Etichetă: emoţii

Cum să te eliberezi de sentimentele dureroase și de emoții distructive

Remediul pentru durere este durerea. 

Corpul tău păstrează o amintire fizică a tuturor experiențelor tale.

Ai o mulțime de amintiri înmagazinate în creierul tău la care poți apela în orice moment. Poți să-ți readuci aminte nume, fețe, locul în care un eveniment a avut loc, cum mirosea. Dar în timp, aceste amintiri pot dispărea sau se pot schimba odată cu trecerea timpului și cu maturizarea noastră. Oricum, chiar și când memoria începe să dispară din creierul nostru, trăiește în corpul nostru în forma unei senzații fizice sau a unui tipar comportamental.

Trupul nu uită.

Întâmplările din viața noastră lasă urme fiziologice imprimate în corpul nostru, în special când experimentăm o traumă sau situații de profund stres care fac corpul să lupte, încerce să scape sau să se blocheze pentru a face față situației.

Într-o lume perfectă am putea să fim capabili să eliberăm trauma sau să reducem răspunsul la stres la scurt timp dupa ce a fost lansat. Dar noi nu trăim într-o lume perfectă, așa că toți ne învârtim în jurul imprimărilor fizice ale experiențelor trecute (bune și rele), stocate în corpurile noastre. Cei mai mulți dintre noi nu știu cum să le elibereze pentru că nici măcar nu își dau seama că există!

Ți-ai putea simți corpul tensionat atunci când a trebuit să ceri ajutor sau să împrumuți bani sau chiar ai simțit cum fața îți devenea fierbinte atunci când ai fost rugat să vorbești în fața unei mulțimi. Senzația aceea este modul în care corpul tău își amintește.

Este amintirea unei experiențe trecute atunci când ai cerut ajutor și nu a mers bine. Poate că cineva te-a făcut să te simți rușinat pentru că tu „ar trebui să fii capabil să te ocupi de tine.” Poate că ai fost chemat în fața clasei cand erai a treia și ți s-a pus o întrebare la care nu ai știut să răspunzi, așa că te-ai simțit jenat și umilit.

Corpul nu are cuvinte pentru a se exprima, deci răspunde cu senzații fizice.

Poți să uiți, să blochezi sau să intelectualizezi amintirile care sunt stocate în creierul nostru, dar cum funcționezi tu prin amintirile care sunt stocate în corpul tău?

Animalele tremură atunci când experimentează traume sau anxietate. Gândește-te la un câine care a fost implicat într-o luptă cu un alt câine: Odată ce lupta s-a terminat, ambii câini se vor agita pentru a calma sistemul nervos și pentru a liniști lupta, vor aplana sau chiar congela răspunsul. Acest lucru le permite să treacă peste moment fără memoria fizică a situației.

Cu toate acestea, oamenii nu fac acest lucru în mod natural. În schimb, ne purtăm stresul, anxietatea și traumele, cu noi în fiecare zi și folosim alimente și alte comportamente care dau dependență pentru a ne calma și reduce la tăcere disconfortul emoțional.

Nu e nimic în neregulă cu apelarea la mâncare sau la alte mijloace pentru a ne calma, dar în mod obișnuit comportamentele furnizează o soluție pe termen scurt, și vei continua să simți disconfort până când eliberezi memoria din corpul tău.

În scopul de a elibera emoțiile și de a crea o stare mai liniștită a ființei, este important să se creeze un set de instrumente pentru a ajuta la reglarea sistemului nervos și calmează disconfortul.

Primul instrument pe care trebuie să-l pui în setul de instrumente emoționale este absența judecății/atitudinii critice

Când te simți pornit emoțional și tentat să apelezi la alimente sau la alte comportamente creatoare de dependență, pentru confort, încearcă să nu judeci reacția. Corpurile noastre sunt programate să caute plăcere, nu disconfort, așa că este firesc să încerci să găsești ceva pentru a calma durerea și pentru a te face să te simți mai bine.

Nevoia de a te calma cu alimente sau alte mijloace nu te face pe persoană mai rea – te face uman.

Al doilea instrument din setul de instrumente emoționale: permisiune.

Dă-ți permisiunea să simți – trebuie să-l simți pentru a te vindeca.

De multe ori motivul pentru care simțim nevoia de a anula ceea ce simțim este pentru că noi credem că acea emoție nu ne este permisă. Credem că nu avem voie să fim supărați sau că ar trebui să fim puternici, deci că nu ne putem plânge.

