Autor: Pera Novacovici

CEL MAI CITIT PSIHOLOG ȘI AUTOR ROMÂN DE DEZVOLTARE PERSONALĂ DIN ROMÂNIA Sunt psiholog, trainer, coach, psihoterapeut, scriitor, și orice alt rol a fost și va fi nevoie pentru a-mi duce viziunea la îndeplinire. Titlurile și chiar meseria sunt irelevante. Am organizat conferințe, bootcampuri, traininguri, am scris 6 cărți și am făcut coaching unu la unu cu multe cupluri. Ce contează pentru mine e mesajul și energia, forțași pasiunea pe care le punem în spatele visurilor noastre. Toate acestea, luate împreună cu disciplina și perseverența de a crea un plan, de a face pașii de acțiune pentru a materializa și a duce la bun sfârșit ceea ce a apărut doar ca o idee sau un vis.

La răscruce de drumuri, nu mai poţi face pe victima

Vine un moment în viaţa fiecărui om în care are o alegere de făcut.

La o răscruce de drumuri, ai două căi.

Calea din stânga este calea adormirii de sine.

Pe acea cale, în timp ce mergi, începi să te moleşeşti, să uiţi şi la sfârşit să intri într-un somn adânc al conştiinţei.

Pe calea adormirii, uiţi toate promisiunile pe care ţi le-ai făcut ţie.

Când erai copil şi părinţii se certau şi tu ţi-ai promis ţie că în familia ta nu vor exista certuri ci doar iubire.

Când ai rămas fără bani în momente foarte importante şi ai ajuns chiar să plângi şi ţi-ai jurat ţie că vei învăţa, vei munci şi vei face orice este nevoie pentru ca niciodată să nu mai plângi din cauza banilor.

Când ai văzut răul din jurul tău şi nu aveai nicio putere să schimbi ceva şi ţi-ai promis că într-o zi vei fi de partea binelui şi vei lupta pentru ca răul să nu îşi întindă tentaculele asupra lucrurilor care sunt importante pentru tine.

Când ai fost bolnav şi ai promis

”Doamne, ajută-mă să fiu bine şi promit că voi avea grijă de sănătatea mea în mod exemplar.”

Toate astea şi multe, multe altele sunt uitate.

Pentru că ai uitat ce ţi-ai promis, acum trăieşti toate acele lucruri care ţi-ai promis că nu le vei mai permite în viaţa ta.

Acum, trăind mai rău ca niciodată, mai ai doar o speranţă privind în viitor.

Ştii că timpul se scurge şi te grăbeşti.

Nu mai ai răbdare, nu mai ai timp, nu mai ai nervi să aştepţi. Vrei să se întâmple ceva repede. Şi o iei la fugă, încercând să prinzi orice lucru care ţi se va arăta însă ai uitat că eşti pe drumul uitării şi că cu cât eşti mai departe pe acest drum, cu atât uiţi mai mult, mai repede şi cazi într-un somn adânc.

Acum, nu mai ai niciun control.

Faci parte dintr-o masă uriaşă de zombie care nu mai au control asupra vieţii lor. Eşti dus de val, din inerţie, împins de marea masă a celorlalţi oameni adormiţi pe drumul adormirii.

Probabil la asta se referea Bnejamin Franklin când spunea că

”Mulţi oameni mor la 25 de ani însă sunt îngropaţi la 75”.

Pe drumul adormirii de sine nu mai există dorinţe, obiective, entuziasm, putere personală, decizii, fericire, muncă, efort, victorie, eşec, lecţii învăţate, alte victorii.

Pe acest drum nu mai există viaţă.

Ca şi un adormit ce are un coşmar, mai tresari din când în când, scoţând sunete ciudate, în timp ce în coşmarul tău ţi se întâmplă lucruri groaznice însă nu ai nici o putere asupra lor.

Banca îţi ia casa.

Partenera sau partenerul te părăsesc, te trădează în cel mai oribil mod.

Eşti bolnav, obez sau ai boli în faze terminale.

Ca şi în infernul lui Dante, te-ai rătăcit într-o pădure:

”La jumătatea drumului vieţii, m-am trezit într-o pădure întunecată căci am pierdut calea. Atât de obosit şi somnoros am fost încât am abandonat calea cea dreaptă. Sufletul meu s-a uitat în urmă pe unde am trecut şi nu mai era nici o fiinţă vie. Pădurea asta este atât de plină de rău, încă nu îşi satisface niciodată poftele lacome şi de fiecare dată când se hrăneşte, este şi mai flămandă.”

Nimeni nu te mai iubeşte, pentru tine nu mai există speranţă şi eşti în faţa unei uşi.

Este uşa de la intrarea lui infernul lui Dante şi pe uşa scrie:

”Lasciate ogne speranza, voi ch’entrate” ( Lăsaţi orice speranţă, voi ce ce intraţi aici).

Există o vorbă veche de când timpul care spune că oricât de mult te-ai dus pe un drum greşit, ÎNTOARCE-TE.

Fă orice e nevoie, târăşte-te dacă e nevoie şi ajungi înapoi la intersecţia de unde ai plecat pe drumul adormirii de sine.

Şi acum, alege cealaltă cale.

Calea trezirii de sine

Trezirea este rareori un proces plăcut şi uşor.

Însă pe măsură ce păşeşti pe acest nou drum, lucrurile încep să devină mai limpezi, mai clare.

Primul lucru care se întâmplă după ce ai păşit suficient de mult pe drumul trezirii este că începi să îţi reaminteşti.

Îţi reaminteşti toate promisiunile făcute ţie.

Începi să îţi aduci aminte toate suferinţele pe care le-ai îndurat şi toate momentele în care ţi-ai jurat că nu vei mai trăi aceleaşi scenarii.

Ţi-ai promis că NU VEI UITA NICIODATĂ momentul ăla când de ziua ta nu ţi-ai permis să îţi scoţi prietenii la o petrecere, momentul ăla în care erai tratat ca un sclav la job de un şef cu absolut nimic mai valoros sau inteligent decât tine, momentul când te-ai uitat în oglindă şi ţi-ai promis că nu îţi vei mai neglija corpul niciodată, momentul când ţi-ai promis că nu te vei opri din căutat până când nu vei găsi iubirea vieţii tale.

Şi pe măsură ce îţi aduci aminte toate aceste lucruri, începe să curgă prin venele tale o energie pe care nu ai mai simţit-o de foarte multă vreme, cam de când ai luat-o pe drumul adormirii.

Este entuziasmul şi plăcerea de a trăi din nou viaţa. Cu dureri şi bucurii, cu înfrângeri şi victorii, cu lecţii învăţate şi multă muncă dar mai important ca orice, acum eşti TREAZ şi VIU.

Trecutul este viu în memoria ta cu lecţiile şi promisiunile din el, viitorul este viu în imaginaţia ta cu toate minunăţiile ce te aşteaptă dar prezentul este cel mai puternic dintre toate.

Pentru că în prezent, azi, este singurul moment când poţi să construieşti ceva, să clădeşti şi să inventezi pentru că într-o zi, când viitorul va deveni şi el prezent, în acel prezent să poţi să trăieşti viaţa în care toate promisiunile pe care tu ţi le-ai făcut ţie, vor fi în sfârşit, îndeplinite.

Indiferent că e vorba de un corp, o casă, o relaţie sau o avere, toate se obţin CONSTRUIND. Pas după pas, zi după zi, prin acţiune voluntară, prin intenţia minţii tale şi energia emoţiilor tale.

Şi un mare aliat al acţiunii, construirii şi fericirii este un hormon, numit SEROTONINĂ.

În lecțiile precedente, de aici  și aici  am vorbit despre diferenţele între plăcerile simţurilor, confundate cu fericirea, care ne duc pe o cale a pierzaniei şi fericirea reală, sentimentul de împlinire care vine din obţinerea realizărilor durabile, construite cu răbdare şi perseverenţă, zi de zi.

Dacă dopamina este hormonul plăcerilor, plăceri declanşate de orice stimulare a simţurilor noastre, de la mâncare, alcool, droguri până la jocuri, aventuri şi orice este nou şi dacă prin abuzarea acestor plăceri putem să devenim dependenţi, păşind pe calea adormirii de sine, serotonina este hormonul fericirii şi al realizărilor durabile care ne ţine treji şi cu ochii pe obiectivele noastre.

Cum fac să declanşez serotonina în corpul meu?

Dacă dopamina o declanşez printr-o plăcere a simţurilor, ce anume mă face fericit astfel încât să se declanşeze serotonina?

Serotonina se declanşează atunci când am mulţumirea unei realizări.

Un pas făcut spre un obiectiv pe care mi l-am propus, declanşează serotonina.

O cărămidă pusă la construcţie, declanşează serotonina.

Atingerea unui obiectiv, declanşează serotonina.

De aceea, dacă serotonina este hormonul fericirii şi se declanşează când facem paşi spre obiective, când punem cărămizi la construcţii şi obţinem victorii în viaţă, cel mai probabil mesajul este că fericirea şi împlinirea durabilă este dată de evoluţia şi creşterea permanentă.

Cum să fii fericit şi împlinit pentru tot restul vieţii

1. Fă un plan şi execută-l.

Propune-ţi un obiectiv, vis, scop. Fă un plan legat de cum vei atinge acest vis/obiectiv şi împarte-l în paşi suficient de mulţi încât să poată fi făcuţi zilnic fără să te suprasoliciți.

E mai important ca paşii ăştia să fie făcuţi zilnic decât orice altceva.

Dacă nu poţi face zilnic, înseamnă că pasul e prea mare şi te solicită pea mult.

Fă-l mai mic.

Dacă trebuie să pui 100 de lei pe zi deoparte şi nu poţi, pune 10 lei şi dacă nu poţi face nici asta pune 1 leu, dar pune zilnic.

Dacă trebuie să mănânci cu 1000 de calorii mai puţin şi nu reuşeşti, propune-ţi 500 şi dacă nu merge nici asta, măcar 100, dar mănâncă mai puţin decât trebuie, zilnic.

Dacă vrei să citeşti 100 de pagini pe zi, dar nu reuşeşti, propune-ţi 50 şi dacă nici asta nu merge, citeşte 10. Dar fă-o zilnic.

2. Măsurarea şi notarea

Măsurând şi notând ceea ce faci, paginile, caloriile, repetările la sport, cărămizile pe care le pui la casă, dobândeşti un sentiment al progresului pe care nu îl vei avea NICIODATĂ fără să măsori.

De unde ştii dacă ai făcut zilnic ce ţi-ai propus, sau câte zile ai ratat dacă nu e notat niciunde?

Te bazezi pe memorie?

Zi-mi ce ai mâncat acum exact 11 zile. Şi în ce cantitate.

UPS!

Nu notezi, nu ai referinţă, nu ai progres real şi nu ai dopamină. Deci nu ai fericire, împlinire şi progres real în viaţă.

3. Foloseşte aplicaţii pe telefon ( Sport şi alimentaţie, to do list şi financiar)

Eu notez 3 chestii zilnic

  • situaţia financiară ( aplicaţia HomeBudget)
  • to do list-ul (aplicaţia Things)
  • sport şi alimentaţie ( în agenda fizică)

Asta îmi arată la ce stau bine şi la ce nu, ce pot susţine pe termen lung şi ce nu, şi îmi dă sentimentul de progres mic şi zilnic spre obiectivele mari şi importante ale vieţii mele.

4. Premiază-te când atingi borne

Stabileşte momente pe drumul progresului când sărbătoreşti.

Să atingi o bornă este o bun moment de reflectare şi apreciere. Când ai strâns o sumă de bani, când ai dat un număr de kilograme jos, când ai construit fundaţia la casă, premiază-te cu lucruri care declanşează DOPAMINĂ.

Da-ţi voie să sărbătoreşti. Acum are sens şi meriţi cu adevărat.

5. Obiceiurile

Comportamentele făcute zilnic, vor duce într-un timp scurt la obieciuri automatizate care nu mai cer efort.

Dacă obiceiurile sunt bune, ele declanşează serotonină, fericire şi împlinire.

Dacă sunt proaste declanşează dopamină, dependenţă şi suferinţă.

Întăreşte comportamentele şi obiceiurile bune, şi minimalizează-le pe cele rele. Pentru mine funcţionează să îmi ocup atât de multe ziua cu obiceiuri pozitive încât sunt prea obosit să le mai fac pe cele proaste.

Starea de flux

Intră în stare de flux cât de des poţi.

Starea de flux este atinsă când activitatea pe care o faci este că o joacă. Îţi place atât de mult încât este propria ei recompensă.

Dacă uneşti obiectivele tale şi visurile, cu munca ce îţi place atât de mult şi care e o joacă, cu serotonina şi obiceiurile şi cu starea de flux, atunci poţi spune că ai vocaţie.

Există nişte legi nescrise, vechi de când lumea, care ne arată continuu că viaţa are un sens, o cale corectă pentru fiecare fiinţă. Pe această cale a evoluţiei există trepte, borne şi paşi concreţi şi pentru a te asigura că faci ce trebuie, când trebuie şi în ritmul care trebuie pentru a evolua, deci pentru a fi fericit şi împlinit, e important să îţi dai seama pe ce treaptă eşti şi care sunt treptele care urmează.

Dacă vrei să îţi continui educaţia şi să descoperi pe ce treaptă a evoluţiei te afli şi unde poţi merge din punctul în care eşti acum, am creat Citius, Altius, Fortius, un manual cu cele 14 trepte ale evoluţiei pentru o personalitate alfa în care am îmbinat înţelepciunea Tibetană veche de 2500 de ani cu psihologia modernă şi care îţi vor arăta că există un tipar universal valabil pentru noi toţi şi că nu poţi să evoluezi sărind trepte. E nevoie să parcurgi treaptă după treaptă şi să evoluezi. De aici vine fericirea.

Poţi vedea despre ce este vorba în cartea Citius, altius, fortius, aici: Cele 14 etape ale evolutiei

Aștept orice întrebari și feedback,

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

P.S. Dacă cineva te întreabă vreodată de ce avem motto-ul ”printre greutăţi spre stele”, spune-i că nu ai cunoscut pe cineva până acum care să fi ajuns la succes având un trecut lejer.

Dacă mă iubeşti îmi dai parola ta de Fb1 reader now

“Vindecarea geloziei începe când vom vedea ce este ea defapt. O nemulțumire legată de propria persoană.” – Joan Didion

La fel e și cu gelozia.

Iubirea curată, necondiţionată nu vine fără gelozie ci înseamnă asumarea şi gestionarea geloziei.

Nu cred că se poate vorbi despre lipsa de gelozie decât dacă eşti o persoană ce nu simte nimic.

Gelozia este specifică şi este cu atât mai puternică şi mai sălbatică, mai violentă în acţiune, vorbă şi gând cu cât omul este mai aproape de starea lui primară de animal.

Cu cât omul este mai evoluat, cu atât el GESTIONEAZĂ gelozia mai bine.

