Nu te mai forța: 8 moduri pentru a-ți destresa mintea și corpul1 reader now

Grija de sine nu este nici egoistă, nici prea indulgentă cu sine. Nu îi putem hrăni pe ceilalți dintr-un suflet uscat. Trebuie să avem grijă de nevoile noastre prima dată pentru ca mai apoi să oferim din suprlusul, abundența noastră. ( Jennifer Louden )

Întotdeauna am fost o persoană condusă. Recunosc că sunt perfectionistă și ard lumânarea la ambele capete.

Urmându-mi visele și creând ceea ce cred că este destinul meu, necesită muncă, multă muncă, a petrece multe ore pe zi încercând să-mi aduc viziunea la viață.

Sunt obișnuită să mă forțez. Sunt sigură că este vorba de o genă moștenită de la tatăl meu. Nu cred că am buton de oprire și asta mă face să scot cât mai mult din cele 24 ore.

Acum 2 ani butonul era oprit fără ca eu să fi fost de acord.

Lumea și corpul meu au fost zdruncinate și sparte în 1000 bucăți într-o secundă.

Atunci trăiam într-o casă pentru doi de poveste. Într-o dimineață, cum mă duceam să alerg, am căzut pe scara din casă. Eram pe treapta de sus și dintr-odată m-am trezit zăcând la baza scărilor. Aveam tot felul de fracturi. Unele dintre ele s-au vindecat repede, iar altele mi-au rămas pentru tot restul vieții. Pe de altă parte, căderea asta mi-a adus aminte să o iau mai încet, să miros trandafirii și să am grijă de mine în fiecare zi.

Deseori îmi aduc aminte și mă întreb, căderea asta a fost felul universului de a mă împinge sau mai degrabă de a mă arunca într-un loc unde nu am avut de ales și m-am hrănit și vindecat singură?

Să fiu forțată să mă opresc complet, mi-a dat oportunitatea de a-mi reevalua întreaga viață. Mereu am avut grijă de mine, dar când mă uit înapoi, recunosc că a fost doar de fațadă. Niciodată nu m-am oprit pentru destul de mult timp pentru a-mi prioritiza sănătatea.

Deși poate fi destul de greu să îți faci timp să ai grijă de tine, toți avem nevoie să ne hrănim: emoțional, fizic, spiritual și mental.

Retrospectiv, sunt recunoscătoare pentru accident, m-a învățat să am grjă cu adevărat de mine. Dacă și tu te forțezi și te grăbești prin viață, îți recomand să urmezi încet următorii pași:

  1. Asumă-ți

Am învățat că trebuie să-mi asum responsabilitatea pentru sănătatea mea. Toți trebuie să facem asta.

Nu mă refer doar la a lua o pauză când ești extenuat, copleșit sau când ajungi la capătul puterilor – în cazul meu la capătul scărilor! Trebuie să ne formăm și să menținem obiceiuri sănătoase care să ne ajute să prosperăm. Nimeni nu poate face asta în locul nostru.

  1. Ia-ți angajamentul

Pentru a-ți menține o sănătate bună la fiecare nivel, a trebuit să accept faptul că este nevoie de un nivel înalt de angajament și disciplină. Pierdem ceva prețios des, cum ar fi abilitatea de a te muta sau de a merge fără ajutorul cuiva, lucruri pe care le luăm drept normale.

Fă o probă și identifică acele lucruri ce țin de grija de tine care te ajută să te simți extraordinar: meditație, plimbări scurte, ieșiri în natură, orice te face să te încarci fizic, emoțional, mental sau spiritual. Apoi planifică să faci lucrurile astea în fiecare zi.

Este mai ușor să începi cu 5-10 minute de activitate pentru a nu te simți copleșit. Cel mai important lucru este să le faci în fiecare zi, nu contează cât de puțin.

  1. Practică mindfulness

Mindfulness reprezintă fundația îngrijirii de sine deoarece suntem capabili să aflăm ce nevoi avem doar când suntem prezenți în corpul nostru. Nu eram mindfull în ziua când am avut accidentul și de aceea nu mi-am dat seama să o iau mai încet.

Mindfulness ne hrănește spiritul prin aprofundarea prezentului. Prin practicarea sa, devenim mai atenți la tot ce ne înconjoară.

Cel mai bun mod de a practica mindfulness este prin meditație. Meditația mi-a arătat ce înseamnă calmul, pacea și echilibrul. Îmi sprijină bunăstarea emoțională și sănătatea. Cum să nu iubești asta?

  1. Ia pauze pentru a respira profund

Acum iau mini pauze regulate pentru a respira de-a lungul zilei. Respirația este conexiunea între minte, corp și spirit. Mă energizez dacă iau câteva pauze pentru a respira profund și a inspira și expira cu putere.

Acum când respir mă umplu de recunoștință pentru întreaga mea viață.

Când expir dau afară toate cerințele inutile pe care le am pentru mine.

Planifică-ți câteva momente de-a lungul zilei pentru a închide ochii și a respira de câteva ori profund, adânc. Este un exercițiu practic pe care îl poți face oriunde, la orice ora și totuși îți afectează starea de spirit, creează pace, calm și claritate.

  1. Hrănește-ți spiritul

Ne gândim deseori la grija de sine ca la o dietă sau exerciții, dar este egal de important să îți hrănești spiritul. Pentru mine, asta înseamnă să ies afară pentru a mă bucura de natură – o plimbare ușoară la răsărit sau la asfințit, înot în ocean sau chiar ieșire afară în aerul proaspăt și a îți acorda un moment pentru a recunoaște cât de miraculoasă este lumea. Este cel mai simplu mod de a-ți umple spiritul cu lumină.

  1. Fii atent la viața agitată

Se pare că purtăm cu noi agitația ca o medalie de onoare. Deseori să fii ocupat, agitat doar creează iluzia că ești un om de succes, dar cât succes putem avea când suntem stresați, epuizați atât fizic cât și mental și pierdem ocazia de a ne bucura în viața de zi cu zi?

Avem responsabilități și obligații, dar tot noi avem puterea de a le refuza. Nu este ușor, dar este posibil. Nu știu ce faci tu, dar eu refuz să fiu prea ocupat pentru a mai trăi o viață frumoasă.

  1. Ține-o simplu

Deseori când o lăsăm mai moale sunt capabili să vedem tot haosul care ne umple lumea. Să ai o viață simplă este acum o prioritate.

Am dat la o parte blocajele, obstacolele și orice altă greutate care ne poate apărea în viață și ne poate opri din a merge înainte. Acum văd totul clar și sunt deschisă să accept mai multă iubire, veselie, bucurie și fericire în lumea mea.

Recunoaște toate greutățile inutile pe care ți le-ai pus singur în cale. Cum poți simplifica lucrurile? Îți creezi un stres ne-necesar sau o dramă în viața ta? Ce ar trebui să lași în urmă sau să faci diferit pentru a-ți crea o viață mai simplă, cu mai mult timp pentru tine?

  1. Recunoaște și elimină hoții de energie

Când ești epuizat datorită unei situații dificile și energia ta este consumată, este vital să înveți să îți administrezi și refaci energia – minte, corp și spirit – pentru a te vindeca rapid.

Când mă refăceam din acel accident, am avut timp să analizez cine și ce mi-a furat energia. Am învățat să îmi folosesc energia zilnică, ca și cum mi-aș administra banii. Nu îmi mai investesc timpul și energia în nimic care nu aduce ceva pozitiv în schimb.

Ce îți fură energia? Ce obiceiuri, activități sau relații nu sunt benefice ție? Ce lucruri, odată eliminate, ți-ar oferi o senzație intensă de ușurare?

Am primit un cadou imens în toamnă – genul acela de cadou care poate fi primit doar atunci când ești pregătit și deschis să înțelegi că este un cadou primit în cele mai grele momente.

Cadoul meu a fost un imens reminder că viața este prețioasă și nu ar trebui niciodată luată în râs.

Merit grijă de sine și iubire de sine în fiecare zi. Toți merităm. Prin fiecare alegere pozitivă pe care o facem ne ajutăm mintea, corpul și spiritul. Grija de sine ne umple cu energia și puterea de care avem nevoie pentru a ne atinge visele.

În fond, ce e fericirea?

Ce este fericirea? Oamenii și-au pus această întrebare de secole, dar numai recent știința a început să aducă răspunsuri. Înainte de a dezvolta concluzia științei, permite-mi să încep prin a da niște răspunsuri la o întrebare oarecum mai simplă: ce nu înseamnă fericirea?

Fericirea nu este: senzație de bine tot timpul

Scepticii și-au pus de multe ori întrebarea dacă o persoană care prizează cocaină în fiecare zi este „fericită”. Dacă să te simți bine tot timpul ar fi fost singura cerință, atunci răspunsul ar fi „da”. Cu toate acestea, studii recente sugerează că o stare de spirit bună constantă este mai sănătoasă din punct de vedere psihologic decât o stare de spirit bună la cote maxime rareori, la urma urmei, roata se întoarce. Mai mult decât atât, atunci când îi întrebi ceea ce îi motivează pe oameni să se dea jos din pat dimineața, ei dau foarte rar răspunsuri legate de starea lor. Este mult mai probabil să dea răspunsuri despre lucruri care li se par semnificative, cum ar fi locul de muncă sau relațiile lor. Cercetări recente sugerează că, dacă te concentrezi prea mult pe a te simti bine tot timpul, de fapt, vei submina capacitatea ta de a te simti bine, cu alte cuvinte, nici o cantitate de stare de bine nu va fi satisfăcătoare pentru tine, din moment ce aștepți (tot timpul) nu este fizic posibil pentru majoritatea oamenilor.

