Adina Banea – PitchMeNow

Despre..intimități desfășurate intim

Cam înnorat mi se pare astăzi afară! Cumva parcă norii ăştia când se-adună, împrăştie migrene peste noi.

Nu simţi o apăsare-așa, un pic de grijă şi multe nelinişti, când vremea este închisă, cum e astăzi??!

Mă rog, că altceva voiam să povestesc..vorbeam zilele astea cu Mara, o altă prietenă importantă de-a mea, pe lângă Marco și Kayla, de care ați auzit deja câte ceva.
Mara, este o femeie de o delicatețe și o feminitate aparte, zici că-i o felină, așa-i de grațioasă!
..și natural, că de-aia-i mai interesant! Am ajuns la concluzia asta în timp, inițial am avut, ce-i drept, umbră de-ndoieli, cum c-ar fi un pic prea studiat accentul de timiditate excesivă, spre exemplu, care mie-mi părea că duce voit simțul masculului într-o zonă mustind a sex-appeal.

Revenind de unde am plecat, discuţia noastră, începută iniţial pe ton nepăsător şi paşnic totodată, s-a transformat uşor-uşor într-o discuţie aprinsă, pe care dacă o ascultai de la distanţă, îţi părea cu siguranță a fi dispută-n toată regula.  Nici nu mai ştiu de unde până unde, ori cum, am ajuns noi să vorbim despre masturbare.

..dar ce aiurea sună cuvântul ăsta, nu?!? Parcă îţi dă un pic senzaţia, atunci când îl pronunţi ori îl gândești, cum că ai face ceva anapoda, dacă îl mai și acţionezi câteodată..:))
„M-aș masturba un pic..!!” Hmmm..zi și tu!! Nu-mi place deloc cum se aude, prea grosolan, ori nu știu, prea..adică duce gândul mai degrabă într-o zonă de „n-am încotro, trebuie s-o fac!” și nicidecum la ceva plăcut în trăire și senzații bune.
..ehh!..acuma ce să-i facem, vorbim cu el pe mai departe, căci n-avem sinonim simpatic, din păcate..!

Spuneam la un moment dat, cât de important este să-ţi cunoşti doleanţele sexuale prin atingeri proprii.  Să stai şi să te imaginezi într-un decor erotic potrivit fanteziei tale sexuale de moment şiii..prin atingere, să te observi cumva cu ochii minţii, să exploatezi mai apoi în cuplu prin act sexual vorbit cu voce tare, ori în șoaptă dacă așa preferi, cum ajungi la orgasm tu în particular şi ce anume din ceea ce împărtăşeşti partenerului, te aduce să-ţi trăieşti apoi orgasmul şi în voi.
Prin comparaţie, vei observa astfel ce te incită în prezenţa lui, descătuşată de inhibiţii fiind, şi ce anume te incită doar pe tine și atât, în particular.

Vei vedea dacă există diferenţe la nivel de excitaţie între actul de..hai să spunem! din intimitate, pe care-l gândeşti curajos doar în intimitate, şi orgasmul întâmplat în urma actului sexual de cuplu.

„- Doamne, Adina, dar tu îmi spui mie acum, că te-atingi și singură câteodată? Tu asta sugerezi?!?” mă întreabă prietena mea, oareșcum destul de siderată.

M-a contrariat retoricul ei.

Citisem, ce-i drept, că femeile nu-şi recunosc momentele sexuale trăite separat.
Citisem și că femeile au o problemă în a recunoaşte că se ating și singure mai uneori, considerând cumva a fi greşit să faci „astfel de lucruri”.
..dar, ce spui?? că nici bărbaţii nu recunosc, ca o paranteză fie vorba, deşi, chiar aseară aveam o discuţie de grup, extinsă la Brasserie, unde Marco chiar zicea că un procent destul de ridicat dintte bărbaţi nu abţin de obicei chestia asta, fără importanță că-s în cuplu, ori însurați ori single.
Mă rog, nu-nţeleg de unde atâta nevoie de ascunzişuri despre lucruri umane şi fireşti, dar nici nu voi fi lămurită vreodată..so, hai s-o las aşa pentru moment, zic.
..de asemenea, am mai citit că femeile, în genere, nu dezvoltă neapărat curiozităţi sexuale şi, cu atât mai puţine le și pun în practică.  Că totul depinde în special de partener.  El ajută femeia să prindă curaj să se deschidă.

Așa și este, am remarcat în timp.  Un partener cu deschidere sexuală te învaţă să te percepi sexual şi să-ţi înţelegi ca fiind normală dorinţa crescândă de experienţe noi de cuplu.
„-Dar..Mara, draga mea, de ce nu spui cum că te masturbezi şi tu?? Suntem prietene bune de atâţia ani, ne-am spus atâtea..! Ce mă priveşti așa ciudat?!? ..brusc?!? Ți se pare vreun subiect tabu, ori poate eşti tu mai ruşinoasă? Sau așa percepi tu masturbarea, a fi o rușine?!?” am replicat eu, iritată deja, din cauză că am interpretat-o ca fiind o lipsă de încredere în mine.
„- Păi pentru că eu nu o fac. Niciodată. Sunt în cuplu și eu de ceva timp, ai uitat? Și n-am nevoie de mai mult decât atât!”
Mda..ce-i drept este în cuplu de vreo 3 ani cu un individ destul de strange, deloc nu reuşește să îmi ajungă prea simpatic, nici gând apropiat.
În altă ordine de idei, Mara este o tipă destul de conservatoare în genere, nici nu-mi dau seama de ce am intrat în astfel de discuție cu ea, acu’ realizez.
… tocmai conservatorismul ăsta probabil că mă și atrage în relația noastră de prietenie, nu-i dus într-un extrem enervant, fixist..! Nuu..nu-ți imagina ce nu există, nici vorbă, e ținut cum trebuie, în echilibru cumsecade, cum eu n-aș putea s-o fac.
Uite, îmi place că ea mănâncă numai lucruri sănătoase, de exemplu, cum eu mănânc tot invers și pe dos, bea fresh-uri acre, bleahh!! dar sănătoase și acestea, și mai întotdeauna, în vreme ce eu prefer mereu un sauvignon blanc cu multă gheață..face sport, în timp ce eu nu urc.. măcar o treaptă, fără gâfâieli prelungi după aceea, șii..tot așa.

În fine, că iar devălmășesc idei..masturbarea nu are legătură cu faptul că eşti căsătorită sau nu, măi Mara, draga mea!! Uuuoff!! Nu-i ruşinos s-o faci, nici femeie dacă eşti, nici dacă te afli bărbat.

E un mijloc de autocunoaştere, de dezvoltare personală sexuală; prin masturbare ajungi să-ţi cunoşti corpul, să-i simţi reacţiile, poţi astfel mult mai uşor să explici partenerului mai apoi, ce şi cum îţi place, unde adori să fii atinsă, și unde nu ai niciun stimul; deşi citise el, spre exemplu, că o majoritate a femeilor preferă săruturi uşoare pe o anumită zonă a trupului, ehh..! ţie, iată!! nu-ţi priesc aceleași, cele universale, tu vrei o altfel de muşcătura, în cu totul alt loc! Haț!!
În linişte aflându-te tu câteodată şi dezvoltând fantezii pe plan psihic în complementaritate, devii primul cunoscător a ceea ce îţi place cel mai tare.  Ai timp cât vrei, răbdare cât ţi-e necesară, momente hedonistice, dacă le resimți astfel, care te vor ajuta să te autodepăşeşti, să te cunoşti, să te iubeşti, pentru că mai apoi să te laşi iubită în modul care ți-e ție peste măsură de foarte incitant.
Ştiind ce vrei, vei şti şi ce să ceri, eu așa zic.
Așa și fac, de altfel..!! ?

N-am aflat exact dacă Mara s-a lăsat cunoscută de ea însăşi prin atingeri în singurătate, sau dacă doar a minţit, jenată fiind de modul meu direct de abordare.
..mai descos eu, înc-o dată..alt atu important al ei, Mara e foarte sinceră, așa că sigur o voi prinde cu o confesiune, pe la un moment dat!!
..știu cu siguranță că nu-i deloc ruşinos să faci lucruri, una alta, pentru a te descoperi, pentru a te dezvolta sexual.  E binevenit chiar și un vibrator în casa ta, dar de ce nu?!?..am și eu unul, by the way..!! Petrișor îl cheamă..hahahah..!!..pe care să îl foloseşti uneori în intimitate, ori..pampam!! în completare de act sexual de cuplu, în preludiu.