Când spun gestionează, mă refer la faptul că gelozia există la noi toţi, doar că oamenii evoluaţi au grijă să nu rănească pe nimeni din cauza geloziei lor.

Să nu rănească fizic, emoţional şi spiritual.

Când am postat titlul din acest capitol pe facebook, prima mea reacţie a fost “Oau, câtă ipocrizie!”.

Plin de oameni care spuneau, citez:

“Gelozia e o trăire aflată pe treptele inferioare ale dezvoltării de sine, asemenea persoane nu merită să le ai prin preajmă, că nu ai ce învăţa de la ele, servesc doar ca exemplu negativ”

„Pentru că ei, oamenii, nu cunosc iubirea! Pentru că ei, oamenii, nu ştiu că iubirea desăvârşită înseamnă intimitate + pasiune + angajament. Pentru că ei, oamenii, nu ştiu că a iubi cu adevărat pe celălalt înseamnă a-l elibera de aşteptările tale. ”

„Ce ne mai place să vorbim despre perfecţiune fiind conştienţi de mediocritatea noastră…”

Oamenii evoluaţi spiritual nu se aruncă înainte trâmbiţând iubirea perfectă lipsită de orice emoţie negativă pentru că a fi om înseamnă să trăieşti şi emoţii negative.

Să pretinzi că eşti perfect şi imun la trăiri absolut umane este nesimţire, nu evoluţie.

De obicei, oamenii care se laudă că nu sunt geloşi au următoarele caracteristici:

– se masturbează, nu au relaţii şi în acel moment nu simt gelozie

– mint

– sunt într-o relaţie în care ÎN ACEL MOMENT totul este frumos şi într-adevăr nu există motive de gelozie.

Totuşi, eu vreau să subliniez că există momente într-o relaţie care îţi vor declanşa gelozia.

Ce faci în acele momente? Nu mă interesează ce faci ci cum te comporţi când totul este bine, pentru că atunci toţi ştim să fim politicoşi, civilizaţi şi evoluaţi.

Mă interesează ce faci şi cum te comporţi când iese la suprafaţă animalul din tine.

Gelozia este o trăire naturală pe care toţi am avut-o, o avem şi o vom avea oricât de spirituali şi evoluaţi vrem să fim.

La bărbaţi, gelozia este un macanism de protecţie pentru a nu fi nevoiţi să crească un copil ce nu este al lor. De aceea studiile arată că bărbaţii sunt foarte deranjaţi de imaginea partenerei care face sex cu alt bărbat.

Femeile sunt geloase pe dovezile de afecţiune arătate de partener altei femei, deci femeia încearcă să protejeze resursele economice şi afective pentru a nu fi împrăştiate de bărbat în alte părţi.

Bărbaţii aleargă să îşi împrăştie genele şi e de înţeles mecanismul geloziei. Să creşti un copil ce nu este biologic al tău înseamnă că ţi-ai ratat scopul ca şi individ al speciei, acela de supravieţuire şi înmulţire.

Femeile au nevoie de protecţie şi resurse pentru a creşte copii şi de aceea e de înţeles şi la ele mecanismul geloziei. Nu vrei ca bărbatul care te-a lăsat însărcinată să facă copii şi cu alte femei pentru că apoi trebuie să te lupţi pentru resursele ce le vei avea tu şi copilul sau copii tăi. Mai bine te lupţi inaint ca el să o comită.

Evident, aceste mecanisme sunt vechi de sute de mii sau chiar milioane de ani. La fel cum este emoţia ruşinii, a fricii sau alte emoţii foarte vechi însă foarte vii azi.

Ascunderea rahatului sub covor nu face decât să împută toată casa.

Dacă crezi că nu eşti gelos înseamnă că nu te cunoşti suficient de bine. E ca şi când ai spune că ţie nu ţi-e foame sau sete pentru că eşti prea evoluat pentru asta.

Acum întrebarea e: ce e important, să nu simţim gelozia deloc sau să o gestionăm bine şi să nu stricăm relaţiile?

Din cauza idealiştilor care predică iubirea necondiţionată dar sunt în stare să bage cuţitul în partenerul infidel avem problemele acestea.

Cine spune că nu e deloc gelos, niciodată, MINTE DE ÎNGHEAŢĂ APELE.

Dacă nu eşti în perioada de îndrăgostire şi ataşament atunci poţi să nu fii gelos. Când eşti doar atras sexual, atunci ÎŢI PERMIŢI să nu fii gelos.

Am avut vreo 10 luni de burlăcie între ultimele două relaţii serioase din viaţa mea.

Aveam permanent o listă de 8-9 fete cu care mă vedeam. Nu puteam să mă văd cu toate şi trebuia să le aburesc cât de bine puteam ca să îmi păstrez şansele de a le vedea atunci când mi-aş fi dorit.

De toate îmi plăcea însă mă puteam ocupa de una, maxim două odată.

Alergatul după fuste consumă energie.

În situaţia asta, nu doar că nu eram gelos dar m-aş fi bucurat ca aceste femei să aibă alţi bărbaţi în viaţa lor care să se ocupe de ele cât timp eu sunt indisponibil.

În perioada asta eram mare avocat al maturităţii emoţionale, al lipsei de gelozie şi posesivitate, al evoluţiei spirituale, al iubirii liber acceptate şi necondiţionate.

Lucrurile se schimbă însă când eşti într-o relaţie monogamă.

De ce intrăm în relaţii monogame?

Pentru că iubirea capătă o cu totul altă profunzime alături de o persoană care simţi că îţi este partener şi te completează fizic şi sexual, emoţional şi mental, spiritual şi vocaţional.

Când depăşeşti hormonii atracţiei, ai îndrăgostirii şi ai ataşamentului şi îţi dai seama că omul de lângă tine prin simpla lui existență te inspiră şi te face să fii un om mai bun.

Când întâlneşti o astfel de persoană, sufletul pereche, şi te laşi pradă trăirilor, se produce combinaţia dintre animal şi fiinţa spirituală din tine, despre care vorbeam la filozofia iubirii.

Este o iubire pe care oricine ar trebui să o trăiască măcar odată în viaţă şi atunci poate spune că a înţeles o parte din sensul acestei vieţi.

În iubirea totală, care implică fiinţa în totalitatea ei, uneori vei fi o fiinţă inferioară şi uneori o fiinţă superioară.

Fiinţa inferioară va fi posesivă şi geloasă, egoistă şi va fi interesată să îşi satisfacă doar nevoile proprii.

Fiinţa superioară va iubi necondiționat, va respecta partenerul ca om egal ca valoare, se va gândi la nevoile lui şi îi va dori binele fără să se gândească la interesele egoiste şi personale.

Acum, depinde de fiecare om cât de mult poate să trăiască fiind fiinţă inferioară şi cât fiinţă superioară.

Dacă trăieşti ca o fiinţă inferioară, atunci gelozia va fi a unui om prost. Dacă trăieşti ca fiinţă superioară, gelozia va fi a unui om inteligent.

Totuşi, am să îţi explic diferenţa dintre geloșii proşti şi geloșii deştepţi

Geloșii proşti îşi fac praf viaţa, relaţiile de cuplu, sunt permanent lipsiţi de iubire, suferă enorm şi sunt până la urmă doar nişte rataţi. Geloșii proşti sunt cei care comit o crimă din gelozie şi ajung la puşcărie pentru 15 ani, distrugându-şi astfel viaţa pentru că nu au învăţat la timp ce este gelozia şi inteligenţa emoţională.

Geloșii inteligenţi îşi GESTIONEAZĂ gelozia. Când simt că sămânţa geloziei încolţeşte în sufletul lor se întorc spre ei înşişi fără să arunce cu propriile gânduri, sentimente şi acţiune spre partener. Geloșii inteligenţi îşi pun întrebările potrivite:

– care sunt slăbiciunile mele acum?

– ce îmi lipseşte şi ce mă face nefericit?

– de ce am nevoie de validare din partea altora?

– ce pot să fac acum pentru a alunga emoţiile negative?

– cum să spun persoanei iubite ce simt ca un om superior?

Apoi respiră adânc, se liniştesc şi ies din vizuină în faţa vieţii, a partenerului, a iubirii, transformaţi, învingători în lupta cu demonii interiori.

Uneori exerciţiul acesta de învingere a propriilor demoni se poate desfăşura şi zilnic însă în urmă lui vine o maturitate extraordinară şi o capacitate de a nu mai lăsa niciodată gelozia să te afecteze pe tine sau pe cei dragi din viaţa ta.

Demonii noştri interiori şi proiecţia

Am să explic cât mai simplu posibil ce este proiecţia.

Este un mecanism psihologic ce îţi permite să iei ceea ce se află în mintea şi sufletul tău şi să pui totul pe un perete ca să vezi ce se află în tine. Este foarte greu să vedem ce este în noi dacă nu proiectăm pe un perete.

Un laptop nu ştie cum e filmul ce îl are pe hard-disk decât dacă proiectează cu ajutorul unui proiector pe perete.

La fel şi omul, dacă proiectează ce se află în el pe alt om, atunci descoperă ce se află în el, privind acel om.

Pereţii pe care oamenii proiectează ceea ce este în interiorul lor sunt alţi oameni.

Acum, partea distractivă.

Proiectăm pe cei din jur şi lucrurile bune din noi, şi atunci spunem că “admirăm un om” pentru calităţile lui dar de fapt admirăm calităţile ce sunt în noi dar nu le-am explorat încă.

Sau spunem că un om “ne enervează” şi nu ne plac anumite trăsături la el care defapt sunt trăsăturile noastre negative ce le-am ascuns şi nu le recunoaştem.

Şi tot timpul va fi cineva care se crede un pic mai deştept şi o să zică :”dacă nu îmi plac violatorii, înseamnă că sunt şi eu violator?”

Răspunsul este DA.

Doar că mintea umană este mult mai subtilă şi nu funcţionează aşa simplu ca să o înţelegi aşa uşor.

Ce este violul? Este un abuz.

Deci ţie nu îţi place abuzul pe care nu îl recunoşti în tine.

Întrebarea atunci este “de ce anume abuzezi în viaţa ta astfel încât atunci când vezi abuzul comis te revolţi?”

Cu toţii suntem abuzatori într-un fel sau altul.

Unii abuzează de vicii, alţii îşi chinuie trupul iar alţii chiar abuzează de alţi oameni.

Când priveşti lucrurile aşa, îţi dai seama că proiecţia nu greşeşte niciodată.

BUUUN.

Sper că m-am făcut înţeles legat de proiecţie. Acum să vedem cum proiecţia şi gelozia creează un amestec mortal.

Gelozia şi proiecţia – otravă pentru orice suflet

Eu, când eram burlac şi vorbeam pe Messanger sau Facebook cu o fată de care îmi plăcea, încercam să duc lucrurile spre sex. Flitram, glumeam, făceam aluzii sexuale, foloseam tehnici de seducţie şi încercam să îi întru în chiloţi.

Am avut tot timpul o minte murdară. Apoi, în relaţie mă cuminţeam relativ pentru că iubeam şi eram fericit însă fantomele trecutului erau acolo şi aşteptau să mă muşte de fund.

Ce crezi că s-a întâmplat când iubita mea stătea cu un tip pe Facebook, râdea şi glumea şi îmi spunea :”haha, ce tare e tipul asta!”

Mi s-a urcat sângele în cap.

Pentru că am proiectat propria mea minte murdară pe interacţiunea dintre băiatul ăla şi iubita mea. Nu conta că erau doar prieteni, că se ştiau din liceu, că şi el avea o relaţie fericită.

În mintea mea murdară, dacă un bărbat şi o femeie vorbesc pe facebook, şi se simt bine făcând asta, vor să facă sex.

Şi am făcut un lucru deloc corect. Am luat ceea ce se află în mintea mea murdară, comportamentele mele şi le-am aruncat pe iubita mea şi acest prieten al ei. Dar astea nu erau gândurile lor şi nici comportamentele lor, cel puţin până la proba contrarie.

Aceştia erau DEMONII MEI INTERIORI.

Am citit pe net că un tip ce lucra în Spania era gelos pe soţia sa din România. Într-o zi, venind să o viziteze s-au certat pentru că ea vorbea cu nişte oameni pe facebook şi a omorât-o. Apoi a scris cu markerul pe piciorul ei:”Facebook”.

Tipul fusese în ultimele 6 luni în Spania. Acum, pentru că ştii despre proiecţie, gelozie şi demoni interiori, hai să facem o persupunere. De unde crezi că a avut omul asta atâta ură pe soţia lui, atât de multă gelozie? Este posibil ca el în alea 6 luni în Spania să fi stat pe facebook, să fi făcut sex cu alte femei şi apoi să fi proiectat pe soţia lui aceste lucruri?

Hai să îţi spun un secret.

Când la începutul unei relaţii unul din parteneri spune :”Pentru mine este foarte importantă sinceritatea” ăla e semn că ai de-a face cu o persoană care minte. Să acorzi mare atenţie la semne pentru că o să ai de-aface cu o persoană care te va controla, va fi geloasă şi va minţi la rândul ei.

Când o persoană este foarte geloasă pe tine fără motive foarte bine întemeiate, este geloasă din orice, atunci sunt şanse mari ca acea persoană să aibă gânduri de a înşela, de a face sex cu alte persoane sau posibil să fi făcut deja şi proiectează pe tine sentimentele şi gândurile acestea.

Eu am gânduri despre sex cu alte femei dar pe tine te voi omorî pentru că îmi eşti infidelă.

Soluții:

Se poate ca partenera sau partenerul să îmi fie infidel sau infidelă?

DA!

Pot preveni sau controla asta?

NU!

Ce să fac?

În loc să îţi focusezi eforturile pentru a preveni, apăra, proteja organele sexuale ale partenerului sau partenerei tale, mai bine îţi controlezi tu stările emoţionale. Vei câştigă mult mai mult.

Vei simţi gelozia şi e normal. Cât timp poţi să simţi foame, ruşine, frică, iubire, bucurie, entuziasm, poţi să simţi şi gelozie.

Nu trebuie să elimini gelozia ci să o GESTIONEZI.

Asta înseamnă că te va ajuta ca şi exerciţiu de dezvoltare personală.

Nu strica relaţia, nu apărea în faţă partenerei sau partenerului ca un om slab.

Respiră, fă sport, elimină negativul. Dormi. Apoi discută.

1. Dacă ai sentimente negative este extrem de important să scoţi otrava psihică din tine. Fără să faci absolut nicio acuzaţie la adresa partenerului, roagă-l să îşi facă 5 minute pentru o discuţie şi să te asculte. Spune-i exact ce simţi, spune-i din ce motiv, spune-i că este legat de demonii tăi interiori care nu au legătură decât cu propria ta persoană însă te macină şi în momentul acesta simţi nevoia să spui lucrul asta. Doar exprimarea acestor sentimente puternice negative te va uşura foarte mult. Dacă le ţii în tine, vor exploda şi vor face mult rău în jur, în primul rând ţie şi apoi persoanelor pe care le iubeşti.

