Etichetă: Pera Novacovici

Obiceiurile tale sunt destinul tău – eşti ceea ce faci zilnic

Suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența așadar nu este o acțiune ci un obicei” Aristotel

În momentul în care faci un lucru repetat din nou şi din nou şi din nou, acel lucru devine obişnuinţă. Şi poate ai auzit un proverb care spune că obişnuinţa este a doua noastră natură.

Obiceiurile noastre ne definesc întreg viitorul. Practic suntem făcuţi din obiceiuri. E foarte important să înţelegi că ceea ce faci în fiecare zi şi cum anume faci, când aduni zilele și acțiunile tale, vei avea un rezultat.

E ca o balanţă: dacă pui mai multe grăunţe sau pietre într-unul din talere, balanţa va înclina în partea în care pui mai mult. Dacă ai un obicei prost şi îl repeţi din nou şi din nou, balanţa va înclina în favoarea acelui obicei prost.

Dacă bei în fiecare zi, devii alcoolic, faci ciroză, mori, sau te îmbolnăveşti grav. Dacă mănânci prostii, junk food, grăsimi, te îngraşi.

În fiecare zi pui ceva in balanță

Dacă mergi la lucru în fiecare zi şi nu-ţi mai obişnuieşti mintea  să se gândească la soluţii să faci bani mai mulţi decât primeşti la serviciu, dacă nu te gândeşti cum să faci o afacere sau să ai mai multe surse de venit, vei avea obişnuinţa de a merge la lucru pe pilot automat, mintea ta nu se va mai gândi la oportunităţi și posibilităţi.

Pur şi simplu vei rămâne mergând la acea slujbă zilnic până în momentul în care ceva se întâmplă, de obicei ceva rău: eşti dat afară, vine criza şi dă faliment firma, abilităţile tale nu mai sunt necesare, eşti înlocuit cu o maşină. Dacă lucrezi într-o fabrică probabil eşti înlocuit cu un robot şi în momentul acela eşti cu mâinile legate. Ai avut un obicei care îți aducea bani, obicei care fără voia ta ţi-a fost luat, şi acum ce faci?

Nu mai știi cum să îți câștigi existența. Este cazul multor oameni.

“Prima oară ne formăm obiceurile, apoi ele ne formează pe noi. Învinge-ți obiceiurile proaste sau altfel te vor învinge ele pe tine “ Rob Gilbert

Deci, obiceiurile sunt cheia. Practic ceea ce voi încerca să fac în acest articol, va fi să te învăţ să-ţi dezvolţi un nou obicei.

Obiceiul acesta facut zilnic va fi ca un grăunte, ca o pietricică pusă în balanţă. Şi intr-o zi balanţa se va înclina. În favoarea ta. 

Tony Schwartz este un tip care de 15 ani studiază sportivii de performanţă. Şi ce anume studiază la ei? Studiază cum anume ajung acei oameni, sportivii, să facă performanţă.

Şi-a dat seama că sportivii au ritualuri de comportament adică nişte obiceiuri foarte puternic înrădăcinate.

În momentul în care ai un obicei se întâmplă un lucru foarte interesant şi fain. Când ai un obicei nu te mai gândeşti la acea acţiune, la acel comportament, nu îţi consumi energie mentală, nu îţi mai consumi voinţă, nu mai ai nevoie de motivaţie. Aşa cum spuneam, te duci să te speli pe dinţi, este un obicei. Nu te gândeşti prea mult, nu îţi consumi energie, „wow ce efort uriaş trebuie să fac”. O faci automat.

Ei bine viaţa noastră este compusă doar din obiceiuri şi din păcate multe sunt proaste. Felul în care pierzi vremea în faţa calculatorului, felul în care îţi pierzi vremea în care ar trebui să faci un lucru bun şi productiv pentru viitorul tău, felul în care se leagă zi după zi în care nu ai făcut ceva semnificativ pentru viaţa ta, felul în care mănânci, probabil nesănatos.