Oferindu-ți permisiunea să te simți permite să ai putere peste asta – poți controla în loc de a permite să fii controlat și în procesul acesta crezi spațiul pentru a te vindeca.

Procesul de vindecare îți va aduce o mulțime de sentimente și emoții din cele mai diverse; multe dintre ele vor fi incomode. Atunci când aceste emoții incomode apar, permite-le să apară fără a deveni atașat de ele; observă-le exact cum sunt și ține minte că ele sunt un flux și reflux natural.

Poate fi oribil de inconfortabil inițial, dar permite-ți să fii martor fără a judeca sau a reacționa. Acest lucru îți va permite să răspunzi în mod obiectiv. Sentimentele nu sunt pentru totdeauna. Ele vin și pleacă – dacă le dai voie.

Al treilea instrument din setul de instrumente emoționale: eliberare.

Acum, că ți-ai permis să simți, este timpul să eliberezi emoția din corpul tău.

Poți face acest lucru printr-o agitare ușoară. Începe cu picioarele și mergi în sus, o parte a corpului pe rând sau poți pune o melodie care reflectă modul în care te simți și cântă, dansează, sau plânge până când te simți satisfăcut fizic și emoțional. Toate aceste lucruri te vor ajuta la a da emoției o voce și pentru a scoate emoția afară din corpul tău.

Nu ești destul de pregătit pentru a-ți mișca, corpul? Apucă un jurnal și scrie. Fără filtru, fără editare; lasă furia, frustrarea, tristețea și orice altceva simți, pe pagină. Simte-te liber să rupi sau să arzi paginile când ai terminat ca o eliberare simbolică în condiții de siguranță.

Nu este un mod universal valabil pentru a te elibera. Vor exista momente când mișcarea corpului ajută, alteori cântatul sau scrisul va fi simțit mult mai eficient. Alege metoda care pare cea mai bună pentru tine în acel moment.

Al patrulea instrument din setul de instrumente emoționale: iertare.

Acesta este cel mai important instrument din setul de instrumente emoționale. În scopul de a te vindeca, cu adevărat, trebuie să fii în măsură să te ierte.

Să te pedepsești pentru păcatele trecutului nu este productiv și cu siguranță nu face să te simți bine cu tine.

Înțelege că, indiferent de situația ce te-a determinat să te sedezi cu alimente, medicamente, sex sau mecanismul de auto liniștire, ai făcut tot ce ai putut cu informațiile pe care le aveai la nivel fizic, mental și emoțional . Te-ai descurcat cu emoțiile tale în cel mai bun mod în care ai știut.

Retrospectiv este 20/20 și este ușor să fii prins în spirala rușinoasă a „trebuia să, aș fi putut, aș fi făcut” atunci când iți amintești o situație. Dar, când suntem într-o stare de disconfort, nu avem întotdeauna capacitatea de a gândi logic sau rațional. Creierul și corpul tău raspunde la disconfort bazat pe ceea ce se simte drept cea mai sigură opțiune în acel moment și uneori înseamnă întoarcerea la comportamente obișnuite sau care dau dependență.

Iartă-te pentru că ai făcut tot ce ai putut la momentul respectiv și treci mai departe știind că ai cunoștințele și instrumentele necesare pentru a gândi diferit data viitoare.

În cele din urmă: timpul.

Avem tendința de a căuta pentru remedierea rapidă, dar nu de șase ore de vindecare elixir, care poate șterge magic durerea și disconfortul din răni vechi. Vindecarea are timp.

Dă-ți timp pentru a umple setul emoțional și pentru a înțelege că vindecarea este o călătorie – una care durează o viață.

Desigur, practica face călătoria mai ușoară, dar nu există perfecțiune. Vor exista momente când o să pici din nou pe vechile tipare și comportamente, atunci când acest lucru se întâmplă, caută în setul emoțional și ia ce ai nevoie. Ești echipat. Poți face asta.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Oameni

Priviri. Inocente – de copil care descoperă lumea pentru prima dată şi întreabă tot ce este de întrebat, directe – sigure pentru că transmit exact ceea ce doresc să transmită, indecise – alunecă pe lângă alte priviri, furate – uită-te la mine că eu nu mă uit la tine când te uiţi tu, pline de respect – te aşează pe un soclu şi te uită acolo, cercetătoare – caută şi răscolesc răni de mult apuse, ameninţătoare – aşteaptă doar momentul oportun să pornească o luptă, pierdute – sunt aici dar hoinăresc pe tărîmurile altor vise numai ale mele, în care nu am voie să pătrunde decât eu, de încurajare – ştii că la capătul lor sunt două braţe care nu te lasă să cazi, complice – noi ştim pentru că numai noi am fost acolo atunci, care separă – eşti tot tu cea de ieri dar privirea ta e imaginea în oglindă a altei priviri.