Atenţie! Când vorbeşti, nu acuzi, ci doar spui ce simţi tu.

2. Dacă există motive întemeiate pentru gelozie, înseamnă că partenerul tău nu are toate nevoile satisfăcute în acel moment în relaţie şi caută altceva. E OK. Educă-ţi partenerul de cuplu să vorbească cu tine despre ceea ce simte. Dacă se simte iubit şi acceptat va vorbi cu tine. Dacă acuzi şi judeci, nu îţi va spune niciodată despre sentimentele şi gândurile lui ascunse.

3. Aplică ce te învăţ despre rezervoarele iubirii şi limbajele iubirii şi calitatea relaţiei tale va creşte enorm. Nu doar partenerul va fi mai fericit şi nu va simţi nevoia să caute în alte părţi dar chiar dacă se uită în alte părţi, tu eşti la un nivel de evoluţie care îţi permite să priveşti cu detaşare totul şi să găseşti ceva şi mai bun pentru tine.

4. Nimic nu este întâmplător şi totul se întâmplă pentru binele tău. Gestionează gelozia pentru că este un curs de dezvoltare personală. Priveşte-te când acţionezi precum o fiinţă inferioară, mică, săracă, geloasă şi când acţionezi ca o fiinţă superioară, ce nu are nevoie de validare şi poate să accepte şi să iubească necondiţionat pentru că are deja tot ce îi trebuie în interior.

5. Dacă partenerul tău caută în alte părţi ce nu primeşte în relaţia cu tine, asta înseamnă că şi tu poţi face la fel. Poate partenerul actual e un bun partener sexual, sau bun prieten, sau mergeţi în excursii faine împreună. Dacă sunt anumite lcururi care vă leagă dar relaţia nu vă împlineşte complet, nu renunţa la ceea ce vă puteţi oferi unul altuia şi încearcă varianta de relaţie multiplă în care şi tu şi partenerul sau partenera aveţi mai multe relaţii în acelaşi timp. Nu tot timpul poţi să găseşti totul la o singură persoană. Dacă găseşti şi e reciproc, fă nuntă. Dacă nu, încearcă relaţiile multiple.

NICIODATĂ nu e vina partenerului că tu simţi gelozia.

Simţi gelozia pentru că eşti slab în interior şi asta e ok. Nimeni nu e puternic 100% din timp.

Dacă te face să te simţi mai bine, eu, Pera Novacovici, am fost gelos în ziua de 7 iulie 2012 la ora 23, şi 16 minute. Mi-am pus întrebările pe care le ai mai sus, mi-am înfruntat demonii şi am discutat cu iubita mea despre asta.

A doua zi eram alt om, un învingător. Singura schimbare care s-a produs a fost în mine, când mi-am dat seama că latura mea superioară poate să o domine pe cea inferioară.

Toate lucrurile despre cum să devii o personalitate alfa, puternică și încrezătoare în forțele proprii le poți învăța din cărțile mele aici.

Orice părere ai, te rog scrie-o sub articol şi dacă simţi că poţi ajuta şi alţi oameni, dă te rog un share.

Per aspera ad astra

Pera

Dragoste la prima vedere înseamnă dorinţă sexuală la prima vedere

Dragoste la prima vedere presupune că simţul principal prin care se produce această dragoste este vederea şi primul contact.

Corect?

Ce poate vederea să îţi spună despre o persoană?

– dacă are gene bune

– dacă este sănătoasă

– dacă este frumoasă şi atragatoare fizic

– poate câte ceva despre limbajul trupului din care deducem anumite trăsături de personalitate

– te las să pui şi tu aici alte lucruri…

Bun.

Ce este atracţia sexuală?

Felul naturii de a ne lua mințile şi corpurile pentru a perpetua specia.

Ce anume vrea natura când are ca scop perpetuarea speciei?

Să producă cei mai buni indivizi pentru specie.

De ce anume are nevoie pentru a-şi atinge scopul?

Are nevoie să se asigure că indivizii cu genele cele mai bune procrează.

Deci, are nevoie de urmatorarele indicii:

– gene bune

– sănătate fizică

– frumuseţe şi atractivitate

– abilităţi de supravieţuire (statut social de exemplu, popularitate, etc).

Dacă aceste gene sunt trimise mai departe atunci noii indivizi ai speciei au şanse mari să fie şi ei atrăgători şi au şanse mari să procreeze la rândul lor.

Supravieţuire şi înmulţire.

Asta e scopul atracţiei sexuale.

Poţi spune la prima vedere despre o persoană că este bună la supravieţuire şi înmulţire? Cu puţină intuiţie şi un simt bun al observaţiei, da.

Dragoste la prima vedere este felul naturii de a spune BINGO, uite pe cineva cu care garantat te poţi împerechea şi urmaşii vor avea gene bune.

Se poate ca o relaţie începută pe atracţie să se dezvolte în iubire?

SIGUR!

Se poate ca o relaţie începută doar cu atracţie să se destrame în 6-18 luni pentru că atât durează emoţiile atracţiei?

DE CELE MAI MULTE ORI.

Iubirea există şi e un lucru minunat însă nu prea merge fără să existe şi atracţie, doar că atracţia e doar prima treaptă într-o minunată poveste de iubire.

Spune-mi părerea ta într-un comentariu, aştept să mă contrazici sau susţii.

Te-ai trezit vreodată, într-o relaţie, întrebându-te cum ai reuşit să faci o alegere atât de proastă?

Ţi s-a întâmplat să simţi că, pe măsură ce trece timpul, certurile şi conflictele devin din ce în ce mai puternice și să regreți că ai început relația respectivă?

Te întrebi cum anume poți să afli, cât mai repede, dacă vei fi sau nu compatibil pe termen lung cu o persoană anume?

Dacă răspunsul la întrebările de mai sus este da, am pentru tine audiobook-ul Cum Să Îți Găsești Un Partener Compatibil, în care am dezvoltat pe larg subiectul din acest articol.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Legat de iubire, până la vară aş vrea 20 de mii de euro

Suntem atât de rătăciţi şi avem aşa o stare de confuzie legată de propria noastră persoană, încât nu doar că nu ştim ce vrem, însă şi cuvintele altădată pline de sens sunt goale.

Iubire. Succes. Libertate.

Dorinţele şi visurile noastre ajung la un moment dat o shaorma cu de toate, expirată.

Să trăieşti după cele mai înalte valori ale tale poate fi cheia fericirii şi împlinirii pe pământ, însă cum vei putea să treci la fapte fără să ştii ce vrei şi ce e cel mai important pentru tine în viaţă?

Prin definirea concretă şi specifică a acestor cuvinte abstracte, cum sunt iubirea sau libertatea şi multe altele, ai pentru prima oară şansa de a trăi viaţa după propriile tale reguli şi poţi atinge fericirea aşa cum o simţi şi o defineşti tu.

Pentru a defini propriul tău sens al acestor cuvinte, ai nevoie de curaj. Curaj să te înfrunţi pe tine însuţi, să fii brutal de sincer cu ţine însuţi şi să descoperi că poate ai trăit până acum o minciună care te-a blocat din a trăi cu adevărat viaţa.

Să nu ştii ce vrei e ca şi când scuipi coji de seminţe pe jos şi aştepţi să răsară o livadă de meri din care să te hrăneşti şi pe care să le vinzi pentru a-ţi câştiga independenţa financiară.

Dacă vrei mere, plantezi meri.

Dar dacă tu nu ştii care e obiectivul, misiunea, viziunea pentru care munceşti, ai pierdut jocul vieţii dinainte ca el să înceapă.

Pierderea de vreme este unul din cele mai triste lucruri pe care le putem trăi pe acest pământ. În loc să pierdem vremea, mai bine am sta pe o piatră încălzită de soare şi am avea mai multă împlinire decât munca oarbă lipsită de viziune şi obiectiv.

Îmi aduc aminte de cei 5 ani de Politehnică, despre care încă mă întreb dacă au meritat sau nu.

5 ani, de la 18 la 23, sunt mulţi ani pentru un tânăr. Viaţa nu avea nici culoare, nici gust pentru mine. Nu găseam aproape nimic relevant în ceea ce făceam. Materiile de la şcoală, prezenţa la seminar, laborator sau curs. Timp preţios din viaţa mea pierdut.

Da, frustrările după 5 ani de lipsă de sens m-au împins să îmi descopăr adevărata vocaţie, însă era nevoie chiar de cinci ani? Îmi voi răspunde probabil într-o zi la această întrebare, acum însă hai să revenim la tine.

“Legat de iubire, până la vară aș vrea 20.000 de euro. “

Cam asta e esenţa dezvoltării personale pentru foarte mulţi oameni.

Logica acestei concluzii este simplă. După ce obţin ce vor, oamenii nu sunt fericiţi. Asta înseamnă că nu au ştiut ce vor, în primul rând.

Oameni nefericiţi, oameni împotmoliţi, oameni căutând, oameni disperând.

Acesta este rezultatul la care se ajunge când nu răspunzi foarte clar, limpede, lucid şi concret la întrebarea:

”Ce vrei cu adevărat?”

Care e motivul pentru care te trezeşti de dimineaţa?

Te stresează şcoala, dar ştii de ce te duci? pentru ce te-ai apucat de şcoală şi de ce vrei să termini şi să iei diplomă?

Ţi-e greu la muncă, dar ţi-e frică să îţi dai demisia pentru că măcar acum îţi plăteşti facturile. Ştii că jobul ăsta e capăt de drum pentru tine şi nimic bun nu se va întâmpla, dar nici nu ştii ce altceva vrei să faci şi nici ce ai putea face concret ca să ieşi din cursa şobolanului, să ieşi din cursa aceasta de pe roata pe care alergi ca un hamster.

Relaţii, iubire, sănătate, fericire..câte cuvinte abstracte şi lipsite de sens.

Ce înseamnă o relaţie pentru tine? Ce înseamnă iubirea pentru tine? Ce înseamnă sănătatea, fericirea pentru tine?

Pentru că toate cuvintele şi toată dezvoltarea personală pot avea sens doar pentru cel care ştie ce vrea şi a venit la masă ca să îşi ia exact ce are nevoie în acel moment.

În marketing există un concept care se numeşte “rată de conversie”. Dacă 100 de oameni intră pe uşa unui magazin şi 1 om cumpără ceva, înseamnă că magazinul are rată de conversie din vizitatori în clienţi de 1%.

Ştii care este rata de conversie în dezvoltarea personală? Îţi spun eu: foarte mică.

Prea puţini oameni care fac dezvoltare personală au ce să arate după unul, doi sau cinci ani.

Și a cui este responsabilitatea?

Te-ai dus la cursul ăla de făcut bani, sau să îţi faci o relaţie de cuplu, sau să prinzi fluturi, ai primit ce ai de făcut ca să obţii rezultatele pe care pretinzi că le doreşti, dar tu nu ai făcut nimic pentru că brusc ţi-a pierit entuziasmul.

Hai să îţi spun un secret la ureche.

Hai, vino cu curaj, mai aproape:

”Secretul e că nu îţi doreai în primul rând să faci bani, să ai relaţie, să arăţi bine sau orice altceva ai făcut tu. Tu îţi doreai cu totul altceva şi în secunda în care te-ai apucat să faci ceea ce credeai că vrei și ţi-ai dat seama în inima ta că nu e ceea ce vroiai. Dar e greu să îţi recunoşti ţie însuţi că pur şi simplu nu ştii ce vrei sau că trebuie să renunţi la investiția făcută până acum. Aşa că te prefaci că e ceea ce îţi doreai şi apoi, încerci să te strecori pe uşa din dos, bucuros că ai scăpat de ceva pentru care nu aveai deloc tragere de inimă.”

Foarte multă lume mă întreabă ”cum să încep, care este rețeta”. Rețete nu am, însă un lucru este de bază pentru a fi o persoană fericită: Personalitatea ta.

Rămânem într-un job nepotrivit, în relaţia nepotrivită în situaţia toxică pentru că am investit deja timp, energie, bani fără să luăm în considerare costurile uriaşe care vor urma.

Mai bine ieşi dintr-o situaţie în care deja pierzi când ai pierdut puţin decât când ai pierdut mult.

Mai bine ieşi când ai pierdut 100 de lei, decât când ai pierdut 500 şi mai bine ieşi când ai pierdut 500 decât când ai pierdut 5000.

Oamenii însă nu ştiu când să se oprească şi de obicei e nevoie să piardă totul pentru ca să îşi reconsidere poziţia.

Mai bine mai târziu decât niciodată.

Cum ne definim greșit scopurile și valorile și cum investim totul într-o situație pierdută dinainte de a începe.

Tu poate vrei doar să fii liber, dar ai văzut şi ai auzit că banii te eliberează, aşa că te-ai gândit că vrei să te apuci să faci bani şi într-o zi o să fii liber.

Dar tu nu vrei să faci bani, ci doar să fii liber.

Viaţa are un fel ciudat de a fi. Nu te sprijină în lucrurile pe care NU vrei să le faci cu adevărat. Tu vrei să ai afacerea ta, să fii antreprenor şi apoi vrei să îţi trăieşti în sfârşit viaţa liber.

Hai să te întreb, cum crezi tu că vei putea să susţii munca de ani de zile, 10 ore pe zi, să îţi dezvolţi abilităţi despre care ştii că nu vei mai avea nevoie în momentul în care eşti ”liber” dacă nu simţi că activitatea în sine este eliberatoare?

Dacă tu vrei să fii liber şi te înhami la o muncă în care te simţi sclav, cam care care crezi că vor fi consecinţele?

Să devii liber privind prin prisma banilor care îţi vor permite să nu mai munceşti, e un pariu pierdut aproape din start pentru că munca necesară din punctul în care eşti în punctul în care vrei să ajungi te va absorbi cu totul. Vei intra în competiţie, vei avea eşecuri, vei face sacrificii. Poate 3, poate 5, poate 20 de ani.

Sunt şanse mai mari să mori de necaz, stres şi epuizare făcând ce nu îţi place înainte să atingi libertatea dorită prin bani decât să ajungi să te bucuri cu adevărat de libertatea atât de mult dorită.

În acest caz, aşa cum spuneam, e nevoie de curaj să îţi defineşti cu adevărat ce înseamnă libertatea PENTRU TINE, în cazul tău particular.

Poate înseamnă să trăieşti cu resurse puţine, bucurându-te mai puţin de bani şi lucruri materiale însă fiind împlinit şi satisfăcut pentru ce trăieşti în acest moment, în prezent, libertatea după care eşti atât de însetat.

Şi POATE, trăind atât de împlinit şi fericit momentul actual pentru care nici nu a fost nevoie să faci vreun efort, începi să vezi oportunităţi, să îţi trăieşti vocaţia, să îţi dezvolţi abilităţi din plăcere şi să începi să câştigi bani fiind de folos.

