Ziua în care 13 a purtat ghinion educației

image

Biblia tot subliniază caracterul divin al numărului 12 – de la Pieptarul lui Aaron până la porțile Ierusalimului- dar când vine vorba de apostoli, dacă-i numărăm în compunerea lor concretă, cu tot cu Iuda, mai precis, găsim o discreto-metaforico-foarte evidentă confirmare a neșansei aduse de 13.

Dar peste aproape două milenii, într-o zi de 13, legiuitorii se găsesc o altfel de apărare a scripturilor, mai precis prin interdicția expresă de a se abate de la povestea genezei. Într-o zi de vineri, 13 mai 1925, Senatul statului Tennessee vota un nou act normativ ce prevenea ca profesorii școlilor publice – de la învățâmântul primar până la cel universitar- să nege învățăturile biblice, interzicând predarea teoriei evoluției, textul de lege vorbind despre om ca „descendent al unui ordin inferior de mamifere”.

Profesorii cu vederi mai orientate spre știință riscau o amendă penală de 500$, o sumă deloc de neglijat în acele vremuri. Și exact astfel a căpătat notorietate actul normativ când un profesor, John Scopes, a preferat să fie arestat sub incriminarea de a preda teoria evoluției. Procesul lui, cunoscut drept cazul Scopes Monkey a adus un oarecare progres când Curtea Supremă a statului Tennessee deși a declarat legea ca fiind constituțională a eliminat acuzațiile aduse profesorului.

The Butler Act, cum era intitulată legea, a rămas în vigoare până în 1967.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Cum s-a încercat să se scape de frica de 13?

 

Mai degrabă întâlnim confirmări ale superstițiilor, decât încercări de a ne fi scoase din subconștient și totuși prin provocări la o mică nebunie, umor, ironii, dor de ducă sau pur și simplu, viziune, s-au găsit cazuri care să creadă în forța pozitivă a lui 13 îndrăznească a lupta cu fricile noastre iraționale, unii reușind să creeze legături dintre cele mai solide:

Un pastor din New York a decis să anunțe că pe tot parcursul anului 1913 va oficia gratuit ceremonia de cununie pentru cuplurile ce aleg zilele de vineri, 13 pentru a-și uni destinele.

Avansând în timp, o ofertă similară găsim la Viva Las Vegas Wedding Chapel, unde în aceeași zi de vineri, 13 ne putem bucura de ceremonii cu tematică zombie, vampiri sau „Rocky Horror”.

Invitat la o masă ca al 13 oaspete, Mark Twain va confirma superstițiile unui prieten care îl avertizase asupra nefastei coincidențe: „Intr-adevăr, mi-a adus ghinion, aveau mâncare doar pentru 12 persoane”.

Încă din 1981 motocicliștii statului Ontario, Canada și-au dezvoltat o tradiție urmată de mii de persoane de a participa la curse în fiecare vineri, 13.

Numărul 13 reprezintă elementul central al întemeierii Universității Colgate și de altfel, simbolul care conferă instituției steaua sa norocoasă. Ctitoria academiei a avut la bază 13 dolari, 13 rugăciuni și 13 articole iar de la această fundație începe o nouă inserare a numărului devenit blazon. Campusul poate fi reperat pe 13 Oak Drive, adresă cu codul poștal 13346 care nu numai că începe cu 13, dar și însumează toate cifrele în el. Iar dacă stăm să ne gândim la viața studențească, ei bine, între organizațiile din campus se distinge Konosioni ce adună ca membri 13 bărbați și 13 femei. Mai mult decât atât, în fiecare vineri, 13, de altfel Ziua Colgate, comunitatea absolvenților poartă vestimentația oficială a universității.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

13 în Egiptul Antic

Sacralitatea lăsată moștenire de Egiptul Antic anulează astfel orice prejudecată legată de ghinionul pe care bietul 13 l-ar așterne. Și, da, se pare că hieroglifele au fost descifrate corect!

Piramida lui Keops ar avea în structura sa 13 repetări ale numărului 13 în cantități.

În vremuri mitice, Egiptul era stăpânit de bunul rege Osiris, cel care a oferit poporului atât îndeletnicirea agriculturii, cât și un set de legi. Alături de Osiris domnea Isis, soția sa.