Și mai știi ceva?? Chiar și în cuplu de se află, chiar măritată dacă este, dar chiar și-atunci, da, culmea! femeia are voie să fie sexuală!!
Ba chiar îi e recomandat!!

Somn fantezist, vă-mbrățișez!!

Adina Banea

Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.

Excentricități bisexuale

Trăim într-o societate îndoctrinată cu tot felul de cutume, există lucruri pe care societatea le acceptă și le perpetuează, totodată altele despre care nici nu avem curajul să vorbim, care ne devin subiecte tabu doar din obișnuință.

Bisexualism. Pro sau contra?
..deja vă aleargă prin cap imagini, rapid și jucăuș desenați deja prin minte scene fierbinți cu două femei mișto în ipostaze dansante erotic, nu-i așa?
Gâdilă imaginația în mod plăcut cumva, firește, știu!

O femeie bisexuală este în regulă, ne incită adeseori..iar când cunoaștem vreuna…o povestim prin toate colțurile ieșuite-n cale, naștem enșpe triliarde de fantezii..!
Ori poate mă înșel? Iau în calcul și această variantă, firește, într-un..procent mai mic!😀

Interesant să existe câteodată prin cercul nostru câte-o tipesă din aceasta mai cu vino-ncoa, ivită brusc și de pe nicăieri, să ni se-așeze aproape..sufletului, s-o studiem mai în liniște mai în..senzual, să o dezbatem începând din coada gândului și până-n realitatea situației închipuite..😀căci suntem tare curioși s-o știm mai bine, ba încă ne-ar plăcea să o cunoaștem cu adevărat cu mult mai foarte bine, așa ne-ar cam plăcea, ori nu-i deloc adevărat și mă înșel eu iarăși și tot mereu din nou?

Ei bine, dar bărbatul bisexual, este cumvs și el la fel de iubit ori de apreciat prin fanteziile mai intime? Se bucură de-același tratament binevoitor și senzual, zburdând imaginația jucăușă??
Ce-am povesti noi câteodată despre-acesta?
Păi mai nimic! pentru că nu cunoaștem vreunul de altfel.
În niciun grup nu-l întâlnim. Oare de ce?
V-ați întrebat vreodată? Credeți că nu există și ei printre noi, bărbatii aceștia, precum există ele, bisexualele simpatice?
Dar voi ce spuneți? Există și ei prin lumea asta, de pe Pamânt?

Eh..în acest punct odată ajunși, vreau să subliniez din nou cât de tare mă încurcă personal cutumele sexuale pe care suntem obligați să le trăim cu noi și printre noi o viață-ntreagă.
Pe care trebuie să le cărăm greoi în spate, deși nu ne aparțin defel.
Nu noi le-am creat, nu noi le-am scris, deși nu sunt deloc ale noastre, suntem totuși obligați să le menținem active, să le respectăm..iar mai apoi, dar ce spui, culmea! mai trebuie să le impunem și principial, implementându-le cu forța în educația copiilor noștri.

De ce nu suntem noi deschiși în a înțelege binevoitor și în egală măsură bărbatul bisexual precum aplaudăm pe de altă parte, femeia bisexuală?

Doar pentru că societatea noastră este una extrem de ipocrită, de aceea numa’.

Ni se impune cu prejudecăți perpetuate, ne spune că-i cel mai important să ai liber arbitru, dar pe de altă parte nu ne permite să ni-l dezvoltăm, nu avem deci dreptul să optăm alegeri ce ne vor face fericiți, nu ne lasă să trăim doar pentru noi ci mai degrabă ne construiește imagini tip, perfecte pentru o lume totalmente imperfectă.
Societatea ne îngrădește, ne judecă emoțiile, ne uniformizează fericirea.
O fi firesc??

Pentru că mie liberul arbitru îmi spune că-mi plac oamenii deschiși, sinceri, naturali, onești..indiferent de cum își mișcă ei viața în intimitate.
Dar nu apuc vreodată să cunosc bărbați bisexuali, căci dacă-și asumă cumva vreun gând măcar mai bisexual, se și expun destul de brusc oprobiului public. Astfel vor fi bătuți cu pietre!😉
Vi se pare corect?  Mie nu mi se pare fair.  Avem voie să ne excite imagini cu două femei sărutându-se sau atingându-se mai intim oareșcum..vedem des chestii de’astea prin toate revistele, în filme pe la Pro TV ori pe canale destinate persoanelor peste 18 ani!😅 Deci ne place această tentă erotică, mustește a senzualitate, ce-i drept, nu ne inspiră negativ cum că s-ar întâmpla greșeli pe-acolo, ba dimpotrivă! Sună incitant, ne gâdilă-aproape-orgasmic.

Două femei care fac dragoste excită, dar doi bărbați care-și zâmbesc provoaca silă.

Nu vi se pare cam nedrept să trăim compromiși și-așa de liniștiți scăldați în propria subiectivitate??
Suntem homofobi doar câteodată, altădată nu ne deranjează imagini suprapuse cu sex petrecut între persoane de același sex. Acceptăm jumătăți de măsura, n-avem curaj să acceptăm măsura toată.

Mie imi plac, repet, oamenii curioși și doritori de altfel de senzații, mai autentice în simțuri emotive.
Iar dacă sunt bărbați? N-are nimic!
Mai sunt convinsă totodată că n-aș fi singura care gândește libertin și neîncătușat defel.

Iar dacă ați spune toți pe rând, când s-ar ivi ocazia într-o discuție mai publică ori dimpotrivă, că nu este vreun lucru atât de foarte-ngrozitor, poate că s-ar schimba un pic și optica societății nostre noastre, s-ar mai relaxa și ea un pic că prea e încleștată, zic! și astfel am deveni și noi societate occidentală, cum ne tot lăudăm că am exista deja.😅

Cred că suntem capabili să rescriem un Cod Cumsecade atât Moral cât și foarte Etic, adaptat cu totul secolului nostru.
De ce să ne lăsăm cocosați de principii strămoșești impuse strămoșește?

M-am referit la bisexualism, întrucât ar fi un prim pas, mă gândesc, în acceptarea acestuia prin rândul bărbaților.  Un alt urmator pas important, în acceptatea mai apoi a gay-lor care sunt cu mult mai huiduiți și care ajung să se urască astfel pe ei înșiși pentru simplul fapt ca s-au nascut diferiți comparativ cu o majoritate pe langa care si ei în fapt, sunt de asemenea tot obligati, să conviețuiască.
Nu multi au curaj să spună părinților, prietenilor că sunt altfel construiți și doar atât. …pentru a nu fi arătați cu degetul de către oameni ce nu-si bat capul principial cu lucruri pe care nu reușesc defel să le-nțeleagă .

Hai să nu ni se mai strâmbe privirea dezaprobator în grimase, atunci când apar doi oameni care se iubesc real și-și încep asumat public o poveste reală de dragoste.
Putem zâmbi binevoitor, zic, chiar dacă în sinea noastră nu suntem totalmente de acord cu una alta pe acolo.
Putem zâmbi măcar a ințelegere.
Putem cu adevărat să-i înțelegem pe alți oameni.
Similar cum îi putem înțelege pe cei zgârciți, deși noi suntem darnici printre altele.

Pitch Me Now

Adina Banea

Ai avut orgasm? Aproape… De ce mint femeile?

M-am amuzat teribil azi, într-o discuție relaxată cu o prietenă… fii atentă: o ejaculare/douuuă ejaculări. Substantiv de gen feminin. Și-apoi, ia uite… un orgasm/douuuă orgasme. Substantiv neutru. Femeia e neutră deci, în termeni de plăcere culminantă. Mi-a plăcut concluzia aceasta atât de tare, încât râd singură povestind!