Niciodată nu vom câştiga jocul vieţii făcând inginerie inversă.

Dacă pentru tine cel mai important lucru este libertatea, vei pierde dacă mizezi pe orice alte acţiuni care nu îţi respectă libertatea. E ca şi când tu eşti liber, şi îţi spui că vrei să devii sclav pentru ca într-o zi să devii liber. Devenind sclav, s-ar putea să uiţi sub loviturile de bici care era misiunea şi scopul în primul rând şi să devii rătăcit şi amnezic.

Şi dacă privim un pic în jur, lumea e rătăcită şi amnezică.

Cum e cu banii şi libertatea, la fel e şi cu oricare alt domeniu.

Vrei să arăţi bine şi te înhami la un program de sport, îţi iei antrenor, te pui să mănânci roşii cu salată şi toate astea sunt pentru că tu defapt vrei să primeşti iubire şi ai văzut/auzit că oamenii care arată bine, îşi găsesc parteneri mai repede.

După o săptămână de eforturi cu diete şi sport, nimic. Nu ai mai multă iubire. După o lună, iar nimic.

După 6 luni de chinuri, arăţi super bine şi iată, mergi vara la mare şi cineva e atras de corpul tău. Vă distraţi, tu simţi că în sfârşit se aliniază stelele, ajungeţi să faceţi sex şi după un weekend, toată lumea revine la viaţa de dinainte.

Simţi că nu s-a schimbat nimic, dimpotrivă, golul din inimă acum e şi mai mare. Ai rupt sala şi dietele timp de 6 luni, arăţi cum scrie în revistă, şi totuşi iubirea e mai departe de tine ca oricând.

Păi nu îţi bagi picioarele în el sport şi dietă şi te înfigi în borcanul cu Nutella şi în shaorme la mic dejun, prânz şi cină?

Hai să mai îţi şoptesc un secret:

Dacă nu faci sport şi nu mănânci sănătos pentru că adânc de tot în inima ta ai găsit motivele pentru care să faci aceste lucruri PENTRU TINE, vei eşua.

Niciun antrenor, program sau curs pentru sport şi nutriţie nu te vor ajuta să ai parte de mai multă iubire.

Am dat exemplele cu bani, libertate, sport şi iubire pentru că ne sunt cele mai la îndemână şi sunt comune, dar te asigur că e la fel pentru orice altă dorinţa a ta.

În spatele unei dorinţe, se ascunde o altă dorinţă. Daca pui botul la primul impuls, s-ar putea să mergi pe un drum care se va dovedi steril şi vei descoperi ca ai irosit timp, energie şi resurse.

Cheia pentru majoritatea frământărilor tale, stă în răspunsul la o singură întrebare:

Ce vrei cu adevărat?

Nu te repezi să răspunzi, pentru că la fel ai făcut şi până acum şi nu prea ţi-a ieşit.

Imediat facem un exerciţiu care sper eu că te va ajuta să pătrunzi mai bine în esenţa a ce vrei tu cu adevărat.

Poate te întrebi ce anume funcţionează din toate tehnicile şi exerciţiile de psihologie, dezvoltare personală, din toate metodele, ce e potrivit şi ce nu pentru tine?

Am să îţi spun ce merge pentru tine.

Totul merge pentru omul care ştie ce vrea şi nimic nu merge pentru cel care nu ştie ce vrea.

Din momentul în care am ştiut exact ce vreau şi ce mă face fericit, când am ştiut care e misiunea şi vocaţia mea, întreaga viaţă a devenit incredibil de frumoasă, simplă şi plină de sens.

Când ştiu ce vreau, găsesc în fiecare om, carte sau articol, film, melodie câte ceva care să mă ajute să fiu mai aproape de ceea ce vreau.

Mai mult, ştiu să las deoparte tot ceea ce îmi consumă timp, energie şi bani inutil pentru că nu e ceea ce vreau.

Cu alte cuvinte, să ştii ce vrei este primul mare pas spre a avea discernământ. Chestia aia pe care o au oamenii mari, adulţii. Cei maturi emoţional.

Discernământ – adică abilitatea de a selecta şi alege ceea ce e bun pentru mine şi ce nu la un moment dat.

Există vocaţie sau nu există?

Pentru cel care ştie ce vrea, nici nu se pune problema. Îndoieli că vocaţia există, îndoieli că împlinirea vine din a oferi valoare celor din jur şi că iubirea vine din a dărui după ce ţi-ai asigurat ţie surplusul, au doar cei care nu le-au trăit.

Te uiţi la interviuri cu oameni care au realizări, numitorul comun este atitudinea de dăruire. Dăruirea din ce am şi ce sunt care creşte în cantitate şi intensitate pe măsură ce am şi devin mai mult.

Funcţionează panoul visurilor? Sau „the secret”?

Clar că funcţionează. Dacă ştii ce vrei. Dacă nu ştii, poţi să te dai cu curul de pământ până nu mai poţi, nimic nu e bun, nimic nu merge şi nimic nu e potrivit pentru tine.

E important să pui pasiune în ceea ce faci? Dacă ştii ce vrei, inima îţi bate mai tare când te gândeşti la rezultatul final al muncii tale.

Când nu ştii ce vrei, pasiune e doar un cuvânt gol şi lipsit de sens, ca şi cuvântul “ paradox”. Nu trezeşte emoţii.

Vrei să începi cu dreptul? Vrei ca totul să aibă sens pentru ţine, vrei să găseşti ceva util în fiecare carte, curs de dezvoltare, în fiecare om şi situaţie pe care o întâlneşti?

Răspunde-ţi la întrebarea ”Ce vrei cu adevărat?”

„Niciodată nu mergi mai departe ca atunci când nu ştii încotro mergi.” J. W. von Goethe

Am pentru tine două exerciţii pe care le poţi face, care te vor ajuta să răspunzi la întrebările “ ce e important pentru mine?” şi “ ce vreau cu adevărat?”

Cunoscându-ţi valorile, mai ales pe prima, cea mai importantă, scapi de problemele de care se plâng foarte mulţi oameni din comunitatea alfa: lipsa de motivaţie, plictiseală, lipsa de disciplină şi organizare.

Când îţi trăieşti viaţa după cele mai importante valori, eşti extrem de motivat, disciplinat, organizat şi entuziast.

Exerciţiu ajutător pentru descoperirea valorilor, aici 

După ce răspunzi la aceste întrebări esenţiale, vei descoperi că între ceea ce eşti şi ai acum şi ceea ce poţi deveni şi avea, există o prăpastie, poate mai mică sau mai mare. Această prăpastie trebuie trecută şi pentru asta e nevoie să umpli acel gol cu ceva.

Cu ce?

Cu un amestec de acţiune, plănuire şi educaţie, numit muncă. Necunoaşterea aceastei combinaţii magice ce îi eludează pe atâţia oameni, îi ţine departe de ce îşi doresc.

Doar munca nu e suficientă. Efortul nu înseamnă productivitate. Plănuirea şi educaţia sunt esenţiale ca să ştii ce faci. Umple prăpastia dintre ce eşti şi ce vrei să fii cu muncă de calitate.

Două materiale ajutătoare pentru a înţelege cum se face munca de către oamenii ce obţin super rezultate, aici şi aici

Brancuşi ne spune : „Munceşte ca un sclav, porunceşte ca un rege, crează ca un zeu”

Ce aş mai adăuga eu cu smerenie, ar fi să priveşti la orizont cu curaj pentru a găsi farul tău călăuzitor, direcţia ta, viziunea ta, vocaţia ta.

Ultima mea carte este despre vocaţie şi ţi-o recomand în caz că doreşti să explorezi subiectul şi să îţi descoperi sensul personal pentru care munceşti, te trezeşti şi exişti pe acest pământ. Vine la pachet cu 16 interviuri din partea oamenilor cu vocaţie pe care i-am cunoscut şi este cea mai completă educaţie pe acest subiect.

O poți comanda aici – http://personalitatealfa.com/carte/impulsul-pentru-vocatia-ta

Vreau să ştiu răspunsul tău, concret şi specific. Lasă-mi un mesaj, într-un comentariu, cu ce vrei cu adevărat şi ce e important pentru tine

Per aspera ad astra
Pera Novacovici

Cum se iroseste o relatie de cuplu ce promitea

Cum se iroseşte potenţialul unei relaţii

Sunt puţine lucruri care scot atât de eficient comoara şi gunoiul nostru interior la suprafaţă precum relaţiile cu alţi oameni, de la părinţi, iubiţi şi iubite, copii până la parteneri de afaceri şi prieteni.

De aceea, fiecare relaţie este sacră pentru că reprezintă promisiunea, şansa de a scoate din mine lucruri neştiute, bune şi rele, care îmi vor amplifică puterea, îmi vor purifica rănile, întunericul şi demonii, vor sparge învelişul ce îmi ţine spiritul şi iubirea blocate în adâncul fiinţei mele.

Înţelegerea, acceptarea şi conştientizarea faptului că orice om care acum are cel mai mic rol în viaţă mea este aici special pentru mine şi pentru a-şi face partea, pentru a-şi juca rolul în formarea şi desăvârşirea mea, precum şi eu mă aflu în viaţa tuturor oamenilor  din jurul meu pentru a-mi face aceeaşi datorie, ar trebui să ne facă să cădem în genunchi plini de recunoştinţă în faţă celor care ne iubesc cel mai mult şi a celor pe care îi urăm şi dispreţuim cel mai mult precum şi în faţa tuturor de-a lungul acestui spectru.

Nu neapărat în ordinea asta.

De aceea, o relaţie de cuplu este una din tipurile de relaţii care are o însemnătate uriaşă în viaţă noastră. 

Nu a existat niciun curs de dezvoltare personală care să mă fi dus atât de adânc în sufletul meu precum relaţia de cuplu. Nicio carte, profesor sau învăţătură nu m-au făcut să îmi analizez propria lume interioară, să mă oblige să mă cunosc pe mine, cu lumina şi întunericul pe care le conţin aşa cum au făcut partenerele mele.

Nu am chinuit pe nimeni în viaţa mea aşa cum mi-am chinuit partenerele şi nu am fost torturat de către nimeni aşa cum am fost şi eu torturat de ele. Deasemenea, au fost puţine plăceri mai mari pe care le-am gustat în această viaţă decât cele din relaţiile mele.

Fericirea şi împlinirea solidă pentru mine într-o relaţie de cuplu s-a putut descătuşă după vârstă de 30 de ani pentru că am început să privesc relaţiile de cuplu dintr-o altă perspectiva şi această perspectiva este una diferită de curentul social cunoscut.

Ce este o relaţie de cuplu?

O relaţie este şansa pentru a deveni un om mai bun, mai fericit și mai împlinit.

Orice relaţie de cuplu are potenţialul de a deveni o ”legătură a sufletelor”. În cuvintele lui John Wellwood:

”Asta înseamnă o legătură a sufletelor – doi oameni care se alătură unul altuia pentru a alimenta, a stimula şi a provoca paşi importanţi în dezvoltarea reciprocă.

Indiferent ce se întâmplă într-o relaţie de cuplu, dacă ea nu contribuie la evoluţia ambilor parteneri este o relaţie irosită ce nu a fost trăită la adevăratul ei potenţial.

Cum se iroseşte potenţialul unei relaţii?

Să crezi că o relaţie este doar pentru satisfacerea reciprocă a nevoilor este una din căile prin care poţi să îţi baţi joc de o relaţie.

Când erai mic cineva avea grijă de tine.

Creşti aparent, devii adult aparent, lumea e rece şi rea şi cauţi din nou să intri în starea aceea de lipsă de griji şi responsabilităţi aşa că intri într-o relaţie.

Pari adult, ai o vârstă, ai un job, dar iluzia asta se destramă rapid când începi să ceri partenerului să aibă grijă de tine şi de nevoile tale aşa cum părinte are grijă de nevoile unui copil mic.

Mai mult, te simţi neiubit dacă celălalt nu manifestă grijă faţă de tine şi de nevoile tale ca şi când să te îngrijească pe tine ar fi un job nou la care s-a înhămat.

”Te iubesc deci ai privilegiul de a te ocupa de nevoile mele”, par să spună partenerii.

Oamenii folosesc foarte greşit cuvântul iubire. 

În foarte multe cupluri, în loc să îşi spună unul altuia ”te iubesc” ar trebui să îşi spună ”am nevoie de tine.”

E drăguţ ca cineva să gătească pentru tine. Sau să spele. Sau să te asculte.  Dar înainte să cunoşti persoana cu care acum ai o relaţie de cuplu, poate a trebuit să îţi gătești singur.

Ce ai făcut când îţi era foame şi nu aveai o relaţie de cuplu?

Nu cred că ai murit de foame şi nici nu cred că ai căutat vinovaţi pentru că nu ai sub nas ciorbă caldă. Ai trecut la acţiune şi ai rezolvat singur problema.

Cum se face că acum când eşti într-o relaţie de cuplu, brusc, faptul că celălalt nu îţi găteşte te face să te simţi neiubit? Cum se face că acum celălalt a devenit bucătarul de serviciu, responsabil cu hrănirea ta? De asta ai intrat într-o relaţie? E mai ieftin şi lejer să plăteşti pe cineva să îţi gătească decât să intri într-o relaţie de cuplu pentru asta.

Sau poate vrei să vorbim despre cadouri.

Înainte de a avea o relaţie, nu cred că plângeai zi de zi în pernă pentru că nu îţi fac oamenii din jur cadouri.

Când ţi-ai dorit ceva mult, ţi-ai cumpărat. Nu ai căutat vinovaţi pentru asta, nu te-ai simţit mai puţin iubit pentru că a trebuit să mergi la magazin, să scoţi banii şi să plăteşti pentru ceva ce îţi doreşti.

Cum se face că acum, în relaţia de cuplu, celălalt a primit această povara şi responsabilitate, de a-ţi face cadouri? Sigur, e un gest drăguţ să primeşti un cadou însă de aici şi până la a te simţi prost, trist, nefericit pentru că nu primeşti cadouri și să îți acuzi partenerul de lipsă de iubire e o cale foarte lungă.

Ce anume te face să devii o panseluţa sensibilă într-o relaţie de cuplu şi să îl încarci pe celălalt cu atât de multe obligaţii rostite şi nerostite?

Cum se face că starea ta interioară se schimbă atât de violent în urma unui singur gest făcut sau nefăcut al celuilalt?

Nu cumva toate aceste cerinţe şi nevoi ascund cu totul altceva?

Nu cumva ai o stare de neîmplinire în inima ta, legat de propria ta persoană şi viaţă iar asta te face să cauţi o alinare în celălalt obligându-l să ghicească nevoi, gânduri şi stări pe care tu le ai şi le ţii ascunse chiar şi pentru tine?