Fericirea nu este: a fi bogat sau a-ți permite tot ce vrei

Dacă a trăi la limita subzistenței cu siguranță nu te ajută să fii fericit, dincolo de asta banii nu par să cumpere fericirea. Imaginează-ți că obții în mod neașteptat o mărire de salariu  cu 10.000 euro/an. Desigur că ai fi entuziasmat pe moment, dar ar fi doar o chestiune de timp înainte ca așteptările tale să se schimbe în acord cu noul buget. Înainte să-ți dai seama vei fi la fel de fericit ca înainte de promovare! Acest lucru este valabil și pentru case noi, mașini noi, gadget-uri noi, precum și toate celelalte bunuri materiale pe care oamenii și le doresc atât de mult. Singura excepție de la această regulă este atunci când cheltui banii pe amintiri cu alte persoane, astfel, dacă ai primit o mărire de 10.000 $ / an și ai cheltuit-o într-o escapadă la sfârșitul săptămânii în locuri noi și interesante cu prietenii sau familia, atunci ai putea fi mai fericit. Cu toate acestea, rareori oamenii aleg să-și cheltuie banii în acest mod.

Fericirea nu este: o destinație finală

Vechea zicală: „Am ajuns?” se referă la fericire, ca și cum o persoană se îndreaptă spre fericire și într-o bună zi „sosește.” Contrar credinței populare, dacă nu ești unul dintre norocoșii care au moștenit o bucurie, fericire genetică, este nevoie de un efort susținut pentru a menține fericirea. Cele mai renumite tehnici pentru dobândirea fericirii este ținerea unui jurnal de mulțumire, de exemplu, nu obiceiurile, ci lucrurile de moment, întâmplările, sunt cele care ne fac fericiți pe moment, cum ar fi a te căsători sau a fi promovat și se estompează în timp odată ce ne obișnuim cu ele.

Deci, ce este fericirea?

Studiile sugerează că fericirea este o combinație de cât de mulțumit ești cu viața (de exemplu, a te regăsi în muncă) și cât de bine te simți în fiecare zi. Gândește-te la greutatea ta: dacă ții o dietă și faci sport așa cum ți-ai dori, corpul tău se va menține la o anumită greutate. Dar, dacă mănânci tot ce vrei sau nu faci mișcare deloc, greutatea ta se va ajusta corespunzător. În cazul în care noua dietă sau exercițiile fizice devin parte din viața ta de zi cu zi, atunci vei rămâne la această nouă greutate. Dacă te reîntorci la a mânca fără reguli și la a nu face exerciții, greutatea va reveni la momentul inițial. Așa e și cu fericirea.

Cu alte cuvinte, ai posibilitatea de a controla modul în care te simți cu o practică regulată. Îți poți forma obiceiuri de-a lungul vieții pentru o viață mai satisfăcătoare și împlinită.

Cum să te eliberezi de sentimentele dureroase și de emoții distructive

Remediul pentru durere este durerea. 

Corpul tău păstrează o amintire fizică a tuturor experiențelor tale.

Ai o mulțime de amintiri înmagazinate în creierul tău la care poți apela în orice moment. Poți să-ți readuci aminte nume, fețe, locul în care un eveniment a avut loc, cum mirosea. Dar în timp, aceste amintiri pot dispărea sau se pot schimba odată cu trecerea timpului și cu maturizarea noastră. Oricum, chiar și când memoria începe să dispară din creierul nostru, trăiește în corpul nostru în forma unei senzații fizice sau a unui tipar comportamental.

Trupul nu uită.

Întâmplările din viața noastră lasă urme fiziologice imprimate în corpul nostru, în special când experimentăm o traumă sau situații de profund stres care fac corpul să lupte, încerce să scape sau să se blocheze pentru a face față situației.

Într-o lume perfectă am putea să fim capabili să eliberăm trauma sau să reducem răspunsul la stres la scurt timp dupa ce a fost lansat. Dar noi nu trăim într-o lume perfectă, așa că toți ne învârtim în jurul imprimărilor fizice ale experiențelor trecute (bune și rele), stocate în corpurile noastre. Cei mai mulți dintre noi nu știu cum să le elibereze pentru că nici măcar nu își dau seama că există!

Ți-ai putea simți corpul tensionat atunci când a trebuit să ceri ajutor sau să împrumuți bani sau chiar ai simțit cum fața îți devenea fierbinte atunci când ai fost rugat să vorbești în fața unei mulțimi. Senzația aceea este modul în care corpul tău își amintește.

Este amintirea unei experiențe trecute atunci când ai cerut ajutor și nu a mers bine. Poate că cineva te-a făcut să te simți rușinat pentru că tu „ar trebui să fii capabil să te ocupi de tine.” Poate că ai fost chemat în fața clasei cand erai a treia și ți s-a pus o întrebare la care nu ai știut să răspunzi, așa că te-ai simțit jenat și umilit.

Corpul nu are cuvinte pentru a se exprima, deci răspunde cu senzații fizice.

Poți să uiți, să blochezi sau să intelectualizezi amintirile care sunt stocate în creierul nostru, dar cum funcționezi tu prin amintirile care sunt stocate în corpul tău?

Animalele tremură atunci când experimentează traume sau anxietate. Gândește-te la un câine care a fost implicat într-o luptă cu un alt câine: Odată ce lupta s-a terminat, ambii câini se vor agita pentru a calma sistemul nervos și pentru a liniști lupta, vor aplana sau chiar congela răspunsul. Acest lucru le permite să treacă peste moment fără memoria fizică a situației.

Cu toate acestea, oamenii nu fac acest lucru în mod natural. În schimb, ne purtăm stresul, anxietatea și traumele, cu noi în fiecare zi și folosim alimente și alte comportamente care dau dependență pentru a ne calma și reduce la tăcere disconfortul emoțional.

Nu e nimic în neregulă cu apelarea la mâncare sau la alte mijloace pentru a ne calma, dar în mod obișnuit comportamentele furnizează o soluție pe termen scurt, și vei continua să simți disconfort până când eliberezi memoria din corpul tău.

În scopul de a elibera emoțiile și de a crea o stare mai liniștită a ființei, este important să se creeze un set de instrumente pentru a ajuta la reglarea sistemului nervos și calmează disconfortul.

Primul instrument pe care trebuie să-l pui în setul de instrumente emoționale este absența judecății/atitudinii critice

Când te simți pornit emoțional și tentat să apelezi la alimente sau la alte comportamente creatoare de dependență, pentru confort, încearcă să nu judeci reacția. Corpurile noastre sunt programate să caute plăcere, nu disconfort, așa că este firesc să încerci să găsești ceva pentru a calma durerea și pentru a te face să te simți mai bine.

Nevoia de a te calma cu alimente sau alte mijloace nu te face pe persoană mai rea – te face uman.

Al doilea instrument din setul de instrumente emoționale: permisiune.

Dă-ți permisiunea să simți – trebuie să-l simți pentru a te vindeca.

De multe ori motivul pentru care simțim nevoia de a anula ceea ce simțim este pentru că noi credem că acea emoție nu ne este permisă. Credem că nu avem voie să fim supărați sau că ar trebui să fim puternici, deci că nu ne putem plânge.

Oferindu-ți permisiunea să te simți permite să ai putere peste asta – poți controla în loc de a permite să fii controlat și în procesul acesta crezi spațiul pentru a te vindeca.

Procesul de vindecare îți va aduce o mulțime de sentimente și emoții din cele mai diverse; multe dintre ele vor fi incomode. Atunci când aceste emoții incomode apar, permite-le să apară fără a deveni atașat de ele; observă-le exact cum sunt și ține minte că ele sunt un flux și reflux natural.

Poate fi oribil de inconfortabil inițial, dar permite-ți să fii martor fără a judeca sau a reacționa. Acest lucru îți va permite să răspunzi în mod obiectiv. Sentimentele nu sunt pentru totdeauna. Ele vin și pleacă – dacă le dai voie.

Al treilea instrument din setul de instrumente emoționale: eliberare.

Acum, că ți-ai permis să simți, este timpul să eliberezi emoția din corpul tău.

Poți face acest lucru printr-o agitare ușoară. Începe cu picioarele și mergi în sus, o parte a corpului pe rând sau poți pune o melodie care reflectă modul în care te simți și cântă, dansează, sau plânge până când te simți satisfăcut fizic și emoțional. Toate aceste lucruri te vor ajuta la a da emoției o voce și pentru a scoate emoția afară din corpul tău.

Nu ești destul de pregătit pentru a-ți mișca, corpul? Apucă un jurnal și scrie. Fără filtru, fără editare; lasă furia, frustrarea, tristețea și orice altceva simți, pe pagină. Simte-te liber să rupi sau să arzi paginile când ai terminat ca o eliberare simbolică în condiții de siguranță.

Nu este un mod universal valabil pentru a te elibera. Vor exista momente când mișcarea corpului ajută, alteori cântatul sau scrisul va fi simțit mult mai eficient. Alege metoda care pare cea mai bună pentru tine în acel moment.

Al patrulea instrument din setul de instrumente emoționale: iertare.

Acesta este cel mai important instrument din setul de instrumente emoționale. În scopul de a te vindeca, cu adevărat, trebuie să fii în măsură să te ierte.

Să te pedepsești pentru păcatele trecutului nu este productiv și cu siguranță nu face să te simți bine cu tine.

Înțelege că, indiferent de situația ce te-a determinat să te sedezi cu alimente, medicamente, sex sau mecanismul de auto liniștire, ai făcut tot ce ai putut cu informațiile pe care le aveai la nivel fizic, mental și emoțional . Te-ai descurcat cu emoțiile tale în cel mai bun mod în care ai știut.

