Ţi-aş smulge inima din piept. Dar tu nu ai în piept inima, ai inima -n tălpi şi tălpile-ţi sunt surde. Ţi-aş smulge sufletul din inima-ţi căzută la picioare, dar tu nu ai suflet ai un fum ce trece prin oase. Sufletul tău este cu numele, numele ce ţi-l poartă oricine îţi priveşte în ochii tăi sclipitori şi fazi. Sclipirea gândurilor tale lasă fără aer şi un vid neatins de misticismul întunericului. O micime străbate venele tale şi-ţi curge din străfundul venei un sânge alb străveziu. Noaptea în umbra stelelor, îţi juri că vei rămâne cel ce-l vorbeşti, dar în miezul soarelui te răstigneşti celui ce-ţi dă mai mult decât o litră de sevraj scurs pe picioare. În emisfera schizofreniei te-am iubit ca pe un stârv ce-şi iubeşte viermele, ce-i străbate trupul atins de mucegaiul căzut în morminte. Eşti mort demult şi umblii printre vii, printre cei ce-şi duc dorinţele orgasmului în patul conjugal. Dar tu ?

Tu îţi duci dorinţele dincolo de bolta nevăzută a emisferei glaciale şi îţi propui ca un simpu şi imperfect ghețar să-ţi facă, din dorinţa inimii altar. Îmi ești abscons, mă gândeam că metempsihoza la tine este terminată. Epatezi doar în lumina amintirilor. Constegnarea mea îmi împinge dincolo de granițele onoarei dorința de a te lăsa fără inimă. Sufletul tău să-l simt cum îmi alunecă printre degete. Să-l las să-mi curgă și să-l privesc cum stă în genunghi în fața mea cerându-și iertare. Nu știu cum sună vocea sufletul a iertare, dar tu cu siguranță ar trebui să auzi unde-ți este căzută inima. Inima un organ latent bătând de dorul vieții anterioare.

Trăiește-te iubindu-ți sclipirea morbidă !



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-1e8