Oamenii sunt nefericiţi în cuplu, se ceartă şi se despart din multe motive:

  • sexuale
  • nevoi nesatisfăcute
  • nepotrivire de caracter
  • lipsa pasiunii
  • plictiseală
  • lipsa unui plan comun
  • impulsivitate şi instabilitate emoţională…

…şi multe altele.

Toate acestea sunt valide însă cea mai mare greşeală este să fugi din relaţie înainte să înveţi lecţia, înainte să înţelegi ce anume a scos din tine relaţia respectivă şi înainte să ai recunoştinţa faptului că în această relaţie ai avut şansa să te cunoşti pe tine mai bine, cu defecte şi calităţi şi că ştii la ce ai nevoie să lucrezi în continuare.

Sunt foarte multe lecţii ce pot fi învăţate într-o relaţie.

Să îţi asculţi inima ar fi una din aceste lecţii.

Lucrurile sunt foarte simple.

Există relaţii de rahat din care trebuie să pleci pentru că te omoară.

Şi există relaţii care par de rahat pentru o clipă dar dacă rămâi acolo determinat să vezi care e lecţia, s-ar putea să descoperi cel mai frumos cadou pe care viaţă ţi-l poate oferi.

Cum afli în care situație ești? Doar ghidul tău interior îți poate spune asta. El e acolo și îți vorbește. Ascultarea lui este un proces prin care va trebui să treci și nu va fi nimeni să facă această muncă în locul tău.

Iubirea adevărată.  

În vocaţie există mai multă iubire decât în multe relaţii de cuplu.

Imaginează-ţi.

Omul cu vocaţie, se trezeşte cu entuziasm de dimineaţă, întreaga lui viaţă, pentru a munci neobosit ca să dăruiască lumii creaţiile sale. Munca lui va ajunge să bucure oameni pe care nici măcar nu îi cunoaşte dar prin ce a creat le va transmite o bucăţică din spiritul lui, din iubirea lui.

Câte relaţii de cuplu cunoşti în care atitudinea permanentă este de dăruire cu bucurie, zi de zi, aşa cum este în viaţa omului cu vocaţie?

Poate că relaţiile de cuplu au alt rol în viaţa noastră şi pentru cei care caută iubirea aceea descrisă în mitologie şi cărţi ale înţelepţilor ar trebui să înceapă căutarea ei în alte părţi fără a minimaliza importanța relaţiilor de cuplu.

Dacă ar fi să numesc suferinţa numărul 1 cu care un psiholog se confruntă, aceea ar fi dezamăgirea oamenilor că ceilalţi nu le fac pe plac, nu îi servesc şi nu îi iubesc. E o suferinţă care nu şi-a găsit rezolvarea niciodată aplicând metodele deja cunoscute şi nici nu se va găsi o rezolvare până când căutarea şi atenţia omului suferind nu se vor îndrepta spre adevărata sursă a iubirii.

Duminică am pentru tine un material audio împreună cu prietena şi colega mea dr. Ursula Sandner despre dezvoltarea personală în relaţii de cuplu pentru cei care au înţeles că scopul unei relaţii este evoluţia mai mult decât satisfacerea reciprocă a nevoilor de zi cu zi.

Ne auzim duminică şi până atunci aştept întrebările tale.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Obiceiurile tale sunt destinul tău – eşti ceea ce faci zilnic

Suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența așadar nu este o acțiune ci un obicei” Aristotel

În momentul în care faci un lucru repetat din nou şi din nou şi din nou, acel lucru devine obişnuinţă. Şi poate ai auzit un proverb care spune că obişnuinţa este a doua noastră natură.

Obiceiurile noastre ne definesc întreg viitorul. Practic suntem făcuţi din obiceiuri. E foarte important să înţelegi că ceea ce faci în fiecare zi şi cum anume faci, când aduni zilele și acțiunile tale, vei avea un rezultat.

E ca o balanţă: dacă pui mai multe grăunţe sau pietre într-unul din talere, balanţa va înclina în partea în care pui mai mult. Dacă ai un obicei prost şi îl repeţi din nou şi din nou, balanţa va înclina în favoarea acelui obicei prost.

Dacă bei în fiecare zi, devii alcoolic, faci ciroză, mori, sau te îmbolnăveşti grav. Dacă mănânci prostii, junk food, grăsimi, te îngraşi.

În fiecare zi pui ceva in balanță

Dacă mergi la lucru în fiecare zi şi nu-ţi mai obişnuieşti mintea  să se gândească la soluţii să faci bani mai mulţi decât primeşti la serviciu, dacă nu te gândeşti cum să faci o afacere sau să ai mai multe surse de venit, vei avea obişnuinţa de a merge la lucru pe pilot automat, mintea ta nu se va mai gândi la oportunităţi și posibilităţi.

Pur şi simplu vei rămâne mergând la acea slujbă zilnic până în momentul în care ceva se întâmplă, de obicei ceva rău: eşti dat afară, vine criza şi dă faliment firma, abilităţile tale nu mai sunt necesare, eşti înlocuit cu o maşină. Dacă lucrezi într-o fabrică probabil eşti înlocuit cu un robot şi în momentul acela eşti cu mâinile legate. Ai avut un obicei care îți aducea bani, obicei care fără voia ta ţi-a fost luat, şi acum ce faci?

Nu mai știi cum să îți câștigi existența. Este cazul multor oameni.

“Prima oară ne formăm obiceurile, apoi ele ne formează pe noi. Învinge-ți obiceiurile proaste sau altfel te vor învinge ele pe tine “ Rob Gilbert

Deci, obiceiurile sunt cheia. Practic ceea ce voi încerca să fac în acest articol, va fi să te învăţ să-ţi dezvolţi un nou obicei.

Obiceiul acesta facut zilnic va fi ca un grăunte, ca o pietricică pusă în balanţă. Şi intr-o zi balanţa se va înclina. În favoarea ta. 

Tony Schwartz este un tip care de 15 ani studiază sportivii de performanţă. Şi ce anume studiază la ei? Studiază cum anume ajung acei oameni, sportivii, să facă performanţă.

Şi-a dat seama că sportivii au ritualuri de comportament adică nişte obiceiuri foarte puternic înrădăcinate.

În momentul în care ai un obicei se întâmplă un lucru foarte interesant şi fain. Când ai un obicei nu te mai gândeşti la acea acţiune, la acel comportament, nu îţi consumi energie mentală, nu îţi mai consumi voinţă, nu mai ai nevoie de motivaţie. Aşa cum spuneam, te duci să te speli pe dinţi, este un obicei. Nu te gândeşti prea mult, nu îţi consumi energie, „wow ce efort uriaş trebuie să fac”. O faci automat.

Ei bine viaţa noastră este compusă doar din obiceiuri şi din păcate multe sunt proaste. Felul în care pierzi vremea în faţa calculatorului, felul în care îţi pierzi vremea în care ar trebui să faci un lucru bun şi productiv pentru viitorul tău, felul în care se leagă zi după zi în care nu ai făcut ceva semnificativ pentru viaţa ta, felul în care mănânci, probabil nesănatos.

Toate acestea sunt obiceiuri şi trebuie schimbate.

Hai să vorbim acum despre obiceiurile tale. Acesta este principiul de funcţionare:

Ai nevoie de 30 de zile ca mintea şi corpul tău să se obişnuiască cu un nou obicei. Dacă nu îl practici zilnic, va fi nevoie de mai mult, după cum ai văzut în cazul meu cu sala de sport.

În primele 10 zile va trebui să scapi de forţa G – gravitaţională. Primele 10 zile când vrei să schimbi un obicei prost cu unul bun sunt cele mai grele 10 zile din viaţă. Mintea şi corpul tău sunt în homeostazie, în zona de confort şi spun „nu, nu, ce se întâmplă? Ceva nu e în regulă, ce e cu schimbările astea?” Atunci tu trebuie să-ţi foloseşti voinţa în fiecare zi, puţina voinţă pe care o ai ca să faci forţat acele lucruri noi care îți vor forma un nou obicei. Va trebui să te forţezi, o să fie foarte greu, totul în mintea ta va spune şi sufletul tău, „opreşte-te, renunţă, fă altceva”.

Asa cum racheta foloseşte 90% din combustibil ca să decoleze, să scape de forţa gravitaţională, tu trebuie să-ţi foloseşti toată voinţa ta  în fiecare zi, 10 zile, ca să scapi de forţa gravitaţională a acelui obicei vechi şi prost care nu te ajută deloc.

Între ziua 10 şi 20 este R – rezistenţa. Nu mai este aşa greu ca în primele 10 zile, însă vei simţi „tot mi-e greu, mă chinui, poate ar fi mai bine azi să nu fac treabă”. Nu mai e aşa greu ca înainte, pentru că ai scăpat de forţa gravitaţională dar ceva încă te trage înapoi. Aici e perioada de rezistenţă e puţin mai uşor dar e încă greu. Şi acum ai nevoie de voinţă, bineînţeles.

Iar de la ziua 20 la 30 este A – aclimatizarea. Aici începi să te obişnuieşti cu noul obicei, corpul şi mintea spun „na, hai, poate o să-mi prindă bine acest nou obicei” şi începi să te relaxezi avand un nou obicei.

Acum vine şmecheria. Toţi sportivii de performanţă ştiu asta şi oamenii obişnuiţi nu o ştiu.

În momentul în care ţi-ai creat un nou obicei, nu mai este nevoie să-ţi foloseşti voinţa ca să faci acel lucru nou. Când ţi-ai format un obicei şi ţi-e uşor să faci lucrul acela poţi să-ţi foloseşti voinţa la altceva. Asta-i frumuseţea. Ţi-ai creat obiceiul folosind voinţa şi salut! Este pe pilot automat. Nu mai e nevoie de voinţă şi atunci iei voinţa aia şi ce faci? Îţi creezi un nou obicei pozitiv în viaţa ta.

Aceasta e singura soluţie pe care eu am aflat-o şi pe care o folosesc în viaţa mea ca în fiecare zi, folosindu-mă de obiceiurile mele noi, să progresez, să evoluez. Aşa cum ţi-am spus, o dată format obiceiul, nu mai este nevoie să te chinui, să fii motivat, o faci automat.

“Sădeşte un gând, culege o acţiune. Sădeşte o acţiune, culege un obicei. Sădeşte un obicei, culege un caracter. Sădeşte un caracter, culege un destin.”(Stephen Covey)

Cu ajutorul voinței și al obiceiurilor putem da dovadă de perseverenţă şi în fiecare zi ajungem să facem din ce în ce mai bine şi mai uşor acele activitați ce ne vor aduce rezultatele dorite. De ce?

Nu pentru că acel lucru a devenit mai uşor de făcut ci pentru că puterea noastră de a face acel lucru a crescut. Deci făcând un lucru, îţi dezvolţi o abilitate. Cu cât îl faci mai des cu atât ajungi să-l faci mai bine. Obiceiurile sunt cheia. Aşadar motivaţia nu ne ajută cu absolut nimic, secretul este voinţa și obiceiurile.

Tot ce faci în viaţa ta acum sunt obiceiuri. Ai foarte multe obiceiuri dar multe dintre ele probabil sunt proaste şi de aceea nu ai rezultatele pe care le vrei.

Aşadar uită de motivaţie, află ce este voinţa, învaţă să o foloseşti şi foloseşte-o să-ţi schimbi obiceiurile.

Ce se întâmplă dacă nu dezvolţi obiceiuri noi – Consecinţe pentru inacţiune

  • Vei simţi tot timpul că nu progresezi pentru că nu mai ai motivaţie şi ţi-a pierit entuziasmul.
  • Obiceiurile tale proaste vor deveni din ce în ce mai puternice şi mai greu de rupt.
  • Voinţă ta se va consumă pe lucruri mărunte în loc să o foloseşti pentru ceea ce poate să îţi schimbe viaţa în bine.
  • Nu vei înţelege de ce ai aceleaşi rezultate an după an.
  • Vei face parte din cei 98% din oameni care cred că succesul ţine de noroc sau soartă.

Impartaseste cu ceilalti membri ai comunitatii, gandurile tale sau lasa un coment cu orice idei, pareri sau intrebari ai. 

 

Întrebare cheie: Din tot ce am citit/învăţat, ce pot implementa acum/astăzi/săptămâna asta? Am făcut tot ce mi-a stat în putere că să implementez ce am învăţat? Dacă nu, ce ar trebui să se întâmple ca să practic tot ce-mi propun?

Pentru a înțelege mai bine tema articolului și pentru a te ajuta să îți implementezi noi obiceiuri în atingerea visurilor tale îți recomand cartea Personalitate Alfa – descoperă comoara ascunsă din tine.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Emoțiile – stăpân sau unealtă?

”Mă domină ceea ce simt, nu ceea ce gândesc” Paler

Recunosc, acesta este unul dintre cele mai dificil de scris articole. Cum să explici simplu şi frumos ce sunt emoţiile şi mai ales, concret şi practic, cum să le stăpâneşti şi să le faci uneltele tale pentru a nu le permite să te controleze?

Din cele mai vechi timpuri, marii înţelepţi au spus că cea mai mare victorie o aduci asupra propriei tale persoane şi în acel moment, devii o fiinţă foarte puternică.

”Cine se cucereşte pe sine, e mai puternic decât cel care învinge 1000 de inamici, într-o mie de bătălii diferite” – Buddha

Ce anume ne face să pierdem controlul şi puterea asupra propriei noastre persoane?

Emoţiile şi toanele noastre schimbătoare.

Am stat două săptămâni să mă gândesc cum aş putea clasifica emoţiile şi stările noastre sufleteşti şi într-o clipă, am păţit ceea ce zice Stephen King în cartea sa, despre scris:

„Datoria ta este să te asiguri că muza ştie unde te afli zilnic, de la 9 dimineața la prânz sau de la 19 la 23 seara. Dacă ştie, te asigur că mai devreme sau mai târziu, va începe să îţi facă vizite, molfăindu-şi trabucul şi punându-şi în practică magia”

Şi astfel, două săptămâni am stat cu fişierul deschis, neştiind de unde să apuc emoţiile şi apoi, BANG, muza a adus inspiraţia.

Avem 3 categorii de emoţii, împărţite după locul sau”organul” în care ele sunt generate.

Este binecunoscut faptul că avem un creier împărţit în trei, numit şi creierul triun. Munca de descoperire a acestui sistem a fost făcută de neurologul Paul MacLean şi poţi să citeşti mai multe aici.

Pe scurt, creierul uman este împărţit în 3 învelişuri, fiecare corespunzând unei perioade din evoluţia vieţii pe pământ.

1. Primul, este creierul ce se întâlnește și azi la reptile, numit creier reptilian. De aici pleacă o categorie foarte specifică de emoții: instinctele

Ele sunt relativ simple. Emoţia cea mai de bază este ”luptă sau fugi”, care te ajută să evaluezi dacă chestia vie din faţa ta o poţi mânca sau te va mânca ea pe tine. Această parte a creierului nostru se activează şi azi şi ne salvează viaţa în situaţii extreme. Dacă de exemplu ne apare un animal sălbatic în cale ştim că trebuie să o luăm la fugă. Tot în această parte a creierului se află şi emoţia de agresivitate, de teritorialitate. Din păcate, actele de violenţă extremă sunt comise tot datorită emoţiilor ce pleacă de aici.