Sunt femeie, feministă convinsă şi o persoană ce-şi doreşte răspunsuri în permanenţă. În plus, dacă punctul meu de vedere este diferit de al tău, şi de al ei, şi de al prietenei tale, şi… tot aşa, preumblând controversa printr-un lanț prietenesc al slăbiciunilor, ehh!!, atunci îmi place să aflu un alt punct de vedere, corect, generalizat, unanim foarte acceptat, de luat în seamă. Și atunci m-apuc să cotrobăi net-ul în căutare de răspunsuri clare. Google nu greșește! Cred cu tărie în Google.

Şi am dat peste o carte – „Raportul Hite. Noul studiu despre sexualitatea feminină” de sexologul Shere Hite – despre care toţi erau de părere că ar fi revoluţionat lumea acum vreo 30 de ani, accentul fiind pus, firește, pe orgasmul femeii. Orgasmul ăla, de gen neutru, am asta stabilit deja. Cartea este, în fapt, un sondaj de opinie realizat pe baza unui chestionar, la care au răspuns peste 3000 de femei. Se povesteşte aici despre masturbare, despre mitul punctului G și tot așa. Deși se adresează femeilor, cred că această carte ar fi mai potrivită pentru bărbaţi. Să-i lumineze, că sunt cam varză!

„Cine eram eu când am început această cercetare? Eram studentă la istorie. Cam în aceeaşi perioadă am descoperit mişcarea de emancipare a femeilor: eu şi prietenele mele am luat parte la demonstraţii, am scris pamflete despre «drepturile femeilor» şi despre «dreptul la salarii egale». Treptat, ne-am dat seama că propriile corpuri sunt la fel de importante ca şi dreptul de a fi plătite la fel ca bărbaţii“, ne povesteşte Hite în prefaţă. „Pentru mai mult de 70% dintre femei, raportul sexual nu duce de obicei la orgasm. Peste jumătate dintre respondente au recunoscut că l-au mimat. Una mărturisește că «Nu e bine să-l laşi pe bărbat să creadă că nu te-a satisfăcut, asta l-ar emascula», alta spune – „Dacă mă abordează deschis «Ai avut orgasm?», atunci refuz să mint. Voi spune ceva de genul «Aproape»“. Aproape?!? Adică? Sex echitabil, doamnelor!

De ce credeţi dumneavoastră, domnilor, că sunteţi minţiţi de către femei în pat? Ia să auzim!

P.S. Cartea, din păcate, nu se găsește în nicio librărie. Stoc epuizat! Și tare mă tem că n-au cumpărat-o bărbații…

Adina Banea

Copiii știu să ierte!1 reader now

După cum deja v-am pus în temă, câștigătoarea concursului inițiat de mine împreună cu ebloguri, ce a avut ca temă de discuție blogul meu bineînțeles, a fost Cristina Lincu.Ne-am întâlnit, ne-am cunoscut, am băut un pahar de vin împreună (mai mult eu, recunosc și am hotărât să și revoluționăm blogosfera cu un interviu în oglindă!😀1..2..3.. șiii..

Cum definești „blogosfera”?

Blogosfera este o replică mai reușită a lumii reale pentru că aici măștile cad, scrisul fiind cel mai frumos act de sinceritate. Citindu-i pe diferiți bloggeri, am ajuns să îi simt și să-i cunosc fără să îi fi întâlnit în carne și oase nici măcar o singură data, blogosfera oferind oricui dorește șansa de a se mărturisi pe sine prin scris. De aceea, sunt fascinată de forța cuvintelor, așa cum nu obosesc s-o spun, căci ele ne transformă în demiurgi ai propriului univers, binecuvântându-ne cu puterea lor creatoare.

De ce, cum și de unde până unde, ideea de blog personal?

Din pură întâmplare. Deși am început un blog în urmă cu mai bine de 7 ani, am renunțat repede la el. Încă nu înțelegeam pe deplin (nu că aș face-o acum) care sunt utilitatea și semnificațiile unui blog personal. La sfârșitul lui 2013, în timp ce lucram la alt proiect, am avut nevoie de o “ciornă” și așa am creat blogul meu principal armonie acvatica . Ulterior, nu am mai vrut să mă despart de el și astfel am adunat între filele sale virtuale postări diverse, dând naștere unui loc ecletic, dar care mă reprezintă în totalitate.

Faptul că scrii pe blog te-a schimbat în vreun fel? Ce influență a avut asupra ta participarea la blogosferă?

M-a schimbat în sensul că mi-am revizuit pasiunile și am înțeles că scrisul a devenit, între timp, cea mai mare dintre ele. Blogul m-a ajutat să cunosc mulți oameni extraordinari și m-a învățat lucruri noi despre on-line. Mi-a dat vizibilitate, m-a ajutat să mă orientez către personal branding și, într-o oarecare măsură, m-a disciplinat.

Generalizăm articolele din blogul nostru personal sau îl limităm și îl individualizăm în funcție doar de probleme, trăiri și nedumeriri personalizate?

Cred că depinde de stilul în care ne propunem să abordăm fiecare subiect în parte. Există articolele strict personale, poveștile, care se rezumă la experiențe individuale, dar și articolele în care se dezbat anumite aspecte, probleme, unde granița între obiectivitate și subiectivitate, generalizare și particularizare este destul de fină, fiind, de multe ori, încălcată. Personal nu mi-am propus să scriu dintr-un anumit punct de vedere pe blog. Prefer să tratez fiecare temă așa cum mi se dezvăluie mai bine în momentul respectiv. Cu alte cuvinte, las loc și inspirației să mă ghideze.

De ce îți plac copiii?

Mi-au plăcut dintotdeauna. Pentru că sunt sinceri, au un simț de observație fantastic și știu să se bucure, să se joace și să ierte. Lucruri pe care noi, odată adulți, le dăm uitării. Încerc să învăț câte ceva de ei, în timp ce, desigur, sper ca și ei să învețe de la mine. Mi-am dorit trei copii și mulțumesc Cerului că îi am. Despre ei scriu pe un blog dedicat (ghidușii.ro). Aș vrea să transmit tuturor că a avea copii poate fi și amuzant. Chiar dacă nu atunci când aceștia îți dau de furcă, măcar după, când povestești întâmplarea. Este important să o faci cu o notă de umor și autoironie, asta te ajută să continui cu zâmbetul pe buze.

Femeie de carieră sau ne este suficient femeie mamă cu normă întreagă, pentru o stimă personală ridicată?

Este o alegere personală, însă, indiferent de ce alegem, probabil că mereu ne va lipsi și reversul medaliei. Admir mamele care reușesc să-și dezvolte și cariera, păstrând un echilibru între acesta și timpul dedicat familiei, chiar dacă nu este ușor deloc. Și dacă nu carieră, cred că este important să te poți dedica măcar unei activități care să te reprezinte, în afara căminului.

Fericirea este un lucru mărunt?

Nu “este”, ci “rezidă” în lucrurile mărunte, dar importante.

Gânduri în preambul de somn cotidian.

…de liniște, armonie și bucurie în sufletul și viața fiecăruia.

Adina Banea

8 semne discrete că vă îndreptați spre divorț

Câteodată semnele că mariajul tău este pe butuci sunt surprinzătoare și șirete. Fii deschis la a căuta ajutor profesional pentru a-ți salva căsnicia.

Vorbiți, dar nu comunicați

Comunicarea nu înseamnă doar să vorbești ceva important la începutul și sfârșitul zilei, dar este o problemă dacă nu vorbești cu soția ta despre nimic altceva, cum ar fi vreme sau cine vrea mai mult lapte. Este un semn rău faptul că vă vorbiți unul altuia superficial, spune Marni Feuerman, terapeut specializat în practică privată în Boca Raton, Florida. Dacă ții în tine lucruri de zi de zi se va crea o distanță și o răcire în căsnicia ta. Te poate face să te simți mai puțin afectuos și apropiat de partenerul tău. La fel dacă o persoană vorbește, iar cealaltă doar ascultă. Ține minte: comunicarea nu înseamnă doar să vorbești în dreptul tău, spune Francesca Di Meglio expertul de la About.com și scriitor al blogului Italian Mamma. Este vorba și despre a asculta și chiar a-ți auzi consortul.