Retrospectiv este 20/20 și este ușor să fii prins în spirala rușinoasă a „trebuia să, aș fi putut, aș fi făcut” atunci când iți amintești o situație. Dar, când suntem într-o stare de disconfort, nu avem întotdeauna capacitatea de a gândi logic sau rațional. Creierul și corpul tău raspunde la disconfort bazat pe ceea ce se simte drept cea mai sigură opțiune în acel moment și uneori înseamnă întoarcerea la comportamente obișnuite sau care dau dependență.

Iartă-te pentru că ai făcut tot ce ai putut la momentul respectiv și treci mai departe știind că ai cunoștințele și instrumentele necesare pentru a gândi diferit data viitoare.

În cele din urmă: timpul.

Avem tendința de a căuta pentru remedierea rapidă, dar nu de șase ore de vindecare elixir, care poate șterge magic durerea și disconfortul din răni vechi. Vindecarea are timp.

Dă-ți timp pentru a umple setul emoțional și pentru a înțelege că vindecarea este o călătorie – una care durează o viață.

Desigur, practica face călătoria mai ușoară, dar nu există perfecțiune. Vor exista momente când o să pici din nou pe vechile tipare și comportamente, atunci când acest lucru se întâmplă, caută în setul emoțional și ia ce ai nevoie. Ești echipat. Poți face asta.

6 motive pentru care oamenii emoționali duc o viață mai bună1 reader now

De cele mai multe ori calitatea vieții pe care o ducem depinde de alegerile pe care le facem și de modul în care le facem. Ființele umane se nasc cu minte și inimă, dar și cu abilitatea de a alege modul preferat în care acestea relaționează cu emoțiile. În timp ce despre oamenii raționali se spune că ar trăi o viață mai bună doar pentru își pot „controla” sentimentele și de a le direcționa atunci când este nevoie, de fapt, oamenii sensibili din punct de vedere emoțional sunt cei care duc o viață mai bună. Uite de ce:

  1. Dezvoltarea lor este una constantă

Fiind emoționali înseamnă că evoluează în mod constant și sunt mai conștienți de sentimentele și emoțiile lor, lucruri de care oamenii raționali tind să se debaraseze.

  1. Sunt mai profunzi

Ei analizează lucrurile mult mai mult și iau în considerare ceea ce le spune inima și nu doar ceea ce le spune rațiunea. Acest lucru include, de asemenea, faptul că aceștia sunt cei care rezolvă problemele în alt mod, cel în care aceștia consideră că nimeni nu va fi rănit (sau cel puțin încearcă).

  1. Înțeleg foarte bine sentimentele oamenilor din jur

Își dau seama imediat ce simt oamenii și au tendința de a citi gândurile și emoțiile într-un mod autentic, datorită unui instinct puternic.

  1. Își construiesc relații solide

În orice relație, doi oameni înclinați spre partea analitică nu se pot înțelege fără șicanări. Relația durează mai mult dacă o persoană este mai empatica, mai răbdătoare și înțelege cealaltă persoană mai bine. Oamenii emoționali fac compromisuri, oferă mai mult în relația lor.

  1. Sunt mai atenți în general

Ei simt mai mult sau asta crede lumea despre ei. Cu cât simți mai mult, cu atât devii mai conștient de tot ce se întâmplă în jurul tău. Simplu!

  1. Ei sunt mai autentici și spun lucrurile pe față

Oamenii emoționali își arată sentimentele fără rezerve astfel încât devine dificil pentru ei să se prefacă în legătură cu ceea ce simt despre ceva sau cineva. Cu toate că, uneori, este inevitabil și trebuie sa fie mai reținuți atunci când este vorba de experiențe cu oameni și anumite situații, oamenii sensibili reușesc să treacă, de obicei, prin orice furtună.

Schimbarea convingerilor de bază, a reacțiilor emoționale și a comportamentelor

Primul pas pentru schimbarea unei convingeri de bază este identificarea efectivă a acordului. Atunci când vei observa problema, vei vedea că acordurile mentale sunt de obicei grupate. Atunci când reușești să identifici pachetul de convingeri, vei fi reușit deja pe jumătate să le schimbi.
Identificarea unei convingeri de bază este precum rezolvarea unui mister al iluziilor din minte. Trebuie categoric urmărite anumite indicii pentru a ajunge la convingerile ascunse în inconștient. Hai să luăm ca exemplu frica de vorbitul în public. Frica de vorbitul în public nu este o convingere de bază, ci mai degrabă o reacție emoțională la o convingere. Gândul pe care îl are o persoană în aceste momente dificile de vorbit în public, este: “Vor crede toți că sunt un idiot.”  Aceasta este teama, dar nu convingerea. Temerile asociate cu ceea ce cred oamenii despre noi sunt foarte comune. Aceeași dinamică se poate produce în mintea ta atunci când ceri o mărire de salariu, ori când inviți pe cineva la o întâlnire sau atunci când ceri ceea ce-ți dorești tu la un moment dat  în genere.

Cu toate acestea, gândul nu este nici el o convingere de bază. Trebuie să ai grijă aici pentru că de multe ori poți fi indus  în eroare. Atunci când investighezi o crimă trebuie să urmărești scopul ei. Atunci când cauți o convingere de bază, trebuie să urmărești emoția.

Trebuie să ne tot întrebăm cum se creează emoția de teamă ascultând părerile altor oameni.

Dacă cineva ar arăta spre părul tău și ar susține că este verde, după care ar începe să râdă în gura mare de cât de stupid arăți, te-ai simți rănit? Probabil că nu. (Presupun aici că părul tău are o culoare mai naturală decât verdele). Atunci când știi deci că părul nu-ți este verde, știi și că acea persoană se prostește, este drogată sau are probleme cu vederea. Știi că problema ține de percepția sa și nu de tine în vreun fel. Atunci când cineva își bate joc și râde de tine și decizi că problema este doar percepția sa, nu te deranjează. Ceea ce cred oamenii despre tine nu te rănește delocîn acest caz.

Atunci când nu crezi că arăți prostesc, nu vei fi afectat de ceea ce cred alții. Faptul că nu te identifici cu reprezentarea altora în ceea ce te privește, te  face imun față de opinia lor. Dacă înțelem acest lucru, devine evident că nu putem să fim răniți emoțional ce ceea ce cred sau spun alții despre noi. Atunci când oamenii cred că suntem idioți nu ne doare deloc. Doare doar dacă și noi credem că suntem idioți. Aceasta este și cauza reală a durerii de care ne temem atunci când vorbim în public.

În esență, teama de vorbitul în public nu este o teamă vizavi de ceea ce vor crede alții despre tine, ci reprezintă o teamă de suferința emoțională care apare atunci când percepem personal ceva negativ despre noi înșine. Ceea ce cred alte persoane ar fi doar un declanșator pentru activarea propriilor noastre convingeri de bază negative.

Pentru a ne identifica convingerile de bază, trebuie să privim dincolo de gândurile noastre.

Mai există un strat aici. De cele mai multe ori, nu știm ce cred oamenii. De obicei, facem presupuneri cu privire la ceea ce cred ei despre noi, după care ne încredem în presupunerea noastră. Există și alte convingeri grupate în acest scenariu.

Prima convingere de bază: Dacă cineva ne consideră idioți, înseamnă că este adevărat.
A doua convingere de bază: Credem că suntem idioți.
A treia convingere este un corolar al celei de-a doua: Dacă cineva crede că suntem deștepți, înseamnă că suntem deștepți.
Asta înseamnă că: orice crede cineva despre noi este adevărat.
A patra convingere de bază este că ceea ce cred oamenii despre noi poate să ne rănească emoțional.

Această presupunere falsă este folosită de minte pentru a genera teama de suferință emoțională. Nu este adevărată, din moment ce gândurile din capul unei alte persoane nu ne determină emoțiile. Ceea ce credem despre noi determină cum ne simțim.
A cincea convingere de bază este că putem să citim cu exactitate mințile altor oameni și să știm ce cred despre noi.

Aceste presupuneri ascunse nu reies în mod evident din reacție sau din gânduri. Trebuie să trecem dincolo de suprafața gândurilor și să rezolvăm misterul reacției noastre pentru a descoperi convingerile.
Observi că pachetul de convingeri și presupuneri false de mai sus începe să pară un pic anapoda? Nu avem cum să fim ceea ce își imaginează alți oameni, nu-i așa?? Probabil că nici nu avem puterea de a citi cu exactitate mințile oamenilor, mă gândesc!:) Atunci când vei identifica convingerile de bază în detaliu,acestea vor începe să devină ridicole. Iar astaa se întâmplă adeseori atunci când expui întregul grup de acorduri din minte. Atunci când ai reușit să identifici pe deplin un set de convingeri, te vei și elibera automat de credința în adevărul care-l reprezintă ele. Aceste tranziții au loc pur și simplu prin conștientizare. Prin simpla identificare a convingerilor tale, facilitezi schimbarea emoțiilor și comportamentului tău fără prea mult efort.

Un alt aspect care poate facilita schimbarea este faptul că nu este nevoie să schimbi întregul grup de acorduri. Fiecare acord este ca o verigă dintr-un lanț. Dacă rupi o singură verigă, toate își vor pierde puterea.