Cu alte cuvinte, această parte a creierului este responsabilă cu supravieţuirea noastră fizică.

2. Peste acest creier după milioane de ani de evoluţie, a apărut creierul de mamifer

Acesta este întâlnit şi la majoritatea speciilor de mamifere. Mai poartă denumirea de sistem limbic şi este responsabil cu majoritatea emoţiilor noastre. Emoţia atracţiei sexuale, a geloziei, a sentimentelor de ataşament, de grijă faţă de pui (copii), emoţii precum invidia sau gelozia, ruşinea, tristeţea, dezgustul, supriza, durerea, bucuria şi plăcerea.

3. În dezvoltarea creierului nostru, urmează neocortextul, adică partea noastră logică şi raţională

Deşi este cea mai nouă apariţie în peisajul evoluţiei, este şi latura noastră cu cea mai mică putere, deoarece toate acţiunile noastre sunt influenţate de emoţiile noastre iar raţiunea şi gândirea ne servesc mai mult ca să justificăm comportamentele luate emoţional şi nu să luăm decizii logice la rece.

Aici însă, SUPRIZĂ. La ce-a de-a treia categorie nu îţi voi vorbi de raţiune pentru că nu are legătură cu emoţiile. Vom vorbi despre raţiune, logică şi minte la treapta potrivită, care este mai sus de emoţii pe turnul evoluţiei alfa.

A treia categorie de emoții am să o denumesc ”stări sufletești”.

Motivul este simplu. Nu toate emoţiile noastre vin din creier. Există o întreagă gamă de trăiri sufleteşti, mult mai rafinate, subtile şi profunde decât emoţiile de bază despre care deja am vorbit.

Iubirea spirituală, entuziasmul, pasiunea, compasiunea, empatia, stări diferite de conştiinţă şi foarte multe alte ”stări”.

Acestea se deosebesc radical de primele două categorii şi oricare dintre noi putem să facem diferenţa între o emoţie brută, cum este foamea sau agresivitatea şi o stare sufletească în care apreciem o melodie frumoasă.

Diferenţa este clară. Una este joasă, brută şi primară, cealaltă este subtilă, înaltă, superioară.

Şi astfel, cu puţină muncă, reuşim să adunăm la un loc totalitatea trăirilor umane. Unele vin din creier, altele vin din…

Şi aici, am să las loc de interpretare.

În funcţie de experienţa ta de viaţă, ai putea spune că vin din inimaă. Sau din suflet. Sau din chakra a patra, cea a plexului solar (adică tot zona inimii). Cert este un singur lucru.

Inima are un câmp electric în jurul ei care este de 100 de ori mai puternic electric decât creierul şi de 500 de ori mai puternic magnetic. Nu am să întru mai mult în detalii pentru că pentru mine este o certitudine, însă dacă doreşti, poți citi aici un material despre astfel de cercetări.

Aşadar, avem primele două categorii, emoţiile generate din creier care apoi ne invadează vasele sanguine şi transmit informaţia la celule făcând întreg corpul să simtă o emoţie şi avem stări sufleteşti , ca o energie generată de inimă, sufletul nostru.

Dacă dau o căutare pe google după emoţiile de bază, găsesc următoarea clasificare:

  • Tristețe / Supărare
  • Bucurie / Fericire
  • Furie / Mânie
  • Dezgust
  • Teamă / Frică / Nesiguranță
  • Surprindere
  • Rușine
  • Durere

Dar stai puţin!

Dacă din emoţiile de baza iau Frica şi Agresivitatea, le pot încadra în prima noastră categorie, ”luptă sau fugi”, instinctele noastre.

Apoi, dacă iau bucuria, dezgustul, suprinderea, ruşinea şi durerea, le pot încadra în a doua noastră categorie, creierul de mamifer.

Şi câinele se bucură, nu? Şi o maimuţică se ruşinează, nu?

Aşadar, până aici, nimic nou sub soare şi ce mă face foarte fericit e că încă odată, putem să facem clasificarea mea preferată.

Omul superior și omul inferior.

Vezi cum se leagă toate? În orice aspecte ale vieţii, putem să vorbim de omul inferior, mai orientat spre instincte şi emoţii de bază, omul-animal dacă vrei şi apoi omul superior, spiritual.

Partea distractivă e că aceste două laturi se află în fiecare dintre noi, şi sunt la fel de active. Evident, la unii predomină una din laturi şi aş spune, la o privire de ansamblu, că majoritatea oamenilor sunt în majoriatatea timpului în latura lor inferioară dar asta e rezervat pentru o altă discuţie.

Putem spune că omul inferior caută mici plăceri, omul superior caută împlinirea sufletească.

Omul inferior este sclavul emoţiilor inferioare, omul superior îşi dă voie să trăiască stări sufleteşti superioare.

Hai să recapitulăm. Avem așa:

1. Instincte și emotia de frică și agresivitate

2. Emoții mai complexe, universale pentru toate ființele de pe pământ, multe din ele comune cu alte specii de mamifere

3. Stări sufletești care ne pot eleva și duce la adevăratul nostru potențial de ființe spirituale

Vreau acum să le luăm pe rând şi să vedem cum anume putem să devenim acel om superior care îşi transformă emoţiile în unelte şi nu devine sclavul propriilor emoţii neînţelese care îl duc la comportamente greşite şi spre ratarea vieţii.

Având 3 niveluri de emoţii şi stări, avem nevoie de 3 niveluri de autocontrol şi putere.

Nivelul 1 : emoţii inferioare şi instincte primare – frică, agresivitate, panică intensă, izbucnire violentă, durere intensă şi punerea vieţii în pericol, activarea instinctului de conservare

Durata: scurtă (minute sau ore)

Unealta de putere pentru nivelul 1: Calmul

Omul calm este un om superior ce îşi domină instinctele. Dacă nu eşti calm, eşti prost. Devii agresiv, loveşti sau ucizi şi mergi la puşcărie 25 de ani sau pe viaţă. Ai fost animal câteva secunde şi ţi-ai ratat şansa de a avea o viaţă de fiinţă umană.

Care este caracteristica cea mai iubita la un om superior? Lucrul care ne face să spunem „uite un om matur emoţional!”

CALMUL.

Ce face calmul? Poate să controleze instinctele și emotiile primare

Cum să fii calm

1. Schimbă focusul. Mută gândurile de la evenimentul ce provoacă starea de frică, agresivitate sau panică. Plimbă-te sau stai jos, în funcţie de ce simţi. Cel mai important, respiră adânc de mai multe ori. Prin respiraţie, se oxigenează creierul şi astfel el este ajutat să lase gândirea şi raţiunea să preia controlul. Bunicul meu m-a învăţat tehnica cu respiraţia când aveam emoţii înainte de a cânta la pian în faţa publicului.

2. Pune-ţi imediat întrebarea, în mijlocul stării emoţionale nedorite: ”cum s-ar comporta acum un om superior?” şi fă eforturi să rămâi stăpân pe situaţie, cu sânge rece şi să gândeşti care este comportamentul cel mai bun în acea situaţie.

3. Dacă poţi să pleci din acea situaţie, un somn bun va da un reset acestor emoţii care sunt de scurtă durată. Asta e partea bună. Aceste emoţii sunt scurte şi foarte intense, dar trec rapid. Dacă poţi să iei o pauză, ar fi minunat, tot timpul după o pauză deciziile luate sunt mult mai bune.

4. Dacă nu ai control asupra izbucnirilor tale instinctuale, e important să faci corpul să trimită hormoni care să contracareze hormonii fricii sau ai agresivităţii. Dacă poţi, fă imediat un efort fizic intens. Flotări, genoflexiuni sau fugă. Epuizează hormonii ce provoacă starea nedorită.

5. Meditaţia te va ajuta enorm să poţi să faci faţă unei furtuni emoţionale de moment. Abilitatea de a fi calm se dezvoltă cu exerciţiul. Tot timpul întreabă-te ”ce ar face acum un om superior?” şi vei rămâne suprins de capacităţile tale.

Nivelul 2: emoţii simple şi complexe – îndrăgostirea şi atracţia sexuală, bucuria şi fericirea de scurtă durata, invidia, lăcomia, ruşinea, mândria, gelozia, lenea, desfrânarea, motivaţia şi multe alte emoţii pe care le simţim.

Durata: medie (ore sau zile)

Unealta de putere pentru nivelul 2: Virtuţile

Majoritatea emoţiilor de la acest nivel, vin pe perechi. Există latură negativă şi pozitivă. Plus şi minus. Ele nu pot exista simultan într-o persoană, aşa că dacă nu ai emoţia pozitivă, probabil că o ai pe cea negativă.

Aici e foarte potrivit articolul de aici.

Ni se spune că există 7 păcate capitale şi toate sunt cauzate de emoţiile omului inferior: mândria, invidia, iubirea de bani, desfrânarea, lăcomia, lenea, mânia.

Aşadar, pentru a ne vindeca de ele, este important ca prin exerciţiu, să practicăm virtuţi.

1. Compasiunea

Atunci când dai dovadă de aroganţă adu-ţi aminte de unde ai plecat. Care e virtutea care compensează aroganţa? Compasiunea. Empatia proactivă, aplicată. Să-i înţelegi pe cei de lângă tine şi să şi faci ceva pentru binele lumii care te înconjoară.  E bine să fii mândru de tine şi de realizările tale, dar nu arogant.

2. Generozitatea

Să oferi fără să aştepţi înapoi, e calea sigură spre succes şi avere. Generozitatea este virtutea care compensează iubirea de bani şi de obiecte. Am fost educaţi să credem că trăim în resurse puţine şi că fiecare să ia cât poate. Legea valorii spune: cu cât dai mai mult, cu atât ai mai mult. Nu banii sunt măsura valorii, ci ceea ce ai de oferit ca om. Dezvoltă-ţi abilităţile şi talentele şi oferă valoare lumii. Banii vor veni ca efect secundar.  Cum se aplică principiul în afaceri şi în iubire? DAI pentru că ai de unde. Benficiile acestei atitudini? Culegi ceea ce semeni.

3. Iubirea și bunătatea

Încetează să te mai uiţi la capra vecinului. Comparaţia distruge suflete. În viaţă te compari doar cu tine însuţi. Anul acesta eşti o persoană mai evoluată decât anul trecut? Rezultatele tale de anul acesta sunt mai bune decât anul trecut? Dacă răspunsul e da, eşti pe drumul cel bun. Încurajează-i pe cei din jur să fie cât de buni pot ei să fie. Bucură-te de succesele celor din jur şi învaţă din ele. Nu încerca să minimalizezi eforturile altora şi nu descuraja când o persoană vrea să facă ceva, oricât de nebunesc ar fi.

4. Calmul și răbdarea

Este foarte greu ca dintr-un om nervos şi impulsiv să devii un om răbdător şi calm. Ţine de temperament. Totuşi, am fost martor la atât de multe situaţii în care munca de săptămâni, luni şi ani a fost stricată în 5 secunde din cauza nervozităţii şi a impulsivităţii încât nu pot decât să îţi recomand ca atunci când simţi că vei avea o reacţie emoţională, să părăseşti scena şi să te calmezi. Poţi strica prietenii, muncă, relaţii de iubire şi afaceri într-o clipă. Fă ORICE e nevoie să îţi controlezi emoţiile de furie şi nervozitate.

5. Temperarea

Umple-ţi viaţa cu activităţi interesante, fă sport şi lărgeşte-ţi cercul social. Dacă stai în fiecare zi în faţa calculatorului cu tonele de filme porno, e foarte greu să te abţii. Sexul şi masturbarea sunt lucruri fireşti însă odată ce le duci în extreme încep să îţi dăuneze. Lipsa lor sau excesul, ambele te vor afecta. Omul are nevoie şi de afecţiune şi iubire, şi de activitate sexuală. Caută să le ai pe ambele şi vei vedea cum puterea ta se va amplifica.

6. Moderația

Lăcomia o poţi rezolva impunându-ţi reguli alimentare şi consultând un nutriţionist. Educă-te în privinţa mâncării, află ce e bine şi ce nu pentru corpul tău. Caută să faci din mâncarea sănătoasă o investiţie. Mănâncă pentru a fi energizat şi sănătos ca să poţi să trăieşti o viaţă extraordinară, nu folosi mâncarea ca medicament pentru probleme emoţionale.

7. Hărnicia, zelul

Lenea este un păcat viclean. Atunci când te afli în zona de confort ai tendinţa să rămâi acolo. vestea proastă e că nu evoluezi atunci când ai sentimentul de căldurică din zona de confort. Când aveam 5 ani am auzit un îndemn care îmi răsună şi azi în minte. Nu ştiu de unde e şi cine e autorul, tot ce ştiu e că sună aşa:

” Ridică-te, ridică-te, ori ți-ai uitat chemarea? SUS, SUS!! Începe-ți OPERA!”

Nivelul 3: stările sufleteşti – entuziasm, optimism, iubire, creativitate, stare de flux, concentrare, împlinire sufletească, unitate cu tot ce există şi universul, extaz, pace interioară.

Durată: lungă (săptămâni, luni, ani şi chiar întreaga viaţă).

Unealta de putere pentru nivelul 3: Meditaţia şi practicile spirituale.

La acest nivel, nu există stări negative. Este starea naturală a omului spiritual. O înţelegere a acestui nivel şi o experimentare a lui, te face să nu mai fii trist niciodată, nici la moartea unei persoane iubite. Omul spiritual înţelege că moartea nu este un motiv de frică sau supărare ci un proces firesc de transformare şi o nouă etapă de existenţă.

Stările noastre negative ne sunt date atunci când suntem traşi în jos spre omul inferior. La nivelul superior nu există frică, ci doar iubire necondiţionată. La nivelul superior nu există frică de lipsuri ci doar senzaţia de abundenţă. Când eşti în starea ta superioară ştii că este foarte natural să fii fericit şi că întreg universul are grijă de tine, chiar şi când te pune la încercare, o face pentru a-ţi mai da o unealtă şi o putere suplimentară în arsenalul tău.

Cum devenim proprii noștrii stăpâni?

Păi în primul rând, ne dominăm emoţiile inferioare pentru a nu ne domina ele pe noi. În al doilea rând, învăţăm să trăim cât mai mult stări sufleteşti superioare.

Tot ce este nevoie pentru a-ţi face o viaţă superbă este o intenţie. Doar că lumea ştie atât de puţine despre cât de multă putere posedă încât e aproape mister. Doar luând o decizie în minte şi suflet poate schimba instant o realitate cu o alta.

În filmul The Great Gatsby este o scenă genială care ilustrează perfect ce vreau să spun şi eu azi.

