am citit prima carte despre Programare Neuro-Lingvistica am pus-o deoparte pentru un an de zile.

Nu m-am mai atins de ea pentru ca mi se parea prea uimitor. Nu se puteau atinge acele rezultate! Asa credeam pe atunci!”

Marius Simion (fondator NLP Mania)

nlpmania.ro/blog/

Cum sa inveti sa spui NU si sa scapi de indecizie1 reader now

Astazi vreau sa discutam despre hotararea interioara, fermitatea interioara si opusul acestora – indecizia.
Am in jurul meu persoane care sunt extrem de hotarate, dar cunosc bine si oameni care atunci cand trebuie sa ia o decizie, parca le pui spirt pe rana. Acestea sunt extremele: unii sunt de-a dreptul incapatanati, iar altii se tem sa ia o decizie de teama sa nu greseasca varianta pe care o aleg.
Imi amintesc de mine cu 10-12 ani in urma ca eram foarte indecis. Ii admiram pe prietenii mei care aveau idei ferme si puternice. Mi se parea ca imi schimb ideea dupa cel care imi explica pe moment parerea si argumentele lui. Toate argumentele mi se pareau logice cand erau prezentate de tabere opuse. Nu eram in stare sa ma decid care dintre idei era corecta si care gresita. Nu era vorba de teama, era vorba ca nu eram in stare sa imi dau seama ce credeam eu. Cred ca am fost in situatia asta, de a nu sti ce sa aleg, mai bine de 4-5 ani.
Imi dadeam seama ca nu e bine cum gandesc. Imi ziceam ca parca sunt o frunza care e dusa in directia vantului. Imi schimbam parerile in functie de parerile grupului din care faceam parte. Eram frustrat pentru ca imi dadeam seama ca asa nu o sa fiu niciodata ascultat. Si asa era. Parerea mea nu conta niciodata in grup pentru ca oamenii simt cand nu ai nicio parere si doar spui ceva ca sa nu taci din gura.
Acest comportament mental, de indecizie, este cauzat de teama. Parintii mi-au inspirat teama ca mai bine stai cuminte in banca ta decat sa pari prost. Asa ca eu am batut recorduri in asta. Paream prost tocmai pentru ca stateam in banca mea.
Pe la 16 ani, am luat decizia ca ceva se va schimba. Punctul care a declansat schimbarea in mine a fost exact momentul in care am schimbat atitudinea mea fata de cum luam decizii.
Intr-o zi, am gasit o metoda. O metoda asa de simpla, incat a functionat imediat. In momentul in care paream prost din cauza ca nu reuseam sa imi sustin pana la capat parerile, am luat decizia sa nu renunt la parerea mea decat batut sau mort.
Am stabilit cateva reguli:
–          Daca imi vine o idee, acea idee este cea mai buna din lume, iar daca se dovedeste gresita, nu o abandonez.
–          Daca vreau sa fac orice, acel lucru este cel mai bun, iar daca se dovedeste gresit, nu il abandonez.
–          Daca vreau sa merg undeva pe o anumita directie, acea directie o sa o urmez chiar daca se dovedeste ca e mai lunga sau ca ma duce in alta directie.

Aceste reguli aveau sa inceapa sa imi creasca respectul de sine. Pana in acel moment, nu stiam ce inseamna sa ma respect pe mine. Apoi, prin aceasta metoda, am inceput sa ma lupt pentru ideile mele. Nu mai conta daca o parte din mine stia ca greseam. Pur si simplu, ma incapatanam sa imi sustin ideea – pentru ca era A MEA.
Din extrema in care nu aveam nici o parere, am mers spre extrema ca trebuie sa imi apar ideile cu orice pret.
Ma miram si eu cum de reuseam asta. Pur si simplu ii enervam pe toti. Stiau toti ca nu am dreptate uneori, dar nu imi pasa.
Incepusem sa fiu ascultat. Chiar daca de multe ori greseam, uneori aveam dreptate – si eram ascultat. Inainte, nu eram ascultat nici cand aveam dreptate. Acum eram ascultat si cand aveam dreptate, si cand greseam.
Saltul era imens!
Dar nu m-am oprit aici. Mi-au trebuit alti 3-4 ani ca sa realizez ca puteam sa accept si faptul ca uneori gresesc. Iar aceasta acceptare sa nu ma faca sa revin la starea anterioara.
Sa recapitulez:

– Primul pas a fost sa nu mai recunosc ca gresesc si sa tin directia aleasa de mine, cu orice pret.

– Al doilea pas a fost sa accept ca uneori gresesc si sa nu imi fie teama de greseala.

– Al treilea pas a fost sa fiu atent la greseli si sa vad in asta o sansa de dezvoltare, nu de anulare a personalitatii mele.

Cum iti spuneam, aceste etape au durat ani de zile, dar nu stiam ca se pot face si rapid. Mi-a luat mult pana sa imi dau seama ce am de facut. Apoi lucrurile au fost simple si rapide.

Ceea ce am facut ar putea sa fie rezumat printr-o singura expresie: m-am pus contra curentului.

Opozitia este o obligativitate. Tu cresti si te dezvolti numai daca intri in opozitie cu cineva sau cu ceva. Daca un copil nu intra in opozitie cu parintii, el va accepta tot ce vine de la ei – bun sau rau. In acel caz, va creste cu o personalitate “de acceptare”. Nu va avea propriile pareri, propriile dorinte si interese. Toata viata lui se va trece peste capul lui, iar el va fi undeva in afara.

Toate deciziile importante ale vietii o sa le ia altcineva in locul sau. Apoi o sa zici despre tine ca “nu imi plac conflictele”.

Asa faceam si eu, ma laudam ca sunt o persoana calma si pasnica, ca nu intru in conflicte. Dar fara conflict nu te poti dezvolta.

In acest moment, poate o sa spui ca nu am dreptate, tu poti sa te dezvolti si fara conflicte, de ce sa alegi conflictul cand mai bine sa il eviti.

Daca ti-a aparut un asemenea gand, atunci sa stii ca esti in aceeasi faza cum eram si eu in trecut. Te pacalesti atunci cand fugi de conflict. Corect ar fi sa spui: “Sunt suficient de inteligent incat sa fac fata oricarui conflict”.

Dar tu preferi sa eviti conflictele.

Te-ai gandit ce strategii ai ca sa eviti conflictele?

– Iti ceri scuze si zici ca nu o sa mai faci… numai ca sa se termine mai repede cearta…

– Spui ca o sa discutati mai tarziu… si amani asta la nesfarsit…

– Te prefaci ca nu exista niciun conflict… nu iei in seama conflictele unde nu se bate cu pumnul in masa.

– Etc.

Chiar vreau sa stiu care sunt strategiile tale cand vrei sa eviti un conflict. Asta o sa iti arate daca iti place sa grabesti sau sa intarzii propria dezvoltare.

Cum iti “negociezi” deciziile cu tine insuti si apoi renunti la ele

Ti s-a intamplat sa discuti cu cineva si sa te entuziasmezi de o idee si sa spui ca saptamana viitoare o sa pui in practica ceea ce ati discutat? Poate fi ceva legat de afaceri, ceva legat de concediu… orice care sa te incante si sa te entuziasmeze pe moment. Poate ca tocmai ai gasit un nou exercitiu pe NLP Mania si vrei sa il aplici si esti incantat de asta.

Apoi ce se intampla?

Timpul trece si tu iti schimbi ideea. Nu pentru ca ideea initiala ar fi gresita, ci pentru ca analizand intre doua idei, ai decis ca nu e potrivit sa urmezi acea idee acum… si o amani … pe timp determinat sau nedeterminat.

In acea situatie, cea mai la indemana metoda pe care o aplici este sa amani pentru o saptamana, o luna, etc. Pana cand uiti complet de ideea ta initiala. O alta strategie pe care o poti aplica in aceasta situatie este sa te fortezi, sa faci ceva impotriva propriei naturi… iar pentru cateva zile sa aplici ideea initiala. Dar cu multa greutate – pentru ca, de fapt, nu aveai motivatie pentru asta, ci doar din dorinta de a face ceea ce ti-ai propus. Niciuna dintre variante nu este cea corecta.

Strategia optima este sa te pui la masa si sa stai sa te gandesti ce anume te face sa vrei un lucru sau celalalt. De cele mai multe ori vrem ceva, dar dorinta noastra este slaba, sta sa moara pentru ca nu stim DE CE dorim acel lucru. Daca gasesti si raspunsul la “de ce” doresc acel ceva, atunci motivatia ta creste, iar decizia poate sa fie definitiva in directia aleasa de tine.

Acum fa o pauza si gandeste-te la obiectivele tale pentru luna urmatoare. Ce ti-ai propus sa faci in urmatoarea perioada scurta de timp.

Scrie o lista si apoi intreaba-te pentru fiecare dintre obiective, de ce vrei sa faci acel lucru!

O sa vezi ceva interesant. La unele obiective o sa stii sa dai raspunsul. La alte obiective, o sa zici ceva de genul: “Vreau asta pentru ca imi place” sau “vreau asta pentru ca e spre binele meu” etc., etc. Aceste raspunsuri nu au sens pentru ca nu spun nimic concret.

Pentru acele obiective la care nu ai gasit raspuns sau la care raspunsul a fost fara sens, sa stii ca risti sa te razgandesti. Risti ca maine sa renunti la ele. Nu ar fi niciun pacat sa renunti la un obiectiv daca ai gasi altul mai bun sau daca nu ai fi consumat timp si energie pentru acel obiectiv. Dar ce te faci cand ai consumat deja timp si bani si energie … dar te trezesti ca nu stii DE CE vrei sa atingi chiar acel obiectiv.

Nu merge mai departe cu acel obiectiv pana cand nu stii de ce il doresti!

Invata sa spui oamenilor NU in fata

De multe ori, ma confruntam in trecut cu problema asta, imi era dificil sa spun NU atunci cand voiam asa ceva. Ziceam DA, dar de fapt in mintea mea ma revoltam enorm. Dupa ce am inceput sa aplic aceste metode, sa imi verific de ce vreau sa fac ceva, sa ma tin ferm de o idee pana la capat, am inceput sa prind suficienta putere interioara, incat ziceam mai frecvent NU decat DA.

Asta imi dadea o satisfactie imensa, de fiecare data cand ziceam NU, simteam ca detin puterea. In perioada in care ziceam tot timpul DA, parca ceream ajutor. Cand am vazut ca NU functioneaza mai bine, am inceput sa aleg eu cand imi face placere sa spun DA si cand imi face placere sa spun NU.

Totul se reduce la cum te simti. Este foarte dificil sa nu dorim sa multumim pe toata lumea. Dorinta asta de a multumi pe toata lumea este capcana in care ne consumam cea mai mare cantitate de energie. Si nu ne putem lauda ca avem prea multa.

In general, ne temem sa nu zica lumea despre noi ca suntem nepoliticosi: nu e placut, nu e frumos, nu e politicos… si toate celelalte pe care le auzi intr-o situatie de genul asta. Dar nimeni nu iti zice bravo ca ai avut curajul sa spui ce simti. Sa spui ce gandesti. Si poate ca in acel moment simteai ca NU vrei sa faci ce ti se propunea, ce ti se cerea.

Ca sa iti fie mai usor sa faci lucrul asta, exerseaza in situatii simple, dar de fiecare data constientizeaza. Fii atent la ce simti cand zici NU si la ce simti cand zici DA.

Ca sa reusesti usor asta, iti propun un exercitiu.

Cu ochii inchisi, gandeste-te la un moment in care ai spus DA din toata fiinta ta, cand ti-ai dorit cu adevarat ceva si ai spus DA cu adevarat.

-Simte tot ceea ce ai simtit atunci. In mintea ta priveste iar acea scena si retraieste acel moment.

– Inspira iar acel aer al momentului in care ai spus DA din toata fiinta ta.

– Gaseste acum un moment in care ai spus NU din toata fiinta ta. Cand ceva nu ai dorit si ai avut taria sa spui NU, oricare ar fi fost urmarile.

– Simte tot ceea ce ai simtit atunci, priveste in mintea ta toata acea scena, priveste-te pe tine si admira forta pe care ai avut-o de a spune NU. Iar acum partea cea mai importanta: memoreaza exact emotia care ti-a favorizat acel NU pe care l-ai spus cu toata puterea ta. Memoreaza exact tonul vocii, modul in care stateai, in care respirai. Absolut toate detaliile ce tineau de tine. Toate acele detalii i-au spus creierului tau ca atunci cand ele apar, tu esti pregatit sa spui NU.

-Aminteste-ti acum o situatie in care ai vrut sa spui NU, dar din anumite motive ai spus DA si nu esti multumit de asta. Creeaza acum in minte acea scena, dar adauga elementele pe care le-ai memorat de la situatia cand ai spus NU cu toata puterea. Modifica tonul vocii, adauga emotie, modifica respiratia si pozitia corpului. Absolut tot, copiaza pozitia respectiva. Si apoi verifica cum ar fi sa spui NU de data asta.

– Simte apoi senzatiile de placere si satisfactie care urmeaza dupa ce ai facut ceva in conformitate cu ceea ce gandeai. Aceasta etapa este cea care iti da motivatia. Nu ai voie sa sari peste aceasta etapa, pentru ca mintea ta o sa o caute. O sa caute sa simta placere la finalul unei actiuni. Daca tu ii oferi acea placere, satisfactie, atunci mintea o sa invete un nou mod de actiune: invata sa spuna NU.

Nu o sa schimbi trecutul, cand ai spus DA, e deja spus. Aceasta metoda te ajuta sa inveti sa spui NU mult mai usor.

Metoda dureaza cam 4-5 minute, dar, aplicata zilnic, o sa dea rezultate rapide. In general, nu spunem nu pentru ca ne gandim ca nu avem nicio satisfactie din asta. Si ca avem rezultate benefice numai daca acceptam usor ce doresc altii. De fapt, trebuie gasita linia de mijloc, echilibrul intre ceea ce vrem noi si ceea ce vor ceilalti si noi putem sa oferim.

Iar atunci cand oferim, trebuie sa simtim ca ne face placere acest lucru. Altfel ne simtim frustrati si in final ajungem sa uram tocmai persoana careia i-am spus DA, dar de fapt nu doream asta din toata fiinta.

O sa mai discutam pe tema asta,

Astept comentariile si parerile tale.

Pe curand,

Marius

Marius Simion

” Cand am citit prima carte despre Programare Neuro-Lingvistica am pus-o deoparte pentru un an de zile.

Nu m-am mai atins de ea pentru ca mi se parea prea uimitor. Nu se puteau atinge acele rezultate! Asa credeam pe atunci!”

Marius Simion (fondator NLP Mania)

nlpmania.ro/blog/

Cum sa scapi de dependente! – partea a II-a

Inainte de a incepe, vreau sa clarific faptul ca ma voi referi la o singura dependenta, dar aceleasi lucruri se aplica la oricare alta. Imi e insa greu sa scriu de fiecare data lista cu toate depedentele, asa ca o sa ma refer numai la fumat, dar sa stii ca poti schimba cuvantul fumat cu orice – cu alcool, droguri, videogames, dependenta de chat si net, dependenta de droguri, dependenta de sex 🙂 , dependenta de adrenalina etc.

Iti spuneam in prima parte a materialului ca orice element din afara isi face loc in mintea ta “desenand” o imagine. Acea imagine este cea care preia controlul si comunica cu creierul tau, spunandu-i cum sa reactioneaze. De exemplu, daca esti fumator, ai in minte sute de imagini care iti creeaza “pofta” de a fuma.

