Am reluat de curând legătura cu o prietenă de-a mea după ce am auzit că s-a întors la fostul ei după ce a avut o scurtă aventură. Primul meu instinct a fost să fiu răutăcioasă și să critic decizia ei având în vedere cât de nesimțit a fost cu ea. În schimb, am decis să o ascult pentru că și eu am fost într-o situație similară, nu cu mult timp în urmă. Imediat cum ne-am așezat la masă a început să își deschidă sufletul în fața mea, justificarea ei părând credibilă. Nu am putut să o ajut cu nimic, doar să fiu empatică față de situația ei.

„Îl iubesc”, mi-a spus ea fără regrete.

„Nimeni altcineva din lumea aceasta nu mă va răni așa cum o face el, dar eu îl iubesc”.

De reținut: acest bărbat era același tip care a trecut de la plăcere la a o face să își piardă încrederea în sine. Singura dată când nu s-a simțit complet inutilă în ochii lui a fost atunci când a trebuit să îi satisfacă dorințele sexuale. Îmi amintesc o conversație telefonică pe care a avut-o cu el ân care a început să râdă de ea atunci când l-a acuzat de adulter – încă o dată. El a acuzat-o cu nerușinare de faptul că nu are încredere în ea, spunând că singurul motiv pentru care ar fi afemeiat este faptul că este mereu cicălitoare. Am fost șocată.

De asemenea, am fost martoră la o scenă când prietenii lui își băteau joc de ea pe când treceam eu pe lângă ei și în loc să vină în apărarea ei, i-a ajutat să o minimalizeze. În ciuda numeroaselor încercări de a-i face pe plac (aranjându-și părul în mod regulat, mergând la sala de sport după ce ar fi făcut-o grasă, cumpărându-și haine „mai frumoase” pentru că, potrivit lui, gusturile ei ar fi lăsat mult de dorit, purtând machiaj pentru că pielea ei mai puțin perfectă a incitat comentariile urât din partea lui, etc.), nu a avut niciodată vreun moment în care să se bazeze pe el. Nici măcar faptul că a fost o femeie cu o carieră de succes și proprii ei bani nu l-au făcut să fie mai puțin abuziv emoțional. Cu excepția cazului în care ea făcea bani pentru ca el să aibă ce bea.

„Dar îl iubește”, mi-am spus în gând.

Sunt sigură că ar renunța la el dacă ar putea, dar eu, de asemenea, știu că nu e așa ușor. Și, când a reapărut după ce a văzut-o cu cineva nou, ea probabil că nu s-ar fi întors la el, dacă lui nu i-ar fi păsat cu adevărat.

„Știu că probabil sunt naivă, dar sunt datoare mie însumi să ne mai dau o șansă pentru că eu încă îl iubesc”, a recunoscut ea. „Îmi place haosul, durerea, lupta, plânsul. Nu mă deranjează pentru că are sens pentru mine”.

Presupun că asta e ideea cu relațiile toxice. Nu contează cât de greu o a treia persoană te imploră să vezi adevărul, nu vei părăsi relația decât atunci când vei fi gata să pleci. Ajungi să fii atât de obișnuit cu toxicitatea încât, în cele din urmă, este singurul lucru pe care îl vei dori. Pur și simplu pentru că la acel moment nu cunoști mai bine și crezi că nu meriți mai bine.

Asta m-a speriat cel mai mult legat de întreaga mea conversație cu ea …



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-1c4