În cameră, Gatsby, Tom şi Daisy.

Gatsby, eroul principal, bărbatul fatal, super bogat, cu o super personalitate, este îndrăgostit de Daisy de 5 ani de zile şi după o muncă titanică în aceşti 5 ani, se află la momentul adevărului, decis să o fure pe Daisy de sub nasul lui Tom.

Tom este căsătorit cu Daisy însă Daisy îl iubeşte în secret pe Gatsby, au deja o relaţie ascunsă şi planul este făcut ca ei doi, amanţii, să îi spună lui Tom, soţul, că ei se iubesc şi că destinul lor e să fie împreună iar Catherine îl va părăsi pe Tom, pentru a se căsători cu Gatsby.

Până în acest moment al filmului, Gatsby este un bărbat căruia nu ai cum să îi faci faţă iar Tom, un bărbat uşuratic ce nu pare foarte cu picioarele pe pământ.

Este clar că Gatsby îl va face praf în confruntarea finală, prin personalitatea lui, mai ales că are avantajul că şi Daisy îl iubeşte şi vrea să fie cu el.

Şi acum, începe o minunată întorsătură de situaţie.

Cărţile sunt date pe faţă şi fiecare spune ce simte. Tom o face pe Daisy să recunoască că îi iubeşte pe amândoi bărbaţi şi îl face pe Gatsby să îşi piardă controlul emoţional şi să sară la bătaie.

În câteva secunde, rolurile sunt inversate şi munca de 5 ani a lui Gatsby se duce la vale ca o alunecare de teren.

Totul din cauza celor 5 secunde în care şi-a pierdut controlul emoţional şi a devenit agresiv fizic. Gatsby îşi dă seama imediat de greşeală, îşi cere scuze în faţa tuturor însă este prea târziu. Instinctul feminin al lui Daisy îi spune că Gatsby este un bărbat slab care în momentele cele mai grele va pierde controlul.

Tom devine bărbatul calm și stăpân pe sine care își apără căsnicia.

Gatsby devine ceea ce a fost tot timpul, bărbatul adolescent emotiv care şi-a îngropat demonii în pivinița sufletului, crezând că i-a ucis, doar că aceştia au aşteptat până când Gatsby se află în cel mai important moment al vieţii lui şi au răbufnit, pedepsindu-l astfel pentru că i-a ignorat cinci ani şi a vrut să îi îngroape.

Daisy suferă un şoc şi îşi dă seama că bărbatul adevărat este soţul ei, Tom, pentru că în faţa unei crize, este cel care rămâne drept şi nemişcat în faţa furtunii emoţionale.

De aici, totul o ia la vale şi Daisy sfârşeşte prin a rămâne cu soţul ei.

Aceasta este puterea stăpânirii emoţiilor sau dezastrul pierderii controlului asupra lor.

Alege să devii stăpânul emoțiilor tale.

Știu că de multe ori este greu să conștientizezi anumite stări și emoții. Pentru a te ajuta am pentru tine cartea Ghidul Personalității Alfa ,carte ce te va ajuta să-ți schimbi atitudinea, mentalitatea și implicit rezultatele pe care le ai în viață.

Ştiu că acest articol este departe de a fi complet. Am nevoie să îmi scrii tot ce îţi trece prin cap despre ce ai citit şi să avem un dialog despre emoţii şi stări sufleteşti. Vreau să ştiu dacă te regăseşti sau nu în ce am scris şi pur şi simplu, cum vezi tu această lume a emoţiilor.

Legea respingerii – cum să îndepărtezi ce îţi doreşti din viaţa ta

Făcând o glumă pentru cineva care se plângea că se tot chinuie să atragă o chestie în viaţa sa, chestie care nu mai vine, i-am spus că aşa cum există legi şi principii ca să atragi ceva, există legi şi principii pentru a respinge ceva. De la glumă a ajuns la o chestiune foarte serioasă şi astfel s-a născut acest articol.

Şi probabil dacă nu atragi un lucru, ceea ce faci, gândeşti şi simţi, respinge acel lucru pe care îl doreşti.

S-ar putea ca în fiecare zi să te îndepărtezi de o dorinţă a ta în loc să ajungi mai aproape.

Să luăm de exemplu, cele 3 mari domenii:

  • Sănătatea
  • Iubirea
  • Banii

Păi este evident că dacă tu îţi pui mare pe perete un panou de visuri în care eşti în cea mai bună formă şi pui poze cu modele de fitness, îţi repeţi afirmaţii pozitive ”sunt sănătos, frumos şi sexy” şi respecţi toate principiile legii atracţiei dar în acelaşi timp ai o cola de 2 litri şi o pizza mare lângă tine pe care o îndeși pe gât, ghici ce tocmai ai făcut?

Ai acţionat cu foarte multă pasiune şi determinare în favoarea RESPINGERII a ceea ce îţi doreşti.

Evident, ambele legi lucrează.

Şi atracţia şi respingerea. Doar că fapta este mai importantă decât vorba şi de aceea în legea atracţiei pentru tine au fost doar vorbe dar în legea respingerii au fost fapte grele.

Este de lăudat şi un mare prim pas că îţi doreşti sănătatea, corpul fain şi factorul de sexyness şi asta te face să începi să te gândeşti la modalităţi de a atinge acest obiectiv.

Să spunem că asta cântăreşte 10% din ceea ce e necesar pentru a atinge obiectivul.

Cum ar fi dacă ai susţine aceşti 10% şi cu fapte care să cântărească greu?

Ca de exemplu să bagi în tne mai puţine calorii decât consumi, să te antrenezi cu greutăţi de 3 ori pe săptămână pentru a creşte masa musculară şi a creşte rata metabolică, să mănânci mai multe legume şi hrană vie .

Ai avea deja 80-90% din obiectiv atins şi ai vedea că poţi să atragi ceea ce vrei în viaţa ta cu dorinţa, credinţa, perseverenţa şi FAPTELE potrivite.

Dacă în schimb rămâi doar cu panoul de visuri şi dorinţa, iar faptele tale care cântăresc 80% sunt în favoarea legii respingerii, balanţa înclină logic spre respingerea a ceea ce îţi doreşti.

Acum am dat exemplul cu corpul fizic pentru că orice tăntălău poate să îl înţeleagă. (sper)

În iubire şi bani există mult mai multă subtilitate.

Ce înseamnă atracţie şi respingere în iubire şi bani?

Păi de exemplu legat de bani, la fel ai panoul de visuri şi dorinţa de a face bani, deci cei 10-20% .

Dar FAPTELE în ce parte vor înclina balanţa?

Care sunt faptele care te apropie de dorinţa ta de a avea bani?

– să devii bun în ceea ce faci , să poţi să oferi valoare
– să ştii să vinzi ceea ce ai de valoare şi să atragi atenţia asupra a ceea ce ai de oferit
– să îţi dezvolţi abilitatea de a rezolva probleme
– să înţelegi principiile de funcţionare al banilor, al pieţei şi al economiei, să înţelegi de ce scot oamenii bani din buzunar ca să cumpere şi cum să te poziţionezi de cealaltă parte a tejghelei

Cât timp din cele 365 de zile ale unui an faci aceste lucruri care te-ar apropia de obiectivul tău?

Dacă nu faci nimic, s-ar putea să stagnezi dar STAI.

Se poate nu doar să stagnezi dar te poţi şi îndepărta de obiectiv aplicând principiile respingerii.

Din cauza frustrărilor pe care le dezvolţi tot din cauza ta şi a lipsei tale de acţiuni potrivite, începi să dezvolţi convingeri negative ca de exemplu ”doar dacă furi faci bani”. Aceste convingeri te fac să nu mai fii harnic şi productiv, să nu mai te bucuri de procesul de învăţare al facerii banilor şi astfel TE ÎNDEPĂRTEZI de obiectivul tău de a avea bani.

Acum nu mai e destul doar să aplici principiile legii atracţiei şi să munceşti pentru obiectiv, dar trebuie să faci muncă în plus pentru a uita convingerile proaste pe care le ai pentru că faptele tale sunt alimentate de convingeri.

Dacă tu crezi că nu poţi să ai bani, nici nu vei investi energie în asta pentru că vei crede că pierzi timpul şi ghici ce?

Faptele cântăresc cel mai greu.

Legat de iubire, din nou ceea ce crezi, convingerile tale, cântăresc foarte greu în favoarea sau defavoarea ta.

Poţi să atragi iubire, sex, parteneri de cuplu, o familie sau poţi să te îndepărtezi de aceste obiective.

În iubire ca şi în bani, pe cântar sunt puse lucruri foarte subtile.

Crezi că banii sau iubirea vin din exterior sau prin munca în interior de a deveni persoana competentă şi capabilă să primească aceste lucruri?

Dacă vezi acum un boschetar pe stradă, poate ţi-e milă de el, poate chiar îl şi ajuţi.

Dar îl iei în pat cu tine, faci sex cu el, începi o relaţie de cuplu? Eu îmi pun banii pe NU.

Ei bine, păstrând proporţiile, dacă nu ai iubirea pe care o vrei în viaţa ta (aici intră de la sex la familie toată paleta), s-ar putea ca persoana ta ideală, persoană care te-ar face să fii cu adevărat fericit şi împlinit să te vadă exact aşa cum vezi tu boschetarul.

Adică ţi-e milă de el, poate l-ai ajuta, dar nu l-ai lua în patul tău.

Poate că nu stai pe stradă şi ai ce să mănânci, dar eşti o povară şi nimeni nu vrea să aibă de-aface cu tine.

Acum, hai să te întreb, ce trebuie să faci pentru a atrage iubirea aşa cum o vrei tu în viaţa ta?

Trebuie să devii persoana pe care mulţi oameni o vor în patul, în viaţa şi în familia lor.

Și din nou, avem legea atracției și a respingerii.

Ceea ce îţi doreşti dar mai ales ceea ce FACI, vor determina dacă mergi înspre bine sau înspre rău iar oamenii pe care îi atragi în viaţa ta, sunt pe măsura a ceea ce eşti tu .

Un om de calitate nu acceptă în preajma lui oameni negativiști, deranjaţi emoţional, crizați, plângăcioşi sau victime permanente, oameni meschini şi invidioşi.

Există un lift din cel mai de jos etaj al iadului până în cel mai înalt etaj al raiului.

Se numeşte dezvoltare personală.

Şi asta facem noi aici. Urcă în lift, alege etajul şi nu uita. Poţi să mergi în sus sau poţi să mergi în jos, în funcţie de ce etaj alegi.

Un articol foarte strâns legat de atracţie şi respingere găseşti aici: Ce sa spun si ce sa fac acum ca sa imi rezolv belelele

As vrea să îmi povestești daca ai respins vreodată ceva din viața ta, ceva ce doreai sa atragi. Astept mesajul tău mai jos.

Pentru a atrage lucrurile pe care le dorești în viața ta și pentru a o persoană autentică în viața de zi cu zi am pentru tine Ghidul personalității alfa – pentru liderii născuți din focul acțiunii.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Învaţă să-ţi vorbeşti – 3 tehnici ca să nu îţi mai spui singur prostii

Mă iau cu mâinile de cap când aud cum gândesc şi vorbesc mulţi dintre semenii din jurul nostru.

Semeni care nu îşi dau seama că aceste gânduri şi cuvinte sunt seminţele ce le plantează iar când culeg recolta, tot ei plâng şi se vaită că viaţa e nedreaptă cu ei.

NU! Viaţa este foarte corectă.

Şi ţi-a dat exact ce ai cerut. Nimic mai mult, nimic mai puţin.

Şi e doar vina ta dacă nu ştii să ceri.

O tehnică pentru a-ţi atinge scopurile şi visurile la foc automat este aici: Cum să îți dresezi SRA și să îți atingi scopurile și visurile la foc automat

Este uimitor cum pot să se saboteze oamenii atunci când deschid gura sau când rămân singuri cu ei înşişi.

De la Buddha, acum 2600 de ani care spunea: „Suntem ceea ce gândim, cu gândurile noastre facem lumea”, până la Napoleon Hill care zicea în 1937 : „autosugestia este singura cale de a schimba şi influenţa mintea subconştientă” şi până la majoritatea ramurilor psihologice de azi care spun obsesiv ” tot ceea ce ai este rezultatul gândirii tale”

Aşadar, cum gândim?

Foarte simplu. Folosim vocabularul ce îl avem pentru a gândi, pentru a sta de vorbă cu noi înşine, pentru că asta este până la urmă gânditul.

Un dialog interior.

Problema cea mare este că acest dialog interior se petrece de cele mai multe ori pe pilot automat.

Și de cele mai multe ori pilotul automat este setat pe negativ.

„Nu pot” – înainte să încerci.

„Mi-e frică” – de parcă nu ai şti că frica dispare doar făcând lucrul de care ţi-e teamă.

„O să eșuez” – și ce dacă? E singura cale de a progresa, prin încercare/eroare.

De la aceste gânduri scurte, la altele mai elaborate, se creează tipare de gândire şi vorbire care ne călăuzesc viaţa SPRE PRĂPASTIE.

Gândirea de victimă: „Ştiam eu că nu am noroc în viață. Numai mie mi se întâmplă rahaturile astea. Cu ce am greşit?”

Gândirea fatalistă, pesimistă: ”Nu mai rezist, e o povara prea grea, nu mai vreau să trăiesc această viaţă.”

Gândirea bârfitoare şi invidioasă :”Uite şi la prostii ăştia. Ce cocalari, ce gunoaie.”

Există foarte multe tipuri de gândire negativă şi ceea ce e cel mai nasol, e că ele sunt o otravă ce ucide lent.

Este dovedit în experimentele lui Masaru Emoto în studiul undelor cerebrale asupra moleculelor de apă, că ceea ce gândim ne influenţează corpul fizic, atitutinea, sănătatea şi rezultatele pe care le avem în viaţă, indiferent de domeniu.

Indiferent că e vorba de bani, sănătate sau iubire, nimeni nu a ajuns împlinit şi fericit gândind negativ.

MAI MULT, nu este destul că avem noi propiul flux de gânduri negative ce ne influențează direct ci avem o societate care are grijă să nu putem ieşi din acest cerc vicios.

Deschizi televizorul şi ştirile bagă frica în tine, te sperie cu violenţa, sărăcia, bolile şi apoi tot televizorul te pune să cumperi soluţiile. Mâncarea lor, medicamentele lor, produsele lor electronice, maşinile lor. O unealtă de marketing care distruge oamenii şi îi tratează ca pe obiecte care trebuie speriate, rătăcite şi îmbolnăvite şi apoi să le fie vândută soluţia.

Părinţii, prostiţi şi ei de mass-media vin şi eu cu alte gânduri negative şi ţi le repetă.

Prietenii tăi, în afară de cazul în care se ocupă deja cu dezvoltarea personală, îţi vor repeta şi ei precum papagalii ce au auzit la televizor sau de la părinţi.

Şi astfel, ai un cor întreg care te bombardează cu negativism.