Acele imagini apar din intamplari reale de-ale tale. De exemplu, odata erai foarte obosit si nervos si ti-ai aprins o tigara si te-ai simtit un pic mai bine. Pentru creier, asta inseamna un “sablon”, adica ai facut o imagine cu tine obosit pe care ai legat-o de o alta imagine cu tine cu o tigara si cu un zambet de relaxare pe fata. Cele doua imagini sunt cele care iti dirijeaza acum dorinta de a fuma. Si imagini de felul acesta probabil ca ai cu sutele, cum ziceam.

Cum sa redevii puternic

Pentru cei mai multi dintre fumatorii care au incercat sa se lase sau pentru orice alte dependente, cel mai ciudat este faptul ca pare ca si cum dependenta e mai puternica decat vointa. Asta se petrece din cauza ca imaginile respective din minte (cele care iti determina dorinta) sunt mult mai intense si mai clare in mintea ta decat imaginile de autocontrol. Adica tu ai mult mai clar si mai des in minte imaginile cu tine cum fumezi decat imagini in care te controlai. Imaginile respective transmit creierului comanda de a-ti genera dorinta de a fuma. Creierul este o masina proasta – dar asta e in avantajul nostru. De fapt, e considerat cel mai “tanar” organ pe axa istoriei dezvoltarii umane. Prima data am avut piele, inima, ficat sau mai stiu eu ce si de-abia la urma s-a dezvoltat si un creier. Problema cu creierul e ca nu lucreaza direct cu realitatea, ci cu imaginile pe care i le livram noi. Ca sa fie mai clar, o sa repet povestea cu lamaia: daca inchizi ochii si vizualizezi in minte o jumatate de lamaie, pur si simplu pentru creier e la fel de reala si iti va determina glandele salivare sa produca saliva. Adica exact acelasi lucru ca si cand ai lamaia efectiv in fata. Sau, mai clar, daca prietena ta intarzie, poti sa iti faci in minte imagini cum ca are inca de lucru si e in siguranta la birou sau ca a avut un accident de masina. Ambele sunt imaginare, dar la una dintre imagini reactionezi pozitiv, iar la cealalta devii agitat, inima iti bate mai tare etc. Eu, cel putin, asa patesc.

Daca insa tu esti cel care pui prin propria vointa imaginea pe care o vrei tu in minte, atunci creierul va reactiona la acea imagine. Habar nu are care dintre imagini este reala si care e pusa intentionat de tine acolo. Daca tu pui o imagine de care stii ca va produce o reactie pozitiva, atunci vei avea o stare buna si te vei simti mai bine.

Deci, daca tot putem sa ne jucam cum vrem cu creierul nostru, inseamna ca aceasta metoda nu e de aruncat. Putem sa devenim noi stapanii, nu sa mai functionam ca automate: apare imaginea –Poc!, brusc, apare si dorinta si nu mai am nimic de zis!

Nuuu. Putem de acum sa modificam acele imagini care sunt in defavoarea noastra si sa le slabim, in paralel, putem sa amplificam imaginile care sunt in favoarea noastra si sa facem ca acestea sa devina obisnuinta.

Despre obisnuinte

Interesanta chestiune – obisnuintele. Cum de o anume actiune devine obisnuinta si alta nu? Ce se petrece in creier? Pai, daca actiunea are ca rezultat o placere, creierul, care e un simplu servitor si vrea sa ne multumeasca, are tendinta sa o repete daca a vazut ca odata ne-a placut. Iti amintesti cand ti-ai legat prima data sireturile? Cum iti aluneca siretul pe langa degete? Apoi, prin repetare, poti sa faci nod si in somn, cu ochii inchisi. Asta pentru ca ai in minte formate lanturi intregi de imagini care s-au sedimentat acolo si nu se mai desprind. Din pacate, asa se petrece si cu dependentele. Se formeaza siruri de imagini, apoi se sudeaza prin repetare si nu le mai desprinzi usor. Asta daca nu stii sa te folosesti exact de modul in care au aparut.

Metoda care te face stapanul creierului tau

Pentru aceasta metoda vrei sa inveti NLP. Toate celelalte metode din NLP sunt derivate din aceasta sau o dezvolta si completeaza. La inceput, cand am invatat metoda asta, nu i-am inteles pe deplin utilitatea. Asa ca e posibil ca si tie sa ti se para cam simplista. Ma gandeam ca nu e suficient sa schimbi niste imagini in minte ca sa poti sa schimbi comportamente si emotii. Am verificat pe pielea mea sau, mai exact, pe creierul meu. Pur si simplu, daca ii repeti o anumita imagine, ajunge sa o accepte ca fiind reala. Asa am inceput sa pot sa vorbesc in public fara sa imi fie teama ca o sa ma intimidez sau ca uit ce trebuie sa spun. Asa am ajuns sa am incredere in mine in orice situatie si sa fiu spontan si degajat. Mi-am inundat creierul cu imaginile pe care le doream, pana cand a crezut ceea ce ii spuneam eu si a actionat cum doream eu.

Ce ai de facut?

Etapa 1. Va trebui sa inveti sa iti clarifici in minte ce inseamna aceste imagini si eu o sa te ajut.
Etapa 2. Va trebui sa identifici cat mai multe imagini care iti declanseaza dorinta de a fuma si sa le modifici asa cum o sa iti explic.
Etapa 3. Va trebui sa iti creezi imagini cu tine facand altceva si cu tine avand puterea sa iti controlezi dorintele si comportamentul.

Etapa 1. Sa invatam sa controlam imaginile metale.

Nu uita, aceste imagini sunt “cuvintele” prin care comunici cu creierul tau. Daca ii “servesti” o imagine cu tine in mijlocul unei petreceri, iti va declansa hormoni care te fac sa te simti bine. Daca ii “arati” o imagine in care esti in plin examen la scoala cu cel mai nasol profesor, creierul va reactiona in consecinta. Asa ca ai grija cum iti „cresti” creierul. E cel mai important servitor al tau. E mai util decat laptopul de acasa, asa ca ai grija ce programe ii instalezi. Pentru cei care se pricep la computere, analogia asta e cea mai potrivita.

Ok, revenim la controlarea imaginilor mentale. Hai sa luam o imagine; inchide ochii si adu-ti aminte de ultimul moment (cel mai recent) in care ai fost foarte relaxat si plin de energie. Cum nu stiu exact ce imagine vei avea in minte, o sa inventez una ca “studiu de caz”. Sa zicem ca te vezi relaxat la iarba verde cu prietenii. Dupa ce inchizi ochii, identifica un moment in care te simteai cel mai relaxat din toata acea perioada. Acum, daca ai identificat acel moment, incearca sa il “recreezi” in minte cu ochii inchisi. Ai in fata ochilor inchisi un “ecran mental” negru. Pune pe el imaginea cu tine in momentul acela de relaxare. Apoi, fii foarte atent sa iti clarifici urmatoarele elemente ale imaginii. In ce zona a “ecranului mental” ai pozitionat-o? Cam cat e de mare? E in miscare sau statica? Se aud sunete sau e liniste? Ai senzatia de cald sau de rece de la imagine? Imaginea are contur sau conturul se pierde in spatiul negru? Cat de clara e imaginea? Culorile cat e intense sunt? Daca ai putea sa atingi acea imagine, ar fi moale/tare/ aspra/neteda/dura/fragila?

Toate aceste detalii sunt percepute de creier si transmit cate un mesaj. De exemplu, daca o imagine are multa lumina si claritate in ea, pentru creier asta inseamna ca s-a petrecut recent de tot, deci e inca importanta. Ca sa intelegi mai bine, am lucrat cu o persoana care cu multi ani in urma a avut o drama in familie. In mod normal, o imagine din trecut ar trebui sa fie neclara, luminozitate slaba, vazuta la distanta pe ecranul mental. Insa la persoana aceasta evenimentul din trecut inca o influenta emotional si imaginile erau atat de clare, ca si cum se petrecuse ieri dezastrul.

Vreau sa spun ca acele imagini clare sunt cele pe care va trebui sa le slabesti.

Acum sa ne jucam un pic:

Ai identificat imaginea si caracteristicile pe care le-am scris mai sus? Nu ar strica sa ti le notezi, daca nu le retii pe toate. Acum e momentul sa incepi practica de a modifica imaginile. Nu uita, orice modificare inseamna un mesaj diferit catre creierul tau. Asa ca iti propun sa nu modificam prea mult, ci sa ramanem in limitele de siguranta.

Trebuie sa fii cu ochii inchisi si sa ai imaginea clara in minte. Apoi imagineaza-ti ca ai o “telecomanda” cu care poti controla complet imaginea respectiva. Incepe sa o modifici facand-o sa para mai intunecata, ca si cum ai intuneca imaginea la un televizor (cum ziceam, asta ii spune creierului ca imaginea respectiva e de undeva din trecutul tau). Apoi, fa opusul. Ilumineaza foarte mult imaginea. Ca si cum ar fi in plin soare. Ok, in continuare, indeparteaza de tine imaginea si revino la distanta initiala.

Cum ti se pare? E usor de controlat imaginea mentala? Ai avut probleme sa modifici o anume caracteristica? Ce caracteristica ti-a fost mai usor sa modifici?

Tema de acasa

Nu imi place cum suna tema de acasa, dar nu am alta idee acum. De fapt, e un exercitiu pe care trebuie sa il repeti ca sa te obisnuiesti sa iti „programezi” creierul pentru cand vom lucra direct asupra unei dependente.

Identifica o imagine cu tine intr-o situatie in care ai gresit ceva si te-ai simtit rau. Cauta o situatie care te mai face si acum sa iti amintesti cu neplacere de ea. Daca ai gasit imaginea care e cea mai reprezentativa pentru momentul acela, incepe sa o modifici in felul urmator:
1. Stabileste-i in minte conturul.
2. Slabeste-i luminozitatea si temperatura, pana ai senzatia ca daca ai fi iar acolo, ai simti frig si ar arata ca o zi foarte innorata.
3. Incepe sa o departezi de tine pana se face de marimea unei unghii.
4. Imagineaza-ti in spate, la distanta uriasa, un soare incandescent si trimite cu viteza imaginea respectiva in soarele pe care il imaginezi.
5. Repeta de 10 ori operatiunea de la inceput.
6. Repeta zilnic timp de 3 zile primii 5 pasi descrisi mai sus.

Sper sa iti placa exercitiul, mai ales ca are ca efect eliminarea in mare masura a emotiilor care inca te pot deranja din acel moment pe care l-ai ales. Daca repeti de mai multe ori exercitiul, e posibil sa iti devina complet neutra situatia respectiva. Pur si simplu, nu te mai influenteaza.

Acum e un simplu exercitiu, dar imagineaza-ti ce ai putea sa faci cu metoda aceasta in situatii cu adevarat tragice, care pe tine sau pe altii ii influenteaza zi de zi, obsesii, frici etc.

Exercitiul acesta il vom folosi si in modificarea mesajelor catre creier, cand o sa il aplicam pentru dependenta de care vrem sa scapam. Asa ca repeta-l cu cat mai mare atentie si scrie-mi cum iti reuseste sau unde ai dificultati.

Pe curand,
Marius

– va urma –

Marius Simion

” Cand am citit prima carte despre Programare Neuro-Lingvistica am pus-o deoparte pentru un an de zile.

Nu m-am mai atins de ea pentru ca mi se parea prea uimitor. Nu se puteau atinge acele rezultate! Asa credeam pe atunci!”

Marius Simion (fondator NLP Mania)

nlpmania.ro/blog/

Cele 7 forme ale vinovatiei (cum scapi de manipularea emotionala)1 reader now

Salutare!

azi am gasit in arhiva mea un material pe care l-am scris acum ceva timp si nu stiu daca l-ai primit sau nu.

E vorba despre doua subiecte delicate: manipularea emotionala si vinovatia!

Vinovatia este emotia cea mai legata de slabirea increderii in sine.

Oamenii care simt des vinovatie sunt programati sa nu aiba incredere in ei.

Vinovatia nu te ajuta la nimic, doar iti distruge increderea in tine.

Iar dupa ce te simti vinovat, esti pregatit sa te manipuleze emotional toata lumea din jurul tau.

Acest material te pregateste sa iti vindeci emotiile distructive, sa iti recastigi increderea in tine, sa iti cunosti Eul tau adevarat, sa poti trai viata asa cum meriti!

Conceptul face parte din cursul meu de NLP pe care il pregatesc pentru luna aprilie in Bucuresti, Timisoara si Iasi. (Daca vrei detalii, intra aici.)

Manipularea prin vinovatie

Structura ta psihologica nu suporta vinovatia. Sentimentul ca esti vinovat, pe drept sau pe nedrept, te face sa te simti nervos si sa ajungi la boli de inima sau, si mai rau, sa iti impietresti sufletul si sa nu mai simti nicio emotie.

Aceasta forma de manipulare este foarte frecventa si cred ca a fost dintotdeauna.

Specia umana este sensibila la suferinta altuia, avem acei neuroni oglinda care imita in noi, tot ceea ce vedem in ceilalti.

Daca vad bucurie la cineva, ma bucur si eu, ii simt acea bucurie in mine. Daca vad suferinta, o parte din mine incepe sa sufere, imitand suferinta celui la care ma uit.

Nu putem scapa de umanitatea noastra, ne va bantui cat timp o sa traiasca ultimul om pe pamant.

Am fost manipulati de mici prin aceasta sensibilitate a noastra, prin teama noastra de suferinta.

Aceasta forma de manipulare e cea mai josnica si perversa, dar, din pacate, e aplicata de 90% dintre oamenii din jurul nostru.

Ca sa reusesti sa te dezvolti, trebuie sa vindeci ranile pe care le porti cu tine din trecut.

Majoritatea acestor rani au in ele si o doza de vinovatie.

Vinovatia te face sa blochezi elementele cele mai importante ale dezvoltarii tale.

Uite mai jos o lista cu tot ce este blocat daca pastrezi vinovatia si nu o vindeci:

– nu poti sa te accepti atata timp cat te invinovatesti pentru erori reale sau false

– nu poti sa te ierti pentru faptul ca uneori ai gresit si ai adus suferinta in viata ta

– nu poti sa te iubesti pentru ca te consideri un om care nu merita iubirea

– apar probleme in relatiile cu alte persoane pentru ca tu cauti permanent aprobarea altora (pentru ca iti e dificil sa fii tu de acord cu propriul tau Eu)

Manipularea nu inseamna doar sa te lasi convins sa faci ceva ce nu voiai, ci inseamna distrugerea increderii in tine.

Cand cineva te face sa te simti vinovat, iti refuza calitatea de om liber sa alegi.

In fiecare moment in care te simti vinovat, tu traiesti o drama care iti micsoreaza stima de sine si te face sa scazi in proprii tai ochi.

Cum functioneaza vinovatia

De cand erai mic, ai auzit expresii de genul „ai facut ceva rau” sau „ai facut bine”. Cu alte cuvinte, ti-a fost programata nevoia de a astepta apreciere de la cineva.

Te simti bine cand esti laudat si apreciat, pentru ca de mic ai fost laudat cand ai facut ceva „bine”.

Problema e ca nimeni nu stie daca ceva e „bine” sau e „rau”, asa ca acum iti bazezi vinovatia pe un sistem de referinta subiectiv si relativ, conditionat doar de modul de gandire al celor care te-au crescut.

