Astazi vreau sa discutam despre hotararea interioara, fermitatea interioara si opusul acestora – indecizia.
Am in jurul meu persoane care sunt extrem de hotarate, dar cunosc bine si oameni care atunci cand trebuie sa ia o decizie, parca le pui spirt pe rana.  Acestea sunt extremele: unii sunt de-a dreptul incapatanati, iar altii se tem sa ia o decizie de teama sa nu greseasca varianta pe care o aleg.
Imi amintesc de mine cu 10-12 ani in urma ca eram foarte indecis. Ii admiram pe prietenii mei care aveau idei ferme si puternice. Mi se parea ca imi schimb ideea dupa cel care imi explica pe moment parerea si argumentele lui. Toate argumentele mi se pareau logice cand erau prezentate de tabere opuse. Nu eram in stare sa ma decid care dintre idei era corecta si care gresita. Nu era vorba de teama, era vorba ca nu eram in stare sa imi dau seama ce credeam eu. Cred ca am fost in situatia asta, de a nu sti ce sa aleg, mai bine de 4-5 ani.
Imi dadeam seama ca nu e bine cum gandesc. Imi ziceam ca parca sunt o frunza care e dusa in directia vantului. Imi schimbam parerile in functie de parerile grupului din care faceam parte. Eram frustrat pentru ca imi dadeam seama ca asa nu o sa fiu niciodata ascultat. Si asa era. Parerea mea nu conta niciodata in grup pentru ca oamenii simt cand nu ai nicio parere si doar spui ceva ca sa nu taci din gura.
Acest comportament mental, de indecizie, este cauzat de teama. Parintii mi-au inspirat teama ca mai bine stai cuminte in banca ta decat sa pari prost. Asa ca eu am batut recorduri in asta. Paream prost tocmai pentru ca stateam in banca mea.
Pe la 16 ani, am luat decizia ca ceva se va schimba. Punctul care a declansat schimbarea in mine a fost exact momentul in care am schimbat atitudinea mea fata de cum luam decizii.
Intr-o zi, am gasit o metoda. O metoda asa de simpla, incat a functionat imediat. In momentul in care paream prost din cauza ca nu reuseam sa imi sustin pana la capat parerile, am luat decizia sa nu renunt la parerea mea decat batut sau mort.
Am stabilit cateva reguli:
–          Daca imi vine o idee, acea idee este cea mai buna din lume, iar daca se dovedeste gresita, nu o abandonez.
–          Daca vreau sa fac orice, acel lucru este cel mai bun, iar daca se dovedeste gresit, nu il abandonez.
–          Daca vreau sa merg undeva pe o anumita directie, acea directie o sa o urmez chiar daca se dovedeste ca e mai lunga sau ca ma duce in alta directie.

Aceste reguli aveau sa inceapa sa imi creasca respectul de sine. Pana in acel moment, nu stiam ce inseamna sa ma respect pe mine. Apoi, prin aceasta metoda, am inceput sa ma lupt pentru ideile mele. Nu mai conta daca o parte din mine stia ca greseam. Pur si simplu, ma incapatanam sa imi sustin ideea – pentru ca era A MEA.
Din extrema in care nu aveam nici o parere, am mers spre extrema ca trebuie sa imi apar ideile cu orice pret.
Ma miram si eu cum de reuseam asta. Pur si simplu ii enervam pe toti. Stiau toti ca nu am dreptate uneori, dar nu imi pasa.
Incepusem sa fiu ascultat. Chiar daca de multe ori greseam, uneori aveam dreptate – si eram ascultat. Inainte, nu eram ascultat nici cand aveam dreptate. Acum eram ascultat si cand aveam dreptate, si cand greseam.
Saltul era imens!
Dar nu m-am oprit aici. Mi-au trebuit alti 3-4 ani ca sa realizez ca puteam sa accept si faptul ca uneori gresesc. Iar aceasta acceptare sa nu ma faca sa revin la starea anterioara.
Sa recapitulez:

–          Primul pas a fost sa nu mai recunosc ca gresesc si sa tin directia aleasa de mine, cu orice pret.

–          Al doilea pas a fost sa accept ca uneori gresesc si sa nu imi fie teama de greseala.

–          Al treilea pas a fost sa fiu atent la greseli si sa vad in asta o sansa de dezvoltare, nu de anulare a personalitatii mele.

Cum iti spuneam, aceste etape au durat ani de zile, dar nu stiam ca se pot face si rapid. Mi-a luat mult pana sa imi dau seama ce am de facut. Apoi lucrurile au fost simple si rapide.

Ceea ce am facut ar putea sa fie rezumat printr-o singura expresie: m-am pus contra curentului.

