îmi treci mereu prin gânduri,
îmi treci mereu prin mine,
îmi treci prin vintrele‑mi turbate.
nu‑mi treci, tu vei rămâne…
îmi treci prin şoaptele‑mi suave,
îmi treci pe unde nimeni nu a fost,
îmi treci prin ploaia ce ne udă,
nu‑mi treci, tu îmi eşti în tot.
îmi treci prin viaţă ca o alinare,
îmi treci, jăratic, scrum în vânt,
îmi treci ca toamna ce ne leagă,
nu‑mi treci, eu mai rămân…
îmi treci uşor, cu paşi de vals,
îmi treci prin suflet ca o mângâiere,
îmi treci prin anii care vin,
nu‑mi treci, eşti tot ce nu îmi piere…
Sunt timp angrenat unei toamne, sau poate angrenat unei iubiri fãrã margini, ataşate unui vid lãuntric. Un vis şi mã uimesc la fiecare clipire. Un cãlãtor printe aştrii şi-mi place sã trãiesc într-o lume perfectã de dor. Sunt suma timpului meu paralizat de singurãtate. Sunt absolutul transformat într-o iluzie albastrã. Sunt definitivul iubirii adus la marginea fiinţei mele trãind cu sentimentul unei dragoste eterne. Dar când alunec în afara lumii, mã pot încondeia. Aşa sunt eu … Mimi !