Gelos, fratele cel rău al Osiris, Seth îl va omorî pe înțeleptul rege închizându-l într-o cutie bătută în pietre.

Știind că aceia plecați nu se vor odihni fără o înmormântare demnă, Isis va pleca în căutarea trupului dezmebrat al soțului său, străbătând Nilul într-o barcă din papirus.

De atunci se spune că un crocodil nu va ataca niciodată o barcă din papirus.

Regina și-a găsit soțul, însă când Seth a văzut cutia, va tăia trupul fratelui său în 14 bucăți, împrăștiindu-le în diferite colțuri ale lumii.

Isis a reușit să recupereze 13 din cele 14 bucăți în care a fost tăiat soțul său, singura parte lipsă fiind penisul.

Cât despre Set, acesta a întâlnit răzbunarea nepotului său Horus, fiul lui Isis și al lui Osiris.

Întoarcerea lui Osiris de la moarte – fie și într-o discutabilă integritate anatomică- stă ca dovadă pentru forța benefică a lui 13, numărul a fost apoi cinstit ca simbol al Eternității.

Întreaga spiritualitate egipteană cuprindea parcursul omului în 12 stadii, desăvârșirea evoluției fiind încununată în cel de-al treisprezecelea pas, moartea, privită nu ca etapăa degradării, ci ca prag spre Viața de Apoi.

Chiar și scara spre Nemurire ar avea 13 trepte, pentru a întări orice convingere asupra sorților ce înconjoară acest număr!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Personalități istorice superstițioase ce credeau în puterea lui 13

Am zice că superstițiile îi urmăresc pe cei mai slabi de îngeri iar un asemenea profil parcă nu l-am asociam cu caracterul temerar impus de conducerea unei țări, a unei armate sau a unei afaceri. Cum înainte de a fi conducători de stat, cuceritori de noi meleaguri sau magnați ce creează istorie, cu toții rămânem oameni, frica de numărul 13 oferă un exemplu de slăbiciune inclusiv pentru importante personalități ale omenirii:

Conducând Statele Unite în perioada Primului Război Mondial, Președintele Herbert Hoover nu permitea sub nicio formă să aibă loc o întâlnire de 13 persoane cât timp el se afla la Casa Albă.
Frica de 13 n-a părăsit Președenția Americii, fiindcă următorul conducător al Statelor Unite, Franklin D. Roosevelt nu călătorea nicăieri pe data de 13 și nici nu primea vreodată 13 oaspeți la întrunirile sale. Dacă soarta îi strica în vreun fel planurile pentru dineuri, trimitea întotdeauna după secretarul să personal pentru a fi a paisprezecea persoană masă. N-a apucat să-și confirme în vreun fel fricile, însă moartea sa a venit printr-o stranie ironie la data de 12 aprilie 1945, într-o zi de joi.

Henry Ford refuza ideea de a încheia vreo afacere în zilele de vineri, 13.

În ciuda temerilor de acest numar, se pare că pentru Cristofor Columb s-a dovedit norocos, acesta atingând țărmurile de dincolo de Atlantic pe data de 13 octombrie 1492 însă pentru a nu plana umbra vreunei maledicții asupra debarcării sale.

Napoleon nu concepea să permită debutul unui dineu în cazul în care acesta aduna 13 persoane la o masă, instaurând astfel serviciile unui quartrozieme, mai exact un oaspete profesionist gata să se prezinte cu promptitudine pentru a sparge nefasta coincidență. Și astfel Împăratul întărea o regulă de etichetă ce spunea în Franța evitarea a 13 oaspeți la un dineu sau la o petrecere.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

O altfel de istorie a lui 13

Indiscutabil, istoria este plină de evenimente curioase, care astăzi ar părea desprinse din mitologie sau proza fantezistă. Dacă ar fi să le sortăm după nefastul număr 13, acoperind calendarului unui an, ei bine, indiferent de an, găsim o altfel de istorie a lumii cel puțin inedită, cu evenimente care poate ne-ar stârni zâmbete sau un real șoc:

13 ianuarie 1930 – Lumea face cunoștință cu Mickey Mouse ce se va prezenta pentru întâia oară grație unei benzi desenate.