Opozitia este o obligativitate. Tu cresti si te dezvolti numai daca intri in opozitie cu cineva sau cu ceva. Daca un copil nu intra in opozitie cu parintii, el va accepta tot ce vine de la ei – bun sau rau. In acel caz, va creste cu o personalitate “de acceptare”. Nu va avea propriile pareri, propriile dorinte si interese. Toata viata lui se va trece peste capul lui, iar el va fi undeva in afara.

Toate deciziile importante ale vietii o sa le ia altcineva in locul sau. Apoi o sa zici despre tine ca “nu imi plac conflictele”.

Asa faceam si eu, ma laudam ca sunt o persoana calma si pasnica, ca nu intru in conflicte. Dar fara conflict nu te poti dezvolta.

In acest moment, poate o sa spui ca nu am dreptate, tu poti sa te dezvolti si fara conflicte, de ce sa alegi conflictul cand mai bine sa il eviti.

Daca ti-a aparut un asemenea gand, atunci sa stii ca esti in aceeasi faza cum eram si eu in trecut. Te pacalesti atunci cand fugi de conflict. Corect ar fi sa spui: “Sunt suficient de inteligent incat sa fac fata oricarui conflict”.

Dar tu preferi sa eviti conflictele.

Te-ai gandit ce strategii ai ca sa eviti conflictele?

–          Iti ceri scuze si zici ca nu o sa mai faci… numai ca sa se termine mai repede cearta…

–          Spui ca o sa discutati mai tarziu… si amani asta la nesfarsit…

–          Te prefaci ca nu exista niciun conflict… nu iei in seama conflictele unde nu se bate cu pumnul in masa.

–          Etc.

Chiar vreau sa stiu care sunt strategiile tale cand vrei sa eviti un conflict. Asta o sa iti arate daca iti place sa grabesti sau sa intarzii propria dezvoltare.

Cum iti “negociezi” deciziile cu tine insuti si apoi renunti la ele

Ti s-a intamplat sa discuti cu cineva si sa te entuziasmezi de o idee si sa spui ca saptamana viitoare o sa pui in practica ceea ce ati discutat? Poate fi ceva legat de afaceri, ceva legat de concediu… orice care sa te incante si sa te entuziasmeze pe moment. Poate ca tocmai ai gasit un nou exercitiu pe NLP Mania si vrei sa il aplici si esti incantat de asta.

Apoi ce se intampla?

Timpul trece si tu iti schimbi ideea. Nu pentru ca ideea initiala ar fi gresita, ci pentru ca analizand intre doua idei, ai decis ca nu e potrivit sa urmezi acea idee acum… si o amani … pe timp determinat sau nedeterminat.

In acea situatie, cea mai la indemana metoda pe care o aplici este sa amani pentru o saptamana, o luna, etc. Pana cand uiti complet de ideea ta initiala. O alta strategie pe care o poti aplica in aceasta situatie este sa te fortezi, sa faci ceva impotriva propriei naturi… iar pentru cateva zile sa aplici ideea initiala. Dar cu multa greutate – pentru ca, de fapt, nu aveai motivatie pentru asta, ci doar din dorinta de a face ceea ce ti-ai propus. Niciuna dintre variante nu este cea corecta.

Strategia optima este sa te pui la masa si sa stai sa te gandesti ce anume te face sa vrei un lucru sau celalalt. De cele mai multe ori vrem ceva, dar dorinta noastra este slaba, sta sa moara pentru ca nu stim DE CE dorim acel lucru. Daca gasesti si raspunsul la “de ce” doresc acel ceva, atunci motivatia ta creste, iar decizia poate sa fie definitiva in directia aleasa de tine.

Acum fa o pauza si gandeste-te la obiectivele tale pentru luna urmatoare. Ce ti-ai propus sa faci in urmatoarea perioada scurta de timp.

Scrie o lista si apoi intreaba-te pentru fiecare dintre obiective, de ce vrei sa faci acel lucru!

O sa vezi ceva interesant. La unele obiective o sa stii sa dai raspunsul. La alte obiective, o sa zici ceva de genul: “Vreau asta pentru ca imi place” sau “vreau asta pentru ca e spre binele meu” etc., etc. Aceste raspunsuri nu au sens pentru ca nu spun nimic concret.

Pentru acele obiective la care nu ai gasit raspuns sau la care raspunsul a fost fara sens, sa stii ca risti sa te razgandesti. Risti ca maine sa renunti la ele. Nu ar fi niciun pacat sa renunti la un obiectiv daca ai gasi altul mai bun sau daca nu ai fi consumat timp si energie pentru acel obiectiv. Dar ce te faci cand ai consumat deja timp si bani si energie … dar te trezesti ca nu stii DE CE vrei sa atingi chiar acel obiectiv.

Nu merge mai departe cu acel obiectiv pana cand nu stii de ce il doresti!

