IMG_1113

„Am stat și am îndurat până într-o zi când am plecat.

Am plecat din dorința de a ajunge undeva, de a uita locurile și oamenii care mi-au șters urmele cu mult înainte de a pleca.
Am plecat pentru că nu aveam nici un motiv ca să rămân, dar aveam mii de motive ca să plec.
Am găsit prieteni printre „dușmani ” și am aflat dușmani printre „prieteni „.
Am recuperat relații vechi ce meritau o șansă și am aruncat obiecte vechi ce nu își aveau folos, am zâmbit deși sufletul meu țipa și am țipat deși inima mea iubea.
Am cunoscut oameni de o valoare inestimabilă, am dat măștile jos unor persoane născute pentru a juca teatru.
Când te gândești că în viața noastră întâlnim oameni ce nu au nimic omenesc în ei, oameni ce își bat joc de noi doar pentru purul lor divertisment, oameni inumani ce îți zâmbesc, dar ce te înjunghie zâmbind!

Și…Doamne! întâlnim oameni parcă fără pic de noroc, oameni necăjiți, oameni plini de nevoi, oameni ca noi ce primesc în schimb doar iluzii și dezamăgiri, oameni singuri dar nu goi.
Sunt mii de suflete, milioane chiar ce „plătesc” pentru alții.
Ne amanetăm sufletul pentru binele altuia și uite așa ne trezim fără suflet!
… dar cine sunt eu să scriu toate astea?.. un scriitor cu mii de gânduri…!!”

 Ramona Neculae Danciu



URL scurt pentru acest articol: https://wp.me/p7nil4-XH