13 februarie 1777 – Marchizul de Sade este arestat fără a i se imputa vreo faptă, fiind deținut la Vincennes.

13 martie 1900 – Ziua de lucru pentru femei și copii este limitată de legislația franceză la 11 ore.

13 aprilie 1959 – Un edict al Vaticanului interzice Catolice să voteze cu forțele politice comuniste.

13 mai 1637 – Strateg de seamă și erudit al istoriei Franței, cardinalul Richelieu va inventa inclusiv cuțitul de masă.

13 iunie 1981 – Regina Elisabeta a II-a supraviețuiește unei tentative de asasinat cu … șase gloanțe albe.

13 iulie 1837 – Regina Victoria este primul suveran britanic rezident al Palatului Buckingham.

13 august 1961 – Începe construcția zidului Berlinului.

13 septembrie 1503 – Michelangelo începe lucrările pentru David.

13 octombrie 1969 – Pentru prima oară șapte persoane ajung în spațiu.

13 noiembrie 1789 – Să fi fost o zi de toamnă atât de apăsătoare de l-a inspirat pe Benjamin Franklin să spună că nimic nu-i atât de sigur ca moartea și taxele?

13 decembrie 1759 – Phila, primul magazin de muzică al Americii își deschide porțile.

 


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Hollywood-ul între evenimentele istorice care au spart ghinionul lui 13

IMG_1150

În sfârșit acceptată ca artă și nu ca divertisment gregar al unor mase vulgare, cinematografia vedea clădirea primului și principalului său epicentru, Hollywood-ul. Ce-i drept, filmele se produceau în serii uluitoare, expresivitatea actorilor încă nu era subliniată de producțiile vorbite, dar cinematografia înflorea cum frații Lumiere poate nici n-ar fi bănuit!

Și ce ar fi putut confirma mai inspirat un asemenea statut decât un semn vizibil de pe dealuri, nu? Sau cel puțin așa am fi tentați să reperăm ca istorie a celebrului semn Hollywood, nu?

Ei bine, istoria e ceva mai mercantila și prin pragmatism, mai puțin fastoasă, având la baza strategia lui Harry Chandler, proprietarul cotidianului LA Times de a promova un ansamblu rezidential.

Pe data de 13 iulie 1923, 4000 de becuri străluceau pentru a invita potențialii cumpărători spre achiziția unei proprietăți în Hollywoodland, proiect imobiliar dezvoltat chiar de către Chandler.

Anii trec iar notorietatea semnului inspira o serie de concluzii asupra atractivității sale de a promova întreaga zonă și astfel, în 1949, Camera de Comerț a Hollywood-ului decide asupra renunțării la terminația „land” pentru ca inscripția să poată fi îmbrățișată ca o emblemă a orașului Los Angeles.

Și așa o zi de 13, culmea, chiar vineri, va dărui Americii unul dintre cele mai cunoscute simboluri ale sale!!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Cruciadele și nefasta zi de 13

În a treisprezecea zi de marți a anului 1204, Constantinopolul cădea în fața cruciaților, pentru ca la puțin peste un secol, cavalerii Catolicismului să aibă parte de cel mai crunt sfârșit de care nici măcar Papa nu i-a putut cruța.

Dar tocmai în fața credinței ce le motiva aprigile misiuni de luptă neînfricații Templieri vor fi considerați dușmani de neîndurat când Regele Filip al IV- lea al Franței îi va trimite trupele într-o zi de vineri, 13 octombrie 1307 să aresteze mii de cavaleri acuzați de blasfemie, erezie și homosexualitate. Papa Clement va emite ordinul Pastoralod Praeeminentiae ce instruia monarhii creștini de pe tot cuprinsul continentului să aresteze cavalerii și să le confiște bunurile, însă le va oferi prerogativa unor audieri.

Cruciații au îndurat torturi pentru a le fi smulsă o mărturisire a faptelor ce nu au fost vreodată confirmate iar 100 dintre ei au avut ca sfârșit rugul.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Ce ne aduce teama de 13?