Hai să analizăm un pic a treia convingere falsă. Mintea noastră face rapid această asociere și se încrede în opiniile pe care le au alții despre noi. De multe ori o credem fără să ne dăm seama. Acest lucru începe să se prăbușească dacă analizăm situația. Oamenii diferiți vor avea opinii diferite despre noi. Opiniile lor sunt concepte mentale în mințile lor. Noi nu suntem echivalenți cu concepțiile mentale din mintea altor persoane. Unii oameni și-ar putea schimba opinia mentală despre noi în timpul unei zile, fără ca noi să ne schimbăm în vreun fel. Simțim o schimbare doar atunci când ne schimbăm opinia privitoare la noi înșine. Opinia unei alte persoane este doar un declanșator pentru activarea anumitor convingeri de bază. Este posibil să avem un acord îngropat în minte conform căruia suntem idioți. Putem să avem și acorduri mentale conform cărora suntem deștepți. Mintea noastră poate să sară de la unul la altul de mai multe ori într-o zi, sau chiar într-o clipă.

Când conștientizăm faptul că nu suntem un concept mintal în mintea altcuiva, atunci și celelalte convingeri vor începe să se prăbușească. Dacă nu suntem conceptul lor mintal, atunci ceea ce cred ei nu contează atât de mult și astfel nici nu ne pot răni emoțional. Schimbarea conștientizării unei convingeri afectează întregul sistem de reacții.

Schimbarea unei convingeri de bază este surprinzător de simplă. Pur și simplu nu mai credem în ea. Nu este nevoie de prea mult efort pentru a nu crede în ceva. Cu toate acestea, este nevoie de ceva efort pentru a dezvolta gradul de conștientizare necesar pentru identificarea acestor convingeri.

Sună simplu dar necesită ceva efort. Mai este și un pas foarte important în cadrul acestui proces peste care sărim adesea. Trebuie să ne schimbăm punctul de vedere pentru a schimba o convingere de bază. Punctul de vedere cu care îl înlocuim este foarte important. Anumite puncte de vedere vor facilita eliberarea de o convingere de bază, pe când altele vor opri procesul.

Dacă judecăm convingerile pe care le descoperim sau ne judecăm pe noi pentru că le avem, ne blocăm. Atunci când judecăm, creăm și ne încredem într-o interpretare critică a convingerilor noastre. Atunci când se întâmplă asta, am construit un strat de interpretare și convingeri peste convingerea de bază existentă. Noul punct de vedere pe care îl adoptăm trebuie să fie lipsit de criticism cu privire la convingerile de bază pe care le identificăm.O metodă mai rapidă și mai simplă de a schimba o convingere este schimbarea punctului de vedere. O nouă perspectivă ne permite să beneficiem de conștientizarea care schimbă modul în care percepem.

Fără această schimbare de perspectivă, este foarte dificil să schimbăm o convingere. Atunci când suntem blocați în paradigma unei convingeri false, pare complet adevărată, astfel încât continuăm să ne încredem în ea. Ca o persoană care crede că pământul este plat. Toate dovezile contrare nu sunt luate în seamă până când nu ne schimbăm perspectiva. Asta este una dintre problemele afirmațiilor pozitive. Din punctul de vedere al convingerilor noastre existente, afirmațiile par să fie o minciună. Putem să ajungem să ne simțim ca niște mincinoși sau ca niște impostori atunci când încercăm să adoptăm convingeri noi care nu se potrivesc cu paradigma noastră actuală.

O paradigmă de convingeri acționează cam ca un vis atunci când dormim. Atunci când visăm pare complet real. Credem că ceea ce se întâmplă în vis ni se întâmplă cu adevărat. Am putea simți că viața noastră se află în pericol și să ne fie frică. După care ne trezim. Începem să privim visul dintr-o perspectivă nouă, treji, la noi în pat. Această schimbare a punctului de vedere ne va face să ne eliberăm imediat de teamă și de noțiunea că ne aflăm în pericol. Odată cu această schimbare a perspectivei, iluzia visului nu mai are putere asupra minții și emoțiilor. Schimbarea punctului de vedere în acest mod ne permite să ne schimbăm rapid convingerile.

În căutarea fericirii

Căutarea fericirii pare să fie un lucru important.

Ne este esențial să prindem  fericirea de mânecă odată pentru totdeauna, nu-i așa? Ne căznim apoi s-o ținem aproape, să nu ne mai scape cumva vreodată. Cât de importantă ne este totodată și bunăstarea emoțională? Ambele reprezintă motivații prioritare pentru suflet pentru a fi împlinit, pe care lumea le percepe odată cu nevoile elementare de supraviețuire.

Abraham Maslow a subliniat acest lucru acum mult timp, în ierarhia de nevoi. Atunci când o persoană este stă confortabil din punct de vedere fizic și nu mai este stimulată de frica de a muri de foame sau de frig, plăcerea emoțională îi devine ținta principală. Fericirea poate lua multe forme, însă este elementul motivant ce stă la baza majorității deciziilor noastre.

Chiar și cu un instinct natural, ori cu o confirmare constituțională, cu toate eforturile noastre adunate, se pare că mai degrabă suntem capabili însă, de a crea haos emoțional și nefericire. Dar cum se-ntâmplă de ne ajunge această căutare a fericirii atât de distorsionată? și cum de ne duce deseori într-o direcție anapoda? Total greșită? Ne este ușor să discernem între senzația fizică de plăcere și cea de durere, însă emoțiile nu vor fi întotdeauna la fel de ușor de perceput. Iar asta pentru că ne lăsăm copleșiți de anumite convingeri personale eronate care tind să ne complice sentimentul real de bucurie ori gustul personal real al fericirii noastre.

Ia gândește-te spre exemplu la momentul când te  hotărăști că este taman timpul pentru un  shopping, căci te-ai plictisit de tot dulapul tău plin vârf cu haine mult prea..terne, seci și învechite de zile stătute veșted pe-un umeraș pe-acolo :)) Dacă nu vei cumpăra un palton, căci a venit toamna iar pardesiul vechi l-ai pătat anul trecut și nici vorbă să fi ieșit pata aceea orice-ai făcut și-ai dres pentru a-i da de cap tu ei, ei bine, atunci nu vei face decât să cumperi haine noi ce nici măcar nu-ți trebuiesc neapărat, dar despre care crezi că îți vor  îmbunătăți înfățișarea. Atunci când ai senzația că ești atractiv, întotdeauna devii un pic mai fericit, nu este-așa??

Cumperi deci lucruri, considerând că astfel te vei simți mai bine, presupui că vei avea o stare psihică mai bună odată cu acel obiect nou achiziționat.

Impactul scontat vizavi de emoțiilor noastre este deci principalul factor motivator din spatele deciziilor pe care le luăm cotidian.

Însă fiecare persoană are presupuneri și convingeri diferite pe care consideră că trebuie să le respecte neapărat pentru a atinge  emoția fericirii personale. Dacă vei putea satisface criteriile mentale personale, consideri că vei fi răsplătit cu emoții pozitive pe măsură, cel puțin pe termen scurt.

..doar că aceste convingeri după care ne ghidăm în subconștient sunt schimbătoare, astfel încât peste un timp, avem necesar din nou de a merge la cumpărături.:)

În cazul unui deținător de SUV, spre exemplu, care și-a achiziționat această mașină din cauza sentimentului de nesiguranță perceput în fostul Seat pe care-l simțea cam pirpiriu în cazul întâmplării unui accident nefast, Doamne ferește! aici deci, nu este vorba atât de mult despre atingerea unei stări de fericire, cât mai degrabă despre îndepărtarea prin intermediul unei mașini mai mari a gândurilor negre ce au la bază un sentiment de frică. Astfel el va ține minte că, în mare parte a te simți confortabil pe plan mental, înseamnă a evita un potențial lucru ce aduce cu sine neliniște, temere, ori  care este cu potențial dureros din punct de vedere emoțional. Acest lucru implică strategiile de compensare: cumpăr o mașină mai mare și mai sigură totodată, astfel voi reuși să țin la distanță temerile și convingerile emoționale dureroase. Strategiile de compensare însă, nu elimină convingerile bazate pe frică, deși oamenii se bazează foarte mult pe ele pentru a-și controla temerile.

Deci spre ce ne îndreptăm majoritatea, în aceeași ordine de idei, pentru a ne împlini fericirea?  Căutăm să îndeplinim criteriile care ne spun exact ce avem de făcut pentru a ne simți bine. Confortabil. Liniștiți. Iar asta poate însemna să faci lucruri doar pentru a compensa  frici și convingeri legate de ceva dureros ce presupui că urmează să aibă loc. Scopul final este deci fericirea, iar toate convingerile, fricile, presupunerile și percepțiile din minte, dictează calea. Îți vei spune în minte astfel: „Voi fi fericit doar atunci când…” sau „Mă voi simți mult mai bine doar dacă…”

În căutarea plăcerii fizice primim un răspuns direct. În cazul plăcerii emoționale avem deseori o barieră de convingeri și presupuneri care ne filtrează eforturile.

Există vreo problemă în a căuta fericirea conform presupunerilor și convingerilor? Nu, nu neapărat. Doar în cazul în care ai urmărit criterii eronate, și în acest fel căutarea ta să te fi îndrumat spre atingerea nefericirii. Este posibil ca ceea ce presupune mintea noastră că ne va face fericiți să nu fie întotdeauna 100% și adevărat? Da!

Alegerea unei cariere care nu ne este compatibilă, relații cu inimi frânte ori criza vârstei de mijloc, toate acestea indică faptul că presupunerile noastre legate de fericire ratează deseori scopul final real. Mult din ceea ce ne-am întipărit pe viață în minte legat de ce ne face fericiți personal ori dimpotrivă, nu ne reprezintă aspirațiile noastre individuale, ci mai degrabă reprezintă influențe extrinseci.