Toate acestea sunt obiceiuri şi trebuie schimbate.

Hai să vorbim acum despre obiceiurile tale. Acesta este principiul de funcţionare:

30dezileobicei

Ai nevoie de 30 de zile ca mintea şi corpul tău să se obişnuiască cu un nou obicei. Dacă nu îl practici zilnic, va fi nevoie de mai mult, după cum ai văzut în cazul meu cu sala de sport.

În primele 10 zile va trebui să scapi de forţa G – gravitaţională. Primele 10 zile când vrei să schimbi un obicei prost cu unul bun sunt cele mai grele 10 zile din viaţă. Mintea şi corpul tău sunt în homeostazie, în zona de confort şi spun „nu, nu, ce se întâmplă? Ceva nu e în regulă, ce e cu schimbările astea?” Atunci tu trebuie să-ţi foloseşti voinţa în fiecare zi, puţina voinţă pe care o ai ca să faci forţat acele lucruri noi care îți vor forma un nou obicei. Va trebui să te forţezi, o să fie foarte greu, totul în mintea ta va spune şi sufletul tău, „opreşte-te, renunţă, fă altceva”.

Asa cum racheta foloseşte 90% din combustibil ca să decoleze, să scape de forţa gravitaţională, tu trebuie să-ţi foloseşti toată voinţa ta  în fiecare zi, 10 zile, ca să scapi de forţa gravitaţională a acelui obicei vechi şi prost care nu te ajută deloc.

Între ziua 10 şi 20 este R – rezistenţa. Nu mai este aşa greu ca în primele 10 zile, însă vei simţi „tot mi-e greu, mă chinui, poate ar fi mai bine azi să nu fac treabă”. Nu mai e aşa greu ca înainte, pentru că ai scăpat de forţa gravitaţională dar ceva încă te trage înapoi. Aici e perioada de rezistenţă e puţin mai uşor dar e încă greu. Şi acum ai nevoie de voinţă, bineînţeles.

Iar de la ziua 20 la 30 este A – aclimatizarea. Aici începi să te obişnuieşti cu noul obicei, corpul şi mintea spun „na, hai, poate o să-mi prindă bine acest nou obicei” şi începi să te relaxezi avand un nou obicei.

Acum vine şmecheria. Toţi sportivii de performanţă ştiu asta şi oamenii obişnuiţi nu o ştiu.

În momentul în care ţi-ai creat un nou obicei, nu mai este nevoie să-ţi foloseşti voinţa ca să faci acel lucru nou. Când ţi-ai format un obicei şi ţi-e uşor să faci lucrul acela poţi să-ţi foloseşti voinţa la altceva. Asta-i frumuseţea. Ţi-ai creat obiceiul folosind voinţa şi salut! Este pe pilot automat. Nu mai e nevoie de voinţă şi atunci iei voinţa aia şi ce faci? Îţi creezi un nou obicei pozitiv în viaţa ta.

Aceasta e singura soluţie pe care eu am aflat-o şi pe care o folosesc în viaţa mea ca în fiecare zi, folosindu-mă de obiceiurile mele noi, să progresez, să evoluez. Aşa cum ţi-am spus, o dată format obiceiul, nu mai este nevoie să te chinui, să fii motivat, o faci automat.

“Sădeşte un gând, culege o acţiune. Sădeşte o acţiune, culege un obicei. Sădeşte un obicei, culege un caracter. Sădeşte un caracter, culege un destin.”(Stephen Covey)

Cu ajutorul voinței și al obiceiurilor putem da dovadă de perseverenţă şi în fiecare zi ajungem să facem din ce în ce mai bine şi mai uşor acele activitați ce ne vor aduce rezultatele dorite. De ce?

