Se ia. Ne naştem cu zestrea genetică a ambilor noştri părinţi care la rândul lor moştenesc zestrea genetică a părinţilor lor şi tot aşa deci, e foarte probabil, ca pe la a 157-a generaţie să avem ceva rude comune. Mi-e greu să te consider altfel decât sunt eu plecând de la acelaşi numitor comun undeva între azi şi maimuţă, conform teoriei lui Darwin. Ce se schimbă din momentul în care ne naştem? Influenţele. Dacă în cap avem diferite goluri la naştere, acestea vor fi umplute cu ce se găseşte prin jurul nostru. După ce umplem golurile, în respectivul spaţiu nu mai poate intra altceva pentru că e deja ocupat.

Se dă. Din belşug. Date neverificate, idei preconcepute, presiunea socială, canalele mass-media, familia, anturajul, toate ne furnizează din plin, fel de fel de informaţii. Tentaţiile sunt multe şi care mai de care mai roz. Noi alegem ce cumpărăm din tot ce ni se oferă. Sunt foarte de acord cu ideile tale dar lasă-mă te rog să le am şi eu pe ale mele. Miza e mare: propria persoană.

Se vede. Fiecare dintre noi facem câte o prostioară oricât de genii ne-am crede sau ne-ar crede ceilalţi. Dacă vrei să trăieşti, este imposibil să nu greşeşti. Fă orice prostie vrei să faci, nu te lăuda prea tare cu ea dar nici nu o ascunde sub preş. Prostiile nu se fac de unul singur, e nevoie de minim două persone altfel nu are farmec. Sigurul care crede că nimeni nu ştie nimic, e doar cel care care crede că ceilalţi nu ştiu. Asumă-ţi răspunderea, iartă-te, mergi mai departe şi încearcă să nu perseverezi. Nu fă un scop în viaţă din a repeta la nesfârşit aceeaşi greşeală. Dă-ţi odată doctoratul şi gata. Opreşte-te!

Se tratează. Ca orice altă boală urmând aceiaşi paşi: simptome, conştientizare, diagnostic, cauze şi tratament specific. Fie o imunizare parţială sau totală dacă are cauze externe, fie eradicare sau ţinere sub control dacă are cauze interne.

Nu există om 100% deştept, după cum nu există om 100% prost şi de prima variantă sunt sigură 100%. Dar ce înseamnă de fapt, un prost? Fiecare dintre noi avem cel puţin una dintre cele 7 tipuri de inteligenţe şi fel de fel de abilităţi care ne diferenţiază net de oricare altă persoană. Doi oameni nu se pot compara decât la o scară foarte redusă plecând de la acelaşi sistem de referinţă: vârstă, educaţie, experienţă, cunoştinţe, portofoliu, principii, moralitate, normalitate, viaţă personală şi ar mai fi. Dar, oricât de mult ne-am bate în diplome, e posibil ca tu să excelezi într-un domeniu în care eu sunt novice, să pricepi din prima ce nu reuşesc eu să explic, să te fi născut cu 20 de ani înaintea mea şi eu să n-am nici un merit în asta sau să-ţi doreşti o cu totul altfel de viaţă ceva ce mie nu mi se potriveşte şi nu vreau. De ce să ne comparăm? E ca şi cum ne-am măsura orgoliile cu rigla .

Prostia nu înseamnă lipsa educaţiei, nu avem toţi acces la educaţie. Pentru a afla un răspuns trebuie să ştii să pui întrebarea potrivită, dar dacă tu nu ştii că ar exista un astfel de răspuns cum să-ţi treacă prin cap să pui întrebarea? Aici şcoala joacă un rol esenţial dar nu ca un loc de popas câteva ore pe zi ci ca o provocare. Ai în faţă ta o sursă de informaţii. Stoarce tot! Şi dacă nu-ţi ajunge caută şi informaţii suplimentare. Întreabă orice pe oricine şi apoi întreabă de ce-i aşa şi nu-i altfel. Şi dacă nu-ţi place cum e, fă tu să fie altfel.

Prostia nu înseamnă lipsa cunoştinţelor într-un domeniu sau altul. Nu este nici un capăt de ţară dacă nu le ştii pe toate, mai important este să vrei să ştii. Or fi fericiţi cei săraci cu duhul dar, într-o lume în care informaţiile circulă la fel de repede ca gândurile, singura scuză pe care o are ignoranţa, e ignoranţa însăşi. Avem telefoane mobile şi net, biblioteci online şi offline, prieteni şi modele adevărate şi dacă n-avem mobile sau timp sau prieteni, avem popă şi primar. În loc să stau să ascult un monolog căzută în adoraţie aş putea să-l invit pe unul dintre ei, duminică, la birt sau la mine la poartă, şi să-l întreb ce a mai citit în ultimul timp şi de unde a luat informaţiile. El se va bucura să povestească şi eu mă voi bucura să ascult. Nimic din ce ştii nu e prea mult, e exact cât trebuie.

Prostia nu înseamnă lipsa manierelor. Nu ne-am născut toţi în castele, marea majoritate suntem născuţi în maternitate şi acolo nu face nimeni reverenţe. Manierele nu sunt esenţiale. Dacă eşti în vârf de munte şi n-ai mobil să faci comandă de un pahar de cristal, bei apă cu frunza. În situaţii limite, mori în trei minute fără aer, în trei zile fără apă şi-n trei săptămâni fără hrană, cui îi mai pasă atunci de şerveţele nazale? A fi manierat se învaţă dacă îţi trebuie, ai de la cine şi dacă îţi doreşti să înveţi. Nu e obligatoriu să ai maniere, nu e obligatoriu să ai bun simţ, nu e nimic obligatoriu dar orice detaliu face diferenţa. Tot ce ştii te ajută să devii un om mai bun începând cu un alt mod de a gândi.

De fapt, prostia nu înseamnă nici un fel de lipsuri, nici măcar a sinapselor neuronale. Prostia e altceva: e egoism. Nu contează nimeni şi nimic pe lumea asta decât autoproclamatul Sfânt Eu la care mă închin şi-i torn fundaţia pentru viitoarea statuie. Egoism înseamnă răutate. Nu contează pe cine sau pe ce calc atâta timp cât eu sunt peste toţi şi toate. Şi dacă bunătatea înseamnă că aş fi putut să fiu un om rău dar am ales să fiu bun, răutatea înseamnă că sunt perfect conştientă că fac rău şi nu-mi doresc nimic mai mult decât să fac acel rău şi mă mai şi bucur după ce l-am făcut. Întrebarea este: după ce extermini tot ce mişcă şi te trezeşti singur, pe cine mai extermini? Răutatea nu are nici un farmec dacă nu ai victime şi victime colaterale. Şi dacă i-ai desfiinţat pe toţi, cui ai să-i mai faci rău? Ţie?



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-1eq