13 în Egiptul Antic1 reader now

Sacralitatea lăsată moștenire de Egiptul Antic anulează astfel orice prejudecată legată de ghinionul pe care bietul 13 l-ar așterne. Și, da, se pare că hieroglifele au fost descifrate corect!

Piramida lui Keops ar avea în structura sa 13 repetări ale numărului 13 în cantități.

În vremuri mitice, Egiptul era stăpânit de bunul rege Osiris, cel care a oferit poporului atât îndeletnicirea agriculturii, cât și un set de legi. Alături de Osiris domnea Isis, soția sa.

Gelos, fratele cel rău al Osiris, Seth îl va omorî pe înțeleptul rege închizându-l într-o cutie bătută în pietre.

Știind că aceia plecați nu se vor odihni fără o înmormântare demnă, Isis va pleca în căutarea trupului dezmebrat al soțului său, străbătând Nilul într-o barcă din papirus.

De atunci se spune că un crocodil nu va ataca niciodată o barcă din papirus.

Regina și-a găsit soțul, însă când Seth a văzut cutia, va tăia trupul fratelui său în 14 bucăți, împrăștiindu-le în diferite colțuri ale lumii.

Citește și...  Hollywood-ul între evenimentele istorice care au spart ghinionul lui 13

Isis a reușit să recupereze 13 din cele 14 bucăți în care a fost tăiat soțul său, singura parte lipsă fiind penisul.

Cât despre Set, acesta a întâlnit răzbunarea nepotului său Horus, fiul lui Isis și al lui Osiris.

Întoarcerea lui Osiris de la moarte – fie și într-o discutabilă integritate anatomică- stă ca dovadă pentru forța benefică a lui 13, numărul a fost apoi cinstit ca simbol al Eternității.

Întreaga spiritualitate egipteană cuprindea parcursul omului în 12 stadii, desăvârșirea evoluției fiind încununată în cel de-al treisprezecelea pas, moartea, privită nu ca etapăa degradării, ci ca prag spre Viața de Apoi.

Chiar și scara spre Nemurire ar avea 13 trepte, pentru a întări orice convingere asupra sorților ce înconjoară acest număr!


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Publicat de

Diana Serpoianu

Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.