De exemplu, in unele culturi, un copil e invatat de mic sa fure, iar adultul ii spune ca asta e „bine”, asa ca nu se simte vinovat pentru ca fura.

Insa in alte culturi, lucrurile se intampla exact pe dos.

Bineinteles ca fiecare dintre culturi considera ca cealalta greseste.

Daca lasi la o parte subiectivismul tau, ai putea sa fii uimit cand iti dai seama ca nu stim exact ce e bine si ce e rau, ci doar societatea a construit niste valori pe care cei mai numerosi le-au impus celor mai putin numerosi si mai lipsiti de putere.

De cand eram mic, am fost facut sa ma simt vinovat cand greseam.

Dar acum ma intreb de unde stie societatea ce e corect si ce e gresit?

Corectitudinea si greseala sunt absolute sau relative?

Sunt doar niste conventii adoptate de majoritatea sau sunt legi ale universului?

Oricum ar fi, stiu sigur ca vinovatia seaca de energie psihica pe orice om si il duce in pragul autodistrugerii.

Si toate acestea doar cu scopul de a „reeduca”, de a „pune pe drumul bun” pe acea persoana, cu alte cuvinte, de a decide altul in locul meu ce trebuie sa gandesc si sa fac.

Societatea te vrea vinovat

Daca scapi de vinovatie, esti un om liber. Dar societatea te manipuleaza asa de bine, incat, daca nu te simti vinovat, te vei considera un om rau, un om caruia „nu ii pasa”.

Societatea considera ca daca te simti vinovat, esti un om corect, iar daca nu te simti vinovat, pur si simplu esti periculos.

Cand cineva scapa de dorinta de a face pe plac altor oameni, incepe sa isi faca lui insusi pe plac.

La inceput, nu aveam timp sa fiu fericit, pentru ca faceam pe placul tuturor, iar de mine nu mai aveam vreme.

Acum insa mi-am dat seama ca pentru a ajuta pe altii, trebuie sa fiu fericit eu prima data.

Un om nefericit nu poate sa ajute pe nimeni

Dar nu poti sa scapi din capcana suferintei si sa treci la fericire daca nu refuzi sa te simti vinovat.

Imediat cand tu incepi sa iti doresti sa fii fericit, cineva din cercul social apropiat (familie, prieteni, partener) o sa faca ceva ca sa te simti vinovat.

„Nu ai voie sa fii fericit, daca altul nu este fericit.” Cam asa suna aceasta manipulare.

Cand incepi sa te simti fericit, cineva o sa iti arate obrazul si o sa iti zica: „Ce rusine sa fii fericit cand eu sunt nefericit!” Aici o sa fie primul test al vinovatiei tale.

Daca tu cazi in capcana vinovatiei, fericirea pe care ai castigat-o s-a dus.

Dar macar ai castigat ceva in schimbul ei? L-a ajutat pe acel om care te face sa simti vinovatia?

L-a facut pe el sa se simta fericit? Sau e tot nefericit, dar acum te-a adus si pe tine inapoi in acelasi intuneric de unde ai plecat?

In general, victimele sunt cele care te fac sa simti vinovatia.

Pentru ca sufletul tau e nobil si luminos, te lasi calcat in picioare de cei care nu fac decat sa ceara de la altii picaturi de fericire.

Vreau sa iti spun in continuare ce tipuri de vinovatie poti intalni.

1. Primul tip este vinovatia copilului

De cand erai mic, ai fost certat cand ai zis ce nu trebuia sau ai facut ceva ce parintii tai nu doreau sa faci.

Daca erai curios si puneai 1000 de intrebari cand parintii erau obositi, ai fost poate certat si ai simtit ca gresesti.

Vinovatia copilului ti-a fost indusa prin sistemul de pedepse si recompense, dar si prin ce spuneau parintii.

Ai auzit poate replici de genul: „M-ai facut de rusine”. Aceste replici au un efect puternic asupra copilului care invata sa se simta vinovat de propria lui personalitate.

Fara sa isi dea seama, parintii isi manipuleaza si controleaza in acest fel copiii, inducand in ei sentimentul de vinovatie.

Apoi ai crescut, dar nevoia de a face pe placul altora a ramas si s-a intiparit si mai puternic in psihicul tau, iar acum eu iti spun ca e momentul sa scapi de ea si sa te simti liber si fericit.

De fiecare data cand nu reusesti sa multumesti pe altul, observi ca e nefericit si te simti vinovat.

Asa ca ai ajuns ca prima data sa multumesti pe toti ceilalti din jurul tau, iar daca iti mai ramane timp, sa te multumesti si pe tine.

Dar rareori in viata iti va ramane timp sa iti dedici si tie daca exista oameni in jur care cer toata atentia ta.

Ai fost invatat sa crezi ca daca faci pe placul oamenilor, acestia o sa te aprecieze.

Dar de cele mai multe ori se intampla exact pe dos. Cu cat faci mai mult poftele oamenilor, cu atat ei te considera doar un instrument bun de folosit pentru propria persoana.

Acesta este modul in care vinovatia copilului iti distruge increderea in tine.

2) Vinovatia parintelui

Un alt tip de vinovatie este cea a parintelui. Daca parintii isi manipuleaza copiii, uneori si copiii folosesc metoda vinovatiei si ii spun parintelui: „Tu nu ma iubesti, esti rau”.

Copilul stie exact ce il face pe parinte sa se simta vinovat si gaseste cele mai bune propozitii pentru a produce vinovatie.

Pentru ca manipularea este principala arma a parintilor, copilul o sa o invete rapid de la ei.

Daca parintele este manipulativ, copilul o sa foloseasca si el aceleasi strategii. Deci, daca copilul incearca sa manipuleze prin vinovatie, el a invatat asta de la un adult.

Observa ce adult din mediul copilului foloseste vinovatia ca forma de control pentru a putea opri acest mecanism psihologic distructiv.

3) Vinovatia in relatia de iubire

Am fost programati sa aratam ca tinem la celalalt, nu doar sa il iubim, dar sa fie necesar sa ne demonstram iubirea prin pretul suferintei noastre uneori.

Asa ca in relatia de cuplu, partenerul deseori profita de tine si te face sa te simti vinovat pentru ca el sufera.

Daca tu nu suferi impreuna cu el, inseamna ca nu iubesti suficient. Acest mod de manipulare prin vinovatia iubirii este distructiv in cuplu.

Poate ca ai auzit fraze de tipul: „Daca m-ai iubi, nu ai mai face asta” sau „Daca nu faci asta, inseamna ca nu ma iubesti”.

Aceste fraze, de fapt, iti comanda sa te simti vinovat daca nu te porti intr-un anume fel. Daca cumva faci ceva ce te face fericit, iar partenerul nu e de acord, atunci te va face sa te simti vinovat.

Relatia corecta implica faptul ca amandoi sa se simta fericiti fara sa induca vinovatie celuilalt.

O alta metoda folosita de partenerii de cuplu este sa se pedepseasca reciproc prin invinovatire.

Cand partenerul tau e suparat pe tine, isi aminteste toate „relele” pe care i le-ai facut in trecut si cat de mult l-ai dezamagit.

Aceasta forma de vinovatie este inceputul conflictelor majore ale unui cuplu.

4) Vinovatia din societate

Acest tip de vinovatie este cel care te face sa nu ai succes in societate. A inceput la scoala cand profesorii iti spuneau ca esti destept, dar lenes, ca poti mai mult, dar nu vrei sau pur si simplu te faceau incapabil.

Pentru profesor, e convenabil si usor sa isi faca elevul sa se simta vinovat, iar elevul devine docil daca i se induce vinovatia.

Pedeapsa cu inchisoarea face parte tot din acelasi tip de vinovatie.

Rolul inchisorilor este sa stai inchis ca sa te simti vinovat pentru greseala comisa de tine.

In esenta, inchisoarea este un loc in care ar trebui sa te transformi, sa iesi de acolo spasit, cu coada intre picioare, simtindu-te vinovat de crimele comise impotriva societatii.

Cu cat infractiunea e mai grava, cu atat ai mai mult timp sa te simti vinovat, stand in inchisoare.

Poate la origine ideea era buna, dar punerea ei in practica e dezastruoasa.

Vinovatia sociala se intinde si asupra comportamentelor tale in lumea din jurul tau.

Cu cat ai fost mai conditionat sa te simti vinovat social, cu atat esti mai atent la reguli, mai politicos, mai serviabil si atent la impresia pe care o faci altora.

In general, persoanele care se gandesc tot timpul la „ce o sa zica lumea” sunt sub puterea acestui tip de vinovatie care le conduce destinul.

5) Vinovatia sexuala

Vinovatia sexuala e data de normele impuse in cultura noastra de catre religie si societate.

In timp, societatea si religia au stabilit ce e „bine” si ce e „gresit” din punct de vedere sexual.

Problema „pacatului” este inca pentru multa lume o limita puternica in dezvoltarea personala.

Sexualitatea a devenit ascunsa si considerata ceva rusinos, tocmai din cauza acestei vinovatii impuse de religie.

Exista culturi religioase unde sexualitatea este la fel de normala ca si mancatul. Vinovatia sexuala este unul dintre obstacolele cele mai puternice cu care te poti confrunta in drumul dezvoltarii tale.

Problema cu vinovatia e ca esti asa de bine programat, incat iti e greu sa crezi ca ceea ce tu credeai ar putea sa te limiteze si sa fie complet eronat.

Tine minte ca vinovatia este doar o judecata rationala pe care cineva o emite despre noi.

Nu este nimic mai mult decat o parere a cuiva in care noi am ajuns sa credem.

6) Vinovatia religioasa

Religia este maestrul absolut al vinovatiei. Fara sentimentul de vinovatie, religia nu supravietuieste. Sectele religioase folosesc vinovatia in mod constient.

Leaderul unei secte spune cum trebuie sa fie standardul de perfectiune al oamenilor, apoi oamenii observa ca ei nu au ajuns la acel standard.

Acest mecanism de manipulare este caracteristic sectelor religioase.

Din pacate, doar putini preoti si calugari au suficienta credinta incat sa ajute oamenii fara sa ii faca sa se simta vinovati.

Vinovatia te injoseste, nu te educa, te face sa te simti inferior, nu te creste.

Religia te vrea perfect, dar nu te lasa liber sa gandesti singur si sa evoluezi. Te face sa te simti vinovat, de parca vinovatia a vindecat vreo greseala pana acum.

Un om vinovat nu se schimba, doar isi forteaza mintea sa nu faca acele lucruri, dar nu s-a transformat cu adevarat.

7) Autoinvinuirea

Pe la varsta de 13-15 ani, ne dezvoltam complet un cod moral al nostru, propriu.

Prindem din zbor fragmente de reguli morale de la cei cu care am crescut, iar in aceasta perioada de 13-15 ani, ne proiectam propriul cod moral in care ajungem sa credem ca este adevarat.

Apoi urmeaza cea mai distructiva forma de vinovatie, cea autoimpusa.

Atunci cand imi incalc propriile reguli, ma ranesc mai mult decat cand incalc regulile altora si ei ma fac vinovat.

Acum sunt eu singur cel care se face vinovat. Ma simt neputincios, incapabil, lenes, comod, fara viitor.

Autoinvinovatirea e inutila pentru ca ma uit la mine, cel din trecut. Cel care deja a facut ceva, considerat gresit conform codului meu de valori.

Daca ma invinovatesc, asta nu inseamna ca am gasit o solutie sa nu mai incalc in viitor codul de valori. In loc sa ma gandesc la viitor, ma pedepsesc pentru trecut.

Apoi situatia se repeta si ma simt si mai rau, si mai incapabil, imi spun ca nu am vointa sa rezist tentatiei de a face ceva „rau”, ceva ce incalca regulile in care cred.

Dar tocmai invinovatirea proprie este cauza repetarii. Daca as avea alt cod moral, poate regula aceea nici macar nu ar exista, poate ca ar fi exact opusul ei in alt cod moral.

Cand incepi drumul dezvoltarii personale, nu mai poti gandi limitat, trebuie sa incepi sa faci artificii de rationament, pentru ca realitatea, de cele mai multe ori, se schimba in timp, iar ceea ce ieri credeai ca e negru, azi observi ca e alb.

Ai patit asta deja de multe ori in viata ta si o sa mai patesti. Pe masura ce evoluezi, o sa iti pui tot mai des intrebarea daca un lucru e alb sau negru, bun sau rau.

Iar raspunsul corect este ca acel lucru este si bun, si rau in acelasi timp, depinde de momentul si de contextul in care il privesti.

Am vorbit despre vinovatie pentru un motiv foarte important.

Cand te simti vinovat, iti distrugi singur increderea in tine.

Vinovatia e un razboi permanent in interiorul tau.

Pe de o parte, ai un cod moral (care nu stim daca e just sau nu), iar pe de alta parte ai unele ganduri si actiuni care se lovesc de acel cod moral.

Asa ca apare cate unul dintre tipurile de vinovatie. Victima acestui razboi este increderea ta in tine!

Cu cat te simti mai des vinovat, cu atat o vei pierde mai mult si iti vei sabota singur dezvoltarea.

Solutii si mod de viata

In NLP (programare neuro-lingvistica) exista o regula de baza care zice ca „Nu exista esec, exista doar feedback”, adica poti folosi in favoarea ta absolut orice primesti, orice afli, pentru ca nimic nu e gresit, ci orice informatie iti va completa propria ta harta mentala.

Daca tot ti-am zis de aceasta regula, vreau sa iti amintesc inca una care spune ca „In orice moment, luam cea mai buna decizie pe care putem sa o luam”.

Nimeni nu gandeste: „Acum vreau sa iau o decizie proasta”. Tot timpul decidem maximum de profitabil pentru noi, bazandu-ne pe informatiile pe care le avem in acea clipa, pe puterile noastre din acel moment, pe capacitatile noastre.

Daca maine ma dezvolt si sunt mai destept, mai puternic, mai talentat, asta inseamna ca trebuie sa ma simt vinovat pentru deciziile pe care le-am luat ieri cand nu eram asa de dezvoltat? Nu o sa ma simt deloc vinovat pentru deciziile mele din trecut, ci o sa le accept pentru ca au fost facute pe baza capacitatilor mele din acel moment.

Acest mod de a gandi si de a trai te face sa scapi de vinovatie si sa folosesti mai multa putere spre dezvoltarea ta.

Tehnica pentru a scapa de vinovatie

Primul pas important pe care il ai de facut este sa recunosti ca esti manipulat emotional prin inducerea vinovatiei.

Daca ai facut deja aceasta, atunci mergem mai departe.

Ruperea unei legaturi de manipulare nu se face prin negociere si blandete. Cel care ma manipuleaza nu o sa fie niciodata dispus sa accepte ca ma manipuleaza si nici sa ma lase liber.

Asta pentru ca manipularea pe care o exercita ii asigura lui un confort si o stare de placere/fericire. Fara sa manipuleze, nu ar obtine acea stare.

Asa ca nu o sa accepte niciodata „de vorba buna” sa inceteze manipularea.

Cand o persoana te manipuleaza, se foloseste de tine emotional sau fizic. Dar nu iti ofera nimic in schimb decat ca sa te linisteasca, nu o face din suflet.

1. Ce urmeaza sa faci este cel mai dificil pas pentru tine: sa ii spui in fata ca stii ce face!

Acest pas este punctul-cheie. Daca manipulatorul stie ca ti-ai dat seama ca te manipuleaza, deja pierde putere. Dar sa stii ca nu o sa recunoasca asta. Nu te astepta sa zica: „Da, ai dreptate, te rog sa ma ierti ca nu o sa mai fac”.