Cuvinte. De salut – formule de respect, de complezenţă sau bucuria revederii, protocolare – se schimbă informaţii dar nu se trece dincolo de bariera impusă de cine sunt eu şi de cine eşti tu, degajate – un început de cunoaştere a propriului eu în raport cu ceilalţi, care rănesc – am atât de mult rău adunat în mine încât pur şi simplu vreau să simţi şi tu o parte din el, care despart – acuzatoare care se lipesc de suflet şi provoacă răni care se vindecă greu, prieteneşti – am atât de multe să-ţi povestesc şi a trecut o veşnicie de când nu ne-am văzut, de dragoste – mi-a fost dor să-ţi vorbesc şi parcă şi încetasem să mai respir fără tine.

Atingeri. Din greşeală – ne-am împiedicat unul de altul în timp ce hoinăream prin viaţă fără nici o direcţie, ferme – unul dintre noi doi e şeful şi acum stabilim care, delicate – aş vrea să ştiu dacă şi tu simţi căldura mâinii mele ce te caută, care vin în întâmpinarea altor atingeri – pentru că nu mai contează nimic altceva în afară de noi doi, sărut – aş vrea să-ţi las un pic din mine, pasiune – de fiecare dată unice, de fiecare dată altfel şi care se stinge o secundă doar pentru a renaşte iar.

Emoţii. Anxietate – aş vrea să fac dar nu sunt prea convinsă că şi pot ast, teamă – am mai încercat dar nu prea mi-a fost bine ultima dată, linişte – nimic rău nu mi se poate întâmpla acum, fluturaşi – dar dacă noi doi …? îndrăgostiri –senzaţie de plutire în jurul singurului punct de interes: TU, fericire – clipa când timpul se opreşte în loc şi ai vrea să rămâi aşa, suspendat între lumea în care eşti şi lumea în care crezi că eşti, iubiri – mi-e foarte bine şi singură dar aleg să fiu cu tine pentru că ştiu că fericirea nu se împarte la doi, se înmulţeşte cu doi.

Vise. În fiecare zi altele, ale mele, ale tale şi ale noastre. Se adună, se separă, se împart sau se înmulţesc. Unele se realizează, altele se transformă în idealuri, alte vise sau în oameni.

Suflete. Cu bucurii şi supărări, fiecare a vindecat sau a distrus alte suflete, pe rând.

Oameni: priviri, cuvinte, atingeri, emoţii, vise, suflete. Trec pe lângă noi, îi vedem sau nu-i vedem, veseli sau trişti, grăbiţi sau visători, fiecare cu povestea lui, formată din multe alte poveşti ale altor oameni.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Emotii dezechilibrate, viata nefericita!

Salut!

Ai nevoie de echilibru emotional? Care e metoda ta prin care il obtii cat de cat? Toti avem o asemenea metoda!
Tu poate mergi si te plimbi in natura, eu am nevoie de somn pentru asta. Prietenul tau poate priveste un film sau se duce si taie lemne cu toporul sau merge si agata o gagica… habar nu am.

Exista o metoda care reuseste sa echilibreze emotiile la toata lumea. Si echilibrul pe care il da este foarte intens pentru ca este una dintre emotiile fundamentale pe care ne bazam viata.
Frumusetea – mai exact, starea emotionala pe care o ai cand admiri ceva frumos, poate sa te ajute sa te dezvolti. Cum face asta?
Am descoperit un secret legat de starea de admiratie.
In primul rand, iti spun ca admiratia este opusul invidiei. Seamana ca doua picaturi de apa, dar sunt opuse. Invidia te face sa vrei sa ai acel lucru/persoana, pe cand admiratia iti deschide in tine canalele de comunicare cu subconstientul tau. Cu acea parte din tine unde iti tii ascunsa comoara ta de putere, intelepciune si incredere in tine. Admiratia este o punte de legatura intre tine si obiectul/persoana pe care o admiri. In timp ce admiri, esti complet vulnerabil in fata starilor emotionale pe care le simti exact atunci. Aceste stari intra in tine si te “regleaza”.

