În a treisprezecea zi de marți a anului 1204, Constantinopolul cădea în fața cruciaților, pentru ca la puțin peste un secol, cavalerii Catolicismului să aibă parte de cel mai crunt sfârșit de care nici măcar Papa nu i-a putut cruța.
Dar tocmai în fața credinței ce le motiva aprigile misiuni de luptă neînfricații Templieri vor fi considerați dușmani de neîndurat când Regele Filip al IV- lea al Franței îi va trimite trupele într-o zi de vineri, 13 octombrie 1307 să aresteze mii de cavaleri acuzați de blasfemie, erezie și homosexualitate. Papa Clement va emite ordinul Pastoralod Praeeminentiae ce instruia monarhii creștini de pe tot cuprinsul continentului să aresteze cavalerii și să le confiște bunurile, însă le va oferi prerogativa unor audieri.
Cruciații au îndurat torturi pentru a le fi smulsă o mărturisire a faptelor ce nu au fost vreodată confirmate iar 100 dintre ei au avut ca sfârșit rugul.
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
O vorbă din bătrâni ne spune să evităm discuțiile despre politică, ocupație, religie și bani, dar culmea, vrem, nu vrem, tot găsim interlocutori mai degajați care cu toată relaxarea ne întreabă de salariu, rate, achiziții, chiar și de viața intimă. Bref, cum acest gen nu prea pricepe subtilitățile, nu merge nici să eviți întrebarea, nici să eviți răspunsul, invocând banalități precum intimitatea sau confidențialitatea. Deși impulsul ar fi să-i trimitem acolo unde până și curiozitatea pălește, putem găsi suficiente replici fie diplomate, fie sarcastice, fie hazlii cu care să dezarmăm caracterele iscoditoare.
– Bun, am putea repeta întrebarea ca o ultimă șansă pentru neinspirat să-și reevalueze marea dilemă. Eventual cu un „scuză-mă”. Serios, mă întrebi așa ceva?
– Ce ție nu-ți place, altuia nu-i place, dar riscul de a arunca -fie și fără vreun interes în prealabil- o întrebare la fel de afurisită poate degenera rapid spre antipatii care oricum nu prea ne folosesc în viață.
– Un inocent „de ce” ar putea fie să-i ofere neinspiratului o idee că a tocmai ce a lansat o întrebare nepotrivită, fie să ne lumineze poate înspre vreun motiv nevinovat și astfel să-l ajutăm cu informația de care se interesează.
– „Tu ce ți-ai răspunde la această întrebare?” sau „Ce răspuns ai prefera să primești?”. Poate se prinde că nu-i cazul.
– „Când o să-mi dau și eu seama, vei fi primul care află.”
– O mică glumiță precum „mama m-a învățat să nu vorbesc despre bani, că nu-i politicos” ar putea funcționa, la fel ca și răspunsurile destul de vagi precum „câștig cât să-mi ajungă de-o pâine” sau „prea puțin să-mi pot plăti impozitele”.
– „Nu aici, că pereții au urechi” și poate scăpăm de ei și uită.
– Trimiteți-i la avocat, contabil, Duhul din Lampă sau orice alt colaborator cu date mai cuprinzătoare pentru răspuns.
– Dacă am învățat ceva de la politicieni este să divagăm pe lângă subiect. Ce ar fi să ne prefacem miniștri sau președinți pentru câteva secunde?
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
De câte ori dăm de vreo zi a săptămânii peste care domnesc norii ghinionului, am zice că-s reminescențe ale unor credințe din negura timpului. Ei bine, nu și dacă privim spre istoria burselor, de unde ne putem procopsi și cu eventuale rezerve față de urși.