Ce se întâmplă când mintea ne spune ce trebuie să facem noi pentru a fi fericiți, însă nu am găsit  acele criterii mentale? Să zicemspre exemplu, că avem convingerea că vom fi mult mai fericiți dacă vom slăbi două kilograme. Creierul poate seta astfel o nefericire prezentă, o nemulțumire, în legătură cu trupul nostru grăsunel, doar pentru că încă nu am îndeplinit cerințele necesare (minus cele două kilograme) pentru a fi cu adevărat fericiți și mulțumiți. Când permitem sistemului nostru de convingeri să ne determine criteriile pentru fericirea proprie, definim în același timp în mod inconștient și mai multe motive de a fi în fapt nefericiți.

Dar ce se întâmplă atunci când criteriile mentale pentru a ne simți mai bine emoțional depind de lucruri pe care nu le putem controla personal? Dacă ne dorim cumva o avansare în funcție pentru a fi mai fericiți? Cu siguranță că da, firește, putem face una alta care să ne ajute în îndeplinirea acestui țel, însă nu putem determina altă persoană să ne avanseze ori să ne aprecieze un pic mai mult azi decât ieri. Astfel, crerierul se  folosește  de acești factori externi ca justificare pentru a ajunge la concluzia că nu suntem atât de fericiți pe cât am putea fi dacă am fi fost avansați. Ajungem nefericiți deci pentru că nu putem schimba circumstanțele externe. Dacă nu vom modifica criteriile mentale, vom  rata în astfel de cazuri șansa noastră la fericire.

În încercarea noastră de a ne simți mai bine și mai fericiți, vom declanșa un soi de luptă pentru a ne fi recunoscute meritele astfel încât să merităm o avansare. Toate acestea nu însă pentru că ne-ar face cu adevărat fericiți în mod direct acest lucru, ci doar pentru că sistemul nostru de convingeri a stabilit acestea ca fiind mijloace necesare pentru un final emoțional pozitiv. Putem foarte bine să primim la un moment dat și avansarea, o mărire de salariu și recunoașterea faptului că suntem buni în job-ul practicat de noi, totodată se poate astfel să descoperim uimiți  că nu suntem cuprinși de niciun val mult așteptat de bucurie nouă. De fericire.

Căutarea noastră după fericire s-a transformat într-o căutare a presupunerilor în sistemul nostru de convingeri. Problema în acest caz este că am considerat convingerile noastre false ca fiind și cele reale, autentice.

Dacă nu vom fi conștienți de modul în care structura convingerilor ne poate limita fericirea personală, este posibil  să încercăm la nesfârșit să tot schimbăm factorii externi pentru a fi noi fericiți. Iar încercarea aceasta de a schimba lucruri ce nu depind în niciun fel de noi, ne poate aduna frustrări majore.

În genere dobândirea fericirii nu se va întâmpla în modul în care mintea crede că se realizează. Unii oameni sunt capabili să-și urmeze presupunerile și astfel să își satisfacă sistemul lor de convingeri în plan mental. Pot considera asta un real succes, se simt bine în legătură cu realizarea lor. Acest lucru nu funcționează însă pentru toată lumea.

Unii oameni sunt capabili să se simtă fericiți prin satisfacerea propriilor convingeri. Dar apoi convingerile lor se schimbă și ajung să gonească după alte noi presupuneri considerând că astfel se vor simți mai bine și tot așa mai departe. După un timp vor obosi gonind atâta ori vor  ajunge demoralizați deoarece fericirea  nu le durează.

Unii oameni încearcă întreaga lor viață să-și satisfacă convingerile din mintea lor și totuși nu ajung astfel niciodată să se  simtă  împliniți. Probabil că mintea lor schimbă ținta înainte ca ei să ajungă să o împlinească până la capăt.

Căutarea fericirii este însă absolut reală. Reprezintă o dorință naturală și autentică.

Cei care tânjesc emoțional la un nivel profund, nu vor fi satisfăcuți doar prin îndeplinirea criteriilor de convingeri despre ce ar trebui să îi determine doar să se simtă bine. La un nivel mai profund, este vorba doar despre dorința inimii ori despre satisfacerea unui lucru la nivel spiritual. Să răspundă acestor dorințe și nevoi este mult mai plin de înțeles și satisfăcător emoțional în plan personal, decât o simplă satisfacere a convingerilor în plan mental.

Pentru a crea și pentru trăi totodată o fericire autentică îți trebuie să înveți să nu gonești orbește convingeri false. Trebuie să-ți urmărești atent scopul final al emoției și nu să zburzi alergând primul gând pe care creierul ți-l trimite, considerându-l  mijlocul necesar pentru a împlini țelul fericirii și al împlinirii personale.

Atunci când vom căuta fericirea prin satisfacerea îndeplinirii convingerilor, ignorăm de fapt involuntar scopul și astfel devenim atașați de presupuneri.

O mașină nouă, haine multe noi ori o dietă care ajută scăderea în greutate cu două kilograme într-o săptămână garantat, reprezintă doar mijloace ce conduc spre o emoție bazată pe convingeri și atât, nimic mai mult. O convingere care se poate schimba în timp, odată cu ea schimbându-se și emoția.

Când nu vei avea control asupra convingerilor tale, atingerea fericirii devine o țintă mișcătoare.

Anxietatea creativă

Optimistă convinsă fiind, cred în anxietatea creativă. Neliniştea eşecului mă cuprinde şi pe mine deseori, împletindu-se cu starea aceea inecacioasa de depresie rareori justificată. Cunosc starea care-ţi inundă plămânii, accelerându-ţi respiraţia, trimiţând implusuri electrice şi reci pe şira spinării; durerea apăsătoare de sub stern care-ţi taie rapid pofta de viaţă, trimiţându-te, împleticit, spre un loc unde poţi sta confortabil, ghemuit până trece. Întotdeauna mi-am imaginat tristeţea ca pe o prăpastie rece şi neagră, cu un fir deasupra pe care te afli tu, atunci când organismul ţi-e infectat de stări. Ai de parcurs lungimea firului pentru a te elibera, pentru a ajunge pe o margine caldă şi sigură. Revenind la optimismul meu, păstrând totuşi zona metaforică, eu dansez pe acel fir. Fac flic-flacuri. Se aprinde un foc în mine, vindecător şi dulce, focul creaţiei, al evoluţiei.

Cred că liniştea sufletească pe lungă durata mă amorţeşte, deoarece, în momentele de nesiguranţă devin mai atentă, recunoscătoare şi o puternică luptătoare. Se trezeşte ceva în mine, ideile mi se arată prin minte ordonat, le pot aşterne în rânduri ce prind sens, oprindu-se din a fi doar cuvinte şi devenind înţelesuri despre viaţă, despre iubire, singurătate sau independenţă. Înţelesuri ce mă completează pe mine, lipind piese în puzzle-ul personalităţii mele.

Anxietatea mă face frumoasă, pentru că odată cu ea, izbucneşte în mine vocea ce-mi spune că va fi bine. Încrederea interioară ce-mi promite nu doar că vom dansa pe firul acela, ce serveşte ca drum către odihnitoarea fericire, ci şi că voi ajunge acolo mai complexă, mai înţeleaptă. Aşadar, la sfârşitul călătoriei, grijile ce mă apăsau atât de incomod pe umeri sunt lăsate suficient de în urmă încât să le fi uitat gustul, iar eu sunt mai uşoară, având o privire caldă şi un zâmbet nou.

Optimismul meu nu m-a lăsat să renunţ niciodată. Jonglez cu sentimentele mele profitând de cele mai fierbinţi lacrimi, strecurând învăţăturile de frică. Eşecul este doar o probă intermediară ce serveşte ca îndulcitor pentru reuşită. Nu consider frica de durere justificată. Mai tare mă înspăimântă ideea că aş putea rămâne indiferentă în faţa unui eveniment nefericit. Durerea este energie vie ce-ţi ţine inima-n suspans ce-ţi mobilizează fiinţa să se ridice, să se scuture şi să zboare.

Când ţi se întoarce spatele, când iubirea rămâne doar oferită, când instinctul te-a trădat, când la întrebarea “Cum sunt?” îţi răspunzi prin: înşelat, părăsit, singur; când viciile nu îţi mai satisfac plăceri ci nevoi, când insomniile îţi mutilează chipul, când fericirea pare doar o definiţie abstractă, când îţi simţi sufletul mai palid decât pielea, aminteşte-ţi mereu că pentru oricare din aceste argumente ale tristeţii, orice a fost menit să-ţi provoace durere, lasă, la sfârşitul zilei, nu doar loc, dar şi pregătirea necesară pentru a primi fără teamă tot ceea ce-ţi va mângâia sufletul ducându-l pe culmile fericirii absolute.

Aşa că, fără teamă, dansează cu tristeţea, zâmbeşte-i şi las-o să te facă puternic.

Goana interioara si relatiile moderne

De ce sunt relatiile din ziua de astazi atat de grele? De ce pare ca esuam in dragoste de fiecare data, in ciuda fapului ca incercam din greu? De ce am devenit incapabili sa facem relatiile sa functioneze? De ce e mai usor sa o luam la goana decat sa stam?

Am uitat cum sa iubim? Sau, mai rau, am uitat ce este dragostea?

Vrem ca totul sa fie usor. Renuntam. O luam la goana prea usor. Nu avem nevoie decat de un singur obstacol care sa ne faca sa cadem. Nu permitem dragostei sa creasca, ci renuntam inainte de vreme.

Nu mai cautam dragostea, ci excitarea si fiorul. Vrem pe cineva cu care sa ne uitam la filme si sa ne ducem la petreceri, nu pe cineva care sa ne inteleaga in cele mai profunde taceri ale noastre.