Nu pentru că acel lucru a devenit mai uşor de făcut ci pentru că puterea noastră de a face acel lucru a crescut. Deci făcând un lucru, îţi dezvolţi o abilitate. Cu cât îl faci mai des cu atât ajungi să-l faci mai bine. Obiceiurile sunt cheia. Aşadar motivaţia nu ne ajută cu absolut nimic, secretul este voinţa și obiceiurile.

Tot ce faci în viaţa ta acum sunt obiceiuri. Ai foarte multe obiceiuri dar multe dintre ele probabil sunt proaste şi de aceea nu ai rezultatele pe care le vrei.

Aşadar uită de motivaţie, află ce este voinţa, învaţă să o foloseşti şi foloseşte-o să-ţi schimbi obiceiurile.

Ce se întâmplă dacă nu dezvolţi obiceiuri noi – Consecinţe pentru inacţiune

  • Vei simţi tot timpul că nu progresezi pentru că nu mai ai motivaţie şi ţi-a pierit entuziasmul.
  • Obiceiurile tale proaste vor deveni din ce în ce mai puternice şi mai greu de rupt.
  • Voinţă ta se va consumă pe lucruri mărunte în loc să o foloseşti pentru ceea ce poate să îţi schimbe viaţa în bine.
  • Nu vei înţelege de ce ai aceleaşi rezultate an după an.
  • Vei face parte din cei 98% din oameni care cred că succesul ţine de noroc sau soartă.

Impartaseste cu ceilalti membri ai comunitatii, gandurile tale sau lasa un coment cu orice idei, pareri sau intrebari ai. 

 

Întrebare cheie: Din tot ce am citit/învăţat, ce pot implementa acum/astăzi/săptămâna asta? Am făcut tot ce mi-a stat în putere că să implementez ce am învăţat? Dacă nu, ce ar trebui să se întâmple ca să practic tot ce-mi propun?

Pentru a înțelege mai bine tema articolului și pentru a te ajuta să îți implementezi noi obiceiuri în atingerea visurilor tale îți recomand cartea Personalitate Alfa – descoperă comoara ascunsă din tine.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Greşelile ce ţi-au distrus încrederea în tine

De ce nu avem încredere în noi 

Încrederea în sine şi stima de sine scăzută sunt o falsă percepţie a propriei persoane.

O FALSĂ percepţie.

Adică nu este o problemă reală. Este o alegere pe care o facem atunci când dăm voie gândurilor noastre să spună lucruri greşite despre noi:

– nu sunt destul de bun;

– sunt prost;

– nu am valoare ca şi fiinţă umană;

– sunt o persoană incompetentă;

– învăţ greu;

…şi multe alte gânduri de genul acesta.

Evident, nimic nu ne împiedică să gândim invers şi în favoarea noastră, însă nimeni nu ne-a învăţat cum, şi mai mult, este în avantajul unora din jurul nostru să rămânem cu o încredere slabă în propriile noastre forţe pentru că astfel le servim mai bine interesele.

Dar asta urmează să se schimbe!

Ideea e că, deşi 20 % din oameni au zis că încrederea ar fi o problemă, dacă lucrurile nu arăta în viaţa ta cum ţi-ai dori, nu ar trebui să te agăţi de încredere din două motive:

1. Se întâmplă ceea ce gândeşti, profeţiile care se autoindeplinesc.

Există oameni care cred că pot şi oameni care cred că nu pot. Ambele părţi au dreptate. – Henry Ford

2. Încrederea se dezvoltă acţionând, iar tu nu acţionezi pentru că nu ai încredere. Este foarte important să spargi cercul vicios acţionând, pentru că doar asta îţi va creşte încrederea!

Mulţi oameni se folosesc de lipsa de încredere ca de o scuză. „Eu oricum nu am încredere în mine, aşa că mai bine stau în casă toată ziua”.

Aici nu mai vorbim de încredere ci de lene şi puturoşenie, lucruri total diferite.