Nu poti sa te dezvolti si sa lasi sa ramana in tine starile negative (citeste si articolul „Cum sa iti transformi emotiile si sa le folosesti in dezvoltarea ta”). Nu va fi o transformare de durata pentru ca tot ce vei cladi va fi pe o fundatie fisurata. Nu ai de unde sa stii cand una dintre fisuri cedeaza si iti apar la suprafata mania, orgoliul, invidia, frica etc. De asta eu insist pe transformarea completa. Asta nu se poate face decat prin iesirea din zona de confort si prin folosirea de tehnici care provoaca schimbarea. De fapt, mai este o metoda: lasi viata sa te pocneasca peste cap de atatea ori, incat inveti din propriile tale greseli… nu e recomandata metoda copiilor sub 99 de ani! 🙂
Revin la tehnica de azi… iti recomand sa admiri cat mai des ceva care este frumos.
Exercitiul 1.
Gaseste in jurul tau tot ceea ce merita admirat si iti trezeste o stare de bucurie si uimire.
Simte cat mai des aceasta stare de uimire si bucurie data de admiratia a ceva frumos.
Poate sa fie un spectacol, o muzica faina, un peisaj, o opera de arta… orice.

De asta arta este necesara pe calea dezvoltarii personale. Nu stiam asta! Cand am descoperit lucrul asta, am facut un salt urias! Sunt multi care vor dezvoltare personala, dar vor sa lase la o parte elemente esentiale din aceasta dezvoltare.

Am simtit cum evolutia mea se accelereaza prin folosirea acestor stari emotionale generate prin diferite tipuri de arta.

Nu inteleg nici acum pictura moderna si abstracta (gen Picasso sau Dali), dar am alte tipuri de arta care ma fac sa exclam: “Cat de frumos poate sa fie asta!”

Spuneam ca admiratia este puntea care te face sa devii asemanator cu obiectul/persoana admirata. Cand admiri ceva, tu asimilezi in tine calitatile a ceea ce admiri. Cred ca aceasta propozitie este cheia acestui articol, asa ca citeste-o de doua ori. Asta se intampla si cand admiri si iti place ceva agresiv, viclean, periculos etc. Aduci in tine exact ceea ce iti place si admiri.

Poti sa admiri inteligenta unui smecher sau viclenia unui politician, sau determinarea lui Hitler. Tu alegi ce admiri. Iti recomand sa iti faci o lista clara a ceea ce vrei sa asimilezi, a ceea ce vrei sa trezesti in subconstientul tau.

Noi avem in noi absolut toate aceste stari – si cele pozitive, si cele negative. Admiratia le trezeste la viata, dar nu ar reusi asta daca ele nu ar fi acolo.

Tu decizi de ce stari ai nevoie ca sa iti sustina dezvoltarea.

In articolul de azi am vorbit de emotia data de frumusestea pe care o admiri. Am ales aceasta emotie pentru ca este ca un medicament, ca un balsam care iti reorganizeaza toate sentimentele si starile. Este o emotie de baza, necesara pentru dezvoltarea ta. Sunt emotii care nu sunt la fel de naturale, care sunt invatate social. Cum este cinstea (genereaza emotie pozitiva) sau cum este invidia (emotie negativa).

Nu stiu ce emotii iti doresti sa ai tu in evolutia ta personala, eu o sa iti dau o lista cu emotiile pe care le-am amplificat prin admiratie si prin alte metode si care mie mi-au fost de folos.

–          Emotia data de frumusete (in cazul meu, am obtinut asta prin admirarea artei si a naturii)

–          Emotia data de imensitatea spatiului si timpului (am admirat peisaje de pe munti, marea)

–          Emotia curajului  (am facut stari de transa cu arhetipul curajului sau cu muzica care inspira curaj)

–          Emotia vointei si a fermitatii (tot cu muzica si cu transa)

–          Emotia calmului si a linistii (am facut tehnici de respiratie si concentrare asupra respiratiei pana cand s-a linistit)

–          Emotia timpului infinit, a eternitatii (asta mi-a fost cea mai dificila sa o simt, am reusit o singura data complet, dar m-a marcat pentru totdeauna. Tot prin transa si muzica specifica.)

La ce m-au ajutat toate astea? Pai, mi-am imbogatit ablitatile emotionale si mentale ca sa pot sa reusesc sa imi echilibrez emotiile.

Daca vorbesc de ECHILIBRU, inseama ca balanta este dezechilibrata. Asta inseamna ca de undeva au provenit stari negative mult mai multe decat cele pozitive si asa a aparut dezechilibrul.

