În a treisprezecea zi de marți a anului 1204, Constantinopolul cădea în fața cruciaților, pentru ca la puțin peste un secol, cavalerii Catolicismului să aibă parte de cel mai crunt sfârșit de care nici măcar Papa nu i-a putut cruța.
Dar tocmai în fața credinței ce le motiva aprigile misiuni de luptă neînfricații Templieri vor fi considerați dușmani de neîndurat când Regele Filip al IV- lea al Franței îi va trimite trupele într-o zi de vineri, 13 octombrie 1307 să aresteze mii de cavaleri acuzați de blasfemie, erezie și homosexualitate. Papa Clement va emite ordinul Pastoralod Praeeminentiae ce instruia monarhii creștini de pe tot cuprinsul continentului să aresteze cavalerii și să le confiște bunurile, însă le va oferi prerogativa unor audieri.
Cruciații au îndurat torturi pentru a le fi smulsă o mărturisire a faptelor ce nu au fost vreodată confirmate iar 100 dintre ei au avut ca sfârșit rugul.
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