Nu ești de acord să aveți copii

Ați mai discutat despre subiectul ăsta înainte de căsătorie, dar sentimentele s-au schimbat. Poate că simți că ți-ar împiedica evoluția în carieră sau faptul că partenerul tău vrea să își rezolve problemele de infertilitate creează sau amplifică o problemă în familie. Di Meglio sugerează să încerci să te pui în locul partenerului. Imaginează-ți de ce el sau ea nu vrea un copil și ce argumente aduce în acest sens. Persuasiunea nu este rezolvarea. Nu este corect să vrei să convingi pe cineva să aibă sau nu copii, spune Lesli M. W. Doares, un consultant de căsătorie și coach cu un cabinet privat în Cary, Carolina de Nord și autor al cărții Blueprint for a Lasting Marriage: How to Create Your Happily Ever After With More Intention, Less Work. Creșterea unui copil este destul de grea și pentru doi părinți, spune Doares. A te lăsa convins în asta creează doar resentimente.

Petreceți din ce în ce mai puțin timp împreună

Nu trebuie să fiți legați unul de altul toată ziua, dar ar trebui să vă petreceți timpul liber împreună și să vă simțiți atât de bine alături de partener cum nu o faceți cu nimeni altcineva. Este normal să te uiți la o emisiune TV, să stai pe Internet pe telefon, să te adâncești într-o carte, să lucrezi până târziu sau să vorbești cu soțul tău, dar nu folosi aceste activități ca distragere până la punctul în care pare mai mult o ușurare să nu fiți împreună, de la a discuta ce probleme aveți în mariaj. Făcând un program de timp petrecut împreună și a face lucruri relaxante este un punct extrem de important pentru un mariaj de succes, care să dureze, spune Doares.

Nu depuneți amândoi efort să vă îmbunătățiți mariajul

Ambii soți trebuie să depună efort pentru a face relația să meargă. Dacă îți lipsește motivația să lucrezi la mariajul tău, să rezolvi problemele care vă îndepărtează, atunci trebuie să găsești motivul pentru care faci asta, spune Di Meglio. Deseori, lipsa motivației este un semn clar că s-a pierdut ceva. Nu înseamnă neapărat că trebuie să îl recuperezi, dar trebuie să te dedici descoperirii motivului pentru care te simți dezamăgit și dezinteresat.

Îți lipsește respectul față de celălalt

Totul începe cu un reproș inocent, spune Doares, cum ar fi: Nu ai spălat vasele. Apoi se transformă în reproș general: Niciodată nu mă ajuți prin casă. Evoluează în judecarea personalității: Ești un egoist, un snob face nu face nimic. Nu se întâmplă peste noapte, dar sapă la temelia căsniciei voastre, spune Doares. Dacă vă certați unul pe celălalt și vă criticați constant, s-ar putea să nu faceți o partidă bună. Dacă nu respecți acea personaă, ai putea avea dificultăți în a-l plăcea sau a-l iubi, spune Di Meglio. Gândește-te la ce a zis sau ce a făcut pentru ca tu să îți pierzi respectul față de el. Ambii parteneri trebuie să fie hotărâți să își recâștige respectul, să își schimbe comportamentul pus sub semnul întrebării sau să comunice mai bine, spune Di Meglio. Dacă nu este posibil sau căsnicia este prea distrusă, atunci ea este sortită șfârșitului.

Partenerul tău este un adulterin de succes

Unele cupluri își pot reveni și pot merge mai departe după o rătăcire conjugală, chiar să devină mai uniți după ce partenerul a înșelat. Cuplurile pot supraviețui unei aventuri, spune Doares. În orice caz, un soț adulterin care a avut aventuri repetate are o problemă care nu poate fi rezolvată. Singura cale pentru a trece peste o trădare, emoțională sau fizică, este să câștigi încrederea prin a nu mai înșela vreodată, spune Di Meglio. Dacă este un tipar comportamental, atunci nu îți vei recâștiga niciodată încrederea. Unii oameni nu pot fi monogami sau nu sunt făcuți pentru căsnicie. Doares reamintește oamenilor să nu dea vina pe ei însăși. Nu este vorba despre tine, ci despre refuzul partenerului de a participa 100% în mariaj, spune ea.

Nu mai aveți momente de intimitate

Nu mă refer la a fi unul în altul ca în luna de miere. Atracția pe care o simți pentru soțul tău poate scade sau crește din mai multe motive „, spune Cathy W. Meyer, expertul specializat în divorțuri de la The About.com și editorul șef la divorcedmoms.com. Nu este un lucru neobișnuit ca într-o căsătorie să avem și perioade în care să nu simțim dorință pentru partenerul nostru. Când cineva este bolnav sau aveți copii tineri, este natural să fiți intimi mai rar. Chiar și pe măsură ce îmbătrâniți, s-ar putea să nu vă mai doreți să fiți la fel de intimi cum ați fost odată. Dar, dacă nu mai ești intim și acest lucru este consecvent, trebuie să vă întrebați de ce, spune Di Meglio. Apare o problemă și mai mare dacă unul dintre voi vrea sex, iar celălalt nu. O lipsă de afecțiune fizică înseamnă că ești într-o relație platonică. Cuplurile încetează să mai fie iubitori si devin colegi de cameră și parteneri de afaceri, spune Doares. Dar asta nu e motivul pentru care cei mai mulți dintre noi se căsătoresc.

Vă certați continuu din cauza acelorași lucruri

Este un lucru obișnuit ca oamenii să se certe pe aceeași temă în continuu, într-o căsnicie, spune Feuerman. Acest lucru poate duce la divorț dacă lași situația să scape de sub control, lupți murdar și refuzi să vorbești sau învinuiești excesiv, spune Feuerman. Este posibil să fie necesar să faceți un compromis oferind și primind pentru a pune capăt certurilor și diferențelor. Din experiența mea, cuplurile ajung să fie prinse în același cerc vicios pentru că și-au pierdut interesul pentru celălalt și sănătatea relației, spune Meyer.

Adina Banea

Fără frigidități, vă rog din suflet, doamnelor!!

„Hello!! Dar ce faceți voi, my dearest ones?!?” baritonează Marco către noi; și brusc simt ochii toți trântiți spre masa noastră, insistenți în priviri dojenitoare.

Mor de rușine când pățesc situații de-astea. De ce să țipi și să atragi atenția când poți să ai bun simț, păi nu?? Și să saluți firesc, șoptit, pe cine ai de salutat.

„Deci mă iriți îngrozitor!! Niciun darling, niciun nimic, e nepoliticos să vorbești atât de tare, Marco!! Ce naiba, nici fi’miu nu urlă așa în public..! Că i-am făcut eu capul calendar că nu se cade, probabil de-asta!”
„Hai că prea exagerezi și tu, pe bune!! Sunt destul de supărat eu azi, cât să..”
” De ceee?? S-a-ntâmplat ceva??” zic agitată instantaneu, îmbrăcând deja îngrijorată, un aer ce mustea matern.

” Ehh!! Ce să se-ntâmple, Adina?!?! Nu-i știi problemele?? Aceleași tot mereu?!? Hmm..!! Cin’ te-a refuzat ieri, dragule?!? Hai, spune..!! Fă abstracție de mine, plânge-te cum trebuie..off..!! Că-mi șterg deja o lacrimă-n avans..!!” adaugă ironic Kayla, aranjându-și în același timp tot părul aflat într-o dezordine.

Kayla cu Marco împreună, Casanovii Bucureștiului, au încercat o relație serioasă contopită în cuplu asumat, mai în trecut.
Nu le-a ieșit însă. Prea la fel amândoi, prea impulsivi împreună. Nu mergeau pereche.
De aceea se suportă doar prietenește de-o vreme, asta de când au rupt prizonieratul frustrant de cuplu în care se înlănțuiseră frenetic, din dorința reciprocă de partnership matrimonial.
..cerut de societate, cerșit de cutumă și așa mai departe..las’ că vă explic eu mai altadată, pe-ndelete ușurel!

Marco e în relație cu Andrada însă, astăzi..una din cele multe, îmi place mie să cred!!
Și eu și soțul, îl considerăm infantil câteodată, naiv un pic altădată, adolescentin când îl apucă îndrăgosteala..de aceea și sper să-i treacă de Andrușca aceasta, de care se tot plânge cum c-ar fi..frigidă!

Nici n-ai idee cât de complicată este frigiditatea!

