Undeva, cineva e gândul ce-mi curge prin vene, sfere de foc se-ncheagă, către vise să mă-ndemne. E adevărat că, cu cât devii mai tăcut, cu atât mai multe-n noapte poţi auzi, mă iert, căci nimic n-am ştiut. Iubirea cea fără adresă nu puteam găsi. Vreau să vrea să-mi fie arhitectul unui nou început, să putem…