Priviri. Inocente – de copil care descoperă lumea pentru prima dată şi întreabă tot ce este de întrebat, directe – sigure pentru că transmit exact ceea ce doresc să transmită, indecise – alunecă pe lângă alte priviri, furate – uită-te la mine că eu nu mă uit la tine când te uiţi tu, pline de respect – te aşează pe un soclu şi te uită acolo, cercetătoare – caută şi răscolesc răni de mult apuse, ameninţătoare – aşteaptă doar momentul oportun să pornească o luptă, pierdute – sunt aici dar hoinăresc pe tărîmurile altor vise numai ale mele, în care nu am voie să pătrunde decât eu, de încurajare – ştii că la capătul lor sunt două braţe care nu te lasă să cazi, complice – noi ştim pentru că numai noi am fost acolo atunci, care separă – eşti tot tu cea de ieri dar privirea ta e imaginea în oglindă a altei priviri.

Cuvinte. De salut – formule de respect, de complezenţă sau bucuria revederii, protocolare – se schimbă informaţii dar nu se trece dincolo de bariera impusă de cine sunt eu şi de cine eşti tu, degajate – un început de cunoaştere a propriului eu în raport cu ceilalţi, care rănesc – am atât de mult rău adunat în mine încât pur şi simplu vreau să simţi şi tu o parte din el, care despart – acuzatoare care se lipesc de suflet şi provoacă răni care se vindecă greu, prieteneşti – am atât de multe să-ţi povestesc şi a trecut o veşnicie de când nu ne-am văzut, de dragoste – mi-a fost dor să-ţi vorbesc şi parcă şi încetasem să mai respir fără tine.

Atingeri. Din greşeală – ne-am împiedicat unul de altul în timp ce hoinăream prin viaţă fără nici o direcţie, ferme – unul dintre noi doi e şeful şi acum stabilim care, delicate – aş vrea să ştiu dacă şi tu simţi căldura mâinii mele ce te caută, care vin în întâmpinarea altor atingeri – pentru că nu mai contează nimic altceva în afară de noi doi, sărut – aş vrea să-ţi las un pic din mine, pasiune – de fiecare dată unice, de fiecare dată altfel şi care se stinge o secundă doar pentru a renaşte iar.

Emoţii. Anxietate – aş vrea să fac dar nu sunt prea convinsă că şi pot ast, teamă – am mai încercat dar nu prea mi-a fost bine ultima dată, linişte – nimic rău nu mi se poate întâmpla acum, fluturaşi – dar dacă noi doi …? îndrăgostiri –senzaţie de plutire în jurul singurului punct de interes: TU, fericire – clipa când timpul se opreşte în loc şi ai vrea să rămâi aşa, suspendat între lumea în care eşti şi lumea în care crezi că eşti, iubiri – mi-e foarte bine şi singură dar aleg să fiu cu tine pentru că ştiu că fericirea nu se împarte la doi, se înmulţeşte cu doi.

Vise. În fiecare zi altele, ale mele, ale tale şi ale noastre. Se adună, se separă, se împart sau se înmulţesc. Unele se realizează, altele se transformă în idealuri, alte vise sau în oameni.

Suflete. Cu bucurii şi supărări, fiecare a vindecat sau a distrus alte suflete, pe rând.

Oameni: priviri, cuvinte, atingeri, emoţii, vise, suflete. Trec pe lângă noi, îi vedem sau nu-i vedem, veseli sau trişti, grăbiţi sau visători, fiecare cu povestea lui, formată din multe alte poveşti ale altor oameni.

Magda Lungu

Mi-ar plăcea să transform lumea în cuvinte pentru că toţi trăim în aceeaşi lume, dar fiecare dintre noi o înţelege altfel. Suntem egali dar diferiţi: eu sunt o mică parte din tine, exact aşa cum tu eşti o mică parte din mine. Eu nu pot exista fără tine şi tu nu poţi trăi fără mine.