Etichetă: minciuna

Eva | Are bărbatul minte când te minte?

Are bărbatul minte când te minte?

Evident că n-are. Cel puțin, nu una care să îl ajute să scoată bazaconia la capăt și să scape basma curată. Spre deosebire de femei, care sunt mai șirete din fire și mai puțin citibile, bărbații nu acordă importanță modului în care este născocită minciuna. Și la ce inepție este, o mai și uită – căci se cunoaște că minciuna-i scurtă-n picioare și, probabil, nici nu se întipărește bine în memorie. Dacă-l întrebi a doua oară același lucru, de cele mai multe ori, cu greu va reuși să lege o propoziție de la cap la coadă fără să se bâlbâie.

Și n-are nici demnitate, nemernicul! A pierdut-o când a ales cu celălalt cap (da,da, ăla din pantaloni) și-a uitat să spună că-l la o altă femeie. Nu că ar fi un lucru rău, însă atunci când există o femeie care îl așteaptă acasă, iar el este prin lenjeria alteia, nu prea se cade. Dacă ești bărbat, asumă-ți faptul că te mănâncă (la capul cu care ai ales), spune-i că nu-ți mai place cum te scarpină și, abia atunci, poți spune atunci că ai avut-o la suflet și că ți-a păsat câtuși de puțin.

Demnitatea asta ai pierdut-o însă la prima minciună. Gândește-te cât de simplu ar fi fost să spui adevărul, să spui ce ți-a lipsit și să pleci la scărpinatul ouălelor cu altă mână decât a femeii de-acasă. Odată ce realizezi că s-a terminat, pleci împăcat, fără mustrări de conștiință și fără să fi acuzat că ai fost un mic purcel. Amintește-și că minciuna nu te face mai bărbat și nici nu te scapă de responsabilități, ci doar le mai amână puțin.

Și n-are nici suflet! Pe acesta l-a pierdut când a născocit a doua minciună, aia despre cât de bine s-a simțit cu băieții la bere, că nu-i mai văzuse demult. Odată scărpinat de alta, nu-mi pot imagina, femeie fiind, cum te duci tu frumos acasă la „fraiera” care te așteaptă în fața laptopului, îi mărturisești că ți-a fost dor ca să pară că nu s-a întâmplat nimic și, ca bonus, îi mai spui și c-o iubești.

Mitomania e boală grea, iar când vei dori să scapi de ea, o să te rogi să te mai creadă cineva. Chiar de zici tu că-i albă și albă este, tot nu te va mai crede cineva.

Minciuna nu aduce nimic bun. În loc să eviți să rănești pe cineva, nu faci decât să te îngropi în minciuni, să lovești mai mult și să ajungi în situația în care nu mai ai habar încotro să o apuci.


Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

Cum ne dăm seamă când cineva ne minte?

Știind că un  zâmbet poate lipsi din cauza unui complex legat de probleme dentare, ori că  mâinile fără o manichiură îngrijită nu prea sunt ținute la vedere, realizăm totodată că urmarea prea exactă a traducerilor arhicunoscute ale limbajului corpului ne poate induce frecvent în eroare. Dincolo de anxietate, nesiguranțe sau fel de fel de temeri total nelegate de confirmările pe care le căutăm în comunicarea nonverbală a celor din jur, ne putem ghida după câteva indicii pentru a vedea dacă interlocutorul nostru minte:

  • Până să ajungem la problema ce ne preocupă, pentru a ne familiriza pe deplin cu atitudinea și capacitatea de autocontrol a interlocutorului, recomandabil este să începem chiar analizându-i replica la întrebări generale, neutre, astfel încât orice reacție neobișnuită la acele chestiuni ce ne interesează să fie încă mai evidentă.
  • Putem arunca o momeală dintr-un detaliu pe care doar cine încearcă să ascundă un adevăr îl cunoaște. Trebuie doar să studiem reacția. Uneori, merge un eveniment de notorietate. Spre exemplu, dacă suspectăm prezența cuiva într-o zonă unde ar fi avut loc eventuale demonstrații, putem să ne plângem de traficul deviat sau de agitația prin care au fost nevoiți să treacă toți care să fi tranzitat respectivul cartier. Nu rare au fost cazurile în care interlocutorii s-au scăpat și au fost prinși cu minciuna.
  • Deosebit de important este să urmărim schimbările din limbajul trupului inclusiv când încercăm să achiziționăm un bun sau o proprietate, evident, planificând o serie de aspecte pe care să le cuprindeți în intrebări (întreținere, eventuale, revizii, etc) urmărind reacțiile interlocutorului și apoi aprofundând toate chestiunile la care ați sesizat o eventuală nervozitate.
  • Orice ar fi, nu vă aruncați în concluzii doar dintr-un număr superficial de întrebări, adesea fără vreo introducere în discuție și încercați pe un ton cordial să ascultați mai înainte ce are de spus interlocutorul, astfel încât să câstigați o atitudine relaxată și confortabilă din care minciunea se va evidenția mult mai ușor.
  • În investigații, anchetatorii obișnuiesc să pună suspecții să-și repete povestea într-o altă ordine a ideilor, strategie adesea contracarată de repetiții prealabile. Ceea ce uită mulți să repete este tocmai limbajul trupului.

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.