Cum arată o persoană cu puţină încredere în sine

– este retrasă social şi nu îi face plăcere să cunoască oameni noi;

– are o teamă permanentă de „ceva” necunoscut şi stări emoţionale negative zilnic;

– are probleme cu mâncatul (de obicei se vede şi în aspectul fizic);

– incapacitatea de a spune „mulţumesc” când i se face un compliment;

– pesimism;

– frică de ceea ce cred şi spun oamenii din jur;

– incapacitatea de a susţine şi apăra propria părere;

– aşteptări mici de la viaţă şi de la propria persoană.

Un material consistent despre indicii că nu ai încredere în ţine poţi vedea aici: >>> Indicii ca nu ai incredere in tine <<<

Hai să vedem în continuare ce anume duce la scăderea încrederii în sine, ca să ştim împotriva a ce luptăm.

Abuzurile 

Christina Grof este soţia lui Stanislav Grof, unul din întemeietorii psihologiei transpersonale. Şi nu este doar soţia lui, ci şi creatoarea unei munci imense în acest domeniu.

Ea personal s-a luptat cu alcoolismul şi prin terapia transpersonală a reuşit să îl depăşească iar în urma muncii pe care a făcut -o cu ea precum şi cu mulţi alţi oameni, a scris o carte, care se numeşte „Setea de întregire”.

Ce spune Christina în această carte este o idee pe care o întâlnesc tot mai des în lucrările moderne de psihologie.

Că adevărata sursă a problemelor noastre vine în urma unei rupturi care s-a produs între om şi lumea lui interioară, spiritul lui de unde izvorăşte de fapt toată puterea uriaşă a fiinţei umane.

Ca efecte secundare, avem toată paleta de probleme, de la încredere scăzută în sine, la dependenţe, depresie şi aşa mai departe.

Una din cauzele majore pe care Christina le-a descoperit, cauze care duc la scăderea drastică a încrederii în sine, sunt ABUZURILE.

Nu ne naştem cu stimă de sine scăzută. Ne naştem ca un lut şi suntem modelaţi de cei din jur şi de mediul în care creştem. Vestea bună e că vine o zi pentru fiecare, când acesta devine meşter şi poate să se pună la roată, învârtind şi modelând chiar materialul din care este el însuşi făcut.

Multora însă nu li se spune că pot deveni proprii lor creatori în această viaţă, aşa cum am zis mai sus.

Abuzurile pot fi de 6 feluri, cel puţin:

– abuzuri fizice (când suntem loviţi fizic);

– abuzuri sexuale (când suntem agresaţi sexual);

– abuzuri verbale (când ni se vorbeşte urât);

– abuzuri emoţionale (când suntem sub teroare);

– abuzuri intelectuale (când nu suntem lăsaţi să ne exprimăm şi să gândim);

– abuzuri spirituale (când ni se impune religia sau orice altă formă spirituală).

În vorbele Christinei Grof

Mulţi dintre noi se nasc în deşert şi sunt împinşi spre o supravieţuire dureroasă. Încă de la apariţia pe lume suntem înconjuraţi de abuzuri fizice, emoţionale, intelectuale, sexuale sau spirituale, de emoţii violente şi de o lume care nu numai că nu ne susţine, ci, în plus, ne spune într-una că suntem răi.

Alte motive pentru care ai o încredere în sine scăzută

Sănătatea: atunci când ne îmbolnăvim, de multe ori tot din cauza deciziilor noastre zilnice, sau când abuzăm noi înşine de corpul nostru cu substanţe, alimente sau cu un stil de viaţă dăunător, stima de sine scade automat. Boala este un mesaj precum şi o reamintire a cât de fragili şi vulnerabili suntem.

Pierderea: pierderea cuiva drag, o despărţire de persoana iubită ne poate scădea încrederea pe care o avem în noi, mai ales dacă nu putem explica de ce anume am fost părăsiţi.