O sa nege ca te manipuleaza si ghici ce o sa mai faca… O sa te acuze tot pe tine si o sa te faca sa simti iar vinovatie ca ti-a trecut asa ceva prin minte!

Dar orice ar fi, trebuie sa treci prin aceasta etapa! Sa ii spui ca ai inteles jocul sau manipulativ!

Chiar daca e vorba de un parinte, un partener, un coleg, tot va trebui sa ii spui in fata.

2. Daca nu te simti inca in stare sa te confrunti fata in fata cu acea persoana, atunci aplici metoda scrisorii!

Sau daca acea persoana face parte din trecutul tau, poate te-a manipulat in trecut si te-ai simtit vinovat, atunci poti sa ii trimiti o scrisoare.

Daca acea persoana a decedat sau nu o sa primeasca scrisoarea, nu conteaza. Tu scrie scrisoarea ca si cum ar ajunge sigur la destinatar, chiar daca nu o trimiti niciodata. La final de text, scrie-i acelei persoane cum te-ai simtit, cum te simti acum cand scrii si, daca poti, scrie-i ca l-ai iertat pentru acea perioada din viata.

Dupa ce ai scris scrisoarea, impacheteaza-o si pune-o intr-un plic si scrie-i numele pe plic, apoi da foc la plic si scrisoare.

Poti aplica oricare dintre aceste 2 metode. Prima e mai potrivita situatiilor actuale, iar a doua e potrivita pentru situatii care au legatura cu trecutul tau.

Oricare dintre ele este buna si eficienta. Tu decizi care se potriveste mai bine pentru tine. Da-mi un comentariu si spune-mi care dintre metode iti pare mai potrivita pentru tine sa o aplici.

Pe curand,

Marius Simion

NLP Mania

Marius Simion

” Cand am citit prima carte despre Programare Neuro-Lingvistica am pus-o deoparte pentru un an de zile.

Nu m-am mai atins de ea pentru ca mi se parea prea uimitor. Nu se puteau atinge acele rezultate! Asa credeam pe atunci!”

Marius Simion (fondator NLP Mania)

nlpmania.ro/blog/

Emotii dezechilibrate, viata nefericita!

Salut!

Ai nevoie de echilibru emotional? Care e metoda ta prin care il obtii cat de cat? Toti avem o asemenea metoda!
Tu poate mergi si te plimbi in natura, eu am nevoie de somn pentru asta. Prietenul tau poate priveste un film sau se duce si taie lemne cu toporul sau merge si agata o gagica… habar nu am.

Exista o metoda care reuseste sa echilibreze emotiile la toata lumea. Si echilibrul pe care il da este foarte intens pentru ca este una dintre emotiile fundamentale pe care ne bazam viata.
Frumusetea – mai exact, starea emotionala pe care o ai cand admiri ceva frumos, poate sa te ajute sa te dezvolti. Cum face asta?
Am descoperit un secret legat de starea de admiratie.
In primul rand, iti spun ca admiratia este opusul invidiei. Seamana ca doua picaturi de apa, dar sunt opuse. Invidia te face sa vrei sa ai acel lucru/persoana, pe cand admiratia iti deschide in tine canalele de comunicare cu subconstientul tau. Cu acea parte din tine unde iti tii ascunsa comoara ta de putere, intelepciune si incredere in tine. Admiratia este o punte de legatura intre tine si obiectul/persoana pe care o admiri. In timp ce admiri, esti complet vulnerabil in fata starilor emotionale pe care le simti exact atunci. Aceste stari intra in tine si te “regleaza”.

Nu poti sa te dezvolti si sa lasi sa ramana in tine starile negative (citeste si articolul „Cum sa iti transformi emotiile si sa le folosesti in dezvoltarea ta”). Nu va fi o transformare de durata pentru ca tot ce vei cladi va fi pe o fundatie fisurata. Nu ai de unde sa stii cand una dintre fisuri cedeaza si iti apar la suprafata mania, orgoliul, invidia, frica etc. De asta eu insist pe transformarea completa. Asta nu se poate face decat prin iesirea din zona de confort si prin folosirea de tehnici care provoaca schimbarea. De fapt, mai este o metoda: lasi viata sa te pocneasca peste cap de atatea ori, incat inveti din propriile tale greseli… nu e recomandata metoda copiilor sub 99 de ani! 🙂
Revin la tehnica de azi… iti recomand sa admiri cat mai des ceva care este frumos.
Exercitiul 1.
Gaseste in jurul tau tot ceea ce merita admirat si iti trezeste o stare de bucurie si uimire.
Simte cat mai des aceasta stare de uimire si bucurie data de admiratia a ceva frumos.
Poate sa fie un spectacol, o muzica faina, un peisaj, o opera de arta… orice.

De asta arta este necesara pe calea dezvoltarii personale. Nu stiam asta! Cand am descoperit lucrul asta, am facut un salt urias! Sunt multi care vor dezvoltare personala, dar vor sa lase la o parte elemente esentiale din aceasta dezvoltare.

Am simtit cum evolutia mea se accelereaza prin folosirea acestor stari emotionale generate prin diferite tipuri de arta.

Nu inteleg nici acum pictura moderna si abstracta (gen Picasso sau Dali), dar am alte tipuri de arta care ma fac sa exclam: “Cat de frumos poate sa fie asta!”

Spuneam ca admiratia este puntea care te face sa devii asemanator cu obiectul/persoana admirata. Cand admiri ceva, tu asimilezi in tine calitatile a ceea ce admiri. Cred ca aceasta propozitie este cheia acestui articol, asa ca citeste-o de doua ori. Asta se intampla si cand admiri si iti place ceva agresiv, viclean, periculos etc. Aduci in tine exact ceea ce iti place si admiri.

Poti sa admiri inteligenta unui smecher sau viclenia unui politician, sau determinarea lui Hitler. Tu alegi ce admiri. Iti recomand sa iti faci o lista clara a ceea ce vrei sa asimilezi, a ceea ce vrei sa trezesti in subconstientul tau.

Noi avem in noi absolut toate aceste stari – si cele pozitive, si cele negative. Admiratia le trezeste la viata, dar nu ar reusi asta daca ele nu ar fi acolo.

Tu decizi de ce stari ai nevoie ca sa iti sustina dezvoltarea.

In articolul de azi am vorbit de emotia data de frumusestea pe care o admiri. Am ales aceasta emotie pentru ca este ca un medicament, ca un balsam care iti reorganizeaza toate sentimentele si starile. Este o emotie de baza, necesara pentru dezvoltarea ta. Sunt emotii care nu sunt la fel de naturale, care sunt invatate social. Cum este cinstea (genereaza emotie pozitiva) sau cum este invidia (emotie negativa).

Nu stiu ce emotii iti doresti sa ai tu in evolutia ta personala, eu o sa iti dau o lista cu emotiile pe care le-am amplificat prin admiratie si prin alte metode si care mie mi-au fost de folos.

– Emotia data de frumusete (in cazul meu, am obtinut asta prin admirarea artei si a naturii)

– Emotia data de imensitatea spatiului si timpului (am admirat peisaje de pe munti, marea)

– Emotia curajului (am facut stari de transa cu arhetipul curajului sau cu muzica care inspira curaj)

– Emotia vointei si a fermitatii (tot cu muzica si cu transa)

– Emotia calmului si a linistii (am facut tehnici de respiratie si concentrare asupra respiratiei pana cand s-a linistit)

– Emotia timpului infinit, a eternitatii (asta mi-a fost cea mai dificila sa o simt, am reusit o singura data complet, dar m-a marcat pentru totdeauna. Tot prin transa si muzica specifica.)

La ce m-au ajutat toate astea? Pai, mi-am imbogatit ablitatile emotionale si mentale ca sa pot sa reusesc sa imi echilibrez emotiile.

Daca vorbesc de ECHILIBRU, inseama ca balanta este dezechilibrata. Asta inseamna ca de undeva au provenit stari negative mult mai multe decat cele pozitive si asa a aparut dezechilibrul.

Din cauza asta, ai nevoie de accentuarea zilnica a starilor pozitive. Ca pana la urma sa ajungi sa echilibrezi balanta…

Fara aceste stari, dezvoltarea ta este numai una exterioara.

Toata lumea vorbeste de faptul ca dezvoltarea personala inseamna SCHIMBARE. Schimbare, dar ce anume se schimba in noi ?

Pai, se schimba mai multe lucruri:

– Comportamente (modul de a actiona)

– Stari emotionale

– Abilitati (fizice, emotionale, mentale)

– Credinte si valori interioare

Daca schimbi numai comportamentele, atunci schimbarea nu e de durata, pentru ca nu se bazeaza pe o modificare din profunzime. Este ca si cum ai vopsi vechea Dacie din garaj. Pare frumoasa si noua, pare schimbata, dar in interior e tot ruginita.

Ai nevoie de schimbare profunda, iar asta inseamna sa poti sa ai stari emotionale noi, deosebite de cele ale 99% dintre oameni.

Ca sa te schimbi, trebuie sa intri in cei 1%.

Nu imi place asta, mi-ar placea sa pot sa ajut toti oamenii, dar nu se poate. 99% nu sunt deloc interesati – deal with that, obisnuieste-te ca asa va fi. Nu forta pe nimeni sa se schimbe!

Iti dai seama ca atunci cand incepi sa schimbi starile emotionale pe care le ai in prezent cu unele noi, o sa ti se schimbe comportamentele, o sa ti se schimbe abilitatile si o sa apara abilitati noi.

Uite un exemplu: dupa ce o sa simti des starea de imensitate a spatiului, o sa ai abilitatea de a-ti modifica prin vointa starile negative. Starea asta (imensitatea spatiului) o poti avea pe un varf de munte. Privesti si aduci in tine acea emotie. Daca uiti de ea, nu va avea efect.

IMPORTANT: cand simti o stare noua sau una pozitiva… inchide ochii si fa-i „o fotografie emotionala”. Cere mintii tale sa o impregneze in tine asa de mult, incat tot timpul ea sa ramana acolo. Daca nu faci asta constient, o sa uiti de starea aceea. Imagineaza-ti ca pentru cateva momente, starea aceea devine ceva material, pe care o poti aspira in tine prin respiratie… Mintea ta va sti sa faca, daca tu ii ceri asta.

O sa iti explic in alt articol de ce este asa. Vezi, toate lucrurile astea sunt legate. Ma tot gandesc la un articol care sa prezinte aceste legaturi, dar cred ca o sa fie o carte mai degraba.

Cum sa folosesti aceste metode pe muzica

Melodiile iti sugereaza si iti inspira anumite emotii, dar pentru asta au nevoie de ajutorul tau. E nevoie ca, in timp ce le asculti, mintea ta sa fie complet atenta si linistita. Uite cateva reguli ca aceasta tehnica sa functioneze:

– Tehnica de dezvoltare personala prin activarea emotiilor cu ajutorul muzicii nu este o tehnica de vindecare a emotiilor negative. Nu folosi melodiile ca sa iti anulezi emotiile negative.

– Melodiile trebuie sa le folosti exclusiv ca sa iti amplifici emotia pozitiva specifica acelei melodii

– Cand o asculti, trebuie sa stai cu ochii inchisi si sa nu faci nimic altceva. Daca o asculti in timp ce faci curatenie sau in timp ce privesti la TV, atunci efectul se pierde pentru ca melodia nu mai intra ea singura in subconstientul tau.

– Daca asculti melodia in timp ce faci si altceva, ea isi pierde efectul emotional puternic, e ca si cum te obisnuiesti prea mult cu ea si se pierde intensitatea emotiei pe care o genereaza.

– Trebuie sa ii dai atentia ta totala si completa ca sa isi pastreze permanent intensitatea emotionala, de fapt, trebuie sa SIMTI emotia respectiva macar un pic, iar melodia sa o intareasca.

– Tine minte, daca asculti la infinit o melodie, ea va deveni plictisitoare la un moment dat. Melodiile pe care le folosesti ca sa iti trezesti starile emotionale necesare trebuie sa le asculti putin, cat sa iti fie pofta de ele. Sa nu te saturi niciodata de ele.

– E important sa asculti melodia specifica si sa rememorezi un moment in care ai simtit exact starea emotionala pe care ti-o amplifici prin melodie.

– Nu trece rapid de la o melodie la alta. Nu deschide TV-ul dupa ce ai folosit aceasta metoda, mai bine ramai in liniste si citeste cateva pagini dintr-o carte de dezvoltare personala pentru ca efectul sa se sedimenteze si sa nu apara influente din alte surse de informatie opuse ca emotii (stiri violente de la TV).

– Nu gasi melodii de care nu esti sigur ca au exact efectul emotional dorit. Numai cineva care a reusit sa aiba sub control exact acea dorinta poate sa iti spuna daca melodia respectiva este cea potrivita pentru o anumita stare sau nu. Unele stari pot sa te pacaleasca.

Erori pe care poti sa le faci la inceput

Spuneam ca unele stari pot sa te pacaleasca. Acest efect o au multe melodii care sunt in gama DO Minor si sunt lacrimogene. La prima vedere, ele iti trezesc stari emotionale de calm, tandrete etc., dar la o ascultare atenta, ele pot sa iti dea o stare de depresie sau de singuratate. Deci nu experimenta inca singur.

Si mai ziceam ca aceasta metoda nu e meloterapie, nu o folosi cand esti deprimat ca sa fii vesel. Aceasta se face in alt mod. Exista o alta metoda ca sa iti schimbi starile emotionale prin muzica si o sa iti explic alta data cum se face. Retine numai ca trecerea de la o stare la alta se face prin etape succesive, trebuie sa asculti melodii in etape, nu sa sari de la depresie la o melodie vesela.

Gata cu regulie, treci la actiune. Uite ce ai de facut:

Fa o lista cu starile de care ai nevoie ca sa te dezvolti si sa te transformi.
Apoi scrie-mi ca sa pot sa caut melodii specifice pentru tot ceea ce ai nevoie si o sa iti mai dau si alte metode.

Cam atat pentru astazi. Iti atasez la articol o melodie care sa iti inspire emotia frumusetii din natura – sa zicem ca e o alta emotie cu care experimentezi.

Mult succes,

Pe curand.

Marius

Marius Simion

” Cand am citit prima carte despre Programare Neuro-Lingvistica am pus-o deoparte pentru un an de zile.

Nu m-am mai atins de ea pentru ca mi se parea prea uimitor. Nu se puteau atinge acele rezultate! Asa credeam pe atunci!”