Dificil de abordat în confesiuni subiectul dacă te apasă cumva, dacă întâmplător te afli implicată într-o situație frigidă, delicat iarăși să ai un feeling cum că prietena cea bună ar simți iz de frigiditate în cuplu și ai putea s-o ajuți, că ai trecut prin asta cândva tu, dar..cum o determin eu „să se deschidă cu încredere?”..și, cel mai dificil probabil, este să-ți convingi prietenii bărbați că vina ar putea fi câteodată a lor, numai a lor. Deloc a ei.

„…Și nu mai discutăm decât dacă ai răbdare să asculți până la capăt, Marco!!! Altfel, îți trimit link-uri pe mail să citești singur ce eu am aflat și știu deja, și pot să-ți spun în rezumat!”
” Mă deranjează că nu mă crezi..dacă nici eu nu știu unde, cum, să nu intru în detalii explicative, crede-mă pe cuvânt, Adina, nu-i vina mea…!! Nu trăiește sexul, efectiv!! nu o pătrunde psihic nicio penetrare, nu o excită nici măcar mecanic..nu știu..!! Chiar nu știu ce să mai fac! Nu mai știu ce să ating, nu comunicăm deși vibrăm, și-avem atractie. Asta simt.
Dar miros de la o poștă și durerea ei falsă de cap când..na! acuma! Am chef, ea nu vrea..eu doresc, și după ce se culcă..fac singur! Ai înțeles ce zic..!!
Mă mai prind și când geme de complezență..ahhh! offf!! uuuu!! Bine c-ai terminat, dragule, în subtext, așa o simt subliminal!!
Ce mă fac? Că sunt îndrăgostit mort..! Ea nu, în schimb! ”

Cum ti se pare discuția asta? Cumva un pic răsună a neîncredere în sine?!? Îndoieli?!?

Nu că răsună, țipă!!

Iar acum , căci suntem doar între noi și pot vorbi deschis și relaxat, spun sincer că am aprofundat subiectul frigidității femeiești.
Mi-a atras atenția faptul că multe prietene mi se plâng de ne’chef..ehh..!! Problema e că eu sunt invers!
Am chef mai des decât e cazul, din statistici prietenești privind treburi.
..astfel deci, fiind eu așezată în dilemă, neștiind dacă mă încadrez în normalitate, ori dimpotrivă, în cealaltă parte, a ciudățeilor, am deschis noi pagini de cercetare și aprofundare de general majoritar sexualicesc feminin.

Ajungând la frigiditate, am realizat că nu știu o mulțime de lucruri pe care trăiam cu sentimentul că le-aș sti.

Uite!! Tu bănuiai că frigiditatea îti poate interveni pe parcurs, că nu-i neapărat genetică?
Anyway, dacă te naști frigidă, mori frigidă, cică-se! N-ai cale de întoarcere, se rezolvă destul de dificil, cu multe vizite la psiholog, la psihoterapeut..sunt șanse minime, dar totuși bine că e speranță, tot din statistici povestesc.

În schimb, că de-aici devine interesant, frigiditatea o mai poți căpăta și în parcurs de ani dormiți în parteneriat.
..”aoleu!!” îmi zic, citind deja atent rânduri, pe care inițial le răsfoisem doar în dungă, neglijent!

Păi devine captivant, da..da!!
Pentru că toate prietenele mele, evident că minus Kayla, ea intră în categoria total foarte opusă, sexually speaking..deci toate femeile astea mișto din jurul meu, au gânduri negre vizavi de ele însele, cum că ar fi defecte din cauză că..nu mai au chef deloc, că au aversiune pe alocuri!!
Cum că s-au transformat în femei frigide brusc. Din senin.

” Măi, dar mă obosește ăsta! Ajung să nu-l mai suport, insinuează non stop..sexsexsexsexsexsex!!
Nu vreaaaauuuu sex. N-am chef! Lasă-mă! Trec printr-o perioadă grea. Am depresie!! Mi-am dat seama că exagerez însă, tu ce crezi?!? îl arunc în brațele te miri cui, nu?!? Trebuie să-i dau sex. Dar nu simt nevoie de sex, asta mi-e problema, Adina! Tu? Simți încă?!?”

Ce să-i zic?!?

„..da, eu simt tare, al meu însă e ca tine, un pic frigid în ultima vreme, dacă stau să mă gândesc!”

Mai bine tac, nu?!? Și nu mai zic nimic.

Însă, citind despre fenomenul acesta ce mă tot indispune, căci aud frecvent spețe mult prea explicative, am ajuns la o concluzie pe care simt nevoia s-o împărtășesc!

Frigiditatea ține și de partener, femei frumoase, ce gândiți tot numa’ vinovat în sine despre voi.
Dacă el nu are răbdare, dacă el nu se joacă în preludiu, dacă el nu avansează, dacă el își face doar datoria, pentru că a auzit că așa ar trebui să se-ntâmple între doi soți, urmează ca tu să resimți inhibare, durere de cap – aproape că te convingi că evoluezi spre meningită, exagerând simptom inexistent- iar în final te-mbolnăvești de ne’chef de împreunări, permanent, gata!! ai contractat frigiditatea.

Vești bune, însă! Nu te panica!

Ai răbdare cu tine, află-ți deranjul, caută cauza, cere bunăvoință fără să te mai scuzi cu dureri de ovare, recunoaște-i adevărul!!
Spune-i unde greșește, în timp ce îl dezmierzi, firește!! Nu în timp ce tai un pătrunjel grăbită..apoi explică-i ce te determină să nu-l mai lași prin tine, spune-i că ți-ai dori atingere și mângâiere, nu doar sughiț ce nu-i mai trece, în preludiu, apoi..sărută-l!
După asta, ia bagă un film de dragoste, ia aruncă-i subliminal părticică de zâmbet…!!
…și mai departe?!? Hai că te descurci și singură de-aici!

Șii..ia pune-te și pe cântar!! Ia vezi, cât ai luat în greutate!! Și nu trișa, spune adevărul!!
..iar dacă nu te simți bine cu tine, dă-mi un țâr! Îți dau o cură extraordinară, slăbești mâncând cu ochii..!! Crede-mă!! Că și de-aici probleme psihice vizând frigidul printre femei. Se-ngrașă, apoi jenă că nu mai este mândra de odinioară, amână sexul de azi, apoi pe cel de mâine, până-l uită ea cu totul.
Uuofff, că nu știu cum puteți voi fără!!

Dă-o-n-colo de frigiditate!! Nu simți și tu că nu te merită?!?

Adina Banea

În fond, ce e fericirea?

Ce este fericirea? Oamenii și-au pus această întrebare de secole, dar numai recent știința a început să aducă răspunsuri. Înainte de a dezvolta concluzia științei, permite-mi să încep prin a da niște răspunsuri la o întrebare oarecum mai simplă: ce nu înseamnă fericirea?

Fericirea nu este: senzație de bine tot timpul

Scepticii și-au pus de multe ori întrebarea dacă o persoană care prizează cocaină în fiecare zi este „fericită”. Dacă să te simți bine tot timpul ar fi fost singura cerință, atunci răspunsul ar fi „da”. Cu toate acestea, studii recente sugerează că o stare de spirit bună constantă este mai sănătoasă din punct de vedere psihologic decât o stare de spirit bună la cote maxime rareori, la urma urmei, roata se întoarce. Mai mult decât atât, atunci când îi întrebi ceea ce îi motivează pe oameni să se dea jos din pat dimineața, ei dau foarte rar răspunsuri legate de starea lor. Este mult mai probabil să dea răspunsuri despre lucruri care li se par semnificative, cum ar fi locul de muncă sau relațiile lor. Cercetări recente sugerează că, dacă te concentrezi prea mult pe a te simti bine tot timpul, de fapt, vei submina capacitatea ta de a te simti bine, cu alte cuvinte, nici o cantitate de stare de bine nu va fi satisfăcătoare pentru tine, din moment ce aștepți (tot timpul) nu este fizic posibil pentru majoritatea oamenilor.