Eşecurile: deşi nu ar trebui, eşecurile sunt o altă cauză a stimei de sine scăzute. Cauza principală este sistemul educaţional care pedepseşte greşeala în loc să o vadă aşa cum este în realitate, singura cale de a progresa şi de a învăţa rapid.

Social: oamenii din jur pot să atace şi să distrugă stima de sine a unui om dacă omul este vulnerabil.

Deşi motivele pentru o încredere în sine scăzută sunt multe, încrederea pe care o avem în noi este responsabilitatea noastră.

Spune-mi într-un comentariu mai jos cum stai cu încrederea în tine şi ce alte semne ale unei încrederi scăzute cunoşti!

Indiferent cine eşti, ce trecut ai avut, ce cred alţii despre tine, în personalitatea ta stă un potenţial care poate fi materializat în lucruri fantastice.

Pentru a te ajuta să-ți crești gradul de încredere în sine am pentru tine cartea Impulsul pentru vocația ta. Folosind această carte, vei putea să treci peste obstacolele care îți stau în calea descoperirii vocației, și apoi vei învăța să îți descoperi talentele, să le dezvolți și să le valorifici. Iar la sfârșit vei înțelege că viața pe care tu o trăiești și vocația ta sunt de fapt unul și același lucru.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Să nu te mai aud vreodată că nu ai încredere în tine

Când spui ”nu am rezultate pentru că nu am încredere în mine”, de fapt spui ”Nu am chef să încerc, mi-e lene şi mă doare-n fund şi am să mă scuz în faţa mea şi a celor din jur cu acest motiv, lipsa încrederii în mine, pentru că sună mai inteligent”.

Factorii importanți ai creșterii încrederii în forțele proprii sunt:

– respect de sine

– acceptare de sine

– stabilirea de scopuri

– autenticitatea şi să nu ne minţim pe noi în primul rând

– asumarea responsabilităţii pentru viaţă noastră

Privind în urmă, vreau să îţi zugrăvesc tabloul încrederii pe care eu o am în mine pentru simplul motiv că eu nu am avut timp niciodată să îmi cresc încrederea în mine.

Ce s-a întâmplat?

La fel poate ca şi tine, aveam lucruri mult mai arzătoare şi urgente în viaţa mea, permanent:

– lipsa iubirii şi incapacitatea de a relaţiona cu femeile,

– lipsa banilor,

– lipsa sănătăţii,

– apoi greutăţile în relaţionarea cu femeile,

– greutăţile gestionării puţinilor bani,

– probleme de sănătate, energie și obezitate.

Niciunde nu era un bec roşu care să zică ATENŢIE, toate problemele tale se rezolva crescându-ţi încrederea în tine.

Nu am făcut cursuri de dezvoltare a încrederii.

Nu am citit decât o carte sau două despre dezvoltarea încrederii, Nathaniel Branden de unde am şi putut să leg cap la cap anumite concepte despre dezvoltarea stimei de sine.

Am avut o listă cu afirmaţii pe care le-am citit zilnic şi m-au ajutat pentru că mi-am repetat zilnic că sunt cel mai bun, că sunt cel mai tare, că merit tot ce e mai bun de la viaţă şi adevărul e că în ani de zile mi-a crescut foarte mult încrederea în mine.

Cum îţi creşte încrederea în sine

Din păcate, încrederea în sine este o scuză de tot rahatul pe care foarte mulţi oameni o folosesc pentru a-și justifica lipsa realizărilor.

Eu nu am avut niciodată încredere în mine când am început să fac un lucru nou, pentru că e normal să nu ai.

Dacă te apuci să faci ceva pentru prima dată în viaţă, de unde dracu’ să ai încredere? Nu ai mai făcut niciodată acel lucru şi o să îţi spargi nasul, cel mai probabil.

Normal că ţi-e frică şi nu ai încredere şi foarte bine faci, pentru că frica te protejează să nu stai în mijlocul autostrăzii când trec maşinile cu 160 la oră pe acolo.