Dacă ne aruncăm într-un profil, 13 e un număr prim și impar, deci nici matematica n-a vrut să spună prea multe despre el. Cifrele impare sunt traduse însă în limba engleză ca odd numbers, așadar, nu pare nimic mai straniu, sau odd, decât superstițiile milenare la care este condamnat.

Asociat zilei de 13, numărul chiar alunecă în tărâmul patologiei, provocând ca angoasă extremă paraskevidekatriaphobia, iar lucrurile devin astfel cu adevărat serioase.

Dacă ne amintim filmul 1408, vedem cum aceste frici sunt transmise chiar și prin interpretare numerologică, nu puțini fiind cei care calculează date importante.

Mai mult, se spune că un nume de 13 litere aduce în soarta noastră norocul diavolului.

Poate că ar trebui să ne resemnăm în fața acestor temeri și să ne acceptăm cu sensibilitățile și frământările noastre, dar nefastul număr sau mai bine zis, păcătoasa frică asociată lui iși cam vâră coada în planurile noastre.

Ca dovadă, evitarea oricărei inițiative sau chiar activități în data de 13 – de la călătorii până la căsătorii- aduce economiilor 800 milioane de dolari în pierderi anuale. Total irațional, dacă ne gândim că doar majoritatea aeroporturilor și chiar a camerelor de hotel nu au numărul 13 pe la porțile de îmbarcare și camere, deci să ne urmăm inima că doar întâmpinăm cele mai bune auspicii!

Dincolo de inspirație, armonie cu spiritul zonei, fezabilitate, ei bine, numărul 13 ajunge să aibă un cuvânt de spus și în arhitectură, dacă e să aruncăm un ochi pe o statistică a Stress Management Center and Phobia Institute, studiu ce evidențiază cum 80% din clădirile înalte din Statele Unite nu au numerotat etajul 13.

Se bat cumva cap în cap științele medicale cu principiile vindecării holistice?

Absența lui 13 din numerotarea spitalelor ar confirma un consens, totuși.

Ne lepădăm așadar de frica de 13 așa cum ne-am lepădat și de el?


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

The Thirteen Club sau lupta președinților cu ghinionul

Gazdele evitau adunarea a 13 meseni, iar această rezervă nu ținea de eticheta de mis en place, cât de superstiția ce amintea că un asemenea aranjament atrăgea într-un an moartea unuia dintre oaspeți.

Săturându-se să tot întâlnească această superstiție, un număr de cetățeni decid ca membri ai The Thirteen Club, fondat în 1882, să se reunească în fiecare zi de 13 a luni și să stea la mese în format de 13.

Ca un gest de revoltă în fața superstițiilor, mai și vărsau sare pe masă iar dacă se comitea impolitețea de a întârzia, amenda era stabilită la 13 centi.

Preocupat de studiul societății și al teologiei, eseistul Robert Green Ingersoll va susține în cadrul întâlnirii din 13 decembrie 1886 un discurs intitulat „The Superstitions of Public Men„, în care va aminti:

„Am avut destulă mediocritate, destulă politică, destulă superstiție, destula prejudecată, destul provincialism și a venit timpul pentru cetățeanul american sa spună: „de acum încolo voi fi reprezentat de oameni demni, nu doar ai marii republici, ci ai secolului al XIX-lea”.

Sub nicio formă The Thirteen Club nu era o gașcă de excentrici rătăciți, ci număra în 1887 nu mai puțin de 400 de membri.

Dacă în zilele noastre teoriile conspiraționiste vorbesc de tot felul de societăți secrete, ei bine, un demers atât de curios aducea împreună cinci viitori președinți ai Statelor Unite: Chester Arthur, Grover Cleveland, Benjamin Harrison, William McKinley și Theodore Roosevelt.

Să fi reușit distinșii membri ai clubului să spargă ghinionul? Dacă ar fi să ne gândim la soarta unor nume din lista de președinți, îl găsim pe Benjamin Harrison cu cel mai scurt mandat, 31 de zile până să fie răpus de pneumonie, în timp ce James A. Garfield și William McKinley au fost asasinați.

Dar în același timp rămân și restul, care infirmă superstiția, iar aceia care au avut parte de un sfârșit tragic nu confirmă termenul de un an…


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.