Din cauza asta, ai nevoie de accentuarea zilnica a starilor pozitive. Ca pana la urma sa ajungi sa echilibrezi balanta…

Fara aceste stari, dezvoltarea ta este numai una exterioara.

Toata lumea vorbeste de faptul ca dezvoltarea personala inseamna SCHIMBARE. Schimbare, dar ce anume se schimba in noi ?

Pai, se schimba mai multe lucruri:

–          Comportamente (modul de a actiona)

–          Stari emotionale

–          Abilitati (fizice, emotionale, mentale)

–          Credinte si valori interioare

Daca schimbi numai comportamentele, atunci schimbarea nu e de durata, pentru ca nu se bazeaza pe o modificare din profunzime. Este ca si cum ai vopsi vechea Dacie din garaj. Pare frumoasa si noua, pare schimbata, dar in interior e tot ruginita.

Ai nevoie de schimbare profunda, iar asta inseamna sa poti sa ai stari emotionale noi, deosebite de cele ale 99% dintre oameni.

Ca sa te schimbi, trebuie sa intri in cei 1%.

Nu imi place asta, mi-ar placea sa pot sa ajut toti oamenii, dar nu se poate. 99% nu sunt deloc interesati – deal with that, obisnuieste-te ca asa va fi. Nu forta pe nimeni sa se schimbe!

Iti dai seama ca atunci cand incepi sa schimbi starile emotionale pe care le ai in prezent cu unele noi, o sa ti se schimbe comportamentele, o sa ti se schimbe abilitatile si o sa apara abilitati noi.

Uite un exemplu: dupa ce o sa simti des starea de imensitate a spatiului, o sa ai abilitatea de a-ti modifica prin vointa starile negative. Starea asta (imensitatea spatiului) o poti avea pe un varf de munte. Privesti si aduci in tine acea emotie. Daca uiti de ea, nu va avea efect.

IMPORTANT: cand simti o stare noua sau una pozitiva… inchide ochii si fa-i „o fotografie emotionala”. Cere mintii tale sa o impregneze in tine asa de mult, incat tot timpul ea sa ramana acolo. Daca nu faci asta constient, o sa uiti de starea aceea. Imagineaza-ti ca pentru cateva momente, starea aceea devine ceva material, pe care o poti aspira in tine prin respiratie… Mintea ta va sti sa faca, daca tu ii ceri asta.

O sa iti explic in alt articol de ce este asa. Vezi, toate lucrurile astea sunt legate. Ma tot gandesc la un articol care sa prezinte aceste legaturi, dar cred ca o sa fie o carte mai degraba.

Cum sa folosesti aceste metode pe muzica

Melodiile iti sugereaza si iti inspira anumite emotii, dar pentru asta au nevoie de ajutorul tau. E nevoie ca, in timp ce le asculti, mintea ta sa fie complet atenta si linistita. Uite cateva reguli ca aceasta tehnica sa functioneze:

–          Tehnica de dezvoltare personala prin activarea emotiilor cu ajutorul muzicii nu este o tehnica de vindecare a emotiilor negative. Nu folosi melodiile ca sa iti anulezi emotiile negative.

–          Melodiile trebuie sa le folosti exclusiv ca sa iti amplifici emotia pozitiva specifica acelei melodii

–          Cand o asculti, trebuie sa stai cu ochii inchisi si sa nu faci nimic altceva. Daca o asculti in timp ce faci curatenie sau in timp ce privesti la TV, atunci efectul se pierde pentru ca melodia nu mai intra ea singura in subconstientul tau.

–          Daca asculti melodia in timp ce faci si altceva, ea isi pierde efectul emotional puternic, e ca si cum te obisnuiesti prea mult cu ea si se pierde intensitatea emotiei pe care o genereaza.

–          Trebuie sa ii dai atentia ta totala si completa ca sa isi pastreze permanent intensitatea emotionala, de fapt, trebuie sa SIMTI emotia respectiva macar un pic, iar melodia sa o intareasca.

–          Tine minte, daca asculti la infinit o melodie, ea va deveni plictisitoare la un moment dat. Melodiile pe care le folosesti ca sa iti trezesti starile emotionale necesare trebuie sa le asculti putin, cat sa iti fie pofta de ele. Sa nu te saturi niciodata de ele.

–          E important sa asculti melodia specifica si sa rememorezi un moment in care ai simtit exact starea emotionala pe care ti-o amplifici prin melodie.

–          Nu trece rapid de la o melodie la alta. Nu deschide TV-ul dupa ce ai folosit aceasta metoda, mai bine ramai in liniste si citeste cateva pagini dintr-o carte de dezvoltare personala pentru ca efectul sa se sedimenteze si sa nu apara influente din alte surse de informatie opuse ca emotii (stiri violente de la TV).