Fericirea nu este: a fi bogat sau a-ți permite tot ce vrei

Dacă a trăi la limita subzistenței cu siguranță nu te ajută să fii fericit, dincolo de asta banii nu par să cumpere fericirea. Imaginează-ți că obții în mod neașteptat o mărire de salariu cu 10.000 euro/an. Desigur că ai fi entuziasmat pe moment, dar ar fi doar o chestiune de timp înainte ca așteptările tale să se schimbe în acord cu noul buget. Înainte să-ți dai seama vei fi la fel de fericit ca înainte de promovare! Acest lucru este valabil și pentru case noi, mașini noi, gadget-uri noi, precum și toate celelalte bunuri materiale pe care oamenii și le doresc atât de mult. Singura excepție de la această regulă este atunci când cheltui banii pe amintiri cu alte persoane, astfel, dacă ai primit o mărire de 10.000 $ / an și ai cheltuit-o într-o escapadă la sfârșitul săptămânii în locuri noi și interesante cu prietenii sau familia, atunci ai putea fi mai fericit. Cu toate acestea, rareori oamenii aleg să-și cheltuie banii în acest mod.

Fericirea nu este: o destinație finală

Vechea zicală: „Am ajuns?” se referă la fericire, ca și cum o persoană se îndreaptă spre fericire și într-o bună zi „sosește.” Contrar credinței populare, dacă nu ești unul dintre norocoșii care au moștenit o bucurie, fericire genetică, este nevoie de un efort susținut pentru a menține fericirea. Cele mai renumite tehnici pentru dobândirea fericirii este ținerea unui jurnal de mulțumire, de exemplu, nu obiceiurile, ci lucrurile de moment, întâmplările, sunt cele care ne fac fericiți pe moment, cum ar fi a te căsători sau a fi promovat și se estompează în timp odată ce ne obișnuim cu ele.

Deci, ce este fericirea?

Studiile sugerează că fericirea este o combinație de cât de mulțumit ești cu viața (de exemplu, a te regăsi în muncă) și cât de bine te simți în fiecare zi. Gândește-te la greutatea ta: dacă ții o dietă și faci sport așa cum ți-ai dori, corpul tău se va menține la o anumită greutate. Dar, dacă mănânci tot ce vrei sau nu faci mișcare deloc, greutatea ta se va ajusta corespunzător. În cazul în care noua dietă sau exercițiile fizice devin parte din viața ta de zi cu zi, atunci vei rămâne la această nouă greutate. Dacă te reîntorci la a mânca fără reguli și la a nu face exerciții, greutatea va reveni la momentul inițial. Așa e și cu fericirea.

Cu alte cuvinte, ai posibilitatea de a controla modul în care te simți cu o practică regulată. Îți poți forma obiceiuri de-a lungul vieții pentru o viață mai satisfăcătoare și împlinită.

Adina Banea

Două cuvinte și-o prefață

Bună dimineața!!

M-am trezit cu noaptea-n cap, cum nu-mi prea stă în obicei și nu-mi place deloc când mi se-ntâmplă astfel; nici strop de cafea nu am prin casă, am răscolit toate dulapurile, sperând măcar o linguriță fără cofeină.
Dar n-am avut noroc să aflu..!
Am de făcut astăzi o mulţime de treburi casnice, am tone de scris și nu-mi găsesc vreo inspiraţie! M-am trezit întoarsă, fără idee de subiect, darămite de subiecte!
Aşa păţesc de fiecare dată când sună ceasul devreme, cu trebuinţă de sculat neapărat, cu obligaţii de îndeplinit eu singură droaia toată de responsabilităţi cotidiene.

Ahhh..!! Şi bine că mi-am amintit să trec în lista asta lungă, şedinţa cu părinţii, pe lângă temele de la română, pe lângă de-nvăţat la geografie, plus și istorie parcă avea..?!?

Daaaa..! Am copil mare, în clasa a v-a, iar acum nici că trebuie scăpat din mână, se pierde altfel, devine uşor-uşor comod, din ce în ce mai superficial apoi şiiii, cât ai pocni din palme și fără să conştientizezi, dar nici măcar nu-ți dă prin cap, uite-aşa!!.. deodată, brusc, afli cum că din toamnă nu merge la liceu, ci mai rămâne înc-un an în Şcoala Generală!
Ehhh!! Firește că știu că exagerez, probabil că lucrurile nu s-ar înfățișa cu viitor atâta de dramatic, dacă nu mă mai ţin scai acuma, dar și morţiş de Radu, să fie premiant mereu.
Doar că asta sunt de când mă știu, mai precaută cu un centimetru poate, decât ceilalți.
..la fel procedez şi cu soţul, identic procedez!
Principiu principial de-al meu, pare-se, atenţia asta sporită vizavi de cei mai dragi oameni din viaţa mea.
Păi ăsta mic îmi trebuie crescut mare, neapărat frumos sufletește, învăţat despre reguli morale dar și despre importantul unei culturi cât de cât pe-acolo zic, ce se formează din manuale; pe de altă parte, și celălalt, neapărat și el, îmi trebuie ţinut aproape de familie, în evoluţie permanentă de cuplu.
Aşa zic eu că-i must have-ul, pentru a fi împreună fericiţi, amândoi fericiți, şi nu doar unul separat, adică el, în speță..hmm!

Tot astăzi, mă mai văd cu o prietenă bună de-a mea, Kayla..! Îmi povestea cu năduf aseară că-i plină de necazuri cu tipul ăsta nou pe care și l-a pricopsit de pe nu știu unde naiba, de vreo două săptămâni incoace..! Doamnee..! Că n-o-nţeleg deloc pe fata asta, dar serios mi-e greu până și mie s-o duc toată pân’ la capăt întru totul..!!
Face numai alegeri nepotrivite! Are obsesie vizavi de bărbaţi ce o curtează sexual, dar doar atât, care-o provoacă permanent cu tot soiul de picanterii sexuale, jocuri erotice ciudate..sau, hai să spunem politicos, c-ar fi inovatoare, mai neobişnuite decât obișnuitul.
„Evoluate” le spune Kayla, cu atitudine ce vrea sa spună despre ea cum c-ar fi ea persoană evoluată, fără vreun doar și fără poate!!

Ideea e că îi cam place să se-alerge tot mereu cu bărbaţi noi, adoră să trăiască în nelinişti, nu-i place neam să stea în statut echilibrat de femeie normală, ba mai mult de-atât, pare că urăşte din tot sufletul ei feciorelnic, tradiţionalismul cu tot ce-nseamnă și ponoase ce se trag din el.
Fie vorba între noi, mai degrabă am senzația că un pic de tradiționalism pe ici pe-acolo, merge picurat nițel, iși are sensul lui, zic, nu?
În fine!

Acuma, sper să nu se-nțeleagă în concluzie cum c-aş judeca-o în vreun fel, ci doar că personal, aş trăi destul de dificil în condițiile în care aş plimba de mână zile din viaţa ei.
Mult prea palpitantă, contradictorie, sucită, agitată..cu totul deliciooasă..! asta-i Kayla..! n-ai cum să n-o adori, n-ai cum să n-o iubești, odată ce ai cunoscut-o!
Și-o să vă vedeți că am dreptate..!! Nu-mi stă-n caracter să fabulez defel, de ce aș face-o-acum, în prime rânduri de poveste?!

Dar, apropo, știi cine-s eu?? Că m-am grăbit să ți-o explic pe Kayla, d’apoi eu??

..păi mare năzbâtie de femeie mi-am hotărât să fiu, încă din copilărie am fost nonconformistă, de când nici nu știam ce-nseamnă „a fi nonconformist”, acționam pe principii liberale, aveam propriile reguli și principii, în care am crezut dintotdeauna că mi-ar fi adecvate. Și-i de-ajuns.

De fapt, aşa mi-am propus, dacă nu mă-nșel, fix la ultima oră de dirigenţie dintr-a 12-a, când ne-a întrebat diriga „cum ne vedem noi peste 20 de ani!”
M-a buşit râsul instantaneu. Așa întrebare banală?!? Nu vă sună revoltător de învechit?!? Cel puţin mie așa mi-a trecut în percepţie tonul dânsei întrebător, curios, dar și iscoditor, cu virgule subliminal strecurate, printre cuvintele destul de seci.

Astfel, am și decis să răspund eu prima, pentru a da tonul mai apoi și celorlalţi; pentru a avea curaj ei să îndrăznească să-şi impună pe rând perspective viitoare moderniste, şi nu să le afirme cumsecade pe cele uitate într-un colț de casă veche, de către străbuni.