Marius Simion (fondator NLP Mania)

nlpmania.ro/blog/

Abuzul emotional la care ai fost supus! Exista posibilitate de vindecare?1 reader now

Am gasit pe un forum o intamplare povestita de cineva.
Spunea acolo ca intr-o camera era un pat si pe pat statea Mama plangand. Langa pat, se juca Copilul, care era pe jos. Copilul avea maxim 3 anisori. In timp ce Mama plangea, Copilul se apropie de pat si isi pune mainile pe Mama si ii spune: “Mami, eu te iubesc!” Atunci Mama isi sterge lacrimile, il ia pe Copil in brate si ii spune: “Saruta-ma ca sa imi treaca!”
Induiosator, nu e asa?
Ei bine, terifiant!
Am trecut cu totii prin aceasta scena. Copilul din povestea noastra invata ca el este cel care tine in mana (prin sarutul sau) starea de bine a Mamei. El este responsabil si vinovat daca Mama sau Tata sufera.
Acel Copil este marcat pe viata de sentimentul de responsabilitate si atunci cand nu va reusi printr-un sarut sa linisteasca lacrimile, va fi marcat de sentimentul de vina.
Asta este prima furtuna emotionala ce se poate abate asupra unui pui de om.
Pana atunci, a mai avut emotii, dar erau emotii legate de senzatii fizice sau intamplari concrete:
–          Suparare ca nu primeste biberonul in secunda cand incepe sa planga 🙂
–          Placere cand este gadilat si aruncat in sus sau leganat
–          Tristete cand s-a lovit si a simtit durere
–          Etc.
Dar toate acestea erau concrete si le vedea cauza imediat. Lantul cauza – efect era clar determinat. Ce se intampla insa in mintea puiului de om cand simte ca Mama sufera si plange si nu isi da seama de ce? Nu isi pune intrebari, ci reactioneaza instinctiv. Cand el a plans, Mama a venit sa il ia in brate. Acum va face si el la fel. Ii spune Mamei ca o iubeste si crede ca asta e suficient ca sa anuleze suferinta. Apoi, dupa ce spune asta, Mama chiar se opreste din plans… deci metoda lui a functionat. 🙂 E fericit ca a gasit medicamentul la toata suferinta din lume 🙂
Din pacate, rari sunt parintii care ii spun copilului ca e normal ca uneori sa mai si planga, chiar daca sunt adulti.
Exista doua extreme:

Parinti care se ascund de copii in tot ceea ce inseamna emotii negative (cearta, plans, suferinta)

Parinti care abuzeaza emotional de copil prin faptul ca mai tot timpul se cearta de fata cu acesta.
Ambele situatii sunt negative. In primul caz, copilul nu invata ca exista si asemenea emotii… si ca sunt temporare. Ca toate trec, atat cele bune, cat si cele rele.

Santajul emotional

In al doilea caz, copilul este deja conditionat ca el este responsabil si este vinovat pentru ca parintii se cearta si sufera. Este ca si cum l-ai bate incontinuu daca il pui sa asiste la asa ceva.

Apropo de bataie… Cel mai mare rau pe care il poti face unui copil este sa il lovesti. O lovitura este ca o muscatura din fiinta ta. E ca si cum cel care te loveste iti rupe o bucata din personalitatea ta. Lovesti acel lucru care nu are valoare. I-ai anulat valoarea prin lovitura aceea. Personalitatea in formare are cel mai mult de suferit din cauza asta. Invata ca felul sau de a fi nu este cel acceptat de parinti.

Atunci cand un om este lovit, este ca si cum simte ca partea lovita din el trebuie sa fie anihilata. Ca si cum ar merita sa fie taiata de pe corpul lui. Bineinteles ca nu se poate, asa ca incepe sa tot taie si sa anihileze din personalitatea sa. Cu fiecare lovitura fizica, scade si personalitatea acelui om.

Un copil nu intelege ca e lovit ca pedeapsa (i se spune asta, dar nu are sens pentru el), ci intelege ca e lovit pentru ca nu are valoare (ce urat poate sa sune “e lovit ca pedeapsa”). Copilul loveste un obiect pe care e suparat. Loveste dulapul de care s-a impiedicat si si-a ranit genunchiul. Cand el este lovit, se considera din ce in ce mai putin o persoana si incepe sa se considere un obiect.

Crescand adult, acea persoana considera ca a lovi este un gest de afectiune. Iubeste daca loveste. Pe de alta parte, simte incontinuu dorinta sa sufere.

Intra in acele relatii in care are posibilitatea de a suferi. De a fi jignit si minimalizat. Nu o face constient, dar aceasta este lumea pe care o cunoaste de mic.

Rare sunt cazurile cand un om este suficient de constient ca sa poata sa schimbe ceva la acest comportament.

Si totusi, unele persoane au reusit sa se schimbe. Chiar daca au avut parte de tratament foarte abuziv din partea familiei, au reusit sa faca schimbarea in viata lor incat sa nu mai abuzeze si ei pe altii sau sa nu se mai lase abuzati.

Cum au procedat ca sa se schimbe?

Au facut un fel de “transfuzie” de energie emotionala. Daca pana atunci lumea in care au crescut era coplesita de emotii de un anumit tip, ei au reusit sa isi schimbe emotiile din interiorul lor atat de mult, incat aproape ca cele vechi nu mai puteau sa apara.

E ca si cum cineva si-ar face o transfuzie completa de sange infectat. Incet, incet sangele curat isi intra in drepturi si organismul se insanatoseste. Nu am gasit alt exemplu aici, dar ai inteles tu la ce ma refer!

Exista mai multe tipuri de metode pentru a produce aceasta modificare, aceasta insanatosire. Toate se bazeaza pe schimbarea in timp a emotiilor care ne coplesesc negativ cu emotii pozitive.

Poti sa spui ca tine si de gandirea pozitiva lucrul acesta, dar e mai mult decat atat.

Uite in continuare o lista de metode de care o sa incepem sa vorbim in curand. E adevarat ca unele dintre ele deja sunt pe site, dar o sa le mai reluam.

Producerea de emotii dorite prin:Relaxare musculara si mentala
Schimbare de stari prin autosugestie
Autoanaliza pe tema “cum sa fiu fericit”
Anularea emotiilor nedorite prin:Meditatie, rugaciune
Controlul stresului
Tehnici de respiratie
Utilizarea culorilor (cromoterapie)
Debarasarea de emotii: (“sa iti iei o emotie de pe suflet”)Descarcarea de orice emotie negativa (catharsis)
Integrarea emotiilor in univers si “daruirea” acestora unei “puteri” mai inalte
Convertirea energiei emotiilorSublimarea si transformarea energiei emotionale prin metode psiho-mentale
Metode compuse:Distragerea atentiei
Schimbarea mediului social
Activitati recreative
Masaj
Invatarea de noi abilitati (antiplafonare profesionala si personala)
Exprimarea emotiilor prin arta
Toate aceste forme de terapie emotionala sunt foarte utile pentru cineva care simte ca are probleme de control emotional sau stie ca a suferit din cauza unor abuzuri emotionale in trecut sau in prezent.

Emotiile sunt ca o stampila care, odata pusa asupra personalitatii noastre, e dificil sa o anulam. Fara sa facem ceva la modul constient, e aproape imposibil ca peste noapte sa ne reglam emotiile.

Acest post este o avanpremiera despre ce am in plan sa scriu in acest an despre emotii si despre cum sa vindecam ranile emotionale.

Pentru azi, o mica metoda care sa iti tina companie pana la urmatorul articol din categoria Autocontrol Emotional.

Tema de acasa

Cauta in biblioteca sau pe net o carte de povesti. Citeste o poveste din acea carte si retraieste emotiile din copilarie. Incearca sa te intorci in timp in momentul cand citeai acele povesti si sa retraiesti constient aceleasi emotii de atunci. Citeste ca si cum ar fi adevarat fiecare cuvant, fiecare propozitie. Intra complet in acea lume a povestii cu mintea si imaginatia unui copil.

Nu o sa iti trimit niciun articol viitor daca nu imi promiti ca citesti macar o singura poveste din copilaria ta. 🙂

Concluzia zilei

Prima etapa in controlul emotiilor este sa ajungi sa le constientizezi. Sa iti dai seama cand apar, ce fel de emotii sunt ele si ce efecte au asupra ta. Ca sa fii atent la emotiile tale iti recomand sa te opresti de cateva ori pe zi din orice ai face. Si in timp ce te opresti, sa iti imaginezi ca te dai un pas in spate si ca te privesti. Te gandesti cum ai arata daca in acel moment te-ai uita la tine si te gandesti sa percepi tot ceea ce simti in acel moment. Sa vezi daca emotiile acelei clipe iti tin muschii umerilor contractati sau relaxati, daca fata si capul sunt contractate sau relaxate, daca restul corpului simte durere sau placere si cum te simti inconjurat de oameni sau in singuratatea acelui moment.

Iti urez succes,

Pe curand.

Marius

Marius Simion

” Cand am citit prima carte despre Programare Neuro-Lingvistica am pus-o deoparte pentru un an de zile.

Nu m-am mai atins de ea pentru ca mi se parea prea uimitor. Nu se puteau atinge acele rezultate! Asa credeam pe atunci!”

Marius Simion (fondator NLP Mania)

nlpmania.ro/blog/

Afla ce se ascunde in spatele personalitatii tale1 reader now

Incredere in sine – voce barbat
Acum mai bine de 100 de ani, in Rusia s-a nascut un om. Acest om a revolutionat viata a numerosi scriitori si artisti ai secolului trecut. Numele lui poate nu iti spune nimic, iar aceasta a fost chiar dorinta lui, insa cei care l-au cunoscut au dus in lumea psihologiei comportamentale, in lumea cercetarilor stiintifice si a artei multe dintre invataturile sale. Numele lui era Gurdjieff. Am folosit aceasta mica introducere ca un omagiu al meu pentru acest om.
De fapt, ce ma intereseaza pe mine se refera la una dintre metodele pe care le-a folosit acesta de-a lungul vietii sale.
Mic joc/test de autocunoastere

Ca pe toti oamenii, ma pasioneaza si pe mine toate informatiile legate de cunoasterea personala. Imi place sa ma cunosc si sa imi anticipez reactiile, gandurile si emotiile. Inainte de a incepe acest articol, iti propun sa facem un asemenea joc/test de autocunoastere.

Daca esti de acord, putem incepe:

Primul lucru pe care il ai de facut este sa te asezi comod si sa inchizi ochii. Cu ochii inchisi, va trebui sa te gandesti si sa identifici care este animalul tau preferat.
Dupa ce ai identificat care e animalul preferat, gandeste-te ce anume iti place la acel animal. E important sa fie ceva obiectiv, concret – nu ceva de genul: “imi place pentru ca e frumos” – asta e prea general si subiectiv.
Acum, gandeste-te la ce anume nu iti place la animalul preferat. De asemenea, ceva obiectiv si concret. Pentru fiecare dintre aceste etape, acorda-ti cat timp ai nevoie, nu te grabeste nimeni.
Acum, trecem mai departe si va trebui sa te gandesti si sa identifici pasarea ta preferata. Nu ai voie sa te gandesti la nici un pui pe rotisor 🙂 , ci la o pasare cat se poate de vie si fara gust. 🙂
Bineinteles, acum va trebui sa identifici ce anume iti place la pasarea ta preferata. Si apoi va trebui sa identifici ce anume nu iti place la ea. La fel de valabil si aici, va trebui sa alegi ceva obiectiv, concret si clar.
Acum, noteaza sau tine minte ce ai ales si urmareste in continuare articolul sau sari direct la final ca sa afli rezolvarea si explicatiile.

Iarasi despre cum te poti cunoaste mai bine.

Incepusem sa iti povestesc despre ce anume a aflat lumea prin intermediul lui Gurdjieff. Acesta a descoperit si dezvoltat o metoda care te ajuta sa iti identifici tipul de personalitate si sa iti dai seama ce anume se intampla la nivelul subconstient al tau. Mai mult decat atat, metoda aceasta iti permite sa stii in ce directie trebuie sa te indrepti daca vrei sa te transformi in mod pozitiv.

Eu am aflat prima data de aceasta metoda dupa ce – iti spun sincer, nu am fost deloc satisfacut de tot ce citisem in domeniul psihologiei. Senzatia pe care mi-au lasat-o cartile de psihologie este ca totul e haotic, ca totul e atat de complicat, incat noi, muritorii de rand, nu avem nicio sansa sa incercam sa studiem si sa intelegem asa ceva. Intr-un fel, m-am revoltat si poate aceasta revolta a facut sa incep sa caut altceva.
Prima data cand am auzit de eneagrama – asa se numeste metoda lui Gurdjieff – a fost prin intermediul unui amic, acesta citind o carte despre asa ceva si mi-a fotocopiat un fragment. Am ramas uimit de claritatea explicatiilor si de cat de logic era totul. Deodata, se facuse lumina suficienta, cat sa pot sa merg fara sa imi sparg capul de pereti. Metoda aceasta de autocunoastere poate fi aplicata de oricine cu un minim de informatii pe care trebuie sa le aiba. Va trebui apoi sa isi gandeasca bine numai ce vrea sa faca in viitor. Dar metoda ii spune care este directia de urmat.

Cele noua tipuri de personalitate
Dupa ce te-ai nascut si ai inceput sa cresti, ai vazut (pe la 4-6 ani) ca lumea din jur nu este exact ceea ce ti-ar placea tie sa fie. Ai invatat ca nu orice dorinta a ta iti este indeplinita si ca societatea parca nu este in jurul tau tocmai ca sa iti faca tie pe plac. Brusc, ti-ai dat seama ca nu esti centrul universului. De aici ti-a aparut si o alta senzatie: faptul ca ceva lipseste – brusc, ai inceput sa simti o ruptura intre tine si societate. Daca la inceput totul in jurul tau facea parte din lumea ta, acum te percepi tu si langa tine percepi lumea. Nu mai exista unitate, ci mai degraba diferente intre tine si lume.
Din aceasta cauza suntem in continua cautare, zi de zi cautam ceva. Cautam sa redevenim copii poate tocmai din dorinta de a simti din nou gustul acelei unitati initiale. Acesta, de fapt, este sensul dezvoltarii personale pe care ne-o dorim cu totii.
Aceasta cautare in care esti prins, incepand de cand erai copil, este cea care ti-a modelat personalitatea. Ai fost obligat sa adopti un anume tip de personalitate tocmai pentru a face fata acestei cautari. Presiunea evenimentelor vietii tale, oamenii care erau in jurul tau cat ai crescut, ti-au orientat formarea egoului si a tipului de personalitate. Egoul si personalitatea se dezvolta ca un scut care te protejeaza impotriva societatii. Ai dezvoltat astfel o tendinta care iti este predominanta, o cumpulsiune (emotie negativa), o virtute esentiala (pozitiva) si o idee forta care te insufleteste. Aceste patru elemente-cheie iti definesc personalitatea. De-a lungul vietii, ai tot incercat si uneori ai gresit, alteori ai avut succes, ai invatat astfel care structura de elemente iti este cea mai potrivita. Apoi a devenit tipul tau de personalitate. Bineinteles, acum am rezumat cat de mult am reusit, procesul este ceva mai complicat, dar esenta asta este.
Imagineaza-ti ca ai putea sa iti raspunzi la intrebarile esentiale care te framanta:

Cine sunt?
De ce nu ma simt implinit, multumit?
De ce repet aceleasi greseli din nou si din nou?
Cum pot sa devin mai bun?