–          Nu gasi melodii de care nu esti sigur ca au exact efectul emotional dorit. Numai cineva care a reusit sa aiba sub control exact acea dorinta poate sa iti spuna daca melodia respectiva este cea potrivita pentru o anumita stare sau nu. Unele stari pot sa te pacaleasca.

Erori pe care poti sa le faci la inceput

Spuneam ca unele stari pot sa te pacaleasca. Acest efect o au multe melodii care sunt in gama DO Minor si sunt lacrimogene. La prima vedere, ele iti trezesc stari emotionale de calm, tandrete etc., dar  la o ascultare atenta, ele pot sa iti dea o stare de depresie sau de singuratate. Deci nu experimenta inca singur.

Si mai ziceam ca aceasta metoda nu e meloterapie, nu o folosi cand esti deprimat ca sa fii vesel. Aceasta se face in alt mod. Exista o alta metoda ca sa iti schimbi starile emotionale prin muzica si o sa iti explic alta data cum se face. Retine numai ca trecerea de la o stare la alta se face prin etape succesive, trebuie sa asculti melodii in etape, nu sa sari de la depresie la o melodie vesela.

Gata cu regulie, treci la actiune. Uite ce ai de facut:

  1. Fa o lista cu starile de care ai nevoie ca sa te dezvolti si sa te transformi.
  2. Apoi scrie-mi ca sa pot sa caut melodii specifice pentru tot ceea ce ai nevoie si o sa iti mai dau si alte metode.

Cam atat pentru astazi.  Iti atasez la articol o melodie care sa iti inspire emotia frumusetii din natura – sa zicem ca e o alta emotie cu care experimentezi.

Mult succes,

Pe curand.

Marius


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Ne iubim pentru prima oară

 

Ne-am văzut, ne-am plăcut şi ne-am horărât, aşa, deodată, că vrem să facem pasul cel mare. Ei… ne-am horărât, vorba vine, nu ne-am hotărât deloc pentru că sunt foarte multe întrebări fără răspuns : ”dacă e prea repede?” , ”dacă va crede că numai asta vreau de la el?” , ”dacă o să creadă că sunt din … aia?”, ”dacă nu o fac îl pierd?” , ”dacă îl pierd după ce o fac?”, ”dacă nu mă iubeşte?” , ”dacă nu mă mai iubeşte după?” … nu pot trece toate întrebările pentru că tot articolul ar fi doar o suită de întrebări.

Trecem de acest pas, da? Ne uităm în oglindă şi punem întrebarea : ”vreau să fac dragoste cu el?” Dacă răspunsul e NU, revenim altădată, dacă e DA, trecem la pasul următor. Urmează o altă suită de întrebări : ”unde?”, ”când?”, ”cum”. Presupunem că ştim răspunsul la întrebarea ”cu cine?” – glumesc, evident. Să le analizăm pe rând:

Unde? Undeva unde e linişte şi nu ne deranjează nimeni. La el acasă nu prea merge pentru că, inevitabil apare întrebarea ”câte fete au mai fost aici?”, plus că o cameră masculină e o cameră fără jucării de pluş şi cu un aer cam … rigid. La mine acasă nu prea merge pentru că o cameră de fată este o cameră plină de visuri despre feţi frumoşi pe cai albi…

 Prima dată este o experienţă de neuitat, unică pentru o fată, puţin dureroasă şi care n-ar trebui asociată cu jucării şi diplome. Un alt oraş, străin, este bun… tot pentru … adrenalină. Nu face bine la creier şi nu va genera decât un atac de panică. Să te simţi singură cu un bărbat, fără nimeni cunoscut alături, într-un loc unde nu ştii cu ce ajungi la gară să poţi fugi mai repede este bine de evitat.

Cel mai bine este un loc neutru, nici la el, nici la mine, un loc cât de cât cunoscut pentru că siguranţa este dată de rutină. E bine de mers acolo înainte de marea întâlnire pentru recunoaştere şi studiu. Şi chiar foarte bine ar fi să dicutaţi despre ce şi cum aţi vrea să se întâmple. E ca un fel de repetiţie constructivă.

Pentru fetele care vor adrenalină, locaţia este foarte puţin importantă.