„Eu ştiu cum voi fi exact, doamna dirigintă!! Voi fi cu siguranţă o femeie tânără, chiar mai simpatică decât sunt astăzi, cu sexualitate crescândă deşi voi avea spre patruzeci de ani, voi fi o femeie cool în atitudine de mămică, şi mai interesantă în statut de soţie. Pentru că voi fi cu siguranţă în parteneriat stabil, cu partener ce-mi va adora inocenţa copilului împletită cu maturitatea înţeleaptă a adultului.”

..ce drăguț am punctat, nu?!? Nici nu știam că știu atâtea chestii de pe la 17-18 ani….:))

„În plus, cred că voi ajunge designer vestimentar! Unul renumit, firește!”

..şi astăzi când îmi amintesc momentul ăsta abia povestit, mă amuză încă reacţia dirigintei, pe care-am iubit-o mult și din tot sufletul. Om minunat, bun pedagog, un extraordinar psiholog totodată!! Foarte multe mi-am însușit din verticalitatea dânsei, i-am
admirat întotdeauna obiectivitatea și corectitudinea, modul firesc și răbdător, cum asculta cu bunăvoință și înțelegere probleme ce măcinau copilul aflat în etapă importantă de viață.

În fine, mi s-a împlinit predicţia până la capăt, exceptând partea cu job-ul, pe care n-am adus-o nici la stadiul de studiu măcar. Am început multe, dar nu m-a pasionat nimic din ce mi-a fost sugerat de către părinți că..”ar trebui, este necesar, și asta faci și punct…!! Ia mai lasă-ne în pace cu gărgăunii ăștia de actriță, i-auzi la ea!! Doamne Maica Domnului ce nebunie, dar ce toane are și fata asta a noastră.”
Hmm..! nu eram cu toane, aveam doar nevoie pentru mine să dau la teatru, mă atrăgea să mă fac actriță, asta simțeam eu că mi-e necesar. Și punct.
Dar am picat.
N-am apucat să mă fac nici creatoare de modă, am rămas totuși interesată de haine altfel tot mereu, ale designerilor ce sunt cu doi pași înaintea modei, asortate nonconformist, cum într-adevăr m-am păstrat a fi conștiincios, de foarte mică.
Iar cu sexul și sexualitatea..binişor și-aici, aș zice, stau pe roze evoluționiste..! ca să nu zic extraordinar, și să exagerez probabil, cine știe ce interpretați voi mai apoi?!? Păi nu-i mai bine să-mi păstrez eu un gram de modestie pe alocuri?!? Cu pic de curiozități nedeslușite prea din timp, grămadă?!?

Revenind la ziua de astăzi, căci deja mă doboară gândul complicațiilor ce mă așteaptă, mai am azi o întâlnire; tot așa, cu un prieten bun, un prieten de familie, Marco, dac-ați auzit de el!
Un veritabil Kayla masculin, de altfel.

Aşa suntem toţi, de fapt..ia stai așa!! am tras acum rapid concluzia. Ne formăm pattern-uri de oameni preferaţi şi nu le schimbăm orice-ar fi şi orice s-ar întâmpla în viaţa asta..!!
Avem, categoric conturat de mici copii, pattern-ul pentru partener, apoi pattern pentru prieteni favoriți, compatibili nouă, un pattern, cu certitudine configurat și el, chiar până și pentru noi înşine..iată ce concluzie am reuşit să trag acum, într-un zâmbet lătăreţ ce simt cum îmi destinde chipul tot..!!
Și nu de-aia m-a copleşit o voie bună în crescendo acum, doar gândul la Marco, m-a binedispus cumva.
Este ceva incredibil omul acesta..! Macho man-ul consacrat al Bucureștiului, cu diferența că el ar prefera să fie, categoric îi trebuie să fie, un Casanova. Doar că un Casanova aşezat în ordine, cu familie cu tot, orânduit cu soaţă, cu un copil ori doi pe lângă casă..și-n rest, în linii mari, asemuit întru totul cu personajul legendar.
Cum sună asta?? Deplasat? Un pic?
Firește! Pentru că el nu înţelege cum ori de ce se face, ca nicio femeie să nu se simtă confortabil visând la o legătură serioasă în cuplu cu Mister Casa-nova.

Păi ce femeie crezi că și-ar dori, măi Marco dragule, un fluşturatic afirmat cu mândrie de el insuși chiar, jurat a fi forever, cuceritor pe viață?!?
Păi ce femeie normală la cap și în toate mințile, să vrea de tot și pentru totdeauna un bărbat așa de special..hahahah..! – că știu că știi că nouă chiar ne ești destul de fooarte special- în rol de stâlp al familiei, de mascul asumat și responsabil pentru fericirea amândurora?!?

Printre altele, fac repede o confidență..e secret, dar cum aici am hotărât să nu avem secrete…Kayla a avut o perioadă când a cochetat cu ideea de Marco în cuplu.
Dar nu..!n-a fost să fie pe termen lung, deși speram cu toții ca dintr-o lovitură să-i potolim pe amândoi! Dar nu s-a putut! Scoteau cuţitele permanent unul la celălalt, ba ascuţea unul, ba ascuţea al doilea câte trei deodată…!
În dormitooor în schimb, nu vreți să știți câte lucruri impresionante se tot întâmplau!! Daaa..!..ieşea mereu câte-o ditamai povestea mirabolantă când mi-o confesa Kayla impresionată, cu fericire orgasmică impregnată pe tot chipul ei îmbojorat, datorită aducerilor aminte de cu seară-n urmă!
Mai-mai că și invidiam trăirile lor speciale, uitam cu totul că nici ale noastre nu-s deloc de lepădat!!
N-avem, ce-i drept, chiar fulgere orgasmice mereu, ne mulțumim cu ceva chestii mai normale; nici nu străfulgerăm concomitent tremurături multiple tot mereu și împreună în același timp, dar stăm cum trebuie, cel
puțin până acum, la capitolul acesta.

Eh!! Într-un final au hotărât, Kayla cu Marco impreună, că-i mult mai bine să rămână ei prieteni, doar atât!
Deși, tot între noi, mai pe ascuns vă spun din nou, că mai apar priviri flirtate, cu zâmbet subânțeles, cu sens despre care aș zice eu așa, că nu-i chiar o normalitate de comportament amical.:))

Hai că m-am întins cu vorba şi uite cum reușesc eu sa întârzii la prima întâlnire importantă a mea de astăzi.
M-au contactat niște doamne de la Clubul Mămicilor, pentru un parteneriat pe parte editorială evident, dar și pe work-shopuri, să vedem, că n-am reţinut exact chiar ce și cum, dau o fugă să dezvoltăm subiectul face to face..!!

Ahhh!! Și uite cum uitam să spun de ce n-am ajuns designer renumit, așa cum visam mică fiind, să profesez când voi fi mare..!!
M-am apucat de scris, e mai comod momentan.
Mâine..nu ştiu ce voi face însă, v-am spus deja că-s o nonconformistă imprevizibilă.
Așa voi și rămâne..!!

Vă-mbrățișez vesel, cu mult drag!!

Adina Banea

Despre frigiditate

Ce este frigiditatea? Știți câte ceva despre frigiditate? Care sunt cauzele ei?

O femeie frigidă, este femeia ce nu simte plăcere în timpul actului sexual, precum nici în timpul masturbării, în mod clar, astfel, nu poate ajunge nici la orgasm.

Frigiditatea poate fi de 2 tipuri: cea nativă/primară, care din păcate nu poate fi tratată, şi cea secundară, frigiditatea dobândită, care are, din fericire, ?metode de tratament eficiente, odată depistată cauza.

De cele mai multe ori şi cel mai probabil, de frigiditatea unei femei, sunt responsabili părinţii acesteia.
În cazul în care mediul familial este unul rigid, dacă părinţii nu-şi manifestă dragostea şi afecţiunea în mod frecvent, atunci fetiţa se va identifica la maturitate cu o femeie inhibată sexual.

O altă cauză frecventă a frigidităţii, o reprezintă diverse eventimente traumatizante din trecutul sexual al acesteia. ( avort, viol, teama unei viitoare sarcini nedorite ).

Frigiditatea mai poate apărea însă şi dintr-o lipsă de interes constantă a partenerului de cuplu, care se concentrează doar pe propria-i plăcere, neacordând importanță orgasmului feminin.