De fapt, la aceste intrebari vreau sa te ajut sa raspunzi in continuare. Asa ca iti propun sa trecem la ceva practic.
Haide sa identificam ce tip de personalitate esti:

Spuneam mai devreme ca exista noua tipuri de personalitate. Cu unul dintre aceste tipuri de personalitate ne identificam fiecare. O sa vezi ca, atunci cand le citesti, ai senzatia ca te regasesti in mai multe. Avem cateva caracteristici din fiecare tip, dar unul ne este predominant.
O sa iti prezint in continuare doua metode pentru a identifica din ce tip de personalitate faci parte. Prima metoda pe care ti-o prezint este cam subiectiva si nu o recomand. Consta in citirea tuturor caracteristicilor de la cele noua tipuri de personalitate si alegerea celui in care crezi ca te afli. A doua metoda insa implica o alegere in doi pasi si este mult mai obiectiva si mai exacta. Deci iti propun sa iti explic cum sa procedezi.
O sa iti descriu doua grupuri de elemente de personalitate. Grupul 1 are trei elemente denumite A, B, C. Grupul 2 are tot trei elemente, dar denumite X, Y, Z. Va trebui sa le citesti pe toate si sa alegi ce crezi ca te caracterizeaza mai mult din grupul 1 si apoi din grupul 2 – din fiecare grup, vei alege cate un element.
Grupul 1

(A) Am tendinţa să fiu destul de independent şi îmi place să mă afirm. Am simţit că este mai bine să iau viaţa în piept. Mi-am stabilit scopurile, îmi place să mă implic şi să fac ca lucrurile să-mi iasă. Nu-mi place să stau deoparte – vreau să realizez lucruri mari şi să am impact asupra celor din jur. Nu caut neapărat să mă confrunt cu alţii, dar nu las oamenii în niciun caz să mă dea la o parte. Cea mai mare parte din timp ştiu ce vreau şi fac totul pentru asta. Am tendinţa sa muncesc din greu, dar şi să mă distrez.
(B) Am tendinţa să fiu tăcut şi îmi place să fiu singur. Nu obişnuiesc să atrag atenţia asupra mea şi nu obişnuiesc în general să mă afirm. Nu mă simt bine să preiau conducerea sau să fiu aşa competitiv precum ceilalţi. Mulţi pot spune despre mine că sunt un visător, o mare parte dintre trăirile mele se petrec în imaginaţia mea. Mă simt bine dacă nu este nevoie să fiu tot timpul activ.
(C) Am tendinţa să fiu foarte responsabil şi devotat. Mă simt groaznic dacă nu-mi ţin promisiunile şi dacă nu fac ceea ce ceilalţi aşteaptă de la mine.Vreau ca oamenii să ştie că sunt aici pentru ei şi că voi face tot ceea ce cred că este mai bine. Chiar dacă ei nu ştiu, de multe ori am făcut sacrificii mari pentru ceilalţi. Deseori nu am grijă de mine. Fac ceea ce trebuie făcut şi mă relaxez (sau fac ceea ce imi place cu adevărat) numai dacă mai rămâne timp.

Grupul 2

(X) Sunt o persoană care are de obicei o imagine pozitivă despre viaţă şi simte că lucrurile se vor sfârşi cu bine. Pot să găsesc cu uşurinţă ceva care să-mi trezească entuziasmul şi găsesc întotdeauna ceva de făcut. Îmi place să fiu împreună cu alţii şi să îi ajut să fie fericiţi. Mă bucur să-mi împărtăşesc starea mea bună cu cei din jur. Nu mă simt întotdeauna grozav, dar încerc să nu arăt asta nimănui! Amân de multe ori să-mi rezolv problemele.
(Y) Sunt o persoană cu sentimente puternice, cei mai mulţi oameni pot spune când nu-mi convine ceva. Pot fi precaut cu ceilalţi, dar sunt mult mai sensibil decât las să se vadă. Vreau să ştiu pe cine mă pot baza şi prefer să-mi definesc clar relaţiile cu ceilalţi. Când sunt supărat, aş vrea ca persoanele din jur să-mi răspundă şi să fie alături de mine. Ştiu care sunt regulile şi nu-mi place ca oamenii să-mi spună ce să fac. Vreau să hotărăsc eu însumi.
(Z) Tind să fiu logic şi mă stăpânesc bine – dar nu mă simt în largul meu să am de-a face cu sentimente şi emoţii. Sunt eficient – chiar perfecţionist – şi prefer să lucrez singur. Când sunt probleme sau conflicte personale, încerc să nu mă implic emoţional în acea situaţie. Unii spun că sunt prea rece şi detaşat, dar nu vreau ca emoţiile să mă distragă de la ce este cu adevărat important pentru mine. De obicei, nu-mi manifest reacţiile, chiar dacă ceilalţi insistă.

Noteaza acum ce litera ai ales de la grupul 1 si ce litera ai ales de la grupul 2. Cauta in tabelul de mai jos combinatia celor doua litere.

AX        7        Generalist
AY        8        Conducatorul
AZ        3        Competitivul
BX        9        Mediator
BY        4        Artist
BZ        5        Observator
CX        2        Altruist
CY        6        Devotat
CZ        1        Perfecţionist

Ai identificat in acest moment carui tip de personalitate apartii. Acum o sa iti explic pe scurt ce anume are caracteristic fiecare tip de personalitate.

Tipul 1: Perfectionistul, Reformantul
Este tipul principial, idealist. Sunt morali si constiinciosi, cu un deosebit simt pentru tot ceea ce este corect. Lupta pentru dreptate, dorindu-si intotdeauna sa faca lucrurile cat mai bine, dar fiindu-le intotdeauna teama sa nu greseasca. Bine organizati, ordonati, pretentiosi, incearca sa mentina standarde foarte inalte, dar din aceasta cauza pot ajunge sa fie prea critici si perfectionisti. Problemele lor de baza sunt reprimarea maniei si nerabdarea. La cel mai sanatos nivel, cei din tipul 1 ajung sa fie intelepti, realisti, cu discernamant, nobili, foarte morali.

Tipul 2: Cel care ajuta, Altruistul
Tipul grijuliu, care are mereu grija de ceilalti. Persoanele care apartin tipului 2 sunt empatice, sincere si foarte afectuoase. Sunt prietenoase, generoase, gata sa se sacrifice pentru cei din jur, dar pot fi si sentimentale, lingusitoare, cautand sa faca pe placul celorlalti. Tind sa fie aproape de ceilalti si fac deseori servicii numai pentru ca lumea sa aiba nevoie de ei. Problema lor este faptul ca nu au grija de ei si nu sunt constiente de propriile lor nevoi. La cel mai sanatos nivel, cei din tipul 2 sunt altruisti, lipsiti de egoism si au o dragoste neconditionata pentru ei si pentru cei din jur.

Tipul 3: Cel care reuseste, Competitivul
Tipul adaptabil, orientat spre obtinerea succesului. Cei din tipul 3 sunt persoane bine bazate, pline de incredere, atractive, fermecatoare. Sunt ambitiosi, competenti si energici si pot fi foarte constienti de pozitia lor sociala si foarte motivati pentru a se realiza. Sunt foarte preocupati de imaginea lor si de ceea ce gandeste lumea despre ei. Problema lor de baza este ca sunt foarte competitivi si ajung sa fie dependenti de munca lor. La cel mai inalt nivel, cei care apartin tipului 3 se accepta pe deplin, sunt autentici, devenind modele de urmat pentru cei din jur.

Tipul 4: Individualistul. Artistul
Romantic, introvertit. Cei din tipul 4 sunt constienti de sine, sensibili, rezervati si tacuti. Sunt individualisti, introvertiti, sinceri cu sentimentele lor. Pot fi schimbatori, timizi, prea centrati pe persoana lor. Sunt retinuti in relatiile cu ceilalti din cauza faptului ca se simt vulnerabili si imperfecti, dar dispretuiesc si fug, in acelasi timp, de modul banal de viata al celorlalti. Au probleme din cauza faptului ca sunt prea indulgenti cu ei si se autocompatimesc. La cel mai sanatos nivel, tipul 4 sunt persoane foarte inspirate si creative, in stare sa fie mereu altele si sa-si transforme propriile experiente de viata in elemente de evolutie.

Tipul 5: Ganditorul. Observatorul
Tipul cerebral, intens. Persoanele din tipul 5 sunt intelegatoare, curioase si agere. Sunt capabile sa se concentreze foarte usor, sa dezvolte abilitati si idei complexe. Independente si inovatoare, sunt foarte preocupate de gandurile lor si de constructiile lor mentale. Se detaseaza usor. Au probleme cu singuratatea, excentricitatea si nihilismul. La cel mai sanatos nivel, sunt vizionari, fiind pionierii a ceea ce va urma, au idei inaintea timpului lor si sunt in stare sa impuna o viziune complet noua despre lume.

Tipul 6: Devotatul. Loialul
Persoana de incredere, orientata spre siguranta personala. Cei din acest tip sunt fiinte vrednice de incredere care muncesc din greu si sunt foarte responsabile. Pot fi si evazivi, batand tot timpul in retragere, puternic anxiosi, traind tot timpul in stres. Sunt deseori ironici si indecisi, dar pot fi si rebeli, sfidatori, reactionand violent. Au probleme cu suspiciunea si neincrederea, pe care le manifesta atat fata de ceilalti, cat si fata de ei insisi. La cel mai inalt nivel de dezvoltare au deplina incredere in ei, sunt increzatori in ceilalti, curajosi, fiind un sprijin pentru cei slabi.

Tipul 7: Entuziastul. Generalistul
Tipul mereu ocupat, foarte productiv. Sunt inconstanti, multilaterali, optimisti si spontani. Jucausi, spirituali, practici, pot fi si indisciplinati, imprastiati. Cauta in permanenta experiente noi si excitante, dar devin zapaciti si epuizati din cauza acestei alergaturi nesfarsite. Au probleme cu impulsivitatea si superficialitatea. La cel mai sanatos nivel, tipul 7 isi canalizeaza talentele spre teluri valoroase, devenind fericiti, impliniti, si plini de recunostinta.

Tipul 8: Conducatorul
Cel caruia ii plac provocarile. Puternic, dominator. Cei care apartin tipului 8 sunt fiinte pozitive, puternice, au incredere deplina in ele. Protectoare, ingenioase, hotarate, pot fi si foarte mandri si dominatori. Ei simt ca trebuie sa controleze totul, devenind agresivi si incercand sa intimideze. Au probleme cu apropierea reala de ceilalti. La cel mai inalt nivel, sunt foarte stapani pe sine si isi folosesc puterea sa imbunatateasca vietile celorlalti. Sunt marinimosi, curajosi, putand sa devina mari personalitati istorice.

Tipul 9: Pacificatorul. Mediatorul
Tipul calm, fara griji, multumit de sine. Sunt fiinte primitoare, stabile, de incredere. Sunt buni la suflet, calmi, ii sprijina pe cei din jur, dar sunt mult prea dispusi sa faca pe placul celorlalti numai ca sa evite scandalul. Ei doresc ca viata lor sa se desfasoare fara conflicte si tind sa se complaca in orice situatie si sa minimalizeze orice tulburare care apare. Au probleme din cauza faptului ca sunt pasivi si incapatanati. La nivelul de dezvoltare cel mai inalt, devin neinfricati, in stare sa cuprinda totul, sa impace oamenii si sa vindece conflictele dintre ei.

Alte intrebari pentru tine

Ai identificat tipul tau de personalitate? Inca nu ai terminat toata munca. Fiecare tip de personalitate are o subcaracteristica de personalitate. Ai vazut cercul pe care am notat tipurile de personalitate? Sa zicem ca esti tipul 4 – cel al artistului. Va trebui acum sa citesti despre tipurile invecinate – adica despre 3 si despre 5. Unul dintre acestea doua are influenta si asupra ta. Identifica si aceasta subpersonalitate pentru ca si aceasta te caracterizeaza, e adevarata ca in masura mai mica, dar apare si la tine.

Ai vazut sagetile din figura de mai sus? Fiecare tip de personalitate provine de la un tip de personalitate si se duce spre un alt tip de personalitate. Urmareste sagetile si vei vedea. Daca tu esti tipul 4 de personalitate, sageata merge spre tipul 2. Asta inseamna faptul ca pentru a scapa de tot ce este negativ la tipul 4 de personalitate, va trebui sa inveti tot ce este pozitiv la tipul 2, spre care se indreapta sageata.

Dar deja ne-am lungit prea mult acum, vom continua in cateva zile.

“Tema de acasa” si explicatia testului de la inceput

Incearca sa te gandesti cat de mult se potrivesc la tine caracteristicile tipului tau de personalitate. O sa vezi ca daca ai ales corect si sincer de la inceput, aproximativ 80% din ce ti-am descris eu vei regasi la tine. Nici nu e nevoie de mai mult, in final, suntem oameni, nu masini.
Si acum explicatia testului de autocunoastere de la inceputul articolului.
1. Animalul la care te-ai gandit reprezinta cum te vezi tu pe tine – cu ce iti place si ce nu iti place la tine.
2. Pasarea pe care ai identificat-o reprezinta cum te vad ceilalti pe tine – cu ce le place si ce nu le place la tine.
Interesant este faptul ca mai toata lumea isi da seama usor ce anume ii place la animal si isi da seama greu ce anume nu ii place la pasare. Asta pentru ca suntem dispusi rapid sa identificam la noi calitati, dar nu suntem dispusi sa ne imaginam ce anume nu le-ar placea oamenilor la noi… noi suntem perfecti! 🙂

De abia astept sa continuam,
Pe curand.

Marius

Marius Simion

” Cand am citit prima carte despre Programare Neuro-Lingvistica am pus-o deoparte pentru un an de zile.

Nu m-am mai atins de ea pentru ca mi se parea prea uimitor. Nu se puteau atinge acele rezultate! Asa credeam pe atunci!”

Marius Simion (fondator NLP Mania)

nlpmania.ro/blog/

Cum scapi de dependente! -partea I

Salut!

Nu am mai avut timp sa postez niciun articol zilele astea. Am fost suparat pe mine pentru ca am sters din greseala cateva articole de pe site si nu le-am putut recupera. Asta pentru ca le-am scris direct in editorul de pe site, asa ca nu mai am avut copii in computer. Deci cu toata viteza o luam de la capat. Asta e, daca imi fac timp numai noaptea sa scriu. Sa nu faceti ca mine!

Azi vreau sa iau in discutie un subiect delicat. Cum anume poti sa scapi de dependente! Si pentru asta o sa iti povestesc doua cazuri din experienta mea si cateva metode pe care poti sa le aplici atat pe tine, cat si pe alte persoane.

Dar inainte de asta, as vrea sa iti spun cum am ajuns sa scriu despre dependente. Ideea mi-a dat-o o prietena cu care colaborez la niste proiecte de resurse umane si care se tot lauda de ani buni ca se lasa de fumat. O tipa super, de alftel, dar ce sa ii faci, nimeni nu e perfect, nici chiar ea. Sigur ca o sa ma injure cand o sa vada ce scriu despre ea, dar lasa ca o sa ii treaca 🙂

La un moment dat, am prins-o pe prietena aceasta a mea pe Messenger si am inceput sa vorbim despre tot felul de subiecte de dezvoltare personala. Incet-incet, am ajuns sa vorbim despre sanatate, care eu cred ca e la baza unei bune dezvoltari personale. Altfel, ce sens ar avea sa te dezvolti personal si sa fii bolnav? La un moment dat, imi zice ca vrea sa isi schimbe alimentatia pentru o perioada si eu i-am amintit ca ar fi momentul potrivit sa renunte la fumat. Mi-a zis ca asta va fi mai dificil, ca nu e inca prea hotarata. Dupa cateva momente de discutie, mi-a spus ca percepe actul acesta al fumatului cum ii sta pe suflet ca ceva greu, dar nu poate sa il dea jos. Ca paranteza, bineinteles ca din punct de vedere al tipologiei senzoriale, fata e kinestezica. Mi-am dat seama din ce imi spunea ca fumatul a devenit un element important (nu in sens pozitiv) si ca daca se gandeste la asta, devine un pic trista, tocmai pentru ca i-a dat o asa mare importanta. Aceasta importanta cu care a investit actul de a fuma trebuie sa o taie de la radacina ca sa poata sa renunte la fumat. Asa ca i-am sugerat o metoda pe care am folosit-o acum cativa ani intr-o situatie similara. Poti sa o folosesti si tu, pentru ca e foarte eficienta. I-am zis ca ori de cate ori are ocazia, sa rada si sa faca glume tocmai despre actul de a fuma. Sa devina… un subiect de gluma acel subiect care acum i se pare foarte serios. Cu cat ii dai mai putina valoare, cu atat iti e mai usor sa il elimini. Daca insa prin gandurile tale ii cresti importanta, va fi nevoie de un efort mai mare ca sa il elimini. Deci o prima masura pe care poti sa o iei impotriva unei dependente este sa o privesti cu umor, ca pe ceva de care poti sa razi pentru ca e ceva fara importanta. Asa cum razi de un ac de cusut, e ceva mic, periculos daca te intepi cu el, dar totusi fara valoare. Daca iti poti percepe mental dependenta in acest mod, iti va fi mai usor sa o elimini.