Când? În nici un caz între două trenuri. Trebuie timp şi răbdare din partea ambilor parteneri. E posibil să nu meargă din prima. Nu este nimeni de vină şi nimeni nu ar trebui să renunţe dacă nu merge … din prima … nici din a 2-a… Fetele se pot bloca din cauza temerilor şi dispare… atracţia, iar băieţii din dorinţa de a demonstra cât sunt de bărbaţi, e posibil să fie mult prea stresaţi pentru a se putea relaxa. Şi dacă le place foarte mult fata şi ea începe să tremure, sigur nu mai vor nimic decât să iasă din camera aia şi să se termine odată. Asta e, va urma o altă dată…

Cum? Aici e simplu şi trebuie discutat şi hotărât de comun acord cum va fi. Surprizele sunt extraordinar de plăcute dacă nu sunt … surprize. Să mă explic! El vine cu garoafe şi eu vreau trandafiri, ups, el în costum şi eu în jeanşi, ups, …etc. Sunt detalii, foarte, foarte mici dar care din păcate, sunt hotărâtoare. Cred că toate aceste amănunte ar trebui discutate înainte. Asta ca să nu mai vorbim că fetele şi băieţii pot fi alergici la diferite mirosuri, parfumuri… cum să te săruţi dacă nu mai termini de strănutat din cauza alergiei? Deci… discutăm… tot!!! De la cum ne îmbrăcăm, lejer sau business până la admosfera romantică din cameră cu sau fără petale (pe mine mă gâdilă şi mă enervează), cu sau fără lumânări parfumate (atenţie la alergii), dacă este duş în cameră, dacă se poate fuma acolo, dacă se poate dormi acolo sau este rezervată până la 2 dimineaţa şi trebuie chemat taxiul că autobuzele nu circulă la ora aceea. Mai sunt şi alte detalii mai mult sau mai puţin relevante şi mai mult sau mai puţin … stresante.

Am stabilit unde, când şi cum, trecem la pasul următor: nu facem nimic din ceea ce nu ne caracterizează!

Mare atenţie fetele!!! Părul trebuie prospăt spălat, scurt, mediu sau lung şi … cam atât. Puneţi clame, fundiţe, melcişori şi orice altceva ce se poate scoate fără smulgerea podoabei capilare. Ne ducem la frizer altădată! O coafură exagerată vă va da un aer de pictură de Picasso care nu trebuie atinsă pentru că … se deteriorează. La fel şi un machiaj excesiv care… se ia. Băieţilor nu le plac urmele de ruj pe cămaşă şi în nici un caz… pe faţă. Optaţi pentru o coafură lejeră şi un machiaj casual – exclus văruitul – şi numai dacă asta facem zi de zi, alfel încep să ne usture ochii neobişnuiţi cu acest tratament şi vom lăcrima până se şterge machiajul. Cel mai rău caz şi care trebuie evitat este lăcrimarea unui singur ochi. Tunsorile asimetrice se poartă dar machiajul asimetric este doar … amuzant. Ne facem manichiura, pedichiura cu orice culoare sau cu ceva discret – depinde de preferinţe şi ne epilăm – o singură dată nu de trei ori! Este suficient o singură dată! Ajunge! Important e să fie peste tot şi tot important este epilatul cu cel puţin 3 zile înainte de mare întâlnire pentru că ar putea apărea iritaţii. Nu le vede nimeni dar noi ştim că sub genunchiul stâng este o bubiţă minusculă, roşie, care are legătură cu creierul mare şi provoacă deprimare. La fel şi micul coş de deasupra sprâncenei drepte apărut după pensare. Este o adevărată catastrofă dacă îl vede el! Mult mai bine este ca aceste treburi să nu apară. De ele depinde 100% starea noastră de spirit! Mare atenţie la igiena personală şi la mirosurile personale! Sunt tot felul de produse pentru igiena intimă, de preferat să folosim gelurile neparfumate pentru că nu au coloranţi şi nu produc reacţii alergice, iritaţii sau mâncărimi.

Lenjeria intimă e doar pentru noi, fetele. Negru, alb, roşu, roz va dispare… repede. Dar nouă ne place! Ne dă un aer sexy şi ne face să ne simţim feminine. Sunt toate culorile şi toate modelele, pentru toate gusturile. Nu ştim ce să alegem, întrebăm prietenele. Ideal ar fi să-l întrebăm pe tata sau pe cel mai bun prieten dacă reuşim să articulăm toate cuvintele din fraza :“vreau să fac dragoste, ce lenjerie să port?” Dacă nu putem nici măcar deschide gura, nu să mai şi întrebăm, rămâne varianta cu cea mai bună prietenă. Dacă ea nu ştie, a 2-a cea mai bună prietenă, a 3-a sau a 15-a şi dacă nu şi nu, soluţia de criză: google.