Vinerea Neagră
The Hands That Built America vor primi întotdeauna solemnitatea meritelor, iar după Războiul Civil, idealul construcției unei națiuni putea fi atins prin emiterea de obligațiuni, îndatorarea față de populație nefiind însă susținută de o rezervă în aur. Această descoperire va fi cinic exploatată de doi speculatori, James Fisk și Jay Gould care au lovit în 1869 piața aurului, achiziționând cantități imense, crescând prețurile și prăbușind acțiunile. Se presupunea că toată schema s-ar fi bucurat inclusiv de participarea sau măcar benevolența președintelui Ulysses S. Grant mai ales că a eliberat aur de vreo 4 milioane de dolari din rezerva națională, însă vreun eventual act de corupție rămâne între enigmele istoriei.
Marțea Neagră
O decadă a extravaganței a fost brutal stinsă când prăbușirea bursei la data de 29 octombrie 1929 va opri din petrecerile condimentate de ritmuri de Charleston, maratoanele de dans și alcoolul de contrabandă ce curgea râuri în epoca Prohibiției. Marea Recesiune, de altfel cea mai gravă criză prin care a trecut economia Statelor Unite se va resimți 10 ani atât în piețele americane, cât și în cele din Europa Occidentală.
Lunea Neagră
O nouă epocă a prosperității ce va inspira noi ambiții profesionale ce oferă un nou imbold inclusiv pentru emanciparea femeilor va întâlni pe data de 19 octombrie 1987 o prăbușire a mai multor burse din Statele Unite până în Australia.
Miercurea Neagră
De numele lui George Soros este legată una dintre cele mai ingenioase speculații bursiere, ce i-au adus un miliard de lite sterline, dar și criza ce a forțat guvernul britanic să retragă lira de la Mecanismul European al Ratei de Schimb (ERM) pe data de 16 septembrie 1992.
Marțea Neagră și Piața Ursului
Criza pe care am resimțit-o cu toții poate prea puternic a debutat la data de 9 octombrie 2007, o nouă Marți Neagră ce anunța intrarea în Piața Ursului în care indexul S&P 500 a pierdut aproximativ 50% din valoarea sa.
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
I-am putea găsi o bogată simbolistică legată tocmai de viață, sănătate și belșug, de la cămăruțele inimii la foițele trifoiului. Gândindu-ne la puncte cardinale sau la semnul crucii, l-am asocia chiar și cu ordinea și perfecțiunea, însă pentru culturile Asiei de Est și Sud-Est, cifra 4 este simbolul suprem al ghinionului ca o consecință a grafiei și pronunției aproape identice morții.
„Nu oferi nimic în patru bucăți” spune un vechi proverb chinezesc, iar dacă ne apucăm să medităm la adevărara sa semnificație, deja ne-am aventurat chiar prea departe, fiindcă în viața reală, de la datinile din străbuni, la convențiile mediului de afaceri până la însemnele folosite de forțele navale și aeriene, respectul pentru interpretarea sa stricto sensu depășește cam orice ocol în care să zicem că ne-am arunca pentru a evita superstițiile.
Iar dacă am considera că multe astfel de frici s-au format „după ureche”, în dialectul cantonez, pronunția lui 14 și a lui 24 apare ca o previziune macabră, spunând că „sigur vom muri” sau
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
Bun, despre învățarea unei limbi știm cu toții că va implica un continuu antrenament (și evident, ulterior, perfectarea) capacităților cognitive prin memorare și repetiție, dar oricât ne-ar putea intimida începutul, trebuie să știm că mici trucuri de exercițiu aduc în scurt timp și posibilitățile mult dorite de comunicare. Iată cam ce am putea face:
– Deși ideal ar fi să alogăm câteva ore pe zi (da, ați citit bine) învățării unei noi limbi, contactul cotidian ajută enorm chiar și prin simpla audiție sau lectură. Așadar, follow pe NY Times, Le Figaro sau Bild și să-i dăm bătaie. Evident, documentarele pe YouTube, un televizor uitat pe TV5 sau ceva romanțe spaniole (bun și un sobor de mariachi) în mașină sunt binevenite.
– Poate că avem tendința de a sări cu un cuvânt dintr-o altă limbă (ferice de cei ce nu se încurcă între italiană și spaniolă) dar o rădăcină comună ne ajută mai mult decât am putea crede.
