Bărbat şi femeie, foc şi apă, yin şi yang, nord şi sud, început şi sfârşit, a face şi a simţi, două lumi opuse şi asemănătoate care se completează, se întrepătrund, se atrag, se resping şi se descoperă, de fiecare dată altfel: ce vreau eu, bărbat de la tine, femeie? şi ce vrea el, bărbat de la mine, femeie? Până şi întrebările sunt altfel. Eu, bărbat, mă descopăr pe mine prin tine, femeie, iar eu, femeie, sunt ceea ce mă faci tu, bărbatul meu, să fiu.
Cine eşti tu de fapt?
Bărbatul care-şi respectă mama pentru că a fost prima prezenţă feminină din viaţa lui dar consideră că are o viaţă şi dincolo de braţele ei protectoare sau marele bebeluş care vrea scărpinat, cocoloşit şi ţinut de mânuţă, bărbatul care încurajează, ajută, dezvoltă, liderul înnăscut sau şeful autoproclamat care trăieşte pentru a demonstra că tot ce fac ceilalţi este greşit, bărbatul dulce care se lipeşte ca scaiul sau pelteaua de oricine îi acordă puţină atenţie şi uită să se mai dezlipească sau bărbatul şmirghel construit din material antiderapant de care nu se lipeşte nimeni şi nimic, pasionatul una cu stadionul şi care nu ratează nici un meci sau spectatorul pentru care sportul există pentru alţii, pentru el există telecomanda şi ea e prelungirea mâinii drepte sau stângi, Gică-contra pentru care contează mai mult contraargumentele decât subiectul conversaţiei sau imparţialul care acceptă că nu se cutremură Pământul dacă mai există şi o altă părere diferită de a lui, zgârcitul care ştie la orice oră din zi sau din noapte câţi bani are-n cont şi o face simplu pentru că nu cheltuie nimic sau cheltuitorul care trece prin stările am bani/n-am bani cu viteza luminii, perfecţionistul, o combinaţie între FBI-ul şi CIA-ul sau boemul care e atât de neatent încât ai impresia că a picat şi din lună şi din toţi sateliţii diverselor planete, posesivul care consideră că ce-i al lui e al lui şi punct sau mâna spartă care împrăştie tot ce are şi ce nu are, admiratorul cu ochi alunecoşi după fel de fel de frumuseţi sau fixistul cu ochii lipiţi de un singur obiect de cult, şeful şefilor care consideră că i se permite absolut orice sau victima care consideră că nu i se permite nimic, autorul neautorizat care vorbeşte în citate din cărţile pe care nu le-a citit niciodată sau eruditul care este o enciclopedie ambulantă dar nu şi-a pus titlurile în frunte, gentleman-ul în preajma căruia te simţi ca o doamnă sau opusul lui alături de care te simţi ca un vagabond, sau din fiecare câte puţin şi în procente diferite?
Bun de pus la rană sau nebun de legat, sportiv sau nu, cu plete sau fără păr, cu muşchi mai mult sau mai puţin proeminenţi, rebel sau aliniat standardelor, aventurier sau static, seducător sau sedus, copil mare, imatur sau maturizat prea repede, tu care ai reinventat verbul “a face” şi l-aţi luat, ţi l-ai însuşit şi l-ai transformat în propriul tău destin. Ţie care eşti fiu, nepot, frate, unchi, tată, bunic, prieten, vecin, coleg, şef, soţ, amanţ, iubit şi orice altă combinaţie din ce îţi doreşti cu adevărat să fii.
Cum privim noi lumea voastră pe care am vrut cu orice preţ să o împărţim cu voi? “Şi noi suntem ca voi” – vor afirma feministele convinse şi câtă dreptate au. Da, suntem ca voi pentru că aparţinem unei specii comune dar cam atât. Lumea nu a fost concepută aşa, ci puţin altfel. În urmă cu câţiva mii de ani, nu prea mulţi, masculinul şi femininul, a face şi a simţi, reprezentau concepte total opuse care se completau, se împleteau şi se armonizau. După ce toate au început foarte bine, frumos, calm şi ordonat, femeile au vrut egalitate-n drepturi cu bărbaţii iar bărbaţii n-au avut nimic împotrivă. Şi brusc, ne-am trezit într-o lume total necunoscută, în care am vrut neapărat să ne impunem copiind gesturile, vestimentaţia, reacţiile şi atitudinile lor. Deci, eu femeie, port pantaloni ca tine, sunt CEO ca şi tine, conduc un 4*4 negru ca tine şi iau 10 decizii / 10 minute ca şi tine. Sunt la fel de logică, intuitivă, hotărâtă şi rapidă ca tine, modelul de femeie puternică care învârte lumea pe degete, ştie exact ce vrea, ce poate şi face orice ca să obţină ceea ce-şi doreşte. Spectaculos! De multe ori m-am întrebat nu de ce-şi doresc femeile atâta putere ci ce vor să facă cu ea.
Ce înseamnă şi ce reprezintă de fapt, pentru mine, femeie, un bărbat?
Ce se vede din tine: sinceritate – de multe ori brutală, cu intenţii declarate pe faţă sau ascunse după cuvinte dar tot clar exprimate prin gesturi şi priviri, inteligenţă cerebrală care tranşează rapid soluţiile şi o găseşte pe cea potrivită problemei, momentului, persoanei, instinct – o combinaţie între a proteja şi a poseda cu procente interschimbabile în funcţie de ceea ce reprezint eu, femeia, pentru tine: copil, prietenă, amantă, soţie sau nimic, orgoliu – asta sunt eu şi dacă-ţi place e foarte bine pentru tine pentru că nu am nici un fel de intenţie să mă schimb, frumuseţe masculină – cea care n-are nici un fel de legătură cu delicateţea feminină ci o frumuseţe dură care face diferenţa între tine bărbat şi mine femeie, atitudine – tu protejezi şi eu mă simt protejată prin simpul fapt că tu exişti, alegeri – bune, rele, încăpăţânate, studiate, hazardate sau oricum ar fi, tu eşti cel care faci alegeri când eu nu ştiu ce să aleg şi când ştiu, alegem împreună, bun gust – exprimat prin maniere impecabile, răbdare – să mă conving că vreau să fiu convinsă şi, bineînţeles, imperfecţiuni multe şi defecte şi mai multe. Nu cred în perfecţiune, e obositoare, un bărbat nu-mi trebuie să-l pun în ramă şi să-l uit atârnat pe perete ci să dau cu el de pământ când o merită ferm convinsă că mă va lăsa să fac asta fără să mă spulbere cu un gest sau un cuvânt şi să mă uit în ochii lui fascinată atunci când ceea ce spune sau ce face este absolut corect dar peste puterea mea de înţelegere.
Şi, ce nu se vede din tine: emoţii interzise, vise dictate de trebuie, romantism asumat şi puţină nebunie, vreau să-ţi pătrund în suflet, în gânduri, să mă strecor în tine şi ne amestecăm în aşa fel încât, când vom fi din nou doi, fiecare va purta cu el, pentru veşnicie, un pic din celălalt.
Mi-ar plăcea să transform lumea în cuvinte pentru că toţi trăim în aceeaşi lume, dar fiecare dintre noi o înţelege altfel. Suntem egali dar diferiţi: eu sunt o mică parte din tine, exact aşa cum tu eşti o mică parte din mine. Eu nu pot exista fără tine şi tu nu poţi trăi fără mine.