Spuneam ca o sa iti dau inca doua exemple practice, apoi o sa iti explic niste metode. In primul exemplu, este vorba despre o doamna care se plangea ca mananca enorm de multa paine. Si nu numai ca se plangea, dar chiar si manca prea multa paine. Zicea ca ii place asa de mult, ca nu poate sa se abtina. E o dependenta ciudata si nu la fel de periculoasa precum drogurile sau fumatul, dar femeia dorea sa renunte la asa ceva. Deci problema era clara, mai ramanea de pus in practica solutia. Am inceput sa o intreb ce anume nu ar manca pentru nimic in lume. Mi-a spus ca nu se poate vedea ca mananca melci. Aveam un punct de pornire. I-am zis sa inchida ochii si sa imi spuna la ce se gandeste cand spun cuvantul paine.

Se gandea la painea proaspata si calda, la cum o taie felii. Isi imagina imediat cum rupe din ea si o baga in gura si se gandea la senzatia din gura. Simtea painea in gura calda, moale, gustoasa. Daca inchidea ochii si se gandea la paine, ii aparea imediat aceeasi imagine de fiecare data. Se vedea cum se apleaca si taie painea si musca din felia proaspata si calda. Simtea in palma painea calda si mirosul placut. Imaginea asta zicea ca o vede foarte clar in fata ochilor mintii. Mare si in prim-plan mental. Am intrebat-o daca aude ceva anume si mi-a spus ca aude cum se rupe coaja painii (ori imi e foame, ori mi se face si mie pofta de paine proaspata acum).

Mai departe, am pus-o sa isi imagineze un melc intr-o farfurie. Era inca cu ochii inchisi si am vazut-o cum se contracta brusc, cum isi strange buzele ca si cum i-ar fi scarba. Mi-a zis ca nu poate sa isi imagineze melcul in farfurie. Atunci am ghidat-o sa vizualizeze farfuria goala si melcul langa farfurie si, incet-incet, am suprapus cele doua imagini. Am dat apoi creierului ei urmatoarele mesaje. I-am spus sa isi imagineze ca se apleaca si ca ia in mana melcul din farfurie… si ca il duce la gura. Cand a auzit ce trebuie sa isi imagineze, mai ca nu a vomitat, asa se stramba. Incet, am reusit sa o fac sa isi imagineze aceasta comanda absurda. Am pus-o sa descrie cum vede aceasta imagine. O vedea intunecata, zicea ca sigur e rece in locul unde se petrece asa ceva. Culorile erau gri, albastru si verde in jurul ei (cand manca paine, zicea ca vede fata de masa colorata in portocaliu cu alb). Apoi am pus-o sa spuna cum ar simti melcul in gura si mi-a zis ca il simte ca pe o gelatina rece, ca se ineaca cu el si ca i se contracta stomacul. Nu mai vroia sa continuam, dar pentru mine era de ajuns sa imi dau seama ce e de facut.

Am pus-o acum sa isi imagineze cum imaginea asta cu melcul devine mica cat un timbru si se duce in stanga jos, ca si cum am pune-o la pastrare in ecranul mintii. I-a placut asta, pentru ca a scapat de teroarea melcului gelatinos. Apoi am pus-o sa isi imagineze iar painea si imaginea a aparut iar mare si calda pe centrul ecranului mental. I-am explicat apoi ca va trebui sa isi imagineze ca imaginea mica cu melcul va creste si se va suprapune pe imaginea cu painea cu o viteza exploziva. I s-a parut un joc, asa ca am lasat-o sa creada asta. I-am spus sa isi imagineze cum imaginea creste brusc si ca se asaza peste cea cu painea. Am repetat aceasta cam 10 minute.

Dupa doua saptamani, ma suna si imi multumeste pentru ca acum poate sa se controleze cand mananca paine. Mananca o singura felie la masa si nu i se mai pare o tortura sa nu manance o paine intreaga de una singura.

Cum de a functionat?

Pai, am pacalit creierul. L-am facut sa creada ca painea si melcul sunt cam acelasi lucru. Si cand avea in realitate painea in fata, ceva o tinea in loc. Pur si simplu, nu se mai arunca orbeste sa manance. In minte ii apareau si elemente de stopare a dorintei. Acele elemente nu erau constiente toate, dar in primele zile, cand avea paine in fata, se gandea si la melci. Apoi gandul la melci a disparut, a ramas numai comportamentul controlabil de a manca paine moderat.

– Va urma –

Marius Simion

” Cand am citit prima carte despre Programare Neuro-Lingvistica am pus-o deoparte pentru un an de zile.

Nu m-am mai atins de ea pentru ca mi se parea prea uimitor. Nu se puteau atinge acele rezultate! Asa credeam pe atunci!”

Marius Simion (fondator NLP Mania)

nlpmania.ro/blog/

Ce blocaje emotionale se ascund in spatele geloziei1 reader now

Gandirea pozitiva – autosugestie – Fericire si Entuziasm
Gandirea pozitiva – autosugestie – Optimism

Bine ai revenit pe NLP Mania!

Am primit un e-mail si cu acordul persoanei respective, o sa iti scriu cateva randuri din acel text mai lung care se potriveste poate si la tine.
„…Acum trei ani am aflat chiar de la el (fostul iubit) ca tot timpul cat a fost cu mine, mai era si cu alta fata. Nu iti spun cum am fost in acel moment, numai daca imi amintesc ma simt rau si acum. Am trecut peste asta si dupa o perioada m-am indragostit iar. Acum lucrurile sunt asa de diferite, incat nu inteleg daca chiar pot sa am incredere in acest iubit al meu sau ma mint singura. Pur si simplu, nu pot sa ma las complet sa am incredere in el. Chiar daca el imi spune tot timpul ca ma iubeste si ma adora, nici asta parca nu conteaza. Imi revine acel sentiment de inutilitate, ma tot gandesc la alte cupluri care s-au despartit. Cand cineva il suna, imediat vreau sa aflu daca a fost o femeie sau un barbat. Am impresia ca orice femeie ar putea sa fie mai buna decat mine si ca el s-ar simti bine langa ea, mai mult decat langa mine si ca ar putea sa ma lase pentru alta. Poate toate astea imi vin in minte si pentru ca el lucreaza destul de mult departe de casa si ne vedem numai cand el se intoarce…”

Ce parere ai despre acest e-mail? E o situatie frecventa sau unica?
Daca ma gandesc la mine…
Toata viata mea am fost gelos si inca mai sunt.
Cand o sa scap de gelozie, o sa fiu multumit de mine.
Pana atunci, ma prefac ca sunt multumit de mine, dar de fapt nu spun la nimeni ca nu am depasit de tot gelozia. Ea revine, dar e acum usor de controlat. Daca cu ani in urma gelozia era cea care ma controla pe mine, acum eu o controlez pe ea.
Cum am reusit asta?
O sa iti spun metoda si o sa te ajut sa o pui in practica.
Oricum, trebuie sa stii ca nu poti scapa de gelozie fara sa iti schimbi modul de a gandi. Nu e ca si cand ai lua un medicament care iti anuleaza durerea. Trebuie sa iti schimbi modul in care te vezi pe tine. Asta e cel mai dificil.
Trebuie sa ajungi sa simti (nu sa gandesti) ca ai valoare pentru cealalta persoana. Iar daca persoana respectiva nu iti acorda acea valoare pe care o meriti, atunci nu e persoana potrivita pentru tine.
Ti-am zis ca m-am confruntat si eu cu problema asta. Stiam insa ca trebuie sa fac ceva cu asta, asa ca am facut ceea ce stiu cel mai bine… m-am pus sa citesc… iar acum iti spun si tie ce am aflat.
Cum functioneaza gelozia
Cand simti gelozie in mintea ta, apare un gand ca ai putea sa pierzi acea persoana care iti este foarte necesara. Gelozia se spune ca este opusul iubirii. De fapt, daca stai sa te gandesti, daca esti gelos, pui persoana respectiva pe o functie de obiect.
Te pui pe tine in primul plan „EU trebuie sa ma simt bine…”, iar partenerul pe care esti gelos il pui in simplu rol de a face tot ce poate ca sa te simti tu bine. Din cauza asta, se spune ca gelozia nu este deloc iubire. Iubire inseamna sa oferi celuilalt bucurie si fericire, nu sa o ceri tu de la el pentru tine. Am auzit persoane care spun ca gelozia e buna. Buna pentru cine? Pentru propria persoana? Nici macar. Pentru celalalt? Prin ce anume? Prin faptul ca il cobor la statutul unui obiect care imi este de folos?

Gelozia asta face: coboara statutul persoanei. Cum poti sa daruiesti, sa oferi fericire cuiva pe care tu il cobori la statutul de persoana care trebuie sa iti implineasca tie nevoile?

Pana aici am vorbit de doua emotii de baza:

– Sentimentul de posesivitate a ceva valoros

– Sentimentul de pierdere a ceva valoros

Ambele sentimente pretind prezenta si actiunea facuta de celalalt in beneficiul meu. Ambele sunt niste lanturi cu care il legi pe celalalt ca sa iti satisfaca aceste doua sentimente.

Dupa aceste doua sentimente de baza incepe distractia…

Sentimentele de pierdere si de posesivitate le ascunzi prin faptul ca incepi sa daruiesti, dar conditionat. Adica „eu iti ofer fericire daca si tu imi oferi fericire”, „eu iti ofer placere daca si tu imi oferi placere”. Aceste conditionari uneori nici nu sunt clare, nu te gandesti la ele. Spui: „Eu am fost tot timpul langa tine, te-am iubit, te-am ajutat etc… si tu ma faci sa sufar…” De fapt, spui acelasi lucru… daca tu ai facut asta, asteptai ca si celalalt sa faca la fel. Cand nu face la fel, incepi sa suferi.

Greseala de baza e ca il percepi pe celalalt ca pe un obiect, nu ca pe un subiect.

Sentimentul de gelozie este vechi, e poate unul dintre primele emotii simtite de om de la aparitia sa. Dupa instinctul sexual, gelozia asigura perpetuarea speciei.

Omul a fost gelos pentru ca voia sa transmita gena lui mai departe in viitor. Simtea pericolul ca poate alta gena i-ar lua locul. Asa ca sentimentul de posesivitate a aparut si el.

Nu spun ca gelozia este din start rea. Cred ca acolo unde un strop de gelozie apare, relatia e mai „condimentata”. Problema e ca aceasta gelozie sa nu iti intunece mintea si sa vezi lumea in gri in loc sa o vezi in roz.

Test simplu ca sa iti dai seama daca esti exagerat de gelos/geloasa

Uite cum poti sa iti dai seama daca gelozia ta este normala sau este exagerata.

O sa iti scriu caracteristicile unei gelozii exagerate si tu verifici daca le regasesti la tine:

Simti ca iti e teama de a fi abandonat si simti tristete la acest gand
Vezi ca suspect orice comportament al partenerului in legatura cu persoane de sex diferit
Ti-ar placea sa stii tot ceea ce face si sa ai controlul asupra sa
Ti-ar placea sa fii agresiv/agresiva cu posibilii rivali
Esti uneori agresiv/agresiva cu partenerul
Ai o stima scazuta de sine si simti ca partenerul nu te ajuta sa iti cresti aceasta stima de sine
Ce se intampla in mintea ta in gelozie

In timp ce ramai in casa si partenerul are de mers undeva, iti vin in minte toate posibilele situatii in care altcineva este in jurul partenerului tau. Cum nu ai vazut acel rival/rivala, tu incepi sa ii dai forma si sa il dotezi cu continut… Mai mult decat atat, iti imaginezi exact ceea ce nu ti-ar placea sa se intample si apar ganduri ca mai bine suni sa verifici daca e totul in regula sau si mai util ar fi sa mergi pana acolo.

Aceasta gelozie are originea nu acum, ci in propria ta copilarie.

Parintii sunt datori sa intareasca stima de sine a copilului, dar de cele mai multe ori parintii sunt ei insisi niste copii care au nevoie de stima de sine. Asa ca ghici cum procedeaza ei!?

Pur si simplu, fac din orice lucru un concurs intre ei si copil. Intre ei si tine, fiind copil. Si cum mai mereu o sa castige, o sa iti slabeasca stima de sine.

Am vazut multe situatii in care tatal ii spunea copilului: „Uita-te la mine cum pot sa sar peste gardul asta si tu nu poti” sau „Ce slab esti ca nu poti sa ridici bagajul de jos, uita-te la mine ca il pot ridica”.

Pentru copil, semnificatia este ca „EU NU POT, DESI AR TREBUI”. Parintele ii slabeste stima de sine prin aceste idiotenii si apoi copilul devenit adult sufera din cauza asta in mai toate domeniile vietii sale.

Nici macar nu pot sa dau vina pe parinti, pentru ca si ei au patit la fel la randul lor cand au fost copii. Nu au avut niste parinti care sa stie ce sa nu zica si ce sa zica.

In cuplu, aceasta intamplare din copilarie care ti-a scazut stima de sine se manifesta prin teama ca in orice moment, partenerul tau o sa gaseasca alta persoana, ceva mai demna de iubirea lui/ei. In acel moment, incepi sa nu mai fi sigur/sigura de iubirea lui/ei pentru tine.

Ceea ce te gandesti ca e posibil sa se intample, incepi sa programezi.

Tot spun, de fiecare data cand am ocazia, ca acel gand pe care il repetam de enorm de multe ori la un moment dat o sa devina realitate. Sau, cum zice poporul, „de ceea ce iti e frica, de aia nu scapi”.

Exercitii pentru gelozie

Subiectul e lung si nu o sa reusesc sa il clarific tot dintr-o data. Asa ca pentru azi am pregatit doua formule de autosugestie pe care sa le folosesti pentru aceasta problema.

Prima formula are rolul de a amplifica fericirea si entuziasmul, iar a doua e pentru optimism. Fericirea, entuziasmul si optimismul sunt necesare daca doresti sa tii in frau sentimentul de gelozie. Gelozia sapa un gol, o groapa in tine si daca nu o umpli cu ceva opus, ea se dezvolta din ce in ce mai mult. E ca o carie la un dinte, daca nu e tratata, devine din ce in ce mai mare. Ai nevoie ca emotiile tale sa fie cele de fericire si entuziasm, ai nevoie de emotii pozitive care sa contrabalanseze gelozia.

Aceasta metoda face parte din metoda gandirii pozitive pentru a elimina sau controla gelozia.