– Să ne deplasăm prin viață cu dicționarul la subțioară nu-i tocmai prea comod, dar o pagină din telefon lăsată pe Google translate ajută când ne căutăm cuvintele. Atenție însă, merită s-o folosim cel mult pentru construcții lexicale, fiindcă la sintaxă traducerea încă poate fi deficitară. De asemenea, aplicații precum Anki, Babbel sau Duolingo sunt mai mult decât recomandabil de avut în telefon!
– Mare atenție la priorități, de foarte mult concentrându-ne pe asimilarea regulilor gramaticale, uităm să dezvoltăm vocabularul care chiar să ne permită să le aplicăm concret. Principiul Pareto ne spune că 20% din efortul acordat vocabularului ne aduce un grad de înțelegere a limbii de 80% iar ca dovadă, 300 de cuvinte compun 65% din totalitatea conținutului scris în limba engleză.
– Iar fiindcă oportunitatea de a exersa alături de un vorbitor nativ este de neegalat, ce zici de a îmbina aroma unei cafele sau a unui cocktail cu inspirația de a-ți testa și a-ți îmbogăți bagajul de cuvinte cu o seară alături de grupurile de language exchange? Mai câștigi și noi prietenii de deasupra!
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
Acum vă zic fără nici o teamă de greșeală, o bucată mare din inima mea este permanent conectată la munte, când sunt pe creste și merg pe poteci mă simt întreagă, la munte am învățat să admir viața in forma ei pură și măreția vârfurilor mă smerește, mi-e frică de înălțimi și de asta m-am apucat de alpinism de curând, unde regula nr 1 este să fii un partener de încredere, iată cum muntele te îmbie să-l iubești pe aproapele, practic viața mea și a partenerului atârnă de o sfoară iar la un capăt țin eu…la munte întâlnesc oameni dragi inimii mele, cu principii sănătoase de viață, oameni care nu te lasă la greu, așa am aflat că am ritmul meu propriu și am învățat să mă armonizez cu alții când trec prin zonele mai dificile de traversat, la munte nu mergi singur dacă vrei să ajungi pe vârf și să te întorci sănătos acasă.
Admir alpiniștii, atleții muntelui, cei care reușesc să ajungă unde își propun și se întorc la fel de întregi cum au plecat dar cu inima plină, dau dovadă de o tărie de caracter ieșită din comun, pentru munte ai nevoie de curaj dar și de o minte limpede și echilibrată. Repet, admir tăria alpiniștilor performanți doar că acum sunt într-o fază a vieții mele în care doar performanța mușchilor nu mă impresionează preponderent, așadar admir tăria celor care dau dovadă și de o minte echilibrată și matură, cei care știu să aștepte momentul prielnic și caută siguranța înainte de performanță, care sunt capabili să ajute pe alții în caz de nevoie și previn primejdiile care să pot să apară pe drum, care nu se intimidează de condițiile vitrege și găsesc soluții riscându-se pe sine… aceștia sunt oamenii integrii care salvează vieți, cărora le pasă de alții, pentru care viața umană este mai importantă decât propriul orgoliu de a cuceri și care știu că simplul fapt că au pășit pe un vârf de munte nu înseamnă că au ajuns la capăt, pentru ei drumul nu se termină pe vârf, ei știu că mai au drumul de întoarcere acasă, pentru ei muntele se arată cu adevărat așa cum este, cu bune și cu rele, cu frumuseți de-ți taie respirația și pericole care te pierd, aceasta este tăria pe care aș vrea să o am și eu…