Este esenţial ca actul sexual să se desfăşoare între cei doi parteneri, cu dăruire totală de ambele părţi.
Mă refer aici la descătuşare emoţională, la emoţii transmise la fel de firesc precum sunt şi simţite: să nu ne fie jenă de-un oftat din suflet de-l simţim, să nu ne înghiţim vreun gâfâit dacă ne e pe-aproape şi…toot aşa mai departe.

Cum scăpăm de frigiditate?
Păi iată cum:

1. Prin abandon complet în timpul actului sexual.
2. Prin a admite că o femeie este liberă să aibă mai mulţi parteneri sexuali, şi nu că are vreo obligaţie morală de a se opri la primul, ce-i poate fi întâmplător incompatibil sexual, astfel cronicizandu-i frigiditatea.
3. Prin a ne bucura de tot ceea ce..face el!:)) fără stinghereli de moment, ce nu-şi au rost între partenerii de cuplu.
4. Prin a învaţa că-i esențial să ne cunoştem sexualitatea, de asemenea că este esențial să ne identificăm zonele erogene.
5. Prin dezvoltare în doi de jocuri sexuale noi, incitante, excitante, relaxante!

Cu multă răbdare, bunăvoinţă, cu participare activă şi afectuoasă a partenerului, femeia frigidă se poate transforma treptat, într-o femeie erotică şi senzuală ceea ce de altfel le va fi benefic amândurora pentru dezvoltarea și/sau menținerea unei relații armonioase în cuplu pe termen lung.

Adina Banea

M-am prefăcut că am orgasm

Confesiunea unui bărbat

„Să te prefaci că ai orgasm, pentru mine înseamnă că ai o inimă mare!..și grijă atentă pentru cealaltă parte implicată…. Nimeni nu vrea să meargă la baie după încheierea actului sexual, fără să-i fi produs un orgasm partenerei. Și da, știu, sunt bărbat, așa că nu ar trebui să mă prefac că am orgasm, nu este logic. Dar pot face asta. Dă-mi voie să-ți explic cum.

În primul rând, este esențial să porți prezervativ. Da, trebuie să folosiţi prezervative tot timpul ALTFEL TOŢI VOM MURI DE SIDA!! 😀Dar mai ales pentru voi bărbaţii, dacă hotărâți să vă prefaceţi că aveţi orgasm, acest lucru devine de-a dreptul crucial. Sexul implică..hmm.. cum să spun..ei bine, implică … fă-o! Dacă porți prezervativ, acel prezervativ îți mai opreşte din elan. Iar dacă ești bărbat și te prefaci că ai orgasm, acel prezervativ te va ajuta să îţi construiești întreg scenariul. Gemi și apoi pac! „ejaculezi”. Apoi fuga la baie foarte repede, scoți prezervativul și gata! e la gunoi dovada. Cam asta ar fi tot, exceptând firește, componenta emoțională.

Ascultaţi-mă! Știu că unii oameni nu se prefac niciodată că au orgasm, mie mi se-ntâmplă însă. Am făcut-o doar de..șase sau de șapte ori în viața mea. … este trist, da, că de multe ori îmi este greu să finalizez deoarece sunt stresat mai tot timpul, probabil și din cauza faptului că fumez și beau prea mult. Nu ar trebui să fac aceste lucruri, știu, până şi medicii însă spun că îţi este mai greu să termini în această situație; lucru foarte adevărat, confirm și eu.
Și-atunci vine un moment când sexul se transformă în chin inutil..” când se va sfârși odată”? te-ntrebi. Și mai ales dacă fata este deasupra, și mai ales în cazul în care oasele ei pelviene ating oasele tale pelviene, moment în care întreaga operațiune devine pur și simplu extrem de dureroasă. Mai ales dacă o ții în jocul ăsta..45 de minute aproximativ.😅😅

Desigur, draga mea, nu m-aş preface niciodată dacă ar fi vorba de tine. Tu mă determini întotdeauna să ejaculez. M-am prefăcut numai cu celelalte fete. …Ok? Dar ideea e că pe mine chiar nu mă deranjează să mă prefac. Ba și mai mult de-atât, cred că sunt doar politicos. În aproximativ 40% din cazuri nu ejaculez, deci nu mă prefac tot timpul, ok? Mă prefac doar atunci când mă simt cu adevărat vinovat ori dacă îmi place de tine foarte mult.
Și adevărul e că nu mă deranjează deloc dacă nu ejaculez, repet. Woody Allen avea unele glume despre sexul nereuşit pe care nu mi le amintesc exact în totalitate, esența este însă că sexul nereuşit este mai bun decât 99% dintre majoritatea activităților umane.

Păi ia zi, preferi să navighezi pe internet, sau să faci sex nereuşit? Mai degrabă faci sex nereuşit.

..să discuţi cu mama ta la telefon, sau să faci sex nereuşit? Sex nereuşit din nou.

Să vezi filmul Transformers 3: Dark of the Moon sau sex nereuşit?

..ați înţeles ideea.

Dar chiar până și sexul poate fi plictisitor uneori, iar atunci tot ce vrei să faci este să termini. Asta nu înseamnă că ai avea ceva împotriva persoanei cu care faci sex, doar că totul poate fi plictisitor uneori; asta face parte din viață. Chiar e o replică în romanul Madame Bovary despre „monotonia eternă a pasiunii.” Corect! Chiar și cel mai bun lucru la care vă puteți gândi poate fi plictisitor uneori. Îmi place sa joc jocuri video, dar mă plictisesc de ele, uneori, chiar dacă jocurile video sunt concepute pentru a fi distractive. Îmi place să mănânc nachos, dar dacă mănânc multe, atunci îmi spun..gata și cu nachos-ul! Așa și cu sexul ăsta, fiind o activitate umană, la fel ca toate activitățile, uneori este sortit eşecului.

Nu sunt sigur dacă mă pricep să mă prefac că am orgasm sau nu. Ideea despre minciună este că… cei care ştiu să mintă știu să descrie în detaliu minciunile lor – aceasta fiind o modalitate de a distrage atenţia de la evidenţa minciunii în sine. Un om care ştie să mintă mi-a dat acest sfat, referitor la adăugarea detaliilor … însă eu nu prea ştiu să mint bine. Cu toate acestea, fac eforturi pentru a minţi bine, chiar dacă nu reușesc. „Hei” zic eu. „Credeam că nu o să ejaculez, dar apoi mi-a venit aşa deodată”, spun eu. Din păcate, o minciună nereuşită afectează ascultătorul, nu pe cel care spune minciunile, și așa mai departe, probabil, unele fete au trebuit să se prefacă şi ele, împreună cu orgasmul meu fals. Îmi pare rău dacă asta s-a întâmplat, pentru că este o situație ciudată pentru toată lumea.
Exersează până reuşeşti este sfatul meu! Ca ființe umane, aspirăm să ajungem la perfecțiune, dar nimeni nu poate fi perfect, tot timpul. Dacă mă prefac faţă de tine, este pentru că deja am făcut sex de o gramadă de ori cu tine, și apreciez asta. (De fapt, gândul meu principal în timp ce făceam sex, în măsura în care am „gânduri”, inteligibile este acesta – „Uraaa! Ura pentru aceasta! Este mult mai bine decât celelalte dăţi!”)
Și, chiar dacă mă crezi un mitocan, şi eu am fost păcălit. Sunt sigur că am fost păcălit de un milion de ori, dar doar o singură dată chiar mi s-a confirmat că am fost păcălit. ..a fost cu o fată, cu care intenționam să mă căsătoresc. Făceam sex cu ea din picioare, în timp ce ea stătea culcată pe pat, și totul dura de prea mult timp, și cred că era începutul verii, și nu ne instalasem aer condiționat încă, și amândoi eram transpiraţi.
„OH .. !!!” a țipat ea, apoi ne-am oprit.
„… Haide..!”, am spus. „N-a fost real, nu?”
Ea s-a înroşit puţin, şi şi-a întors puţin faţa. „… Nu” a mormăit ea.
Și nu m-am supărat. … M-am gândit că a fost amuzant și chiar drăguț. … Am respectat efortul.”😅😅

Adina Banea