Am rezolvat tot. Nu lăsăm nimic nediscutat şi neanalizat pentru că aşa suntem noi fetele. Şi oricât de bine informate am fi, tot ne scapă ceva! Asta e! Şi provocările au farmecul lor!!! Dacă totul e ca la carte nu am mai avea ce povesti după, nu? Şi noi vrem să povestim… Nu ne panicăm indifferent ce am uitat să facem, există mobile şi există google şi găsim răspunsuri non stop la orice fel de întrebare.

Am intrat în cameră cu emoţii, foarte mari emoţii şi suntem singure cu el. Ideal e ca unul dintre parteneri să aibă ceva experienţă (băiatul), asta uşurează foarte mult lucrurile sau cealaltă variantă ideală, ca la ambii să fie prima dată şi atunci apare comicul de situaţie … sunt atât de jenaţi şi habar n-au ce să facă încât marea întâlnire va fi un fiasco, dar unul memorabil de care îşi vor aminti cu drag toată viaţa. Şi dacă se uită unul la altul şi vor începe să râdă, sigur va mai exista şi următoarea întâlnire, şi următoarea … şi …

Dacă unul dintre parteneri ştie cum să procedeze şi am să presupun că e băiatul, ce facem noi? Cel mai simplu… copiem. Ce face el facem şi noi. Nu e cazul să demonstrăm toate tehnicile citite pe google pentru că îşi va face o impresie total greşită şi oricum ne va prinde “cumâţa-n sac”. Teoria e teorie şi practica e altceva pentru că se învaţă experimentând şi de unde experienţă dacă e prima oară? Deci ce facem? Ce simţim! E atât de simplu! În primul rând ce vrem noi? Tandreţe şi siguranţă. Ne dorim să facem dragoste cu el dar ne e teamă de tot ce se întâmplă şi de tot ce nu se întâmplă şi de ce s-ar putea întâmpla şi de ce nu s-ar putea întâmpla. Nu uităm de metodele de contracepţie (prezervative, anticoncepţionale, ovule…) Am uitat? Nu-i tragic, există pilula de a 2-a zi!

Să nu uităm să râdem, fetele. Aşa îl ajutăm şi pe el! S-a încurcat în încheietoarea de la sutien? Ajută-l să-l scoată! Cel mai bine ar fi, pentru prima dată să facem un duş şi să ne echipăm cu bikini şi neglije-uri fără bretele sofisticare care necesită pregătire superioară gen ahitectură. Ce sens au cataramele şi lăcăţelele în afară de faptul că ne încurcăm în ele?

Am ajuns în pat şi ne simţim în siguranţă… sau nu. Cel mai bine este să vorbim şi să spunem că e ok sau … nu e ok. Plânsul nu este o soluţie şi-i va produce partenerului o stare de agitaţie şi neputinţă. Îl evităm da? Plânsul nu partenerul! E seara noastră sau ziua noastră şi avem voie orice: să fim alintate şi să alintăm, să fim mângâiate şi să mângâiem, să fim sărutate şi să sărutăm, într-un cuvânt să ne simţim bine. Nu vorbim de performanţe dacă este vorba de prima întâlnire de dragoste ci doar de bucuria de a fi împreună cu el. Avem voie orice şi, mai ales, ne putem opri oricând. Băiatul trebuie să ştie asta – am discutat deja că dacă ceva nu este ok, ne oprim – şi noi trebuie să fim conştiente că şi reacţia lui poate fi una negativă. Este posibil orice şi trebuie să acceptăm orice, important e să ne simţim în siguranţă şi să nu ne despărţim supăraţi. Între intrarea şi ieşirea din cameră, toate dar absolut toate, se fac de comun acord. Nu ne place-spunem, ne place-spunem, vrem ceva-spunem, nu vrem ceva-spunem. Orice fel de comunicare este permisă: verbală şi nonverbală şi oricare alta.

Prima experienţă este unică şi indiferent de ce se va întâmpla a 2-a zi, ea va rămâne acolo, în suflet, pentru totdeauna. Să facem din această experienţă ceva de neuitat şi pentru noi, fetele dar şi pentru partenerul nostru pentru că, dacă ne-a trecut prin cap că vrem să facem dragoste cu el, ar fi bine să şi facem. De ce să trăim toată viaţa cu întrebarea „ce s-ar fi întâmplat dacă?”


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.