Iubesc muntele în fiecare anotimp, vara iubesc cum căldura pătrunde în corp și se conservă în oase, drumul este uscat și prăfos dar cu vizibilitate mai mare iar ziua este mai lungă și se poate umbla mai mult, singura grijă fiind să am apă destulă și șapcă cu cozoroc pe cap, poate și o cremă de soare cu factor mare de protecție pentru că în rest este plăcere pură, dacă am și un cort bun și un primus pentru mâncare practic e o altă viață J…, iarna muntele este de o frumusețe perfectă, zăpada acoperă orice pată de culoare și lasă totul imaculat, jnepenii au înghețat cu țurțuri de gheață parcă brodați, dar este o frumusețe înșelătoare, care te îmbie și te pierde, e nevoie de o minte limpede, echipament foarte bun și cunoștințe temeinice pentru ca să supraviețuiești iarna pe creste, pentru că gheața, zăpada și frigul sunt pe cât de frumoase pe atât de periculoase…trebuie să știi cum să te îmbraci, pe unde să mergi, sfatul cel mai bun este ca vara când mergi pe traseu montan să privești terenul cu ochi de iarnă, pentru că traseele de vară se transformă în capcane când sunt acoperite cu zăpadă…toamna este multă ceață și o umezeală cu stropi mărunți care pătrunde prin orice haine, iar razele de soare care străbat prin ceață luminează cu o culoare supranaturală, este o terapie de culori care încântă ochii și inspiră la melancolie, dar dacă nu ai haine potrivite pentru umezeală și bocanci aderenți și rezistenți la noroi toată frumusețea se poate transforma într-un coșmar…, primăvara mai are câteva pete de zăpadă, este un dor de iarnă și un entuziasm general pentru trezirea care urmează, dar nu e prea clar ce se întamplă, cum să te îmbraci, la ce să fii atent, dacă vrei ceai la termos sau doar apă rece, e un soi de amorțeală care nu se lasă trezită de tot …, de asta spun că doar o minte limpede, echilibrată și matură poate să iubeasca cu adevărat muntele și să-l respecte, dincolo de plăcerea fizică pentru performanță….
Sunt o simplă femeie, mamă, soție, soră, fiică totodată și un prieten devotat pe care te poți baza în orice circumstanță, mai sunt o femeie care crede că fiecare om poartă în inima sa chipul lui Dumnezeu, iar pentru unii dintre noi Dumnezeu poate exista încă un pic ascuns, pentru alții însă acesta trăiește evident și vizibil, si aceștia sunt oamenii vii care mi-au influențat cel mai profund viața, sunt oameni senini, blajini și care aduc cu ei multă dragoste și bunătate … de aceea și cred în faptul că oricine se poate schimba în bine depășindu-și neputințele proprii, dar această schimbare este posibilă doar cand vine ca un impuls din interior, ca o urmare firească într-un moment important al vieții trăite, și ne influențăm reciproc prin alegerile care le facem, cum ascultăm, cum vorbim, cum iubim și iertăm, cum înțelegem și cum ne acceptăm unii pe alții.
Am zice că într-un stil eclectic inspirația derivă din impuls, dar cum până și în dezordine se instaurează cumva armonia, ne putem ghida fantezia după o serie de reguli care să ne pună unicitatea în valoare:
Dacă o ținută ar fi planșa creativității noastre, pentru o construcție eclectică accesoriile vor fi tușele și umbrele cu care ne putem juca pentru a crea colaje de stil sau un mozaic de culori.
Uitați de reguli iar dacă dorim totuși un cadru, preluăm armonia proporțiilor și a cromaticii – culmea, cea mai simplistă definiție a frumuseții- dar când vine vorba de atribute precum genul, epoca sau influențele culturale, ne lăsăm ghidate strict de fantezie. Ce dacă sacoul are o construcție masculină, bluza evocă anii ’40 iar brătările par dintr-un bazar oriental?
Paleta cromatică pentru care avem o afinitate nu ne va limita niciodată exclusiv la combinațiile de culori, ci și la cele de imprimeuri, abordare ce ar trebui să ia în considerare dimensiunea și densitatea motivelor, cât și o oarecare compatibilitate a nuanțelor.
Inspirația se dezvăluie în straturi, atât pentru compunerea unei ținute, cât și în accesorizare, cum ar fi echilibrarea colierelor sau decorul pantofilor și al poșetelor.
