Nici nu ceartă, nici nu-i convine vreun război dacă ea coexistă pe acolo.

Când simţi cu adevărat iubirea nu-ţi pui întrebări prea multe despre ceea ce înseamnă ea, nu ai nici incertitudine, trăiești în deplină armonie! Nu-ți vin nici gânduri când iubeşti, despre.. „dacă iubeşti”.

Când iubeşti nu răneşti voluntar aruncând cuvinte aspre, nu vrei când iubeşti să laşi vreun spaţiu de singurătate tristă neiubită îndeajuns, când iubeşti nu laşi un loc stingher să-şi facă loc în mod ciudat printre atâtea sentimente statornice, nu-l laşi nescris cu poezia pe care înveţi s-o scrii, deşi nu ştii vreo rimă potrivită, căci n-ai habar de vreun talent mai metaforic. Chiar deloc!

Când iubeşti şi tot iubeşti şi nu te saturi de iubirea asta, ştii s-o îngrijeşti..înveţi s-o creşti în fiecare zi câte puţin, ştii să ţi-o faci simţită, s-o transmiţi mereu şi tot mereu cu viteză de gând învelit în dragoste şi blândețe și.. Dar câteodată, atunci când chiar iubeşti, păţeşti şi panică ori frică: ” Păi dacă nu mi-am explicat eu suficient iubirea? Și dacă astfel nu e înțeleasă? ” Tu chiar o simţi, știu! O simți rău rău rău!

Şi o trăieşti cotidian.

Când iubeşti pe cineva.. înveţi să povesteşti despre iubirea asta bună căci atunci când tu chiar iubeşti cu adevărat, vei şti să fii convingător în a teoretiza definiţii despre stări, despre trăiri şi sentimente!! Toate argumentele din lume vorbesc aproape singure prin discursul perfect pe care-l susţii tu, de obicei neîntrebat, firește te- năpăădesc din toate direcţiile replici de momente de iubire ce nu ştiai că ţi le ştii, dar vin de nu știu unde buluc toate peste tine povestind și celorlalți despre iubirea ta, lucruri pe care nu le citisei nici prin cărţi vreodată în explicații atât de coerente…!

Când iubeşti, atunci ştii că eşti un norocos dacă eşti iubit și tu la rândul tău.

Când iubeşti şi eşti iubit, atunci doar, simţi că ești viu! Că trăiești!!

Dragostea sună a plictis, probabil.

Poate părea chiar monotonă, dacă o auzi pe la alţii şi nu ţi-e potrivită, dacă tu încă n-o simţi ajunsă prin suflet. Dragoste sună poate a nimic..dar nimicul ăsta este tot, tot-ul pentru care noi ne naştem şi motivul pentru care trăim.

Şi dacă chiar iubeşti şi nu eşti fericit că eşti iubit la rândul tău, dacă nu ştii cât iubeşti..şi cât eşti de iubit, vei afla cumva într-un moment, nişte sentimente stranii, ce te vor ploua de pe peste tot în gânduri, te vor uda în lacrimi de supărare pe tine, în fiecare zi dormită cu suspine de regret, că ai lăsat iubirea aia de nu ştiai deloc că ţi-e prezentă, că ai lăsat-o să se răzgândească şi să fugă din iubirea de care ştiai, dar nu-ţi păsa.

Şi dacă tu iubeşti şi eşti iubit, dar nu ştii să iubeşti…atunci degeaba iubeşti.

Iubire înseamnă tot, deşi îţi sună a banal.

Deci, ia zi, ştii tu ce-i iubirea? C-aş vrea să mi-o explici şi mie. Doar un pic!!



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-QX