Invata sa spui oamenilor NU in fata

De multe ori, ma confruntam in trecut cu problema asta, imi era dificil sa spun NU atunci cand voiam asa ceva. Ziceam DA, dar de fapt in mintea mea ma revoltam enorm. Dupa ce am inceput sa aplic aceste metode, sa imi verific de ce vreau sa fac ceva, sa ma tin ferm de o idee pana la capat, am inceput sa prind suficienta putere interioara, incat ziceam mai frecvent NU decat DA.

Asta imi dadea o satisfactie imensa, de fiecare data cand ziceam NU, simteam ca detin puterea. In perioada in care ziceam tot timpul DA, parca ceream ajutor. Cand am vazut ca NU functioneaza mai bine, am inceput sa aleg eu cand imi face placere sa spun DA si cand imi face placere sa spun NU.

Totul se reduce la cum te simti. Este foarte dificil sa nu dorim sa multumim pe toata lumea. Dorinta asta de a multumi pe toata lumea este capcana in care ne consumam cea mai mare cantitate de energie. Si nu ne putem lauda ca avem prea multa.

In general, ne temem sa nu zica lumea despre noi ca suntem nepoliticosi: nu e placut, nu e frumos, nu e politicos… si toate celelalte pe care le auzi intr-o situatie de genul asta. Dar nimeni nu iti zice bravo ca ai avut curajul sa spui ce simti. Sa spui ce gandesti. Si poate ca in acel moment simteai ca NU vrei sa faci ce ti se propunea, ce ti se cerea.

Ca sa iti fie mai usor sa faci lucrul asta, exerseaza in situatii simple, dar de fiecare data constientizeaza. Fii atent la ce simti cand zici NU si la ce simti cand zici DA.

Ca sa reusesti usor asta, iti propun un exercitiu.

Cu ochii inchisi, gandeste-te la un moment in care ai spus DA din toata fiinta ta, cand ti-ai dorit cu adevarat ceva si ai spus DA cu adevarat.

-Simte tot ceea ce ai simtit atunci. In mintea ta priveste iar acea scena si retraieste acel moment.

– Inspira iar acel aer al momentului in care ai spus DA din toata fiinta ta.

– Gaseste acum un moment in care ai spus NU din toata fiinta ta. Cand ceva nu ai dorit si ai avut taria sa spui NU, oricare ar fi fost urmarile.

– Simte tot ceea ce ai simtit atunci, priveste in mintea ta toata acea scena, priveste-te pe tine si admira forta pe care ai avut-o de a spune NU. Iar acum partea cea mai importanta: memoreaza exact emotia care ti-a favorizat acel NU pe care l-ai spus cu toata puterea ta. Memoreaza exact tonul vocii, modul in care stateai, in care respirai. Absolut toate detaliile ce tineau de tine. Toate acele detalii i-au spus creierului tau ca atunci cand ele apar, tu esti pregatit sa spui NU.

-Aminteste-ti acum o situatie in care ai vrut sa spui NU, dar din anumite motive ai spus DA si nu esti multumit de asta. Creeaza acum in minte acea scena, dar adauga elementele pe care le-ai memorat de la situatia cand ai spus NU cu toata puterea. Modifica tonul vocii, adauga emotie, modifica respiratia si pozitia corpului. Absolut tot, copiaza pozitia respectiva. Si apoi verifica cum ar fi sa spui NU de data asta.

– Simte apoi senzatiile de placere si satisfactie care urmeaza dupa ce ai facut ceva in conformitate cu ceea ce gandeai. Aceasta etapa este cea care iti da motivatia. Nu ai voie sa sari peste aceasta etapa, pentru ca mintea ta o sa o caute. O sa caute sa simta placere la finalul unei actiuni. Daca tu ii oferi acea placere, satisfactie, atunci mintea o sa invete un nou mod de actiune: invata sa spuna NU.

Nu o sa schimbi trecutul, cand ai spus DA, e deja spus. Aceasta metoda te ajuta sa inveti sa spui NU mult mai usor.

Metoda dureaza cam 4-5 minute, dar, aplicata zilnic, o sa dea rezultate rapide. In general, nu spunem nu pentru ca ne gandim ca nu avem nicio satisfactie din asta. Si ca avem rezultate benefice numai daca acceptam usor ce doresc altii. De fapt, trebuie gasita linia de mijloc, echilibrul intre ceea ce vrem noi si ceea ce vor ceilalti si noi putem sa oferim.

Iar atunci cand oferim, trebuie sa simtim ca ne face placere acest lucru. Altfel ne simtim frustrati si in final ajungem sa uram tocmai persoana careia i-am spus DA, dar de fapt nu doream asta din toata fiinta.

O sa mai discutam pe tema asta,

Astept comentariile si parerile tale.

Pe curand,

Marius