Armonii pot fi obținute chiar și în alăturări tabu precum denim-denim sau piele-piele, lăsându-ne inspirate doar de proporții și stiluri.
Nu lăsați alăturările de texturi să vă impună limite, așadar, indiferent ce vă inspiră – că e vorba de cașmir, velur, in sau angora- aventurați-vă spre combinații despre care chiar să puteți spune că vă trezesc vreo emoție.
Nu în ultimul rând, combinațiile eclectice ar putea deveni o semnătură personală de stil. Spre exemplu, Daisy Fellowes, una dintre cele mai elegante femei ale istoriei va uimi printr-o haină de panteră, cu șiret în talie și coadă, pe care i-o va fi dedicat însuși Hubert de Givenchy și pe care o va asorta unor pantofi aurii de ciclism și unui colier de flori de topaz. Ce ar fi ca noi să fim fetele care asortează… iar aici puteți continua voi 🙂
Trimis de pe iPhone-ul meu
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
Să nu mă-ntrebi de unde ştiu, dar crede-mă că ştiu sigur!
Şi crede-mă că ştiu şi că nu-ţi trebuie ţie personal să mă citeşti ca pe o carte deschisă.
..doar că eu..eu ador să fiu cartea ta deschisă…și nu doar câteodată, iubitul meu, ci mai mereu!
Măi, că nici nu ştiu dacă asta-i vreun atu ori dimpotrivă: faptul că îmi place să mă las desluşită de tine în cuvinte multe spuse de mine şi tot curgând şuvoi.
Măi iubitule, dar nici nu contează dacă-i bine cum mă trăiesc eu, pentru restul ceilalți ori dacă poate ar fi fost mai bine din alte perspective, să iau exemplul vecinei, spre exemplu.
Eu sunt fericită cu mine doar aşa!
Chiar dacă nu rezonez cu toată lumea cu felul meu foarte deschis de a mă trăi pe lumea asta!
Știi, mie-mi place să privesc în ochi când vorbesc cu cineva.
Să nu-mi fie ruşine în vreun fel cu ce am de spus şi, mai ales, vreau să mă conving din priviri că mă şi crezi atunci când am de spus câte ceva.
Să fii convins că nu vorbesc minciuni.
Că nu vorbesc doar pentru a te opri din treabă nejustificat.
Vorbesc pt că am ceva de spus în genere..iar acum, iarăşi, iubitul meu, din nou..te privesc în ochi şi-ţi spun simplu că te iubesc!
Te iubesc suficient de mult încât să ştiu fără vreun dubiu că tu reprezinţi iubirea însăşi pentru mine.
Ştii, acum ceva ani în urmă, când mai meditam eu așa..arareori, ce-i drept, eh! atunci însă, mă întrebam cu un aer curios pe mine însămi..” Dar până când o să te tot iubesc eu aşa în crescendo? Dar cât o mă mai tot reîndrăgostesc eu doar de tine?”
Dar cât îmi mai trebuie pentru a mă scoate şi tu din pepeni măcar de două ori pe an, nu doar o dată şi atât? Cum mi se-ntâmplă mie.
Câteodată..hahaha..trece anul şi nici nu realizez că nu m-ai iritat deeloc în decurs de atât de multe zile..
În fine, mi-am răspuns tot singură atunci cândva, mai demult.
Mi-am zis într-o dimineaţă pe un ton firesc şi natural cum că..
„N-ai cum să te plictiseşti iubind. Nu-i monoton deloc. Şi azi şi mâine şi în fiecare zi iubirea creşte. Iubirea mea pentru tine, iubitule, creşte de la zi la zi şi aşa va rămâne, iubitul meu, pentru totdeauna.”
Mă mai gândesc pe de altă parte cât de norocos este şi Radu cu noi doi iubindu-ne aşa frumos și special.
Mi se pare un noroc inimaginabil să creşti alături de doi oameni care ştiu să iubească atât de tare.
Care să-ţi împărtăşească numai zâmbete calde şi bunăvoinţă şi mângâiere şi care să-ţi definească fără vorbe mari iubirea într-un mod atât de simplu.