Să AŞTEPŢI să ai încredere pentru a începe să FACI ceea ce trebuie să faci pentru a ajunge unde vrei să ajungi, e ca şi când ai vrea să culegi merele din livada pe care nu ai plantat-o niciodată în deşert.

Problema e că oamenii vor găsi permanent scuze pentru a rămâne mediocri.

Începătorii în a găsi scuze spun ”eu nu pot” , ” alţii au noroc”, ”trăim în România şi nu se poate”.

Dar există şi experţi în scuze. Care ştiu dezvoltare personală şi au citit cărţi. Şi au scuze avansate. ”Ştiu că pot dar nu am încredere în mine.”

”Eu m-am născut cu emisfera stânga mai dezvoltată şi mi-e greu să fiu creativ în a găsi soluţii la probleme şi de aceea sunt varză.”

”Am o karmă încărcată din alte vieţi.”

Umilit, scuipat şi înjurat, în mizerie….dar luptând, Aşa se naşte încrederea în tine. Când ştii că întreg universul a fost împotriva ta şi tu eşti încă drept deşi ai avut toată greutatea pe umerii tăi (bine, eu nu mai sunt chiar drept că am scolioză şi coloana puţin deviată, motiv de dispreţ).

E o iluzie că îţi vei dezvolta încrederea în sine şi APOI vei avea rezultate.

E exact invers, dragii mei.

După ce îţi iei o tonă de bocanci în gură, o să fii un zeu pentru simplul motiv că diamantele se nasc sub presiune.

Iubire. Bani. Sănătate

Cele 3 mari domenii.

Hai să îţi explic cum se dezvoltă încrederea în tine în aceste 3 domenii şi apoi poate înţelegi cum se dezvoltă în orice domeniu al vieţii.

Îmi aduc aminte când durerea de a nu şti cum să relaţionez cu fetele, lucru care m-a dus la disperare, m-a făcut să caut soluţii şi să descopăr arta seducţiei.

Acolo, băieţii mai avansaţi şi mai experimentaţi îţi spuneau că trebuie să îţi dezvolţi nişte abilităţi şi că cea mai mare teamă a omului este teama de a fi respins social şi judecat. De aceea şi teama de a vorbi în public este mai mare decât teama de moarte iar dacă vrei să fii bun în seducţie trebuie să faci exact lucrul acesta îngrozitor până când te desensibilizezi.

Să te duci şi să vorbeşti cu orice fată sau femeie îţi iese în cale (şi normal că vei fi respins şi umilit la greu, însă asta te va întări), te va antrena şi îţi va dezvolta încrederea în tine.

Am primit şi bonus de dificultate. Faptul că nu aveam bani mă făcea să şi am nişte haine ponosite pe mine şi adidaşi purtaţi la maxim, lucru foarte sexy şi atrăgător. Eram cu un nivel deasupra unui om al străzii, şi nu exagerez. Nu aveam haine şi acelea pe care le aveam erau foarte uzate, purtate și miroseau.

În aceste condiţii, am zis că trebuie să încep să fac ceva, că altfel prefer să mor. Cuţitul a ajuns la os iar eu vroiam să înţeleg cum funcţionează mintea şi emoţiile femeilor pentru ca într-o zi să am parte de o relaţie normală cu o fată pe care o iubesc. Aceasta a fost motivaţia mea. Ceea ce pentru alţii e normal şi simplu, pentru mine a fost provocarea vieţii.

Şi m-am dus la agăţat.

Am primit priviri pline de dispreţ și ignorare în timp ce fata îi spune prietenei sale cu voce tare ca să aud şi eu ”uite şi la distrusul asta ce tupeu are”.

Fiecare respingere şi umilinţă de acest fel o simţeam ca pe un pumn în stomac. Efectiv mă durea fizic.

Şi m-am lăsat lovit în stomac din nou şi din nou şi din nou.

