Știind că un  zâmbet poate lipsi din cauza unui complex legat de probleme dentare, ori că  mâinile fără o manichiură îngrijită nu prea sunt ținute la vedere, realizăm totodată că urmarea prea exactă a traducerilor arhicunoscute ale limbajului corpului ne poate induce frecvent în eroare. Dincolo de anxietate, nesiguranțe sau fel de fel de temeri total nelegate de confirmările pe care le căutăm în comunicarea nonverbală a celor din jur, ne putem ghida după câteva indicii pentru a vedea dacă interlocutorul nostru minte:

• Până să ajungem la problema ce ne preocupă, pentru a ne familiriza pe deplin cu atitudinea și capacitatea de autocontrol a interlocutorului, recomandabil este să începem chiar analizându-i replica la întrebări generale, neutre, astfel încât orice reacție neobișnuită la acele chestiuni ce ne interesează să fie încă mai evidentă.

• Putem arunca o momeală dintr-un detaliu pe care doar cine încearcă să ascundă un adevăr îl cunoaște. Trebuie doar să studiem reacția. Uneori, merge un eveniment de notorietate. Spre exemplu, dacă suspectăm prezența cuiva într-o zonă unde ar fi avut loc eventuale demonstrații, putem să ne plângem de traficul deviat sau de agitația prin care au fost nevoiți să treacă toți care să fi tranzitat respectivul cartier. Nu rare au fost cazurile în care interlocutorii s-au scăpat și au fost prinși cu minciuna.

• Deosebit de important este să urmărim schimbările din limbajul trupului inclusiv când încercăm să achiziționăm un bun sau o proprietate, evident, planificând o serie de aspecte pe care să le cuprindeți în intrebări (întreținere, eventuale, revizii, etc) urmărind reacțiile interlocutorului și apoi aprofundând toate chestiunile la care ați sesizat o eventuală nervozitate.

• Orice ar fi, nu vă aruncați în concluzii doar dintr-un număr superficial de întrebări, adesea fără vreo introducere în discuție și încercați pe un ton cordial să ascultați mai înainte ce are de spus interlocutorul, astfel încât să câstigați o atitudine relaxată și confortabilă din care minciunea se va evidenția mult mai ușor.

• În investigații, anchetatorii obișnuiesc să pună suspecții să-și repete povestea într-o altă ordine a ideilor, strategie adesea contracarată de repetiții prealabile. Ceea ce uită mulți să repete este tocmai limbajul trupului.

Diana Serpoianu

Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.