” Mami, dar ce înseamnă să iubeşti?”
„Păi din iubire ne naştem, babe’ule, în primul rând! Fără iubire nu am respira viaţă. Fără ea ne-am lăsa doar trăiţi de viaţă, alergaţi de viaţă împiedicaţi printre nimicuri inutile..în loc să ne trăim fiecare minut al ei. Uite..s-o luăm altfel..tu cum explici că mă iubeşti pe mine? Sau..ia stai!! Tu mă iubeşti vreun pic pe mine? Hahahah..mmm??!”
„Daaa! Enorm. Şi pe tine şi pe tati!”
„Pe care mai mult?? Eee? Ia zi cinstit!”
„Păi..pe amândoi la fel. Și serios!”
” Şi ia gândeşte-te acum un pic..cum ai explica tu iubirea asta?”
” Mi-e dor de voi când nu sunteţi acasă. Îmi place să râd cu voi cel mai mult din lume….iar când plâng parcă mi-e mai bine dacă plâng cu tine..mă liniștește plânsul meu cu tine ..şi nu mai ştiu ce să mai zic!”
” E de ajuns cât ai spus, copilaş frumos! Nu mai e nimic de adăugat în plus! Nici gram! Şi eu te iubesc de mor!”
Pe voi doi, iubitul meu, eu vă iubesc de mor!
Voi sunteţi eu.
Şi vă iubesc în toate chipurile..şi adolescentin, şi amuzat şi matur şi fluşturatic şi cu un cap prin nori şi cu picioare bine înfipte în Pământ.
Vă iubesc frumos!
Din ce în ce mai mult cu încă o zi..şi încă una..şi..bună dimineațaaa!
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
Iubirea toată începe tot cu tine.
Dacă nu vei şti cum se simt emoţiile astea două inițial în relaţie cu tine, cum poți măcar să crezi că le-ai putea stabili în relaţie cu altul?
Cu un străin?
Oamenii tot au tendinţa să afirme că li se-ntâmplă și lor să iubească cu tot sufletul uneori, mărinimos și darnic și generos..doar că aşa ştiu ei să iubească: nevorbit şi neauzit și doar în gând.
..doar că iubirea înseamnă şi deschidere printre altele.
Când te laşi deschis te năpădeşte realitatea cu angoase câteodată, da, fireşte, cu temeri şi incertitudini, cu suferinţă şi lacrimi..! în recompensă însă, cu iubiri şi cu bucurii şi cu speranţe.
..în plus cu o mulțime de alte lucruri întâmplate frumos.
Când însă te păstrezi închis și pe deasupra și-ncuiat cu două lacăte de siguranță , atunci nici iubirea nu o poți cunoaște cu adevărat, cu emoţiile ei vulcanice în trăiri vesele ori suferinde. Ori amândouă.
Pe care le simţi şi te pătruuund simţibil conștient.
Eu zic că doar așa trăieşti viața, aşa doar înveţi până la capăt și despre cine eşti tu în identitate: un om fericit care aplaudă iubirea, ori invers, unul asumat în tristeţe cu nefericire.
Ambele variante sunt corecte, ambele sunt în regulă, indiferent pe care ţi-o alegi a ta, indiferent pe care-o afli despre tine în reprezentarea ta în sine nemințită!
Important este să ştii cum îți există tot adevărul adevărat și obiectiv despre tine. Să ți-l accepți așa cum este mai apoi!
..pentru ca să nu pretinzi altora lucruri absurde ce nu se pot pretinde, care nu depind de ei în niciun fel pentru a te ajuta astfel să-ți aduci visul în realitate, pe care de altfel doar tu ești singurul și cel mai în măsură să îl împlinești.
Începând cu tine, intrând firesc, prietenește, într-o relație blândă cu tine, ți-ar fi primul pas.
Căsnicia nu a fost inventată pentru a te face pe tine fericit.
Sau așa credeai?