Petrecem timp impreuna, dar nu ne facem amintiri. Nu vrem o viata plictisitoare. Nu vrem un partener pe viata, ci pe cineva care sa ne faca sa ne simtim vii acum, in secunda asta.

Cand fiorul dispare, descoperim ca nimeni nu ne-a pregatit pentru cotidian. Nu credem in frumusetea predictibilitatii, pentru ca suntem prea orbiti de fiorul aventurii.

Goana interioara in viata de zi cu zi

Ne scufundam in aglomeratia vietii de oras, nelasand niciun fel de spatiu pentru dragoste. Nu avem timp sa iubim, nu avem rabdarea sa avem relatii. Suntem prea ocupati sa vanam vise materialiste. Relatiile nu sunt decat o alta convenienta.

Cautam satisfactii de moment in orice facem – in ceea ce postam online, in carierele pe care le alegem si in oamenii de care ne indragostim.

Vrem imediat maturitate intr-o relatie, ceea ce nu se construieste decat in timp, vrem pe loc conexiune emotionala si vrem imediat sentimentul apartenentei, cand de-abia cunoastem cealalta persoana.

Aparent, nimic nu mai merita timpul si rabdarea noastra – nici macar dragostea.

Mai degraba am petrece cate o ora cu o suta de oameni, decat o zi intreaga cu o singura persoana. Vrem optiuni. Credem mai mult in a intalni oameni decat in a-i cunoaste.

Suntem lacomi. Vrem sa avem totul. Intram in relatii la cea mai mica atractie pe care o simtim si pasim in afara in momentul in care gasim pe cineva mai bun. Nu stim sa scoatem ce e mai bun din celalalt. Vrem ca celalalt sa fie perfect. Ne intalnim cu multe persoane, dar foarte rar le acordam o sansa reala. Suntem dezamagiti de toata lumea.

Tehnologia ne-a adus mai aproape, atat de aproape incat e imposibil sa respiram. Prezenta fizica a devenit inlocuita de texte, mesaje vocale si apeluri video. Nu mai simtim nevoia sa petrecem timp impreuna. Avem deja prea mult din celalalt. Nu mai e nimic de vorbit. Pentru ca suntem intr-o goana perpetua.

Suntem o generatie de ratacitori care nu mai stiu sa stea prea mult intr-un singur loc. Toata lumea are fobie de angajament. Credem ca nu suntem facuti pentru relatii. Nu vrem sa ne stabilizam. Chiar si simplul gand al angajamentului este infiorator.

Sursa: damaideparte.ro

Cele 6 mituri pe care le cred oamenii despre fericire

Cred ca doua subiecte sunt cele mai cautate de oameni in prezent prin cartile de psihologie, prin articole de dezvoltare personala sau la cursuri de toate felurile.

Cele doua subiecte sunt “increderea in sine”  si “comunicarea & relatiile”.

Ambele subiecte ascund in spate aceeasi dorinta normala de a cauta fericirea.

Iti amintesti cu siguranta de piramida nevoilor, dezvoltata de Maslow, care spune ca omul are o lista intreaga de nevoi pe care cauta sa si le implineasca.

Ce parere ai despre faptul ca atunci cand aceste nevoi sunt implinite, o sa ai parte de fericire mai mare?

Asa ar fi logic.

Daca esti sanatos, daca ai ce sa mananci, daca esti in siguranta, daca ai o relatie de cuplu si relatii sociale bune, daca esti iubit, respectat, atunci ai crede ca o sa fii automat si fericit.

Asa crezi doar cand nu ai inca aceste nevoi rezolvate. In acea etapa a dezvoltarii tale, tu crezi ca daca ai ceea ce iti lipseste, vei fi fericit.

Si este doar un pic adevarat si mult gresit.

 

Mituri despre fericire 

Exista o ramura a psihologiei care se ocupa de starea de fericire. Pare ciudat ca nu toata psihologia are in vedere fericirea ta. Pentru cea mai mare parte a psihologiei fericirea ta nu e importanta.

Psihologia s-a dezvoltat nu ca sa te faca pe tine fericit, ci ca sa poti sa functionezi normal, fara sa creezi mari probleme in societate.

Exista insa o ramura a psihologiei care e numita “psihologie pozitiva” care cauta metode si informatii despre fericirea ta.

Cand vorbesc oamenilor despre fericire, imi dau seama ca foarte multe lucruri nu sunt stiute despre asta.

Pare ciudat, dar e nevoie ca altcineva sa ne invete sa fim fericiti.

Ceea ce credeai pana acum despre fericire este probabil ori gresit, ori incomplet.

Asa ca vreau sa clarificam macar cateva lucruri in articolul de azi si sper sa iti fie de folos in viata.

 

Mitul numarul 1: 

”Ca sa fiu fericit trebuie sa imi indeplinesc dorintele, sa am tot ce vreau.”

 

Daca ar fi adevarat acest lucru, atunci oamenii bogati si celebri nu s-ar droga si nu s-ar mai sinucide niciodata. Insa realitatea este exact pe dos. Aflu din ziare si de la TV de o multime de oameni bogati si celebri care sunt depresivi si folosesc medicamente, droguri sau abuzuri de orice fel ca sa stoarca din ei o picatura de fericire.

Se pare ca nu accesul la resurse finaciare este calea spre fericire, ci de multe ori se intampla chiar pe dos.

O sa iti dau un exemplu un pic mai tarziu despre un studiu care a analizat tocmai gradul de fericire alcastigatorilor la loto. O sa ramai uimit sa afli care sunt concluziile stranii ale acestui studiu.

 

Mitul numarul 2:

”Nu ai ce sa faci ca sa fii fericit. Esti fericit doar daca ai acest noroc. E destinul, nu ai nicio putere tu.” 

Sunt oameni care cred ca fericirea este doar un noroc, ca nu poti face nimic daca destinul tau este unul trist.

Imi amintesc de o poveste in care o femeie, care toata viata a suferit, i-a cerut lui Dumnezeu sa ii usureze povara, sa ii ia de pe umeri “crucea” asa grea a destinului. Si i-a cerut asa de mult asta, incat Dumnezeu s-a indurat de ea si a luat-o sa ii arate toate “crucile” din lume, iar ea sa isi aleaga crucea pe care e in stare sa o poarte, destinul ei viitor.

Asa ca femeia s-a trezit intr-un loc, pe un deal, si privea in zare si vedea mii si mii de cruci diferite, unele mari si urate, altele mici, dar strambe, altele din aur, altele din lemn si nu se hotari pe care sa o aleaga. Pana la urma, a gasit o cruce, mica si usoara, o cruce care ei i s-a parut frumoasa si valoroasa. Asa ca a ales acea cruce si i-a spus lui Dumnezeu ca pe aceea o vrea. Iar Dumnezeu a inceput sa rada si i-a spus: “Femeie, aceasta cruce este chiar crucea ta, pe care ai purtat-o si pana acum, aceasta este singura care ti se potriveste si pe care o simti cea mai usoara”.

Fie ca dam vina pe noroc, fie pe destin, fie pe “crucea” pe care o purtam, toate acestea sunt doar metode de a scapa de responsabilitate. Credem ca daca altcineva sau altceva este responsabil pentru fericirea sau nefericirea noastra, nu ne mai simtim vinovati pentru ceea ce se intampla in propria viata.

Dar singurul vinovat sunt eu pentru tot ce mi se intampla. Norocul este doar o scuza a celor care nu vor sau nu stiu ce sa faca, cum sa actioneze.

 

Mitul numarul 3:

”Trebuie sa ai o relatie ca sa fii fericit, nu poti singur niciodata sa te faci fericit.” 

”Cum pot sa fiu fericit daca a plecat si m-a parasit?”

Fericirea e ceva ce tine de interiorul tau. Nimeni nu ti-o poate da, nimeni nu ti-o poate lua, pentru ca este a ta. Nimeni nu iti poate fura memoria, asa cum nimeni nu poate sa iti bage in minte alte amintiri, tot asa fericirea nu este in afara ta, ci in interior.

E greu si nu ai fost invatat sa cauti in interiorul tau. E poate cea mai grava greseala a Occidentului faptul ca nu si-a invatat copiii sa se analizeze, sa isi priveasca propria viata, propriul psihic.

In Orient lucrurile sunt un pic diferite. Acolo oamenii inca mai cauta in interior si mediteaza. La noi meditatia este luata in ras si ridiculizata.

Cine isi bazeaza fericirea pe celalalt are o mare problema. E ca si cand il desconsidera pe celalalt.  E ca si cand partenerul de viata este acolo cu scopul de a te face pe tine fericit.  Atunci devii dependent de partener. Iar dependenta naste monstri precum gelozia, frica, mania, frustrarea etc.  In timp ce tu crezi ca daca il tii pe partener lipit de tine asta o sa te faca fericit, se naste in tine acea dependenta de partener.

Iar de la dependenta mai e un singur pas pana la nefericire. Asa ca prin atasament, prin dependent, iti sapi singur capcana nefericirii.

Doar libertatea emotionala este cea care poate sa dea voie celor doi parteneri sa fie cu adevarat fericiti si sa se doreasca unul pe altul.

 

Mitul numarul 4: 

”Nu poti sa fii fericit daca esti bolnav si batran.”  

Starea de fericire e conectata cu starea de sanatate, dar nu depinde de ea. Daca te uiti la un copil care se joaca si se loveste in timp ce alearga, o sa observi ca plange un pic, apoi ii revine iar pofta de joc.

Totul se bazeaza pe capacitatea de adaptare a mintii. Mintea are capacitatea de a se adapta la suferinta fizica, la boala, la batranete.