Pe viitor, insa, o sa pregatesc o metoda de control a geloziei prin cunoasterea unei semnificatii mai profunde. Prin amplificarea starii de libertate interioara. Sper ca o sa iti placa. Lucrez acum la acel articol si cand va fi gata, o sa il postez. Pana atunci, asculta formulele de autosugestie si amplifica-ti cat mai mult gandirea pozitiva.

Pe curand,

Marius

Marius Simion

” Cand am citit prima carte despre Programare Neuro-Lingvistica am pus-o deoparte pentru un an de zile.

Nu m-am mai atins de ea pentru ca mi se parea prea uimitor. Nu se puteau atinge acele rezultate! Asa credeam pe atunci!”

Marius Simion (fondator NLP Mania)

nlpmania.ro/blog/

Test de dezvoltare personala – azi despre primul nivel dintre cele trei1 reader now

Cineva m-a intrebat cat are de lucru ca sa se dezvolte. O sa iti dau aici raspunsul, pentru ca e mult de explicat. Ce trebuie sa intelegi este faptul ca depinde de pe care nivel de dezvoltare incepi munca cu tine. Poate ca deja ai parcurs niste etape, niste trepte. Sau poate ca esti chiar la inceput.

Ce inseamna pentru mine dezvoltare personala?

Termenul e atat de folosit, incat si-a cam pierdut intelesul, asa ca vreau sa il clarific. Eu vad trei nivele de dezvoltare si anume:

– Omul instinctual (inferior)

– Omul emotional/rational

– Omul spiritual (superior)

Omul instinctual este cel condus de dorinta si de teama. Dorinta de securitate (fizica, financiara), dorinta de sex si relatii, dorinta de putere.

Acestea sunt primele trei niveluri ale dezvoltarii. Omul care ia decizii prin aceste trei tipuri de dorinte este pe acel prim nivel de dezvoltare. Este considerat dominat de instinct.

Dorinta de securitate

Din punct de vedere al dorintei de securitate (instinctul de supravietuire), omului care este pe acest prim nivel de dezvoltare ii este tot timpul teama sa nu ramana fara loc de munca, sa nu ramana in strada, sa nu moara de foame.

De aceste niveluri de dezvoltare sunt responsabile anumite zone ale mintii noastre. Ele se pastreaza in permanenta in noi, diferenta dintre oameni constand doar in faptul ca un om traieste mai mult dupa ceea ce ii dicteaza un nivel al mintii, iar alt om dupa ce ii dicteaza alt nivel al mintii. Asa poti spune ca un om se afla pe un nivel de dezvoltare, iar alt om pe alt nivel.

In acelasi timp, omul care se afla pe acest prim nivel de dezvoltare are cele mai mici forte de actiune. El, fiind dominat de teama, nu o sa actioneze decat cand e amenintat de situatie ca poate pierde totul.

Este omul care face ceva doar constrans. Daca nu moare de foame, nu o sa mearga la serviciu. Este omul care nu isi gaseste niciun scop in viata si care traieste efectiv de pe o zi pe alta. Pentru acest tip de om nu exista notiunea de dezvoltare spirituala.

Acum e clar ca iti vorbesc de extreme. Gandeste-te ca aceste caracteristici de teama, de dorinta de siguranta le are oricine. In momentul cand aceasta caracteristica se activeaza (din cauza unor lectii inca neinvatate), atunci omul se reintoarce la aceste instincte.

Aminteste-ti o perioada din viata ta cand ai lucrat mult la dezvoltarea ta, dar la un moment dat, parca totul s-a naruit din cauza unei intamplari. Cineva te-a parasit sau ai fost dat afara de la serviciu etc. Atunci nu ti-a mai pasat pentru moment de dezvoltarea personala. Tot ce voiai era sa ai o stare de bine care iti lipsea atunci. Asta inseamna ca atunci cand o lectie apare in viata noastra, avem tendinta sa coboram pe nivelul anterior.

Acest prim nivel de dezvoltare este cel al violentelor, al certurilor, al abuzurilor de orice fel (sexuale, alimentare, financiare etc.).

Dorinta de relatii si sex

Cea de-a doua caracteristica a primului nivel de dezvoltare este dorinta de sex si de socializare. Oamenii care au preponderent aceasta caracteristica dezvoltata au impresia ca singurul lucru care conteaza in viata este sexul si mondenitatile. Acest nivel este nivelul in care se regaseste cea mai mare parte a civilizatiei contemporane.

Omul care se gaseste pe acest nivel este cel mai usor manipulat. Cand mintea cuiva este pe acest nivel, acel om incearca sa se uniformizeze cu ceilalti ca sa se simta acceptat. De aici pornesc tendintele in moda vestimentara si nu numai. Iti dai seama ca suntem ca civilizatie doar pe un nivel foarte jos de dezvoltare psihologica?

Doar cateva persoane se ridica deasupra acestei mase de oameni care se gasesc pe nivelul acesta.

Dorinta de sex si de relatii porneste din nevoia instinctuala de perpetuare a speciei. Asta arata ca ceea ce domina este inca instinctul. Cum spuneam, nu e nimic rau sa avem in noi elemente din acest nivel. Dar cand doar asta conteaza, atunci nu putem vorbi de dezvoltare, ci de stagnare.

Omul aflat pe acest prim nivel de dezvoltare instinctuala, care are predominanta aceasta dorinta de relatii si sex, se mandreste cu ceea ce are de aratat. Este persoana care are talent deosebit la barfa si la vorbit mult si fara rost. Asa poti sa iti dai seama pe ce nivel se gaseste o persoana si poti sa iti dai seama ce fel de discutie poti avea cu aceasta persoana.

Teama cu care se confrunta oamenii la care predomina acest nivel de dezvoltare este teama de abandon. Le este teama ca le lipseste valoarea in asa masura incat oricine ii poate abandona. Teama de abandon vine de pe acest nivel. Uita-te la civilizatia noastra, gelozia (care de fapt ascunde teama de abandon) este cel mai des intalnit sentiment.

Teama de abandon te face sa iti doresti sa fii acceptat de cat mai multi parteneri de sex, de cat mai multi oameni cu care sa relationezi. Iar pentru asta, trebuie sa te imbraci la moda, sa vorbesti la moda, sa stii sa seduci etc. Apropo de asta, primul nivel in seductie este exact acesta. Cursul pe care il promovam pe Arta Seductiei detaliaza ce inseamna seductia pe toate trei nivelurile de dezvoltare. Incercam sa facem educatie tinerilor. Asa ca pornim de la nivelul la care se gasesc ei si incepem sa le explicam ca de fapt nu numarul relatiilor conteaza, ci calitatea lor. Bineinteles ca doar cei care se regasesc pe primul nivel de dezvoltare nu sunt de acord cu asta, dar stim deja aceasta parere.

Nevoia de relatii sociale, de cluburi, de intalniri “la o bere” este tot caracteristica acestui nivel de dezvoltare. Cu cat omul sta mai mult “la o bere”, cu atat celelalte niveluri superioare sunt lipsite de timp pentru a te dezvolta.

Asta e o regula de baza in dezvoltarea personala:

Cand aloci prea mult timp pe activitati ce tin de un nivel de dezvoltare, iei din timpul celorlalte niveluri!

Cand stai prea mult “la o bere”, nu o sa mai ai timp pentru alte elemente ale dezvoltarii tale si o sa dezvolti doar acest element de socializare.

Dorinta de putere si reusita

Acest element de pe primul nivel de dezvoltare instinctuala este caracteristic oamenilor politici, antreprenorilor stresati, sefilor nervosi etc.

De ce am spus antreprenorilor stresati si nervosi? Pentru ca tensiunea nervoasa este o caracteristica a acestui nivel. Aici este nivelul presiunilor, al rapiditatii, al dorintei de progres prin forta. Omul aflat pe acest prim nivel de dezvoltare si la care predomina aceasta caracteristica de dorinta de putere este tot timpul grabit, parca ii lipsesc secunde de pe ceas si totul pentru el este prea lent.

Dorinta lui este de a fi mai bun decat ceilalti. Aceasta este dorinta cea mai importanta pe acest nivel. Aici este nivelul celor care tin cu orice pret sa iasa in evidenta intr-un domeniu. Vor ori sa aiba bani mai multi, ori putere mai multa, ori masina cea mai luxoasa, ori femeia cea mai siliconata etc.

Acesti oameni au o slaba stima de sine si inceaca sa compenseze aceasta lipsa prin ceva ce pot sa arate in lume. Lipsa de stima de sine e data de faptul ca acesti oameni nu isi inteleg inca valoarea pe care o au in univers. Se considera neimportanti, nu isi dau inca seama ca, de fapt, ei au un rol pe care trebuie sa il joace in aceasta viata. Tot timpul vor sa fie recunoscuti de ceilalti ca sunt buni la ceva.

In relatiile de cuplu, au tendinta sa domine si sa ceara recunoastere din partea partenerului. Relatia pentru ei este o competitie. Totusi, tine seama ca acest element este inca pe nivelul instinctual, asa ca domina inca instictele la acest om. Acest om isi poate pierde controlul ratiunii si sa se arunce cu capul inainte fara sa gandeasca.

Teama lui cea mai mare este ca nu cumva oamenii sa il calce in picioare si sa il considere neimportant. Teama de anonimat este teama de lipsa de valoare. El este cel mai bun, cel mai destept, cel mai frumos si … cel mai modest!!!

Pe acest nivel de dezvoltare, omul incepe pentru prima data sa fie interesat de dezvoltare personala, dar doar ca sa manipuleze. Dorinta lui este sa invete tehnici de control si manipulare a celor din jur. Cauta tot timpul sa fie sef si sa ia el decizii. Dar cand vrei asta, inseamna ca nu intelegi inca responsabilitatea si te vei trezi sef, dar o sa fie palaria prea mare pentru tine asa ca o sa simti presiune si stres pe umerii tai.

Aceasta caracteristica o vad des in Romania. Din cauza comunismului care ne-a uniformizat, avem acum tendinta sa activam acest element al dorintei de putere, chiar daca nu ne simtim bine cu presiunea pe umeri. Fac comparatie cu managerii pe care ii stiu din alte tari si nu prea vad tensiune si nervozitate la ei. Asta imi arata ca ei au trecut la functia de conducere dupa ce au rezolvat teama de anonimat. Noi insa incercam sa scapam de teama de anonimat tocmai prin functie. Ceea ce nu prea merge.

Teama de anonimat se rezolva prin intelegerea faptului ca esti bun la ceva, ca esti expert intr-un domeniu macar. Nu vorbesc acum de exceptii, ci de regula pe care o observ in jurul meu la oamenii pe care ii cunosc si au functii de conducere. Dorinta lor de a iesi in evidenta se manifesta prin dorinta de a ii controla pe cei din jur.

Lucrez acum cu niste prieteni sa pornim un proiect de formare a medicilor si personalului auxiliar din clinici medicale private din tara si greutatea pe care o vedem in acest moment este faptul ca medicii nu inteleg ca nu sunt stapanii lumii. Simona, sotia mea, a fost de curand la un medic ORL si in timpul consultatiei l-a oprit si l-a intrebat ce anume face. Medicul s-a enervat asa de tare de faptul ca cineva il intreaba ce face, incat i-a spus sa plece din cabinet. Am lasat inchis cazul asta tocmai pentru ca am ajuns la acel medic prin niste prieteni, relatii cum functioneaza la noi. Ma intreb cum se comporta acel medic cu cineva care pur si simplu ii bate la usa netrimis de nimeni.

O sa mai vorbesc despre aceasta teama de anonimat si de dorinta de putere in alte articole viitoare pentru ca e un subiect care arde la noi in tara si automat si in dezvoltarea noastra.

Tu pe ce nivel de dezvoltare esti?

Omul care ramane 90% dominat de acest nivel se gandeste doar la cum sa aiba mai mult, cum sa calce peste ceilalti si cum sa fie cel mai apreciat.

Toti avem in noi activat acest nivel. Problema este in ce proportie.

Uite un mic test ca sa iti dai seama daca esti predominant pe acest nivel sau nu. Raspunde la intrebarile de mai jos si verifica tu singur cat de mult domina acest nivel in tine.

Test cu 10 intrebari:

1. Cand cineva te jigneste, suferi cateva minute sau cateva ore (sau mai mult)?

2. Cand ai ramas fara bani, te gandesti la ce e mai rau sau iti amintesti ca ai mai trecut prin asta si te linistesti?

3. Cand esti parasit de un partener de cuplu, te gandesti ca doar un idiot te poate parasi sau te gandesti ca important e sa iti pastrezi echilibrul interior si chiar reusesti asta?

4. Cand te intalnesti cu un prieten/prietena, incepi sa ii povestesti despre intamplarile din viata ta sau despre ce anume ai invatat din acele intamplari?

5. Cand ti se propune sa castigi niste bani, dar sa muncesti in conditii mai grele, care iti strica sanatatea, preferi banii sau sanatatea?

6. Cand toti din grupul tau de prieteni au mai multi bani decat tine, te simti rau sau bine cand te intalnesti cu ei?

7. Daca cineva apropiat te minte, te gandesti ca a gresit el/ea sau ca ai gresit tu?

8. Esti un om pentru care conteaza principiile mai mult decat orice?

9. Dupa cat timp iti pierzi rabdarea cu cineva care te calca pe nervi, o ora sau un an?

10. Nu exista niciun domeniu in care sa fii asa de bun incat lumea sa te admire sau esti expert intr-un domeniu macar?

Daca raspunzi la intrebarile acestea cu prima varianta sugerata in intrebare inseamna ca tinzi sa ai foarte activate caracteristicile primului nivel de dezvoltare. Daca alegi cea de-a doua varianta sugerata in intrebare atunci mintea ta a accesat celelalte niveluri de dezvoltare.

Asa cum iti spuneam, toti avem elemente din toate nivelurile de dezvoltare. Daca nu am avea nimic din primul nivel de dezvoltare, am muri pentru ca nu ne-ar interesa deloc securitatea noastra si nu am munci ca sa avem bani sa mancam. Specia umana ar disparea pentru ca prea putini ar mai face sex. Nu ar mai exista progrese pentru ca oamenii nu ar mai intra in competitie unul cu altul.

Toate aceste lucruri sunt bune, important este sa nu ne lasam dominati de aceste elemente instinctuale.

Vreau sa spun ca poti face cercetare, dar poti sa o faci din dorinta de a iesi in evidenta sau sa o faci pentru ca te pasioneaza. Poti sa te imbraci bine si frumos ca sa te simti confortabil sau poti sa te imbraci la moda ca sa arati ca poti…

Aceleasi actiuni, dar facute cu alte intentii, sunt complet diferite. De exemplu, cand mananci mancare facuta de cineva care te iubeste este mai buna decat facuta de cineva care nu are niciun chef sa iti gateasca. Si nu e doar subiectiva aceasta situatie, chiar conteaza intentia persoanei.

Dar despre puterea intentiei in alt episod…

Data viitoare o sa iti explic in continuare despre celelalte doua niveluri de dezvoltare.

Pe curand,

Marius Simion

” Cand am citit prima carte despre Programare Neuro-Lingvistica am pus-o deoparte pentru un an de zile.

Nu m-am mai atins de ea pentru ca mi se parea prea uimitor. Nu se puteau atinge acele rezultate! Asa credeam pe atunci!”

Marius Simion (fondator NLP Mania)

nlpmania.ro/blog/