Aici, in comunitatea Personalitate Alfa, evoluția începe schimbând gândirea și felul în care vorbim cu noi.

Apoi, după ce am devenit proprii noştri stăpâni , începem lupta şi cu cei din lumea exterioară, începem lupta pentru a-i salva pe cei care pot fi salvaţi de această boală cruntă: gândirea negativă, otrava minţii şi a sufletului nostru.

Gândurile şi cuvintele ce le vom planta în mintea şi sufletul nostru, sunt viitoarele recolte ce le vom culege.

Aşa cum ghinda devine stejar, cuvântul şi gândul devin fapta, comportament, obicei şi împreună, ele sunt chiar viaţa noastră.

Ce recoltă vrei să strângi?

De buruieni sau de hrană şi bunăstare?

Lucrurile pe care ţi le spui sunt de fapt o poartă către comoara ta interioară.

Louise Hay, în cartea sa, , spune așa:

”Unii oameni spun că afirmaţiile nu funcţionează, ceea ce este o afirmaţie în sine, dar realitatea este că ei nu ştiu să le folosească corect. De exemplu, ei îşi spun :”Devin din ce în ce mai prosper”, după care gândesc imediat ”Ce prostie, e clar că nu merge, nu sunt încă bogat”. Convingerea negativă se va materializa pentru că este repetată mai des, este crezută mai puternic şi este mult mai veche.”

Alţi oameni repetă o singură dată o afirmaţie pozitivă şi pentru restul zilei vorbesc negativ. De ce parte crezi că va înclina balanţa? Rostirea afirmaţiilor, deşi importantă, este doar o parte necesară dar nu suficientă. Contează ce faci în restul zilei, care sunt faptele tale pentru a ajuta gândurile să devină realitate şi care este mediul în care ajuţi aceste afirmaţii să se materializeze.

Dacă plantezi seminţe în pământ de slabă calitate şi recolta are de suferit.„

Tehnici pentru înlocuirea vocii negative din mintea ta

Tehnica 1 de înlocuire a vocii negative: Cititul

O tehnică foarte simplă, în care faci efort minim dar cu rezultate maxime. Înlocuiești corul de voci negative de la televizor, părinţi, anturaj şi chiar propria ta voce cu vocile, cuvintele mentorilor, înţelepţilor și eroilor tăi care îţi vorbesc.

Astfel, vei începe să pui în talerul gândirii pozitive o greutate care să te ajute să contrabalansezi greutatea gândirii negative ce te-a tras în jos până acum.

 Tehnica 2 de înlocuire a vocii negative: Materiale audio

Foloseşte timpul poate pierdut atunci când te deplasezi de la o locaţie la alta în timpul zilei, folosind orie dispozitiv portabil cu căşti la care se aude vocea autorilor tăi preferaţi care îţi vorbesc. Similar cu cititul, însă mai potrivit pentru atunci când eşti în mişcare, pentru a folosi la maxim timpul zilnic.

Tehnica 3 de înlocuire a vocii negative: Crearea de afirmații pozitive

Aceste afirmaţii pot fi folosite ca şi o rugăciune.

Îţi spun cu mâna pe inimă că tot ce am avut la început de drum, când am pornit în aventura dezvoltării mele personale, au fost un set de afirmaţii care erau foarte evoluate pentru mine.

Dar cineva în care am crezut mi-a spus că după ce îmi voi repeta zilnic, luni de zile şi poate ani aceste afirmaţii, voi deveni omul care îi spun minţii mele că vreau să fiu.

Şi aşa a fost. Rezultatele au început să apară după 30-60 de zile dar şi-au făcut simţit efectul cu adevărat după 6 luni de la plantarea lor în mintea şi sufletul meu.

Am plantat seminţele şi am cules recolta. Au trecut mulți ani de atunci şi afirmaţiile, care pe atunci care erau un vis aproape de neatins au devenit realitate şi apoi au rămas mici în urma mea.

Apoi, mi-am făcut propriul set de afirmaţii, pe care îl poţi vedea aici:

Acum ţi le transmit și ţie, iar dacă nu ai acum inspiraţie să îţi creezi propriile afirmaţii foloseşte-le cu maximă încredere pe cele de la mine, până când îţi vei crea propriul set de afirmaţii.

Atunci când creezi afirmaţii, ele pot să se refere la acele domenii din viaţa ta care dor cel mai tare, unde ai cele mai multe probleme şi suferinţe.

 Aceste domenii pot fi:

  • Sănătate
  • Stimă de sine
  • Curaj
  • Carieră
  • Locuință
  • Familie
  • Bani
  • Înfățișare fizică
  • Viață sexuală
  • Relații
  • Rusine fata de cei din jur
  • Dependențe și vicii
  • Iertare de sine și a celorlalți

Mintea ta este o unealtă minunată în mâna ta puternică, sau un stăpân nemilos care te poate lega în lanţurile sclaviei.

Învaţă să îţi foloseşte mintea ca pe o unealtă ca să nu te folosească ea ca pe un sclav.

„Dacă un stejar de 30 metri ar avea mintea unui om, ar creşte doar până la 3 metri!” – Harv Eker

De asemenea pentru a te ajuta să obții mai ușor rezultatele dorite îți recomand cursul online Atitudinea și mentalitatea învingătorilor – acest curs este un training online de 6 săptămâni în care vei învăţa cum să câştigi competiţia cu tine însuţi, să devii o personalitate alfa cu o atitudine de învingător. Vei învăţa să iti aliniezi corpul, mintea şi spiritul pentru a-ţi atinge obiectivele şi pentru a-ţi transforma visurile în realitate.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

 

Ce te pot învăţa oamenii din jur

Celalate articole din această serie sunt aici:

Evalueaza pe ce treapta de evolutie te afli

Ce m-a invatat corpul meu cand l-am ascultat

Ce m-a invatat umbra mea cand am privit-o

Ce m-au învăţat oamenii din jur?

 

Fiecare are un rol specific de a te învăţa ceva pentru evoluţia ta

Nici măcar un singur om nu este întâmplător în viaţa ta. Ducând lucrurile şi mai departe, în budism se spune că înainte de a ne reîncarna ne alegem inclusiv părinţii şi mediul în care ne vom naşte, care corespund cu lecţiile de viaţă pe care le avem de învăţat pentru a putea evolua din locul în care suntem.

Cred că fiecare dintre noi simte că oamenii din jur sunt în viaţa noastră pentru a ne învăţa lecţii iar mecanismul proiecţiei în psihologie dovedeşte ştiinţific că oameni din jur sunt ca niște oglinzi pentru noi.

Ne vedem calităţile şi defectele mult mai uşor în cei din jur decât în noi înşine. Există două emoţii puternice legate de această oglindire.

Admiraţia şi invidia. Atunci când invidiem calităţile unei persoane, ridicăm un blocaj între noi şi acea persoană şi oprim procesul de învăţare. Dacă admirăm în schimb o persoană, putem descoperi calităţile admirate în noi şi le putem dezvolta.

Din păcate mulţi oameni văd că unii au realizări şi în loc să îi admire şi să păşească şi ei pe calea evoluţiei şi a propriilor realizări se mulţumesc să atace persoana şi să îi găsească nod în papură. Este atât de clar că dacă ar admira acea persoană ar putea avea aceleaşi rezultate sau chiar depăşi rezultatele persoanei admirate.

Ca şi regulă de bază, pentru mine, oricine are rezultate pe care şi eu mi le doresc , este o persoană demnă de admirat. Asta îmi da o putere enormă de învăţare şi evoluţie.

De asemenea, aşa cum am discutat în materialul trecut, ne vedem nu doar în calităţile ci şi în umbra celorlalţi. Când cineva din jurul tău te enervează tare, opreşte-te şi caută în tine. Odată cu rezolvarea problemei la tine, vei vedea că vei putea să accepţi şi să îmbrăţişezi cu înţelegere persoana care odată te enerva şi asta înseamnă că eşti la un cu totul alt nivel de evoluţie. Sentimentul acesta de acceptare nu poate fi înlocuit cu nimic. Te face să te simţi zeu pe pământ.

Oamenii se califică şi se descalifică singuri prin acţiunile lor

Un alt lucru foarte interesant este despre comportamentul oamenilor din jur.

Mi-am dat seama că oamenii se califică şi se descalifică singuri prin ceea ce fac.

Dacă eşti o persoană cu bună dispoziţie, entuziastă, cu visuri îndrăzneţe, cu poftă de viaţă, probabil îmi va plăcea să te aud, să te ascult, să fiu în preajma ta şi astfel ne vom apropia şi vom deveni prieteni.

Dacă eşti o persoană pesimistă, tot timpul pusă pe ceartă şi pe critică, pe bârfe, cu emoţii negative, impulsivă, mă vei otrăvi şi pe mine cu emoţiile tale şi voi încerca să te evit.

Astfel, oamenii se califică şi se descalifică singuri prin comportamentul lor.

E valabil în relații de cuplu, în parteneriate de afaceri şi între prieteni.

Dacă accepţi abuzurile, ţi le meriţi în afară de cazul în care sunt accidentale. Aşa cum alegi să bagi în gură junk food, le fel alegi să fii abuzat.

Foarte mulţi oameni, pentru că nu cred că merită ceva mai bun, au o stimă de sine scăzută şi nu se iubesc pe sine suficient, atrag în viaţa lor oameni nesimţiţi.

Oameni care abuzează de ei.

Se poate întâmpla să nu cunoşti suficient de bine o persoană şi să îi dai ocazia să abuzeze de tine odată. Când ai simţit că eşti tratat cu lipsă de respect, e important să acţionezi proactiv şi asertiv şi să pui acea persoană cu botul pe labe. Nimeni nu te poate trata cu lipsă de respect fără acordul tău.

Dacă eşti într-o situaţie care ţi se pare fără ieşire între oameni care abuzează de tine, gândeşte-te la tot procesul prin care ai ajuns să fii între aceşti oameni. Tu i-ai ales şi alegi în fiecare zi prezenţa şi abuzurile lor.

Poţi oricând să pleci şi cel mai mare rău ce ţi-l poţi face este să tolerezi abuzurile repetate.

Iar abuzurile repetate sunt de multe feluri. Pot să fie fizice, emoţionale, verbale.

Dacă cineva te face să te simţi rău în mod constant, pleci sau îndepărtezi acea persoană.

Iubeşte-i şi acceptă -i pe cei din jur, nu e treaba ta să intervii în drumul lor şi rişti să le răpeşti lecţiile.

Dacă îi dai bani copilului fără ca el să înveţe valoarea banului, îl răsfeţi şi îi setezi drumul spre nenorocire.

Foarte mulţi oameni sunt foarte preocupaţi de schimbarea celor din jur: „cum să fac să îl ajut/schimb pe cel de lângă mine?”

Foarte simplu.

Două dintre cele mai preţioase lecţii pe care le-am învăţat în psihologie sunt:

– cea mai puternică armă pe care o ai să ajuţi alţi oameni este încurajarea. Funcţionează pentru oricine, la orice vârstă, indiferent de probleme.

– puterea exemplului e singura care educă alţi oameni. Vrei să îi schimbi pe alţii? Devino tu prima oară ce vrei să devină ei, dacă chiar îţi pasă. Dacă nu, lasă-i pe drumul lor.

Totuşi este foarte important să înţelegem că cei din jur au lecții la fel cum avem şi noi. Şi ei singuri trebuie să depăşească provocările devenind oameni mai buni şi mai evoluaţi şi de multe ori drumul evoluţiei trece prin multă suferinţă.

ASTA E!

Încetează să plângi de milă altora pentru că asta e lecţia lor. Dacă intervii, rişti să le răpeşti lecţiile.

Să spunem că eşti un părinte sau un partener de cuplu. Şi copilul tău sau partenerul de cuplu trebuie să înveţe lecţia banilor şi a valorii. Iar tu îi dai bani pentru că îl iubeşti. Şi apoi tu dispari din viaţa lui peste noapte. E ca şi când i-ai lua unui olog scaunul cu rotile sau cârjele. Îi faci mai mult rău decât bine.

Dacă vrei să ajuţi, cel mai bine o faci lăsând o persoană să se dea cu capul de pereţi rezolvând problemele.

Am fost uimit să văd cum oamenii ajung să îşi urască binefăcătorii tocmai din cauza faptului că prin ajutorul dat, i-au făcut dependenţi de ei.

Când simţi nevoia să ajuţi, ajută-te pe tine. Fiind tu o persoană puternică, faci mult mai bine lumii. Un cerşetor nu poate ajută alt cerşetor să îşi depăşească condiţia.

Încrederea în alţii vine din încrederea în tine. Cum sunt oamenii din oraşul tău?

Nu ai dreptul să te plângi niciodată de oamenii ce îi ai în jurul tău. Ei sunt acolo să te înveţe lecţii şi pentru că tu i-ai chemat în viaţa ta. De multe ori ne plângem că nu putem avea încredere în alţii dar hai să ne gândim. Ce putere au ceilalţi asupra ta?

Dacă cei din jur te păcălesc şi îţi trădează încrederea nu este pentru că eşti o persoană naivă, nu cunoşti natura umană suficient de bine şi ţi-ai aşternut singur calea spre a fi dezamăgit?

Am învăţat să îmi asum responsabilitatea pentru oamenii care îmi greşesc.

E vina mea că i-am adus în viaţa mea. Pot fi păcălit odată dar a doua oară deja e vina mea. Puteam să iau măsuri şi să mă protejez. De câte ori mi-a fost trădată încrederea am găsit puterea interioară de a zâmbi şi de a mulţumi persoanei ce mi-a făcut rău. M-a învăţat o lecţie extrem de preţioasă şi acum ştiu să mă apar.

Schopenhauer spune că banii furaţi au fost defapt investiţi. Ne cumpără prudenţa pentru data viitoare.

La fel e cu orice pierdere şi dezamăgire legată de oameni.

Dacă oamenii te tot păcălesc la infinit şi îţi tot trădează încrederea şi te mint, e pentru că nu ai învăţat nimic din experienţele precedente şi ei doar se străduiesc să te educe să nu mai fii un naiv.

Mi-ar plăcea să ştiu ce lecţii te-au învăţat pe tine oamenii din jurul tău.

Per aspera ad astra

Pera Novacovici

Propulsat de
►
Necessary cookies enable essential site features like secure log-ins and consent preference adjustments. They do not store personal data.
Niciunul
►
Functional cookies support features like content sharing on social media, collecting feedback, and enabling third-party tools.
Niciunul
►
Cookie-urile analitice urmăresc interacțiunile vizitatorilor și oferă informații generale despre valorile metrice, cum ar fi numărul de vizitatori, rata de respingere și sursele de trafic.
Niciunul
►
Cookie-urile publicitare oferă reclame personalizate pe baza vizitelor tale anterioare și analizează eficiența campaniilor publicitare.
Niciunul
Propulsat de
Exit mobile version