Sinceritatea este fundația pe care se clădește o relație sănătoasă, însă ea trebuie proiectată asupra legăturii pe care o construim cu cel de alături și nu axată pe experiențe ce poate nu ne mai definesc ca persoane și care nu ar trebui să ne influențeze sub nicio formă frumusețea unui posibil viitor. Cum fiecare zi ne transformă în total alți oameni, anumite aspecte trebuie să rămână în intimitatea trăirilor și amintirilor noastre.

• Necesitatea mărturisirilor despre relațiile anterioare rămâne discutabilă, însă un lucru cert este că orice apreciere sau nostalgie pentru experiența unei iubiri din trecut, profunzimea sentimentelor sau sprijinul acordat inhibă un nou început, creând nesiguranțe și frustrări legate de gândul de a nu fi la nivelul foștilor parteneri.
• Fie că o facem pentru a primi o aprobare sau simpatie pentru buna noastră credință, dacă ne aruncăm în confidențe legate de sacrificiile sau chiar și micile gesturi la care ne-am aruncat în relațiile anterioare ajunge într-un final să insuflăm actualilor parteneri ideea că nu sunt suficient de buni să merite osteneala dacă nu ne autodepășim în romantism față de ei. Cadouri, declarații sau străbătut șapte mări și șapte țări în numele iubirii? Gata, fuse și se duse, tocmai în numele iubirii we have the right to remain silent!
• Chiar și în deplină sinceritate, numărul de parteneri va întâlni suficiente interpretări în defavoarea noastră, de la convingerea unei exagerări, pâna la dezvoltarea a n ipoteze legate de profilul psihologic, așteptări sau scară de valori. Vorba aceea din bătrâni care ne spune că a gentleman never tells se potrivește indiferent de gen!
• Fie că mergem la bluf sau chiar suntem sinceri, având în vedere câți joacă această strategie, a etala ostentativ cât suntem de curtați fie ne cam ia din credibilitate părând ori mincinoși, ori infatuați, fie va induce partenerului gelozii nejustificate ce pot ușor să avanseze.
• Amintind intensitatea orgasmelor atinse riscăm mai degrabă să descurajăm orice efort al partenerului, decât să inspirăm o implicare mai profundă.

Diana Serpoianu

Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.