Au început să apară mici rezultate. Unele fete chiar vorbau cu mine. Şi erau şi drăguţe. Am luat un număr de telefon, apoi două. Şi tot aşa până când aveam sute de numere de telefon şi nu mai simţeam aproape nimic negativ când eram respins.

Evident, că în anii în care am tot experimentat m-am schimbat şi pe alte planuri şi nu mai eram boschetar. Cel puţin la aspect fizic.

Apoi m-am trezit că am încredere în mine printre femei. Din ce în ce mai multă. Dar nu am măsurat încrederea şi nici nu m-a interesat să o am mai mare. Mi-am dorit doar să învăţ, să experimentez şi să evoluez permanent indiferent de fricile pe care le simţeam sau de ”părerea celor din jur”.

Dezvoltându-mi curajul şi încrederea în acest mod, foarte direct şi brutal chiar, evident că am devenit un om cu încredere în sine pe plan social.

Dar pe planul financiar eram la fel de varză ca şi cu fetele la început.

Procesul a fost acelaşi.

Habar nu am avut în ce mă bag când am plecat în anul 5 de la Politehnică şi am ales drumul psihologiei. Trăiam doar din salariul mamei de învăţătoare. Iar eu eram măgar mare de 23 de ani. Până la 27 de ani am tot muls-o pe săraca mamă de bani. Asta pentru că habar nu aveam să fac proprii mei bani.

Crezi că încrederea nesfârşită în abilităţile mele m-a făcut să încep să fac bani şi să îmi pun o afacere pe picioare?

Foamea m-a făcut. Şi atitudinea pe care am avut-o când mi-am jurat la 22 de ani că nu voi mai fi angajat nici dacă mor de foame.

Şi am făcut vreo 2-3 ani foamea iar când am lansat prima carte la care am lucrat 2 ani, Personalitate alfa, visam că voi vinde mii şi zeci de mii de cărţi. Am vândut 12.

Am plâns toată duminica aceea iar luni am luat-o de la capăt.

Crezi că puteam să mă bazez pe ”încredere în mine” când tot ce făceam era total desprins de orice logică şi realitate?

Abilităţile mele de scriitor erau în cel mai bun caz ale unui începător, nu ştiam să vând, nu ştiam cum arată un plan de afacere online, nu ştiam să mă promovez, nu ştiam nimic şi nu era nimeni care să mă ajute.

Crezi că aveam cum să îmi dezvolt încrederea în aceste condiţii? Eram vai de capul meu şi ştiam asta.

Nu încrederea am căutat-o, ci acţiunea, progresul şi perseverenţa. Plăcerea de a lupta în arenă până când cad lat pe jos, copleşit de inamici pe care ştiam că nu am cum să îi dobor.

La lansarea cărții Ghidul Personalităţii Alfa mi-am pus un bilet pe panou pe care am scris că vreau să vând tot tirajul de 1000 de cărţi la lansare. Şi l-am vândut într-o săptămână.

Acum am încredere în mine pentru că ştiu paşii pe care trebuie să îi fac pentru a obţine rezultatul dorit.

La capitolul sănătate, cum crezi că aş fi putut să am încredere în mine când aveam o burtă cât o minge de baschet , eu mare psiholog ce nu puteam să mă abţin să bag shaorma în gură şi 2 litri de cola, stăteam în casă şi jucam World of Warcraft.

Apoi, când credeam că am pus lucrurile la punct, când mă simţeam alfa şi aveam bani, relaţie şi fericire, după 3 ani de relaţie m-a părăsit iubita.

Nu știam de ce şi aveam impresia că nu am cunoscut deloc omul de lângă mine. Credeam că înţeleg perfect relaţiile, femeile şi psihologia umană.

A venit viaţa şi a zis „Aaa, văd că ţi-a crescut încrederea în tine şi ai un sentiment de siguranţă şi împlinire în suflet. Hai să facem praf totul şi să o luăm de la capăt”.

Şi asta am făcut.