..tu trebuie să fii fericit dinainte, să ştii ce-i aia fericire dinainte de a intra într-un mariaj.
Dacă tu exişti singuratic şi nefericit de când te cunoști născut pe lumea asta, mai degrabă stai burlac!..pentru că dacă un suflet din acesta gol și nedeslușit se va căsători cu alt suflet din ăsta asemănător, aşa vor rămâne ei amândoi şi-n căsnicie împreună.
Nimic nu se va schimba, deşi îţi pui tu toată nădejdea şi speranţa că din minutul însurat, de-atunci înainte pe mai departe, vei primi pe tavă fericire cotidian!!..o vei servi delicatesă în fiecare seară câte înc-un pic prin mariajul tău ce trebuie să-ţi dăruiască şi iubire şi fericire şi tot ce nu ai ştiut tu vreodată să-ţi simţi personal.
Poate că nici n-ai căutat! Ori nu ţi-a trebuit ori ai confundat cu alte emoţii şi sentimente crezând că aia e! Că ai găsit-o!
Cum ne întălnim, pe de altă parte, potrivitul în relaţie? Sufletul pereche?
Cu grijă!
Știind exact ce ne dorim pentru noi alături să ne reprezinte în primul rând, știind cu exactitate ce ne mulțumește pe termen lung și ce ne-ar împlini sufletește pe termen și mai mult!
Serios, chiar trebuie ales cu grijă!
Îi trebuie observat atent comportamentul, reacţia, acţiunile şi nu neapărat remarcat vreun fizic impecabil, cel mai invidiat din lume din câte ai reușit tu să îndrăgostești, de către restul prietenilor tăi! În ascepțiunea ta, firește! Evident!
Vei trăi o viaţă alături de un om care comportă într-un fel ce ţie trebuie să-ţi placă.
Pe care ţi-e necesar să îl admiri şi să-l apreciezi pentru cum este şi cum gândeşte şi cum înţelege şi nu doar pentru cum arată şi atât!
O înfăţişare plăcută atrage priviri, un comportament și o personalitate cumsecade, apropie suflet.
Asta îţi trebuie şi ţie, cred eu.
Un suflet care să te-apropie şi lângă care să te laşi şi tu deschis, apropiindu-l!
Dacă nu eşti însă fericit şi crezi că ai nevoie de altcineva pentru a înțelege fericirea, nici n-o să ajungi vreodată paac! fericit ca prin minune, brusc!
Căsnicia nu înseamnă dreptul câştigat la fericire prin celălalt, ci înseamnă construirea unei vieţi în doi împreună, tu cu celălalt.
Zilele îţi vor trăi la fel ca şi până înainte de a te trezi căsătorit: unele (ne)fericite, altele mai puţin (mult) vesele.
Dacă vei da atenţie sentimentelor tale negative te vei îndrepta însă categoric către un dezastru.
Zilele tale fericite încep întotdeauna cu tine!
Tu ești singurul responsabil de emoțiile tale.
Tu programezi gândul (ne)mulțumit emoțional cu tine, tot tu îți proiectezi un viitor cu tine (ne)fericit.
Tu ești cel care își apropie oamenii buni, tu îți așezi alături pereche de om cum trebuie și cum doar tu simți că ți s-ar potrivi pentru a dezvolta frumos iubirea cu fericirea ei cu tot.
Pe care deja tu știi să o trăiești.
Pe care ai acceptat-o benevol și cu inima deschisă în sufletul tău liber de gânduri negative și de conflicte interioare și de neasumări ori minus acceptări cu tine.
Căci tu ai ales drumul cel mai scurt.
Ador oamenii ăstia! Sunt cei mai frumoși și mai reali oameni din lume!
Zâmbesc fericirea în privire!
Așa-i și recunosc!
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
Îndrăgostirea este despre sex. Îndrăgostirea nu este neapărat şi despre relaţii lungi viitoare.
Îndrăgostirea este diferită de conceptul de iubire.
A fi îndrăgostit, presupune a avea atracţie sexuală cu o persoană.
