Am zice că într-un stil eclectic inspirația derivă din impuls, dar cum până și în dezordine se instaurează cumva armonia, ne putem ghida fantezia după o serie de reguli care să ne pună unicitatea în valoare:
Dacă o ținută ar fi planșa creativității noastre, pentru o construcție eclectică accesoriile vor fi tușele și umbrele cu care ne putem juca pentru a crea colaje de stil sau un mozaic de culori.
Uitați de reguli iar dacă dorim totuși un cadru, preluăm armonia proporțiilor și a cromaticii – culmea, cea mai simplistă definiție a frumuseții- dar când vine vorba de atribute precum genul, epoca sau influențele culturale, ne lăsăm ghidate strict de fantezie. Ce dacă sacoul are o construcție masculină, bluza evocă anii ’40 iar brătările par dintr-un bazar oriental?
Paleta cromatică pentru care avem o afinitate nu ne va limita niciodată exclusiv la combinațiile de culori, ci și la cele de imprimeuri, abordare ce ar trebui să ia în considerare dimensiunea și densitatea motivelor, cât și o oarecare compatibilitate a nuanțelor.
Inspirația se dezvăluie în straturi, atât pentru compunerea unei ținute, cât și în accesorizare, cum ar fi echilibrarea colierelor sau decorul pantofilor și al poșetelor.
Armonii pot fi obținute chiar și în alăturări tabu precum denim-denim sau piele-piele, lăsându-ne inspirate doar de proporții și stiluri.
Nu lăsați alăturările de texturi să vă impună limite, așadar, indiferent ce vă inspiră – că e vorba de cașmir, velur, in sau angora- aventurați-vă spre combinații despre care chiar să puteți spune că vă trezesc vreo emoție.
Nu în ultimul rând, combinațiile eclectice ar putea deveni o semnătură personală de stil. Spre exemplu, Daisy Fellowes, una dintre cele mai elegante femei ale istoriei va uimi printr-o haină de panteră, cu șiret în talie și coadă, pe care i-o va fi dedicat însuși Hubert de Givenchy și pe care o va asorta unor pantofi aurii de ciclism și unui colier de flori de topaz. Ce ar fi ca noi să fim fetele care asortează… iar aici puteți continua voi 🙂
Trimis de pe iPhone-ul meu
Trăiesc din reverie, mi-e refugiu, hrană, antidot și catharsis. Văd fericirea într-o continuă căutare de basme, închinându-mă vibrației lor chiar și ca martor distant. Văd împlinirea doar fiind un timid învățăcel până-n ultima clipă.