Am luat-o de la capăt la 30 de ani, cu stima de sine făcută praf (dar nu mai zi la nimeni).

Mi-am crescut stima de sine în 6 luni în loc de 6 ani pentru că am ştiut că tot ce trebuie să fac este să mă arunc în focul acţiunii şi să mă lupt cu provocările. Să am curaj să spun vieţii ”poţi să te agiţi cât vrei, ştii că rezist la orice ai să îmi arunci în cale şi o să mă ridic deasupra testelor tale!”

Acum din nou, viaţa mea este în cel mai înalt punct al ei: și la capitolul financiar, şi la relaţii, şi la sănătate.

Știu că viaţa este şmecheră şi poate va veni iar să facă praf tot ce e bun în viaţa mea. Atunci am să ştiu că e timpul să îmi suflec mânecile din nou şi să o iau poate chiar de la zero.

Dar voi obţine ceea ce îmi doresc mai repede decât în precedentele întâmplări deoarece voi avea mai multă încredere în mine.

Cum a apărut încrederea?

Făcând prima dată lucrurile de care îmi era frică, lucrurile pe care mi-e lene să le fac, lucrurile de care majoritatea fug, lucrurile care sunt greu de făcut. Apoi a venit şi încrederea cu paşi timizi.

Încredere pe care o pot pierde oricând apar noi provocări în viaţă.

Asta e şmecheria vieţii: urcând pe treptele evoluţiei, din nou şi din nou, apar lucruri noi cu care nu te-ai mai confruntat.

Omul nu este făcut să aibă încredere în el permanent pentru că viaţa nu te lasă. Ai tot ce îşi poate dori un om, bani, 15 copii, sănătate de fier şi întreaga omenire îţi face plecăciuni. UPS! Ai 90 de ani şi ţi-a experiat timpul. Trebuie să mori. Așa că lasă toate realizările tale aici, pentru că acolo unde mergi nu ai ce să faci cu ele.

Ai încredere să construieşti un imperiu şi o viaţă de succes ştiind că nu rămâi cu nimic din ce ai realizat?

Concluzie

Nu te mai gândi la încredere, gândeşte-te doar la ACŢIUNILE necesare pe care trebuie să le faci.

Ia domeniul cel mai arzător şi FĂ CEVA, zilnic, pentru el. Încrederea vine după ce deja ai obţinut ce doreşti şi nu mai ai nevoie de ea. Şi nu mai băga scuza asta cu ”nu fac pentru că nu am încredere”. Acum ştii şi tu ca şi mine, că e o mare ABUREALĂ!

Încrederea apare după ce ai trecut prin eşec, descurajări şi începi să deprinzi o nouă abilitate.

Iar tu spui că din cauza încrederii nu îţi dai voie să treci prin eşecuri şi nu poţi face faţă descurajărilor.

Din punctul meu de vedere, viaţa te pune în faţa unei alegeri.

Ori îţi faci o listă azi cu acţiunile necesare şi începi să le faci, ori mergi la culcare spunând şi azi ”aş putea dacă aş avea încredere”.

Nu vei avea niciodată încredere, iar când vei avea impresia că o ai, vei trece la un nou nivel, cu noi pretenţii şi dorinţe nemaiîntâlnite, nivel la care totul va fi nou şi necunoscut şi iar nu vei avea încredere în tine.

Pentru a te ajuta să îți dezvolți încrederea în tine și pentru a-ți atinge obiectivele cu succes am pentru tine cartea Personalitate Alfa – Personalitatea alfa este omul care tinde permanent spre creştere şi evoluţie şi care mai devreme sau mai târziu are şi sănătate, bani, iubire, vocaţie, şi — mai presus de toate — un spirit de învingător.

Aşadar, eşti o persoană pregătită să începi să trăieşti viaţa cu tot ce are ea de oferit chiar şi fără încredere în tine?

Acesta este primul pas pentru a avea realizări şi a obţine ceea ce îţi doreşti.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.