Poţi să fii foarte îndrăgostit şi atras de cineva, dar asta nu înseamnă nicidecum că veţi fi și parteneri de cuplu fericiţi, ce vor trăi o relaţie împlinită; sau că veţi construi ceva împreună în viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat.
Este o greşeală importantă pe care o facem noi, oamenii.
Greşeala flagrantă dintre a fi îndrăgostit şi a iubi ne va aduce și multe neplăceri, conflicte interioare, suferinţă şi dezamăgiri.
Omul se îndrăgosteşte în general de multe ori în viaţă. Omul face sex cu finalitate orgasmică des, dar nu neapărat mereu cu aceeaşi persoană însă. Pe care o și iubeşte. Omul poate face sex cu oameni pe care nu-i iubeşte neapărat, de care este îndrăgostit temporar sau chiar deloc.
Îndrăgosteala, ori atracţia sexuală nu au legătură cu vreo compatibilitate importantă dintre doi oameni.
„A fi îndrăgostit” reprezintă mai degrabă interes sexual crescut între două persoane.
Când eşti îndrăgostit, nu dăruieşti îndrăgostire. Nu împărţi afecţiune. Urmăreşti doar un scop precis ce are legătură cu o partida excitantă sexual.
Când iubeşti, nu urmăreşti nimic. Nu ţi-e prezent nici egoismul. Nu vrei să capeţi momente plăcute, vrei doar să le dăruieşti tu partenerului pe care îl iubeşti.
Dragostea de cuplu vorbeşte despre iubire şi dăruire.
În sex, am o nevoie uriaşă doar, pe care o doresc satisfăcută.
Iubindu-te, îţi ofer zile din timpul meu, vibe pozitiv din energia mea.. îţi dau tot ce pot pentru a te ajuta să nu fii nefericit vreun pic. Încerc tot ce bănuiesc că te ajută să ai o stare de bine permanent şi de fericire şi de împlinire sufletească.
Când te iubesc îmi place să râzi.
Iubirea trăieşte profund afectiv prin noi. Ea nu există însă când este pretinsă ori impusă ori plătită.
Nu putem deţine control în ceea ce priveşte iubirea pe care o primim, ci doar a celei pe care o dăruim la rândul nostru.
Iubirea este cu totul diferită de îndrăgostire, repet. Între cele două, aflăm însă și un punct comun: atracţia sexuală.
Pe de altă parte, poţi iubi un om de care ai fost cândva îndrăgostit… Totodată am aflat şi mulţi ce au fost îndrăgostiţi şi au stat mult timp apoi în relaţii de parteneriat fără să se fi iubit însă vreodată.
Iubirea este sensul. Iubirea este important de viaţă.
Iubirea este tot.
Fără ea eu n-aş putea trăi.
Probabil că doar aş respira prin viaţă. Trecând timpul.
Pesti cu Gemeni
Sangvinicul mă îmbracă într-un superficial selfiest, colericul îmi reproşează ambiţia ascunsă de un timp pe după colţ, melancolicul mă gândeşte şi mă protejează impunându-mi reguli ale societăţii pe care ador să le încalc în particular, iar flegmaticul m-ajută să-mi ţin doar oameni mişto prin jur. Sunt Adina Banea si-mi place numele meu.
Necessary cookies enable essential site features like secure log-ins and consent preference adjustments. They do not store personal data.
Niciunul
►
Functional cookies support features like content sharing on social media, collecting feedback, and enabling third-party tools.
Niciunul
►
Cookie-urile analitice urmăresc interacțiunile vizitatorilor și oferă informații generale despre valorile metrice, cum ar fi numărul de vizitatori, rata de respingere și sursele de trafic.
Niciunul
►
Cookie-urile publicitare oferă reclame personalizate pe baza vizitelor tale anterioare și analizează eficiența campaniilor publicitare.
Niciunul
►
Cookie-urile neclasificate sunt cookie-uri în curs de clasificare, împreună cu furnizorii cookie-urilor individuale.