Mi-l amintesc pe bunicul meu care, la aproape 90 de ani, voia cu indarjire sa isi cumpere cal. Corpul nostru simte batranetea si boala, dar mintea traieste o alta realitate.

Mintea traieste realitatea pe care i-o furnizezi tu prin gandurile tale. Mintea ta e ca o sala de cinematograf in care se deruleaza un film compus din gandurile tale.

Gandurile cele mai frecvente construiesc realitatea mintii tale. Tu poti decide realitatea in care sa iti traiesti viata, in functie de gandurile pe care le hranesti mai des.

 

Mitul numarul 5: 

“Trebuie sa fac terapie, sa merg la psiholog ca sa fiu fericit.”

De cele mai multe ori, psihologul la care mergi nu este nici el fericit. Asa ca cel mult poate sa te aduca pe linia de plutire, sa te scoata din groapa de melancolie si tristete in care ai cazut, dar nu poate sa te conduca spre fericire.

Psihologul, psihoterapeutul, te ajuta cu siguranta daca ai o problema. Dar el isi incheie misiunea cand ti-ai rezolvat problema. Fericirea ta depinde in mica masura de psiholog.

Sunt putini psihologi care sa iau in calcul fericirea cuiva, pentru ca e dificil sa schimbi nivelul de fericire al unui om.  Tu singur trebuie sa te faci fericit. Fericirea e un mod de viata. Ajungi la asta prin autoeducatie, nu prin terapie.

Terapia are doar rolul de a te salva cand esti sub linia de plutire, cand te duci la fund. Dar apoi sarcina iti revine tie. Tu singur ai de analizat care e nivelul tau de fericire si daca esti multumit de propria ta fericire.

 

Mitul numarul 6: 

“Nu pot sa fiu fericit decat pe perioade foarte scurte, atunci cand se intampla ceva ce ma face fericit.”

Stiu multa lume care nu a simtit de mult timp starea de fericire. Asa ca in lipsa fericirii uneori ai tendinta sa te multumesti cu mai putin. Asa ca faci tot ce poti ca sa te distrezi si sa te bucuri un pic, sa fii un pic vesel.

Bucuria si veselia nu sunt decat umbre ale fericirii.

Bucuria si veselia presupun agitatie si consum de energie, mintea este atunci concentrata pe ceva exterior, de unde iti extragi acea bucurie. E ca si cand tu preschimbi energia ta in bucurie.

Fericirea difera mult de bucurie si veselie prin faptul ca atunci mintea si tot corpul tau sunt linistite. Fericirea se caracterizeaza printr-o stare de liniste mentala si relaxare fizica.

Impreuna cu fericirea se amplifica si alte functii emotionale si mentale de care ai nevoie:

– vitalitatea (fericirea iti da energie, nu o consuma)

– spontaneitatea (autenticitatea in comunicare si relatii)

– increderea (fericirea este cel mai puternic stimulent al increderii in tine)

– iubirea (vine la pachet cu fericirea, dar citeste nota mai jos ca sa iti explic de ce e asa)

– starea de flux (creativitatea, apare tot ca urmare a opririi agitatiei mentale)

– atentia si inteligenta (atentia se indreapta mult mai usor spre interiorul tau si creezi conexiuni mai rapid)

– intelepciunea (prin efectul de unificare pe care il are asupra mintii, fericirea te face sa intelegi lucruri pe care anterior nici nu le gandeai)

 

Fericirea sta in tine atata timp cat ai mintea calma si linistita. Cand mintea devine agitate, fericirea dispare si se transforma intr-o bucurie de scurta durata. Asa ca pentru a pregati mintea ta ca sa inceapa sa simta fericire, primul pas este sa iti linistesti mintea.

O sa vorbim in viitor despre tehnici de meditatie care linistesc mintea si pregatesc terenul pentru fericire. Dar momentan vreau sa intelegi bazele psihologiei fericirii.

 

Nota:  Iubirea si fericirea sunt legate foarte strans. Iubesti atunci cand mintea ta se uneste cu persoana pe care o iubesti, cand cei doi sunt o singura fiinta, cand binele celuilat devine binele tau. Iar aceste fenomene se petrece la nivelul mintii, pentru ca nu iti face nimeni operatie sa uneasca cele doua corpuri si cele doua vieti. Asa ca mintea este cea care produce aceasta uniune. Atunci cand apare starea de fericire, gandurile se reduc, aproape ca dispar, mintea devine linistita si este dirijata usor; e ca si cand pe cer ar exista un singur nor si acela ar fi controlat de tine.

In momentul in care esti fericit si te gandesti la o persoana, apare automat fenomenul acesta de uniune mentala cu acea persoana, ca o empatie perfecta. Mintea ta este deja in stare de liniste datorita fericirii, asa ca ii e usor sa creeze puntea de legatura cu celalalt. In acel moment de conexiune, apare starea de iubire.

Am explicat prea complicat? Daca ai intrebari, te rog sa imi scrii un comentariu si iti dau detalii daca e ceva ce nu a fost clar.

 

Concluzie

Mai am sa iti spun despre cum sa-ti analizezi propriul nivel de fericire si de cei 6 stalpi psihologici ai fericirii. Am analizat ce anume fac si cum gandesc oamenii fericiti. Dar m-am lungit prea mult, asa ca o sa iti trimit data viitoare aceste lucruri.

Inainte de a te saluta, am nevoie de un mic ajutor din partea ta.

Te rog sa imi raspunzi la doua intrebari scurte:

1) Esti multumit de cat de des simti starea de fericire sau vrei mai mult?

2) Ce faci tu ca sa te simti fericit?

Te rog sa dai un scurt comentariu in care sa pui raspunsurile tale la aceste doua intrebari si daca ai neclaritati despre ce ti-am povestit azi, scrie-mi in comentariu si iti voi raspunde. Conteaza mult pentru mine sa cunosc parerea ta.

 

Te imbratisez cu drag,

Marius

La răscruce de drumuri, nu mai poţi face pe victima

Vine un moment în viaţa fiecărui om în care are o alegere de făcut.

La o răscruce de drumuri, ai două căi.

Calea din stânga este calea adormirii de sine.

Pe acea cale, în timp ce mergi, începi să te moleşeşti, să uiţi şi la sfârşit să intri într-un somn adânc al conştiinţei.

Pe calea adormirii, uiţi toate promisiunile pe care ţi le-ai făcut ţie.

Când erai copil şi părinţii se certau şi tu ţi-ai promis ţie că în familia ta nu vor exista certuri ci doar iubire.

Când ai rămas fără bani în momente foarte importante şi ai ajuns chiar să plângi şi ţi-ai jurat ţie că vei învăţa, vei munci şi vei face orice este nevoie pentru ca niciodată să nu mai plângi din cauza banilor.

Când ai văzut răul din jurul tău şi nu aveai nicio putere să schimbi ceva şi ţi-ai promis că într-o zi vei fi de partea binelui şi vei lupta pentru ca răul să nu îşi întindă tentaculele asupra lucrurilor care sunt importante pentru tine.

Când ai fost bolnav şi ai promis

”Doamne, ajută-mă să fiu bine şi promit că voi avea grijă de sănătatea mea în mod exemplar.”

Toate astea şi multe, multe altele sunt uitate.

Pentru că ai uitat ce ţi-ai promis, acum trăieşti toate acele lucruri care ţi-ai promis că nu le vei mai permite în viaţa ta.

Acum, trăind mai rău ca niciodată, mai ai doar o speranţă privind în viitor.

Ştii că timpul se scurge şi te grăbeşti.

Nu mai ai răbdare, nu mai ai timp, nu mai ai nervi să aştepţi. Vrei să se întâmple ceva repede. Şi o iei la fugă, încercând să prinzi orice lucru care ţi se va arăta însă ai uitat că eşti pe drumul uitării şi că cu cât eşti mai departe pe acest drum, cu atât uiţi mai mult, mai repede şi cazi într-un somn adânc.

Acum, nu mai ai niciun control.

Faci parte dintr-o masă uriaşă de zombie care nu mai au control asupra vieţii lor. Eşti dus de val, din inerţie, împins de marea masă a celorlalţi oameni adormiţi pe drumul adormirii.

Probabil la asta se referea Bnejamin Franklin când spunea că

”Mulţi oameni mor la 25 de ani însă sunt îngropaţi la 75”.

Pe drumul adormirii de sine nu mai există dorinţe, obiective, entuziasm, putere personală, decizii, fericire, muncă, efort, victorie, eşec, lecţii învăţate, alte victorii.

Pe acest drum nu mai există viaţă.

Ca şi un adormit ce are un coşmar, mai tresari din când în când, scoţând sunete ciudate, în timp ce în coşmarul tău ţi se întâmplă lucruri groaznice însă nu ai nici o putere asupra lor.

Banca îţi ia casa.

Partenera sau partenerul te părăsesc, te trădează în cel mai oribil mod.

Eşti bolnav, obez sau ai boli în faze terminale.

Ca şi în infernul lui Dante, te-ai rătăcit într-o pădure:

”La jumătatea drumului vieţii, m-am trezit într-o pădure întunecată căci am pierdut calea. Atât de obosit şi somnoros am fost încât am abandonat calea cea dreaptă. Sufletul meu s-a uitat în urmă pe unde am trecut şi nu mai era nici o fiinţă vie. Pădurea asta este atât de plină de rău, încă nu îşi satisface niciodată poftele lacome şi de fiecare dată când se hrăneşte, este şi mai flămandă.”

Nimeni nu te mai iubeşte, pentru tine nu mai există speranţă şi eşti în faţa unei uşi.

