Fiindcă tot spuneam că buburuzele au talent în a mă-ncuia în replici sau mai bine zis în a mă lăsa fără, uite aici un exemplu nou-nouț.
Protagonistă, buburuza mică. Mâncam noi liniștite și pe-ndelete sfânta ciorbică de prânz, fiecare cu gândurile ei, când dinții mei se hotărăsc să se-ncleșteze pe lingură.
Mami, ce înseamnă f*t?
Bag cleștele, scot lingura din gură și încerc o variantă academico-elaborato-științifico-explicativă a cuvântului cu pricina. Buburuza rămâne cam cu gura căscată. Mda, cred c-am fost prea explicită. Da’ măcar știu o treabă. N-am mințit-o și nici n-am denaturat adevărul.
Figura ei totuși îmi spune că e ceva în neregulă. Mai mult ca sigur că n-a înțeles nimic, gândește creierul meu în timp ce-mi încolțește o întrebare. Pe care o rostesc cu voce tare.
Auzi, dar unde ai auzit tu cuvântul ăsta?
Deja aveam o bănuială, dar răspunsul ei m-a terminat. Parcă mă lovise cu leuca-n cap. Am citit în cartea de engleză „foot-ball”. Și știam că „ball” înseamnă minge.
Îmi place să râd. Mult, sincer şi cu oameni cu drag de viaţă. Am şi plâns dar rimelul curs pe obraji nu se asorta cu sufletul meu. Îmi place să mă joc cu cuvintele, să le potrivesc zâmbetului şi să transmit mai departe starea de bine. Sunt soţie şi mamă de două buburuze, ele mă inspiră dar mă şi transpiră, iar ziua în care să spun că mă plictisesc încă nu s-a inventat.