Este uşa de la intrarea lui infernul lui Dante şi pe uşa scrie:

”Lasciate ogne speranza, voi ch’entrate” ( Lăsaţi orice speranţă, voi ce ce intraţi aici).

Există o vorbă veche de când timpul care spune că oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, ÎNTOARCE-TE.

Fă orice e nevoie, târăşte-te dacă e nevoie şi ajungi înapoi la intersecţia de unde ai plecat pe drumul adormirii de sine.

Şi acum, alege cealaltă cale.

Calea trezirii de sine

Trezirea este rareori un proces plăcut şi uşor.

Însă pe măsură ce păşeşti pe acest nou drum, lucrurile încep să devină mai limpezi, mai clare.

Primul lucru care se întâmplă după ce ai păşit suficient de mult pe drumul trezirii este că începi să îţi reaminteşti.

Îţi reaminteşti toate promisiunile făcute ţie.

Începi să îţi aduci aminte toate suferinţele pe care le-ai îndurat şi toate momentele în care ţi-ai jurat că nu vei mai trăi aceleaşi scenarii.

Ţi-ai promis că NU VEI UITA NICIODATĂ momentul ăla când de ziua ta nu ţi-ai permis să îţi scoţi prietenii la o petrecere, momentul ăla în care erai tratat ca un sclav la job de un şef cu absolut nimic mai valoros sau inteligent decât tine, momentul când te-ai uitat în oglindă şi ţi-ai promis că nu îţi vei mai neglija corpul niciodată, momentul când ţi-ai promis că nu te vei opri din căutat până când nu vei găsi iubirea vieţii tale.

Şi pe măsură ce îţi aduci aminte toate aceste lucruri, începe să curgă prin venele tale o energie pe care nu ai mai simţit-o de foarte multă vreme, cam de când ai luat-o pe drumul adormirii.

Este entuziasmul şi plăcerea de a trăi din nou viaţa. Cu dureri şi bucurii, cu înfrângeri şi victorii, cu lecţii învăţate şi multă muncă dar mai important ca orice, acum eşti TREAZ şi VIU.

Trecutul este viu în memoria ta cu lecţiile şi promisiunile din el, viitorul este viu în imaginaţia ta cu toate minunăţiile ce te aşteaptă dar prezentul este cel mai puternic dintre toate.

Pentru că în prezent, azi, este singurul moment când poţi să construieşti ceva, să clădeşti şi să inventezi pentru că într-o zi, când viitorul va deveni şi el prezent, în acel prezent să poţi să trăieşti viaţa în care toate promisiunile pe care tu ţi le-ai făcut ţie, vor fi în sfârşit, îndeplinite.

Indiferent că e vorba de un corp, o casă, o relaţie sau o avere, toate se obţin CONSTRUIND. Pas după pas, zi după zi, prin acţiune voluntară, prin intenţia minţii tale şi energia emoţiilor tale.

Şi un mare aliat al acţiunii, construirii şi fericirii este un hormon, numit SEROTONINĂ.

În lecțiile precedente, de aici  și aici  am vorbit despre diferenţele între plăcerile simţurilor, confundate cu fericirea, care ne duc pe o cale a pierzaniei şi fericirea reală, sentimentul de împlinire care vine din obţinerea realizărilor durabile, construite cu răbdare şi perseverenţă, zi de zi.

Dacă dopamina este hormonul plăcerilor, plăceri declanşate de orice stimulare a simţurilor noastre, de la mâncare, alcool, droguri până la jocuri, aventuri şi orice este nou şi dacă prin abuzarea acestor plăceri putem să devenim dependenţi, păşind pe calea adormirii de sine, serotonina este hormonul fericirii şi al realizărilor durabile care ne ţine treji şi cu ochii pe obiectivele noastre.

Cum fac să declanşez serotonina în corpul meu?

Dacă dopamina o declanşez printr-o plăcere a simţurilor, ce anume mă face fericit astfel încât să se declanşeze serotonina?

Serotonina se declanşează atunci când am mulţumirea unei realizări.

Un pas făcut spre un obiectiv pe care mi l-am propus, declanşează serotonina.

O cărămidă pusă la construcţie, declanşează serotonina.

Atingerea unui obiectiv, declanşează serotonina.

De aceea, dacă serotonina este hormonul fericirii şi se declanşează când facem paşi spre obiective, când punem cărămizi la construcţii şi obţinem victorii în viaţă, cel mai probabil mesajul este că fericirea şi împlinirea durabilă este dată de evoluţia şi creşterea permanentă.

Cum să fii fericit şi împlinit pentru tot restul vieţii

1. Fă un plan şi execută-l.

Propune-ţi un obiectiv, vis, scop. Fă un plan legat de cum vei atinge acest vis/obiectiv şi împarte-l în paşi suficient de mulţi încât să poată fi făcuţi zilnic fără să te suprasoliciți.

E mai important ca paşii ăştia să fie făcuţi zilnic decât orice altceva.

Dacă nu poţi face zilnic, înseamnă că pasul e prea mare şi te solicită pea mult.

Fă-l mai mic.

Dacă trebuie să pui 100 de lei pe zi deoparte şi nu poţi, pune 10 lei şi dacă nu poţi face nici asta pune 1 leu, dar pune zilnic.

Dacă trebuie să mănânci cu 1000 de calorii mai puţin şi nu reuşeşti, propune-ţi 500 şi dacă nu merge nici asta, măcar 100, dar mănâncă mai puţin decât trebuie, zilnic.

Dacă vrei să citeşti 100 de pagini pe zi, dar nu reuşeşti, propune-ţi 50 şi dacă nici asta nu merge, citeşte 10. Dar fă-o zilnic.

2. Măsurarea şi notarea

Măsurând şi notând ceea ce faci, paginile, caloriile, repetările la sport, cărămizile pe care le pui la casă, dobândeşti un sentiment al progresului pe care nu îl vei avea NICIODATĂ fără să măsori.

De unde ştii dacă ai făcut zilnic ce ţi-ai propus, sau câte zile ai ratat dacă nu e notat niciunde?

Te bazezi pe memorie?

Zi-mi ce ai mâncat acum exact 11 zile. Şi în ce cantitate.

UPS!

Nu notezi, nu ai referinţă, nu ai progres real şi nu ai dopamină. Deci nu ai fericire, împlinire şi progres real în viaţă.

3. Foloseşte aplicaţii pe telefon ( Sport şi alimentaţie, to do list şi financiar)

Eu notez 3 chestii zilnic

  • situaţia financiară ( aplicaţia HomeBudget)
  • to do list-ul (aplicaţia Things)
  • sport şi alimentaţie ( în agenda fizică)

Asta îmi arată la ce stau bine şi la ce nu, ce pot susţine pe termen lung şi ce nu, şi îmi dă sentimentul de progres mic şi zilnic spre obiectivele mari şi importante ale vieţii mele.

4. Premiază-te când atingi borne

Stabileşte momente pe drumul progresului când sărbătoreşti.

Să atingi o bornă este o bun moment de reflectare şi apreciere. Când ai strâns o sumă de bani, când ai dat un număr de kilograme jos, când ai construit fundaţia la casă, premiază-te cu lucruri care declanşează DOPAMINĂ.

Da-ţi voie să sărbătoreşti. Acum are sens şi meriţi cu adevărat.

5. Obiceiurile

Comportamentele făcute zilnic, vor duce într-un timp scurt la obieciuri automatizate care nu mai cer efort.

Dacă obiceiurile sunt bune, ele declanşează serotonină, fericire şi împlinire.

Dacă sunt proaste declanşează dopamină, dependenţă şi suferinţă.

Întăreşte comportamentele şi obiceiurile bune, şi minimalizează-le pe cele rele. Pentru mine funcţionează să îmi ocup atât de multe ziua cu obiceiuri pozitive încât sunt prea obosit să le mai fac pe cele proaste.

Starea de flux

Intră în stare de flux cât de des poţi.

Starea de flux este atinsă când activitatea pe care o faci este că o joacă. Îţi place atât de mult încât este propria ei recompensă.

Dacă uneşti obiectivele tale şi visurile, cu munca ce îţi place atât de mult şi care e o joacă, cu serotonina şi obiceiurile şi cu starea de flux, atunci poţi spune că ai vocaţie.

Există nişte legi nescrise, vechi de când lumea, care ne arată continuu că viaţa are un sens, o cale corectă pentru fiecare fiinţă. Pe această cale a evoluţiei există trepte, borne şi paşi concreţi şi pentru a te asigura că faci ce trebuie, când trebuie şi în ritmul care trebuie pentru a evolua, deci pentru a fi fericit şi împlinit, e important să îţi dai seama pe ce treaptă eşti şi care sunt treptele care urmează.

Dacă vrei să îţi continui educaţia şi să descoperi pe ce treaptă a evoluţiei te afli şi unde poţi merge din punctul în care eşti acum, am creat Citius, Altius, Fortius, un manual cu cele 14 trepte ale evoluţiei pentru o personalitate alfa în care am îmbinat înţelepciunea Tibetană veche de 2500 de ani cu psihologia modernă şi care îţi vor arăta că există un tipar universal valabil pentru noi toţi şi că nu poţi să evoluezi sărind trepte. E nevoie să parcurgi treaptă după treaptă şi să evoluezi. De aici vine fericirea.

Poţi vedea despre ce este vorba în cartea Citius, altius, fortius, aici: Cele 14 etape ale evolutiei

Aștept orice întrebari și feedback,

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

P.S. Dacă cineva te întreabă vreodată de ce avem motto-ul ”printre greutăţi spre stele”, spune-i că nu ai cunoscut pe cineva până acum care să fi ajuns la succes având un trecut lejer.

Exit mobile version